1ra-11/2015 — art.190 alin.4 CP

1ra-11/2015 — art.190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-11/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

20 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

inculpatul Babin Vasili și avocatul acestuia Pelin Valeriu, împotriva sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 august 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 august 2014, în cauza penală în

privința lui

Babin Vasili Valeri,

născut la 09 august 1985, originar din Republica

Kazahstan, or. Cimkent, Arîsi, domiciliat pînă la

reținere în r-nul Căușeni, s. Săiți, str. Ștefan cel

Mare.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

2015 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă:

2013, Babin Vasili a fost condamnat în baza art. 190 alin.(4) Cod penal, la 7 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă în principiu.

Vasili la 28 aprilie 2012, aproximativ la ora 1500, fiind în înțelegere

prealabilă și de comun acord cu Toma Vasilii, prin participație simplă,

urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflîndu-se la

domiciliul cet. Donțu Gh. din mun. Chișinău, com. Trușeni, str. Gr. Ureche 51,

1

prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a închiria de la ultimul

popi telescopici pentru o perioadă de 10 zile pentru a efectua reparație la

domiciliul său, a solicitat și a primit de la Donțu Gheorghe 210 popi

telescopici, la prețul de 250 lei bucata, în total în sumă de 52 500 lei, achitîndu-

i suma de 1 700 lei, pe care, i-a încărcat într-un automobil de model

„Mercedes Vario” cu n/î C GP 622, care a fost închiriat din timp, după care a

dus popii telescopici într-o direcție necunoscută.

Astfel, Babin V. prin acțiunile sale intenționate a comis escrocheria,

adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, săvîrșită

de două persoane, în proporții mari.

numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri de achitare. În urma examinării cauzei, inculpatul nu a recunoscut

vina și a contribuit activ la elucidarea tuturor circumstanțelor cauzei, care

prin intermediul rudelor a contribuit la repararea parțială a prejudiciului

părții vătămate, care nu a fost negat de către acesta. Instanța de judecată nu a

luat în considerație că de la bun început Babin V. a întocmit la indicația lui

Donțu Gh. o recipisă, în care era indicat termenul și condițiile transmiterii

stîlpilor telescopici, ceia ce presupune prezența unor relații civile. Despre

recipisă Donțu Gh. a declarat la urmărirea penală, cît și în instanța de

judecată, însă a precizat că originalul a fost transmis organului de urmărire

penală odată cu depunerea cererii la poliție. La întrebarea din ce motiv s-a

adresat la poliție acesta a precizat că a fost îndemnat de cineva din cunoscuți.

Inițial nici un fel de înțelegere prealabilă de a-l deposeda prin

înșelăciune pe Donțu Gh. de stîlpii telescopici nu a existat, scopul fiind doar

de a-i transmite în chirie contra plată altei persoane. Cu atît mai mult că

despre locul aflării stîlpilor, Babin V., după ce aceștia au fost luați de Toma V.

nu cunoștea, iar inculpatul fiind dus în eroare de către Toma V., necunoscînd

intenția ultimului.

respins, ca nefondat apelul declarat de avocat în numele inculpatului.

infracțiunii imputate a fost confirmată prin ansamblul de probe

administrate, astfel că prima instanță just a stabilit starea de fapt și de drept,

dînd o încadrare juridică corectă acțiunilor acestuia în baza art. 190 alin.(4)

Cod penal.

2

Totodată instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatului

precum că, nu a existat nici un fel de înțelegere prealabilă de a-l deposeda

prin înșelăciune pe Donțu Gh. de stîlpii telescopici, deoarece acestea nu

corespund adevărului și sunt depuse de către inculpat în scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală, precum și sunt combătute de celelalte

probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, demonstrînd astfel vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

Anume prin întocmirea recipisei s-a efectuat înșelăciunea de către

inculpat în privința părții vătămate, deoarece Donțu Gh. văzînd că se

întocmește o recipisă unde sunt indicate date despre inculpat care a primit

personal popii electronici, a fost înșelat de către Babin V. și cealaltă persoane

referitor la faptul că ei, popi telescopici îi iau în arendă, cu toate că, reieșind

din materialele cauzei, instanța de apel a constatat cu certitudine că luînd

popii telescopici, atît Babin V., cît și Toma V. nici nu aveau de gînd să-i

restituie lui Donțu Gh., ceea ce au făcut în realitate.

