1ra-904/2013 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-904/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

19 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători –Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Ghenadie Nicolaev,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul

adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013, în

cauza penală în privința lui,

Pușcaș Vadim Grigorii, născut la 04 iunie 1986, originar

din r-l Drochia, domiciliat r-l Ialoveni s. Dănceni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Cornelia Gorencu, care a solicitat respingerea recursului.

Partea vătămată, Victor Lupașcu, care a solicitat admiterea recursului.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

Vadim Grigorii, a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Au fost admise acțiunile civile ale părților vătămate Lupașcu Victor și Bușila

Oleg și s-a încasat de la Pușcaș V.G. în beneficiul părții vătămate Lupașcu V.

prejudiciul cauzat în sumă de 24 095 lei, și în beneficiul părții vătămate Bușila O.

prejudiciul cauzat în sumă de 6 000 lei.

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, activînd în calitate de sudor

la centrul de deservire tehnică a automobilelor, amplasat pe str. Pietrăriei, 19/5 or.

Vatra, mun. Chișinău, intenționat, pe ascuns a sustras de la automobilul de model

„Honda CRV” cu n/î K AZ 244, un catalizator, la prețul de 1 070 euro, care conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, pentru acea perioadă constituiau

1

suma de 16 421 lei și de la automobilul de model „Toyota RAV/4” cu n/î K AA 141,

un catalizator la prețul de 500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale

a Moldovei, pentru acea perioadă constituiau suma de 7 674 lei și cu bunurile

sustrase a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, cauzînd părții vătămate Lupașcu V.

daune considerabile în sumă totală de 24 095 lei.

Tot el, în perioada 01.12.2011 - 01.01.2012, avînd scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, activînd în calitate de sudor la centrul de deservire tehnică

a automobilelor, amplasat pe str. Pietrăriei, 19/5 or. Vatra, mun. Chișinău,

intenționat, pe ascuns a sustras de la automobilul de model „Honda Jazz” fără

numere de înmatriculare, un catalizator la prețul de 3 000 lei, și de la automobilul de

model „Volkswagen Golf” fără numere de înmatriculare, un catalizator la prețul de

3 000 lei și cu bunurile sustrase a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, cauzînd părții

vătămate Bușila O., daune considerabile în sumă totală de 6 000 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului, Pușcaș V.G., au fost încadrate, în baza art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pușcaș V.G., să fie

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare

în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond

incorect a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 79 Cod penal, iar în cadrul

cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte

circumstanțe, care ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului. Totodată, a

menționat că inculpatul s-a eschivat de la judecarea cauzei penale, a fost anunțat în

căutare, nu s-a căit sincer, ceea ce rezultă, că el nu a conștientizat cele săvîrșite.

Recunoașterea vinei este o circumstanță atenuantă, însă aceasta nu este excepțională

și numai în baza acesteia, instanța nu putea aplica prevederile art. 79 Cod penal.

fost respins apelul declarat și menținută sentința contestată, cu excluderea din

sentință indicația aplicării prevederilor art. 79 Cod penal.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

Pușcaș V.G. a săvîrșit infracțiunea imputată.

Împrejurările au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și corect au fost apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborări lor și

anume: declarațiile părților vătămate Bușila O. (f.d. 174), Lupașco V. (f.d. 173),

martorilor Chirila I. (f.d. 175), Ermurache A. (f.d. 176), Indoitu V. (f.d 49) și

materialele cauzei penale: – procesele verbale de cercetare la fața locului din

2

20.01.2012 (f.d. 19, 21), procesul verbal de confruntare din 25.04.2012 dintre martorul

Indoitu V. și inculpatul Pușcaș C.G. (f.d. 51).

Instanța de apel, a considerat că vina inculpatului a fost dovedită pe deplin și

acțiunile acestuia corect au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, -

furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

La individualizarea și numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a conchis

că prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persona celui vinovat, de circumstanțele

cauzei, care atenuează răspunderea, de lipsa circumstanțelor agravante, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia, Pușcaș V.G. anterior nu a fost condamnat și la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a exclude indicația din

dispozitivul sentinței, aplicarea în privința lui Pușcaș V.G. a prevederilor art. 79 Cod

penal, deoarece de fapt instanța de fond nici n-a aplicat aceste prevederi, pedeapsa

de 6 luni închisoare, a fost aplicată în limitele sancțiunii art. 186 alin. (2) Cod penal,

care prevede pedeapsa cu închisoare pînă la 4 ani, iar minimul general al pedepsei

cu închisoare fiind de 3 luni, astfel, pedeapsa n-a fost aplicată sub limita prevăzută

de legea penală pentru infracțiunea săvîrșită de inculpat.

care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în

alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă că, instanța de apel, corect a

exclus din sentință sintagma „cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal”, deoarece

sancțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) Cod penal, este de pînă la 4 ani închisoare și

respectiv nu era necesară aplicarea normei menționate la stabilirea pedepsei de 6

luni închisoare, însă incorect a respins apelul procurorului, deoarece, potrivit

prevederilor art. 415 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel era în drept

de a casa sentința în cazul admiterii apelului și nicidecum în cazul respingerii

acestuia, astfel consideră că hotărîrea instanței de apel este ilegală.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a

fi admis din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea hotărîrilor

atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de procuror, