1ra-1022/13 — art.187 alin.2 lit.b,f CP

Dosarul nr.1ra-1022/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2012 de către

inculpatul

Negruța Igor Vasilii, născut la 15 februarie 1975,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, bd. Mircea cel

Bătrîn 3 ap. 216;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Negruța Igor Vasilii a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal la

4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis.

1.1. Prin aceiași sentință, a fost condamnat Babiuc Veaceslav, însă în privința

lui hotărîrile judecătorești nu se contestă și nu se examinează în prezent.

Negruța Igor Vasilii, la data de 17 aprilie 2012, pe la orele 09:30, prin înțelegere

prealabilă cu Babiuc Veaceslav, aflîndu-se în preajma blocului locativ de pe str.

Independenței 28, mun. Chișinău au sustras în mod deschis de la Titica Maria bani în

sumă de 1 110 lei, după care au părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i ultimei

o daună considerabilă.

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile inculpatului să fie

recalificate din art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal, cu încetarea procesului penal din motivul împăcării părților.

1

În motivarea apelului, autorul a invocat că nu este de acord cu încadrarea

juridică a faptelor incriminate inculpatului și consideră că învinuirea adusă în baza

art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal nu a fost demonstrată. Inculpatul, la momentul

deposedării de bunuri a creat o situație care părea una legitimă și anume, i-a spus

părții vătămate că ei au pierdut o sumă importantă de bani și a rugat-o să deschidă

geanta pentru a verifica dacă suma de bani indicată de el nu se află la partea

vătămată. În așa circumstanțe, partea vătămată a dorit să clarifice situația creată, a

deschis geanta și a arătat bunurile pe care le avea, inclusiv banii care îi avea în

pașaportul personal. Partea vătămată nu a conștientizat la acel moment faptul, că

intenția inculpaților era de a o deposeda de bani, aceasta a înțeles abia după ce

infracțiunea a fost consumată, iar inculpatul a dispărut. În momentul consumării

infracțiunii, inculpatul i-a spus părții vătămate că i-ar fi căzut ceva jos, la care partea

vătămată a reacționat și s-a uitat ce anume i-a căzut. Astfel, în acel moment

infracțiunea era deja consumată, adică banii au fost sustrași deja din pașaport, iar

partea vătămată tot nu a conștientizat acest fapt. Abia după ce inculpatul a dispărut cu

banii, ultima a văzut că lipsesc banii din pașaport și și-a dat seama de faptul că a fost

deposedată de bani. Este foarte important dacă partea vătămată a înțeles acest fapt,

deoarece aceasta influențează la calificarea corectă a componenței de infracțiune.

În cazul în care făptuitorul a considerat că săvîrșește sustragerea pe ascuns, iar

în realitate acțiunile lui i-au fost observate sau înțelese adecvat, fapta se va califica ca

furt. Prin acțiunile sale și prin situația creată cu faptul pierderii unei sume de bani,

inculpatul era ferm convins că partea vătămată nu va observa și nici nu va înțelege

faptul sustragerii banilor din pașaport. La fel, era convins că nici Babiuc Veaceslav,

care era la un metru distanță de el, nu a înțeles și nici nu a văzut acțiunile de

deposedare a banilor. Deci, convingerea lui Negruța Igor era că el săvîrșește un furt și

nu jaf, adică sustragerea pe ascuns, anume prin crearea acestei situații care la prima

vedere părea una legitimă și era ferm convins că partea vătămată o va percepe așa

cum și-a dorit inculpatul. Din declarațiile părții vătămate și ale martorului, se

concluzionează că convingerea inculpatului că el săvîrșește un furt era întemeiată și

s-a bazat pe premise de ordin obiectiv.

Astfel, acțiunile inculpatului nu erau proporționale faptei incriminate de către

acuzare deoarece nu întruneau latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) Cod penal.

Mai mult, inculpatul i-a restituit părții vătămate prejudiciul în întregime, iar

ultima l-a iertat și a depus cerere de împăcare.

2012, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Cebotari Radu în numele

inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a statuat că, potrivit declarațiilor

părții vătămate în coraborare cu probele din dosar, toate indică incontestabil că

acțiunea de sustragere a banilor a avut loc în mod deschis, în prezența părții vătămate,

astfel, inculpatul a comis infracțiunea de jaf.

de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care acțiunile sale să fie recalificate în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d)

2

Cod penal, cu încetarea procesului penal din motivul împăcării părților sau aplicarea

în privința sa a prevederilor art. 79 Cod penal.