Prin urmare, instanța a menționat că, componența de infracțiune a

escrocheriei constituie o modalitate a sustragerii bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere.

Se consideră sustragere luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia

altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvîrșită în

scop acaparator.

Astfel, pentru existența escrocheriei, în modalitatea în care este

incriminată inculpatului conform rechizitoriului, s-a constatat doar trecerea

unor bunuri din proprietatea victimei Donțu Gh. lui Babin V. în sumă de

52 500 lei, adică 210 popi telescopici ce aparțineau victimei.

La fel, s-a reținut și prezența diminuării reale a patrimoniului părților

vătămate ca element obligatoriu al sustragerii ceea ce în cazul escrocheriei

urmează ca partea vătămată să transmită bunurile în mod aparent benevol

făptuitorului.

Prin urmare bunurile a căror sustragere este incriminată inculpatului au

fost transmise benevol de către partea vătămată lui Babin V., care, împreună

cu altă persoană, i-a însușit prin înșelăciune.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului și avocatului

acestuia care consideră că dauna materială cauzată este mai mică decît cea

indicată de către partea vătămată, prezentînd în ședința de judecată careva

3

facturi fiscale, potrivit cărora prețul popilor telescopici este diferit: unul fiind

la prețul de 120 lei, altul de 237,75 lei, altul de 145 lei, sau, partea vătămată

Donțu Gh. a declarat că acești popi telescopici i-au fost aduși din Italia, fiecare

din ei costînd 300 lei, însă, ținînd cont că au trecut cîțiva ani de cînd i-au fost

aduși lui, a indicat prețul de 250 lei, luînd în considerație procentul de

amortizare a lor. Mai mult ca atît, Donțu Gh. a comunicat că popii lui erau de

dimensiunea de 3,20 m., adică mai mari decît cei indicați în documentele

prezentate de apelanți.

Totodată, a considerat că la stabilirea pedepsei inculpatului pentru

infracțiunea comisă, instanța de fond a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei săvîrșite, că infracțiunea comisă face parte din categoria

infracțiunilor grave, de persoana inculpatului, rolul lui la săvîrșirea

infracțiunii.

Astfel, prima instanță i-a stabilit inculpatului o pedeapsă la limita

minimă prevăzută de sancțiunea art. 190 alin.(4) Cod penal, reieșind din

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de scopul

pedepsei penale, anume de restabilirea echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de

către inculpat, cît și de către alte persoane.

ordinare inculpatul Babin Vasili și avocatul acestuia Pelin Valeriu, care fără a

invoca careva temei de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare. În

argumentarea soluției solicitate recurenții au invocat că Babin V. a încheiat un

contract cu Donțu Gh., căruia i-a lăsat copia buletinului de identitate, numărul

de telefon, iar la primul sunet răspundea el sau părinții lui, astfel, careva

dovezi că el s-a eschivat de la întoarcerea datoriei nu sunt, în cazul dat

consideră că sunt relații civile. Mai mult ca atît, inculpatul i-a dat o recipisă

părții vătămate, iar despre aceasta partea vătămată a declarat atît în cadrul

urmăririi penale, cît și în instanța de judecată, precizînd că originalul recipisei

a fost transmis organului de urmărire penală odată cu depunerea cererii la

poliție. A menționat că nici inițial, nici ulterior, careva înțelegere prealabilă de

