1ra-1136/2014 — art. 155 CP

Dosarul nr. 1ra-1136/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 februarie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014, declarate de către

partea vătămată Capbatut Maria și inculpatul,

Capbatut Serghei Andrei, născut la 16 aprilie 1967, originar

și domiciliat în mun. Chișinău, str. I. Creangă 66, ap. 63.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Capbatut Serghei Andrei, a fost condamnat în baza art. 155 Cod penal, la 1 an 6

luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugat

parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin încheierea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 03 octombrie 2013, prin care pedeapsa neexecutată

stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 mai 2013, de 200

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, au fost înlocuite cu pedeapsa –

închisoare pe un termen de 3 luni 10 zile, stabilindu-i definitiv lui Capbatut S.A.,

pedeapsă 1 an 6 luni și 1 zi închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

aflîndu-se la domiciliu, situat pe str. Creangă 66, ap. 63, mun. Chișinău, în urma

unui conflict iscat cu mama sa, Capbatut Maria, i-a pus cuțitul la gît și a amenințat-

o cu omor, existînd pericolul realizării acestei amenințări.

Tot el, la 03.06.2013 în jurul orei 07.30, aflîndu-se la domiciliu, situat pe str.

Creangă 66, ap.63, mun. Chișinău, în urma unui conflict apărut cu mama sa,

1

Capbatut M., a apucat-o cu mîinele de gît și a amenințat-o că o va omorî, existînd

pericolul real al acestei amenințări.

Acțiunile lui Capbatut S.A., au fost încadrate în baza art. 155 Cod penal,

amenințarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că nu au fost administrate careva probe ce ar

demonstra vina inculpatului. De asemenea instanța de judecată urma să aprecieze

critic declarațiile părții vătămate, care de fapt este proba de bază ce a fost pusă la

motivarea sentinței de condamnare. Declarațiile părții vătămate au fost combătute

de către inculpat, care a menționat că a avut unele conflicte cu Capbatut M., s-a

întîmplat să-i aplice careva lovituri, dar niciodată nu a amenințat-o cu moartea, nu

a săvîrșit careva acțiuni concrete ce ar putea determina victima să creadă realizarea

eventuală a acestora. Mai mult ca atît, partea vătămată a relatat instanței de

judecată că nu are careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat,

fapt care denotă o poziție duplicitară a acesteia, pe de o parte solicită aplicarea unei

pedepse, iar pe de altă parte nu are careva pretenții față de inculpat. La fel și

martorul, Guțu V., a menționat că nu a văzut și nici nu a auzit niciodată ca

inculpatul să amenințe cu omorul partea vătămată. Martorul și-a format pur și

simplu o atitudine negativă față de inculpat, deoarece acesta de multe ori era în

stare de ebrietate și deseori făcea gălăgie noaptea în domiciliul său, fapt care este o

sursă de deranj pentru aceasta.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

fond corect și legal a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 155 Cod penal,

axîndu-se pe declarațiile părții vătămate, Capbatut M., martorului Guțu V., precum

și pe un cumul de probe cum ar fi: raportul de expertiză medico-legală nr. 803 din

21.02.2013; raportul de expertiză medico-legală nr. 5523 din 24.10.2011; raportul de

expertiză medico-legală nr. 4189 din 17.08.2010; raportul de expertiză psihiatrico-

legală ambulatorie nr. 204 a 2013 din 29.03.2013; procesul-verbal cu privire la

contravenție din 22.01.2013 în privința lui Capbatut S.A.

Instanța de apel a considerat neprobate și declarative declarațiile inculpatului,

precum că acesta ar fi lovit-o, însă nu ar fi amenințat-o cu omorul, din considerentul

că partea vătămată, chiar și în ședința instanței de apel a declarat că asemenea

situații ca și acestea, s-au petrecut deseori. Din declarațiile martorului Guțu V., la

fel, reiese că partea vătămată venea deseori la dînsa și se plîngea pe faptul că fiul ei

Capbătut S. o amenință cu moartea.

Careva temeiuri de fapt pentru a pune la îndoială declarațiile părții vătămate

și ale martorului, Guțu V., instanța de apel nu a stabilit, deoarece aceste probe sînt

2

consecvente și coroborează între ele, fiind depuse sub jurîmînt, explicîndu-li-se

consecințele declarațiilor false.

În opinia instanței de apel, nu este întemeiat nici motivul invocat de apelant

precum că rapoartele de expertiză medico-legală, nu au relevanță la cazul dat, iar

raportul de expertiză medico-legală nr. 803 din 21.02.2013, se referă la contravenția

din 22.01.2013, pentru care Capbătut S. a fost sancționat în baza art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, deoarece aceste rapoarte de expertiză denotă acțiunile permanente

ale inculpatului, privind cauzarea de vătămări corporale părții vătămate. Fapt, ce

denotă atitudinea și comportamentul agresiv al inculpatului, precum și

posibilitatea acestuia de a amenința partea vătămată cu moartea, acțiune, care a și

fost realizată.