La fel, recurentul menționează faptul că, și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii de furt și nu de jaf, iar prejudiciul cauzat părții vătămate, a fost recuperat

integral.

Mai mult, invocă că în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești au fost

comise mai multe încălcări de procedură, cum ar fi: respingerea cererii sale privind

efectuarea unei confruntării; respingerea cererii părții vătămate privind încetarea

procesului penal din motivul împăcării părților și lipsa pretențiilor față de inculpat;

ilegalitatea procedurii de prezentare spre recunoaștere a persoanei; la audierea părții

vătămate, procurorul a făcut presiuni asupra acesteia, pentru a primi răspunsurile

dorite.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele prescrise de art. 427 Cod de procedură

penală, din care se întrevede încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza

prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și

solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță

generală adoptată în cauza dată.

În recursul ordinar declarat de inculpat nu este specificat în ce constă problema

de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de

instanța de apel, ce ar motiva casarea hotărîrii.

Din conținutul recursului, Colegiul penal găsește relevante temeiurile prevăzute

de art. 427 alin.(1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală, conform cărora, o

hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, iar

conform pct. 12) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca

concluzia despre condamnarea lui Negruța Igor în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal, să fie justă și întemeiată.

În susținerea acesteia, instanța de apel a menționat că prima instanță a făcut o

încadrare juridică corectă acțiunilor lui Negruța Igor, bazîndu-se pe cumulul de

probe, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Titica Maria, ale martorului Titica

Valeriu cît și prin: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 17

3

aprilie 2012 (vol. 1, f.d. 32-33), procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 19

aprilie 2012 (vol. 1, f.d. 58-59).

Astfel, instanța de apel just a menționat că argumentul recurentului precum că, a

comis infracțiunea de furt și nu de jaf, nu și-a găsit confirmare deoarece din

explicațiile părții vătămate rezultă că, inculpatul Negruța Igor în mod deschis, a

sustras din pașaportul ultimei bani în sumă de 1 110 lei, fapt văzut de însuși Titica

Maria.

Această circumstanță rezultă și din plîngerea părții vătămate datată cu 17 aprilie

2012, conform căreia, Negruța Igor și complicele său, Babiuc Veaceslav în mod

deschis i-au sustras suma de 1 100 lei, după care cu banii sustrași au fugit într-o

direcție necunoscută (vol. 1, f.d. 23).

Din aceste considerente, instanța de apel corect a concluzionat că acțiunile

inițiate ca furt, însă care nu au fost duse pînă la capăt, din cauză că au fost descoperite

de către victimă sau de alte persoane, însă, neținîndu-se cont de aceasta, au fost

prelungite de către infractor, cu scopul însușirii bunurilor sau reținerii lor, se

încadrează în infracțiunea de jaf.

În speța dată, acțiunea de sustragere a banilor a avut loc în mod deschis, în

văzul părții vătămate, ceea ce incontestabil demonstrează prezența elementelor

constitutive ale infracțiunii de jaf.

Instanța de apel corect a stabilit că inculpatul, prin nerecunoașterea vinovăției în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, urmărește

scopul ca acțiunile sale să fie recalificate în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, sancțiunea căruia prevede o pedeapsă mai blîndă decît cea a acțiunilor de jaf,

cît și scopul încetării procesului penal din motivul împăcării părților, cu aplicarea

prevederilor art. 109 Cod penal.

Cît privește pedeapsa stabilită inculpatului, la aplicarea acesteia, s-a ținut cont

pe deplin de prevederile art. 75-77 Cod penal, ea fiind echitabilă, adecvată

personalității inculpatului, faptelor comise, dar și circumstanțelor cauzei.

Mai mult ca atît, argumentele reținute de inculpat au fost obiectul judecării în

instanța de apel, iar aceasta, respectînd prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură

penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, just respingîndu-le.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

enunță că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Negruța Igor Vasilii

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2012

în cauza penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

(semnătura) (semnătura) (semnătura)

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Ghenadie Nicolaev

4

5