a-l deposeda prin înșelăciune pe partea vătămată de stîlpii telescopici nu a

existat, scopul fiind doar transmiterea în arendă contra plată altei persoane,

apoi să le restituie proprietarului. Despre locul aflării popilor, după ce Toma

V. le-a luat, inculpatul nu a cunoscut.

4

Totodată, prejudiciul material care este rolul principal la calificarea

infracțiunii alin.(4) al art. 190 Cod penal „în proporții mari”, nu poate fi stabilit

din spusele unei persoane cointeresate material, care a înaintat o acțiune

civilă. Însăși partea vătămată a declarat că nu dorește ca Babin V. să fie atras

la răspundere penală, dar vrea ca să-i fie recuperată paguba. La materialele

cauzei nu au fost prezentate careva documente financiare, expertiza

merceologică sau să fie interogat un specialist în domeniu, astfel suma din

învinuire este expusă nereală. Nu a fost luată în considerație uzura în

construcție, iar din declarațiile părții vătămate acesta recunoaște că numai el a

exploatat acești popi vre-o doi ani, iar lui i-a transmis popii fratele, care nu se

știe cînd le-a procurat și la ce preț. În instanța de apel au fost prezentate

documente contabile cu costul de 145 lei bucata și luînd în considerație suma

popilor telescopici sustrase nicidecum nu poate fi calificată ca fiind în

proporții mari. Consideră că nu a fost demonstrată escrocheria, deoarece

averea a fost transmisă legitim, care nu a fost întoarsă din imposibilitate, din

motiv că a fost luată de către altă persoană.

La fel, recurenții nu sunt de acord cu concluzia instanței de apel, care

fără careva documente, concluzionează că popii telescopici a lui Donțu Gh.

erau de o mărime mai lungi, cînd ultimul în instanță nici nu a comunicat

mărimea lor, necătînd la faptul că potrivit documentelor prezentate se

confirmă faptul că costul de 145 lei este costul unei bucăți cu lungimea de 3-4

m., iar o bucată se strînge din cîteva secții, conform standardelor în

construcție.

Suplimentar, inculpatul a mai invocat că în acțiunile sale, lipsesc atît

semnele obiective, cît și cele subiective ale escrocheriei, deoarece a acționat în

limita obligațiilor asumate, fără a induce în eroare pe cineva, bunurile sub

formă de stîlpi telescopici au fost luate în baza contractului încheiat, fără a fi

deposedat proprietarul prin înșelăciune sau abuz de încredere, aceste bunuri

nefiind însușite de către el, fapt ce dovedește lipsa scopului însușirii.

Prejudiciul material cauzat l-a recuperat parțial și este de acord ca să-l

recupere integral. Nu a avut intenția de deposedare, mai mult ca atît

consideră că lipsește metoda însușirii sau a abuzului de încredere.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, menționînd că

recurentul solicită reaprecierea probelor, însă aceasta ține de soluționarea

5

fondului cauzei de către instanțele de fond și nu poate constitui temei pentru

recurs, prin urmare a solicitat respingerea, recursului declarat ca inadmisibil.

Referitor la argumentul recurentului că în speță persistă relații civile, a

menționat că acestea nu au suport juridic, pe motiv că contravin

circumstanțelor cauzei.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept de a-l admite, cu

casarea hotărîrilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Din textul recursurilor declarate, instanța atestă că, autorii nu au făcut

trimitere la vreun temei concret din cele stipulate în art. 427 alin.(1) Cod de

procedură penală, însă Colegiul penal reține că, din textul recursurilor,

argumentele invocate se cuprind în temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) și

12) Cod de procedură penală - cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, iar

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală rezultă că temeiurile

pentru recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi

decît de drept, fiind determinate expres de lege.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Chestiunea dacă

fapta este constatată conform legii este un temei de drept, deoarece privește

încadrarea juridică dată faptei săvîrșite, astfel ea cade în controlul instanței de

recurs pentru care fapta nu poate fi privită ca stabilită, atunci cînd se constată

ilegalități. Temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau dacă

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Prevederile art. 113 Cod penal, stipulează că calificarea oficială a

infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către

persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar

noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

6

Colegiul penal menționează că, potrivit rechizitoriului Babin Vasili a

fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal

- escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, săvîrșită de două persoane, în proporții mari.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că la calificarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 190 alin. (4) Cod penal - “săvîrșirea infracțiunii în

proporții mari”, instanțele de fond și apel au admis eroare de fapt, și anume

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decît cea pe care materialul probator o susține, urmată de o încadrare

juridică greșită, din care considerente hotărîrile nominalizate urmează a fi

casate în această parte.

