4-1re-143/2014 — Art. 191 alin.1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 februarie 2012, a fost încetat procesul penal intentat în privința lui Iurașco Veaceslav în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, din motivul împăcării părților.

În fapt, instanța de fond a constatat că Iurașco Veaceslav, la 22.05.2007, în baza contractului individual de muncă din 21.05.2007, fiind angajat în calitate de barman la SRL „Montrei”, barul „Vila Veche” cu sediul în mun. Chișinău, str. Eminescu 44/1, și fiind persoană cu răspundere materială, conform contractului de răspundere materială nr. 136-c din 21.05.2007, în obligațiunile de serviciu a cărui intră pregătirea comenzilor clienților și încasarea banilor de la chelneri, în timp ce 1 se afla la serviciu, urmărind scopul însușirii bunurilor altei persoane încredințate în administrarea sa, din sursele financiare încasate de la chelnerii restaurantului a însușit ilegal suma în mărime de 14.303 lei, după ce a părăsit locul infracțiunii, plecând într-o direcție necunoscută, cauzând SRL ”Montrei” o paguba materială considerabilă.

Procurorul, a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. c), 34, 82 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani. Recurentul a indicat că partea vătămată pe întreg parcursul urmăririi penale a susținut că dauna materială în sumă de 14.303 lei este considerabilă și doar la ultima ședință a instanței de fond, fiind influențat de inculpat, a declarat că dauna nu este considerabilă și a încheiat cu inculpatul o tranzacție de împăcare, iar reprezentantul părții vătămate, Olan Vladimir, nici nu a fost informat de urmările încheierii tranzacției de împăcare.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2012, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre. Iurașco Veaceslav a fost condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 34, 82 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități de gestionare a bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. Instanța de apel a reținut că partea descriptivă a sentinței contravine dispozitivului acesteia, deoarece instanța de fond a descris fapta criminală ca fiind săvârșită, indicînd și consecințele acesteia „o pagubă materială considerabilă”, însă ulterior a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, din motiv că paguba nu este considerabilă, fără a-și motiva această concluzie. Mai mult, în ședința instanței de fond atît directorul SRL ”Montrei”, Munteanu Fiodor, cât și partea civilă, Olan Vladimir, au declarat că la momentul sustragerii de către inculpat a sumei de 14.303 lei dauna era considerabilă, iar după ce ultimul a restituit-o parțial, dauna nu mai este considerabilă și ei s-au împăcat. Deci, la momentul săvârșirii infracțiunii dauna materială a fost considerabilă și calificarea corectă este cea incriminată prin rechizitoriu, adică în baza art.191 alin.(2) lit. c) Cod penal. La stabilirea pedepsei, instanța d apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor grave, că inculpatul are un antecedent penal nestins.

Condamnatul a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond. Recurentul a invocat că instanța greșit a apreciat probele administrate și incorect a încadrat juridic faptele comise de el.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013, recursul au fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. 2 Instanța de recurs a relevat că concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului cît și încadrarea faptei lui în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal sunt corecte și legale, fiind bazate pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate, iar pedeapsa fiindu-i corect stabilită în conformitate cu prevederile art. 7,61,75 Cod penal.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile.

În perioada 21 august 2013 – 10 ianuarie 2014, condamnatul a declarat recurs în anulare și suplimente la el, în care solicită casarea hotărîrilor instanțelor de apel și de recurs, cu menținerea sentinței. Recurentul a invocat că instanțele nominalizate au apreciat incorect probele administrate pe caz.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, astfel încît acestea să obțină calitatea unui viciu fundamental de natură să genereze temeiul desființării hotărîrii irevocabile atacate, omițîndu-se completamente argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 8 din prezenta decizie). Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. 3 Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Prin urmare, dat fiind că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Iurașco Veaceslav Gheorghi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 aprilie 2014. Președinte Elena Covalenco Judecători Iurie Diaconu Nicole Gordilă Ghenadie Nicolaev Liliana Catan 4 Dosarul nr. 4-1re-143/2014 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE Dispozitiv 13 martie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Elena Covalenco, Judecători Iurie Diaconu, Nicole Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Liliana Catan, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013, declarat de condamnatul Iurașco Veaceslav Gheorghi, născut la 30 noiembrie 1985, originar și locuitor al mun. Chișinău, str. Călărași 15, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat: prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2007, în baza art. 190 alin. (2) lit. c), 27-190 alin. (2) lit. c), 191 alin. (2) lit. c), d), 84, 85 Cod penal, la 5 ani și 3 luni închisoare; În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Iurașco Veaceslav Gheorghi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2013, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 10 aprilie 2014. Președinte Elena Covalenco Judecători Iurie Diaconu Nicole Gordilă Ghenadie Nicolaev Liliana Catan 5