1ra-1243-2013 — art.187 alin.2 CP

Dosarul nr.1ra-1243/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013 în cauza penală

privindu-l pe

Veșca Iurii Andrei, născut la 26 iunie 1989, originar și

domiciliat în r-nul Telenești, str.M.Eminescu 28.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 27.06.2012 pînă la 17.01.2013,

instanța de apel de la 12.02.2013 pînă la 28.05.2013,

instanța de recurs de la 16.10.2013 pînă la 18.12.2013.

C O N S T A T Ă :

Iurii a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal la 4 ani închisoare.

În baza art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parțial partea

neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din

10.08.2010, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip închis.

Conform art.87 alin.(2) Cod penal, s-a dispus executarea de sine stătător a pedepsei

aplicate lui Veșca Iurii în baza art.2641 alin.(4) Cod penal sub formă de amendă în

mărime de 15000 lei.

ora 12.30, aflîndu-se în scuarul centrului comercial „Unic”, amplasat pe bd.Ștefan cel

Mare 8, mun.Chișinău, intenționat, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

aplicînd violență nepericuloasă pentru viața sau sănătatea cet.Basoc Vadim, l-a lovit pe

acesta peste mînă, în urma cărui fapt ultimul a scăpat jos banii în sumă de 600 lei, după

care i-a sustras în mod deschis, părăsind locul comiterii infracțiunii.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.187 alin.(2) lit.e) Cod

penal conform indicilor calificativi - „jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei”.

Instanța și-a motivat soluția prin faptul că, în cadrul cercetării judecătorești a fost

dovedită vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e)

Cod penal, acestuia fiindu-i eronat incriminat calificativul - săvîrșirea jafului cu cauzarea

prejudiciului material considerabil, deoarece din declarațiile părții vătămate rezultă că

suma de 600 lei pentru ea nu este considerabilă, dat fiind că dispune de venituri provenite

din activitatea de muncă, precum și din sursele financiare acordate de părinți, iar toate

dubiile în probarea învinuirii sînt interpretate în favoarea inculpatului.

Iu.Veșca, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

1

stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din art.187

alin.(2) lit.e) Cod penal în art.187 alin.(l) Cod penal cu încetarea procesului penal în

legătură cu împăcarea părților, invocînd că prima instanță greșit a reținut în acțiunile

inculpatului agravanta „cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei”, deoarece, reieșind din materialele cauzei, acuzarea nu a probat existența

acesteia, precum nu a prezentat nici probe care ar dovedi faptul aplicării cărorva lovituri

părții vătămate, mai mult ca atît, însăși partea vătămată fiind audiată în ședința de

judecată, a confirmat că inculpatul nu l-a lovit peste mînă, doar l-a atins, fapt ce nu i-a

provocat nici o durere.

admis apelul avocatului Roman Medeleanu în numele inculpatului, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iurii

Veșca a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(l) Cod

penal și încetat procesul penal din motivul împăcării părților.

4.1. În fapt, instanța de apel a constatat că Veșca Iurii, la 05 mai 2012, ora 12.30,

aflîndu-se în scuarul centrului comercial „Unic”, amplasat pe bd.Ștefan cel Mare 8,

mun.Chișinău, intenționat, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, l-a atins

peste mînă pe cet.Basoc Vadim, fără a-i cauza careva dureri în urma cărui fapt ultimul a

scăpat jos banii în sumă de 600 lei, după care în mod deschis a sustras suma nominalizată,

părăsind locul comiterii infracțiunii.

În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că prima instanță

neîntemeiat a încadrat acțiunile lui Iu.Veșca în prevederile art.187 alin.(2) lit.e) Cod

penal, deoarece din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpatul nu a avut intenția de

a-l lovi și nici nu l-a lovit de fapt, unicul scop care-l urmărea acesta era sustragerea

banilor.

Totodată, Colegiul a reținut că lovitura peste mînă nu a fost aplicată cu putere,

fiindcă din declarațiile părții vătămate date în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe

reiese că inculpatul „l-a atins peste mînă”, cu concretizarea că „Iu.Veșca i-a dat peste

mînă și banii au căzut, lovitura nu a fost din putere, durere în mînă nu a simțit”, la fel în

baza procesului-verbal de confruntare între inculpat și V.Basoc, ultimul nu a indicat că ar

fi simțit careva durere în urma loviturii aplicate peste mînă.

Instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe referitor la „lovitura cu

putere peste mîna părții vătămate aplicată de către inculpat”, contravine materialelor

cauzei penale și în primul rînd declarațiilor părții vătămate, care nici la urmărirea penală,

nici în cadrul ședinței primei instanțe nu a confirmat că lovitura a fost „cu putere”, fiind

doar o apreciere neobiectivă a instanței, ceea ce se confirmă și prin faptul că la

recunoașterea inculpatului după fotografie V.Basoc ar fi confirmat că „l-a recunoscut pe

inculpat ca fiind persoana care la 5 mai 2012 l-a lovit peste mînă, în rezultat a scăpat jos

suma de 600 lei care a fost sustrasă de inculpat”, fapt ce contravine conținutului acestui

proces-verbal în care este indicat doar că „l-a recunoscut pe Iu.Veșca care i-a sustras

banii” ( f.d.13), iar potrivit materialelor cauzei, la partea vătămată careva vătămări nu au

fost depistate și în acest sens nu există nici un raport de expertiză la materialele cauzei, iar

acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe în sensul aplicării intenționate a loviturii de

către inculpat ce ar duce la cauzarea unor dureri fizice, fiind combătute prin declarațiile

părții vătămate.