După cum rezultă din materialele cauzei, instanța de fond, verificînd și

apreciind probele administrate în cauză, și anume declarațiile părții vătămate

Donțu Gh., a martorilor Bordei I., Donțu R., a ajuns la concluzia că acțiunile

inculpatului urmează a fi încadrate în prevederile art. 190 alin.(4) Cod penal,

Babin V. fiind condamnat la 7 ani închisoare, pentru comiterea escrocheriei,

unde cert s-a stabilit că acesta prin înșelăciune a însușit bunurile materiale în

sumă de 52 500 lei.

Sentința atacată de către avocatul Cojocaru D. în numele inculpatului

Babin V. a fost menținută de instanța de apel, prin decizia sa, din 19 august

2014.

La acest capitol instanța de recurs atestă că, calificativul prevăzut la

art.190 alin.(4) Cod penal „săvîrșirea infracțiunii în proporții mari”, ca și oricare

element constitutiv al laturii obiective a infracțiunii imputate persoanei și

puse sub învinuire, urmează a fi demonstrat cu probe suficiente și

convingătoare că s-a comis anume această infracțiune.

Potrivit sentinței, volumul prejudiciului material cauzat constituie

52 500 lei.

Proporțiile, inclusiv a daunei în proporții mari, se apreciază în

conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) Cod penal, potrivit căruia

valoarea bunurilor sustrase, care la momentul săvîrșirii infracțiunii, depășește 2500

unități convenționale de amendă. Alin.(2) stipulează că, caracterul considerabil al

daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia,

existența persoanelor întreținute de ea, alte circumstanțe care influențează

7

esențial starea materială a victimei.

Criteriile sus-menționate, în cazul în care a avut loc o infracțiune de

sustragere a bunurilor, urmează a fi cercetate și demonstrate prin probe care

să fie în concordanță cu art. 93-94 Cod de procedură penală, probe care

trebuie descrise atît în rechizitoriu, cît și în hotărîrile judecătorești.

Instanța de fond condamnîndu-l pe Babin Vasili pentru săvîrșirea

infracțiunii de escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune săvîrșită de două persoane, în proporții mari, după cum

rezultă din sentință, nu a constatat și argumentat în baza căror probe ori

documente a ajuns la concluzia că părții vătămate i-a fost cauzată o daună în

proporții mari, în sumă de 52 500 lei, care criterii din cele enumerate în art.126

Cod penal sînt prezente și confirmă această concluzie.

Prin urmare, instanțele judecătorești și-au întemeiat concluzia de

condamnare a lui Babin V. reeșind doar din declarațiile părții vătămate Donțu

Gh. care a declarat că inculpatul a însușit prin înșelăciune 210 popi telescopici,

la prețul de 250 lei – bucata, astfel cauzîndu-i un prejudiciu în sumă totală de

52 500 lei.

Instanta de apel, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței, nu a ținut

seama că în afară de declarațiile părții vătămate, în cadrul ședinței instanței de

apel din 10 iunie 2014 de către avocatul inculpatului Pelin V. au fost

prezentate mai multe xerocopii de facturi și anume, nr. 198 din 16.12.,

nr.FB4994728 din 28.11.2013, nr. 916 din 11.12.2013 și nr.3270 din 10.12.2013, în

care sunt menționate prețul unitar al popilor telescopici pe perioada anului

2013, probe care ar elucida criteriile cuprinse în norma art. 126 CP.