Astfel, instanța de apel a considerat argumentele și motivele invocate de către

apelant cu privire la nevinovăția inculpatului, ca ne avînd suport probator.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a reținut că prima instanță a ținut cont

de prevederile art. 61 Cod penal, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost

condamnat, lipsa circumstanțelor atenuante, de categoria infracțiunii săvîrșite.

Astfel, pedeapsa stabilită este rațională și va avea un impact pozitiv asupra

conștientizării de către inculpat a pericolului social al acțiunilor comise, fără a crea

careva suferințe fizice și psihice acestuia.

6.1 Inculpat, prin care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să-i fie stabilită pedeapsă, cu aplicarea art. 90 Cod penal. În motivarea

recursului invocă că a recunoscut vina, și-a cerut scuze de la mama sa în ședință de

judecată, care l-a iertat și el pe viitor se va corija.

6.2 Partea vătămată, Capbatut Maria, prin care solicită casarea acestora și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită inculpatului pedeapsă mai

blîndă, cu aplicarea art. 90 Cod penal, invocînd că fiul său după ședința instanței de

apel de nenumărate ori și-a cerut scuze de la ea, l-a iertat, i-a promis că se va corija

și angaja la serviciu, pentru a o ajuta.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, solicitînd respingerea acestora deoarece nu se conformează prevederilor

art. 427 Cod de procedură penală. Mai indică că la stabilirea pedepsei, instanța a

ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel doar în prezența temeiurilor menționate în dispoziția

normei vizate.

3

Totodată, Colegiul penal menționează, că autorii recursurilor nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune asupra acestor

aspecte.

Deși, în recursurile sale nu au indicat temeiurile pentru recurs, însă din

conținutul acestora, rezultă că recurenții își exprimă dezacordul cu pedeapsa

stabilită, solicitînd aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei,

conform art. 90 Cod penal, astfel Colegiul întrevede temeiul pentru recurs stipulat

de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

La cele invocate de recurenți, instanța de recurs remarcă, că potrivit art. 61, 75

Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia. Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului, și are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii

de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și altor persoane.

Așa dar, Colegiul reține, că în cauza dată inculpatul a fost condamnat în baza

art. 155 Cod penal, infracțiune care conform art. 16 alin. (3) Cod penal se clasifică ca

infracțiune mai puțin gravă.

Din textul hotărîrilor atacate se atestă că circumstanțe atenuante și agravante

nu au fost stabilite, inculpatul anterior a fost condamnat și sancționat

contravențional. Suplimentar, instanța de recurs evidențiază că potrivit explicației

inspectorului de sector, Danuța E. (f.d. 44), inculpatul se caracterizează negativ,

consumă abuziv băuturi alcoolice, nu este angajat în cîmpul muncii, sistematic

făcea scandaluri în familie și se purta cu el săptămînal discuții cu caracter

profilactic.

În asemenea împrejurări, cu toate că infracțiunea săvîrșită de inculpat este una

mai puțin gravă, Colegiul consideră corecte concluziile instanței de fond și apel,

referitor la corectarea și reeducarea inculpatului, ca fiind posibilă doar prin izolarea

lui de societate, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare, deoarece rezultă că acesta nu

conștientizează caracterul social periculos al acțiunilor sale, considerîndu-le firești

într-o societate. Mai mult ca atît, fapta prejudiciabilă săvîrșită de inculpat a fost

îndreptată asupra mamei sale, care este și o persoană în etate.

Astfel, în opinia instanței de recurs, conglomeratul circumstanțelor sus

menționate, permite întemeiat instanțelor de judecată de a nu aplica în privința

inculpatului condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei, conform art. 90

Cod penal, dat fiind faptul că pedeapsa penală nu-și va atinge scopul propus, iar

4

inculpatului, care anterior a fost condamnat la pedeapsă neprivativă de liberate și i

s-a acordat deja șansa pentru corectare și reeducare, însă concluzii de rigoare nu și-

a făcut.

Referitor la argumentul recurenților, precum că inculpatul și-a cerut scuze de

la partea vătămată, care l-a iertat și s-au împăcat, Colegiul notează că în prezenta

speță nu are relevanță pentru a interveni în hotărîrile judecătorești atacate. Deși,

intervenirea împăcării părților este prevăzut, ca temei pentru recurs, în pct. 11) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, acesta poate fi invocat doar în cazul cînd a

fost obiect de discuție în instanța de apel sau încălcarea a avut loc în instanța de

apel, stipulări reglementate de alin. (2) al aceleiași norme, însă chiar din textul

recursului declarat de partea vătămată, se menționează că s-au împăcat cu

inculpatul, abia după pronunțarea deciziei instanței de apel.

Prin urmare instanța de recurs consideră că, temeiul pentru recurs semnalat de

recurenți nu și-a găsit confirmarea în cauza dată, iar pedeapsa a fost stabilită

inculpatului în așa fel ca acesta, să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare și care răspunde atît

principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal, conchide asupra inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate de către inculpat și partea vătămată, ca fiind vădit

neîntemeiate.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 18 februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 martie 2014, declarate de către partea vătămată Capbatut

Maria și inculpatul Capbatut Serghei Andrei, în cauza penală în privința acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

5