Astfel, instanța de apel, ținînd cont de principiul „in dubio pro reo”, întrucît orice

incertitudini legate de calificare urmează a fi tratate în folosul făptuitorului, a conchis

asupra reîncadrării acțiunilor inculpatului în prevederile art.187 alin.(l) Cod penal - ca jaf,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.

2

Instanța a concluzionat că este întemeiat argumentul apărării cu privire la încetarea

procesului penal, pe motivul împăcării părților exprimată în ședință de partea vătămată și

inculpat, deoarece conform art.109 alin.(1) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a

răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar infracțiunea

prevăzută la art.187 alin.(l) Cod penal, stabilită a fi comisă de inculpatul Iu.Veșca, se

atribuie la infracțiunile mai puțin grave, conform art.16 alin.(3) Cod penal.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu menținerea sentinței, considerînd neîntemeiată concluzia instanței

privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.187 alin.(1) Cod penal și încetarea

procesului penal în privința acestuia, pe motivul împăcării părților care, în opinia sa, a dat

o apreciere greșită probelor aduse în confirmarea vinovăției inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal. Recurentul consideră că

vinovăția inculpatului în aplicarea loviturii peste mîna lui V.Basoc produsă cu putere este

dovedită prin probele acumulate și prezentate de partea acuzării, și anume procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei după fotografie; procesele-verbale de confruntare dintre

învinuit și partea vătămată și martorul N.Hîncu; procesul-verbal de audiere a martorului

N.Hîncu. Instanța urma să aprecieze critic poziția părții vătămate, care și-a modificat

declarațiile în detrimentul examinării obiective a cauzei, avînd scopul de a ușura poziția

inculpatului.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Analizînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu și-a

găsit confirmare, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv probele administrate și și-a

motivat soluția în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de inculpat,

astfel că decizia recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate pe baza meterialelor cauzei, Colegiul reține

că instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și vinovăția lui Iu.Veșca în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(1) Cod penal, în concordanță deplină cu probele

administrate, în baza principiului contradictorialității, amplu analizate și just apreciate.

Astfel, instanța a menționat că din probele administrate în cauză, cercetate

suplimentar în ședința instanței de apel, și anume declarațiile inculpatului, a părții

vătămate, a martorului N.Hîncu, precum și actele cauzei - plîngerea părții vătămate

Iu.Veșca; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie; procesul-verbal de

confruntare dintre învinuitul Iu.Veșca și partea vătămată V.Basoc, cu certitudine se

dovedește faptul săvîrșirii de către inculpatul Iu.Veșca a infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(1) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.

Probele indicate sînt pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între ele

și nu prezintă temei de îndoială, acestea au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Astfel, reieșind din probele sus-menționate, instanța de apel just a conchis că în

cadrul anchetei judecătorești nu au fost prezentate probe certe ce ar dovedi intenția lui

Iu.Veșca în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e) Cod penal.

3

Afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele sus

indicate și neîntemeiat a exclus din învinuirea inculpatului semnul calificativ – ,,cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei” nu pot fi reținute ca

temei de admitere a recursului, deoarece ca probe acestea sînt adunate cu respectarea

procedurii penale, verificate și apreciate de instanță conform legislației în vigoare.

Totodată, Colegiul menționează că, potrivit legislației în vigoare, violență

nepericuloasă pentru viața și sănătatea victimei e considerată cauzarea unei vătămări

ușoare a integrității corporale sau a sănătății precum și aplicarea intenționată a loviturilor

sau a altor acțiuni violente care au cauzat dureri fizice.

După cum rezultă din materialele cauzei, la partea vătămată nu au fost depistate

careva vătămări corporale, mai mult, din declarațiile acestuia rezultă că dînsul, fiind atins

peste mînă de inculpat, nu a simțit careva dureri fizice.

Prin urmare, instanța de apel corect a considerat ca neîntemeiată constatarea primei

instanțe, precum că inculpatul a aplicat o lovitură cu putere peste mînă lui V.Basoc,

deoarece, după cum s-a menționat mai sus, partea vătămată a declarat că inculpatul doar l-

a atins peste mînă și banii au căzut, lovitura nu a fost cu putere și durere în mînă nu a

simțit, la fel și în cadrul confruntării V.Basoc nu a indicat că ar fi simțit careva durere în

urma atingerii peste mînă, mai mult, la acesta nu au fost constatate careva vătămări și, în

acest sens, la materialele cauzei nu există nici un raport de expertiză medico-legală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și decizia atacată, Colegiul penal nu constată

vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În atare situație, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013 în cauza penală în privința lui Veșca Iurii, fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 ianuarie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

4