Astfel, Colegiul penal constată că au fost prezentate date și anume

xerocopii ale facturilor fiscale, privind costul popilor telescopici asemănătoare

cu cele care au fost însușite de către Babin V., și anume:

- suportul telescopic în factura fiscală nr. FB4994728 din 28.11.2013

fiind la prețul de 120,83 lei, în factura fiscală nr. 916 din 11.12.2013 – 145 lei, în

factura fiscală nr. 3270 din 10.12.2013 este indicat și lungimea popului

telescopic 200/360 la prețul de 237,75 lei și în factura nr. 198 din 16 decembrie

suportul fiind de 3 metri la prețul de 145 lei.

Necătînd la faptul că de către avocatul inculpatului în cadrul ședinței

instanței de apel au fost prezentate facturi fiscale privind prețul popilor

telescopici, instanța de apel, în circumstanțele enunțate a ajuns la concluzia că,

instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului.

8

Totodată, Colegiul penal constată că, instanța de apel neîntemeiat a

respins argumentele apelantului, care a considerat că dauna materială cauzată

este mai mica decît cea indicată de către partea vătămată Donțu Gh. care fiind

argumentată prin faptul că, „prezentînd în ședința instanței de apel cîteva facturi

fiscale, din care se vede că prețul popilor telescopici este diferit: unul este la prețul de

120 lei, altul la prețul de 237,75 lei, altul de 145 lei, or, partea vătămată Donțu Gh. a

declarat că acești popi telescopici i-au fost aduși din Italia, fiecare din ei costînd 300

lei, însă, ținînd cont că au trecut cîțiva ani de cînd i-au fost aduși lui, a indicat prețul

de 250 lei, luînd în considerație procentul de amortizare a lor. Mai mult ca atît,

Donțu Gh. a declarat că popii lui erau de dimensiunea de 3,20 metri, adică mai mari

decît cei indicați în documentele prezentate de apelanți”.

În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel a efectuat o motivare

denaturată, neluînd în considerație că potrivit explicației date prin Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” cu modificările și

completările din 22.12.2014, la pct. 21 este menționat că, valoarea bunurilor

sustrase ca semn calificativ al componenței de infracțiune, care prevede

răspunderea pentru sustragere, se determină conform art. 126 Cod penal.

Valoarea bunului sustras poate fi stabilită și de către partea vătămată. În

cazul în care apar obiecții asupra valorii bunului sustras stabilită de către

partea vătămată, prețul acestuia poate fi stabilit în baza unui raport de

expertiză.

Atunci cînd bunul sustras lipsește și nu poate fi stabilită valoarea

acestuia printr-un raport de expertiză, valoarea bunului se stabilește ținînd

cont de prețurile libere de piață a bunului similar celui sustras la momentul

comiterii faptei.

Este necesar de luat în considerație că, chiar dacă aprecierea subiectivă

de către victimă este importantă la stabilirea caracterului daunei cauzate,

aceasta nu trebuie să influențeze asupra regulii că prin sustragere poate fi

cauzat doar un prejudiciu patrimonial efectiv. Deaceea, nu trebuie confundat

modul de determinare a prejudiciului patrimonial cu caracterul acestui

prejudiciu.

Din materialele cauzei, Colegiul penal reține că partea vătămată Donțu

Gh. fiind audiat în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond și apel a

declarat că, „la momentul comiterii infracțiunii popii telescopici erau la prețul de

250 lei bucata, popii telescopici i-a procurat cu 2-3 ani înainte de a-i transmite lui

9

Babin V.” astfel, prejudiciul cauzat victimei a fost apreciat din declarațiile

acestuia, iar bunurile tranmise inculpatului în anul 2012, care ulterior au fost

însușite de către ultimul, instanța constată că erau uzate, deoarece însăși

partea vătămată menționează că „popii erau în stare bună, dar au mai fost

transmise mai înainte și unui cumătru”, însă careva raport de expertiză, privind

valoarea bunurilor sustrase la materialele cauzei lipsesc.

La materialele cauzei este anexată xerocopia facturii nr. 3270 din

10.12.2013, unde este indicată costul unui pop telescopic similar celor sustrase

de la partea vătămată, avînd aceiași dimensiune – 3,60 metri.

Instanța de recurs constată că, luînd la baza stabilirii valorii daunei

materiale xerocopia facturii nr. 3270 din 10.12.2013 (f.d.165) în care prețul

popului telescopic cu lungimea de 200/360 fiind cel mai mare de 237,75 lei

bucata X 210 popi telescopici = 49,927,5 lei, suma totală a bunurilor sustrase,

nu depășește 2500 unități convenționale de amendă și care potrivit art. 126

Cod penal, nu poate fi calificată ca fiind în proporții mari.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele judecătorești greșit au

calificat acțiunile inculpatului în baza art.190 alin.(4) Cod penal – escrocheria,

adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune săvîrșită de

două persoane, în proporții mari, de rînd ce nu au fost prezentate probe ce ar

dovedi cauzarea părții vătămate a daunei în proporții mari.

În situația de fapt stabilită, Colegiul penal conchide că acțiunile

inculpatului Babin V. urmează a fi încadrate în art.190 alin.(2) lit.b), c) Cod

penal, ca escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, săvîrșită de două persoane, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Deoarece în prezenta speță nu este demonstrată agravanta infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal și anume „cauzarea de daune în

proporții mari”, instanța de recurs consideră că, faptei săvîrșite de către

inculpat, instanțele de fond și apel i-au dat o încadrare juridică greșită, fiind

prezent temeiul de casare stipulat în pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal atestă că, nerecunoașterea vinei de către inculpat în

comiterea faptei prejudiciabile nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în

cauză au fost prezentate probe certe ce confirmă faptul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune de către inculpat.

10

Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă, menționăm, echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căruia

persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept

să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a

prevederilor art.90 Cod penal, în cazul în care nu sunt impedimente.

În sensul art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvîrșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale

ale infractorului;

- conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și

socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca

fiind acele reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de

judecată trebuie să țină seamă la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

11

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la

origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi:

conduita bună a infractorului, străduința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Ținînd cont de aceste împrejurări, avînd în vedere atît principiul

prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît și prevederile art. 61

alin.(2) Cod penal, Colegiul penal ține seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate

circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana

inculpatului, care anterior nu a fost judecat, că prejudiciul cauzat a fost parțial

restituit, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca Babin Vasili să execute

pedeapsa stabilită, și va aplica prevederile art. 90 Cod penal, cu dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de probă,

deoarece careva interdicții la aplicarea art. 90 Cod penal nu sunt, din care

motive consideră oportună aplicarea în privința inculpatului a prevederilor

art. 90 Cod penal.

O altă măsură de pedeapsă mai blîndă (amenda) prevăzută de

sancțiunea art. 190 alin.(2) Cod penal în privința lui Babin V. nu poate fi

aplicată, ținînd cont de persoana celui vinovat și consecințele infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal, luînd în considerație că instanțele

judecătorești în privința inculpatului nu au aplicat pedeapsa complementară –

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate,

care este obligatorie, precum și ținînd cont de prevederile art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, care stipulează că, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și

în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului, instanța

nu va discuta aplicarea pedepsei complementare în privința lui Babin V.,

deoarece procurorul sau partea vătămată nu au contestat hotărîrile

judecătorești.

Din aceste considerente, recursurile ordinare declarate vor fi admise, cu

casarea parțială a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, în

12

latura penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Babin

Vasili urmează a fi condamnat în baza art.190 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, la

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Babin Vasili și

avocatul acestuia Pelin Valeriu, casează parțial, sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 08 august 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău 19 august 2014, în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărîre, după cum urmează.

Babin Vasili se condamnă în baza art. 190 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, la

4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 4 (patru) ani.

Babin Vasili urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui

nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa penală în baza altor hotărîri judecătorești.

În rest, dispozițiile hotărîrilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 03 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

13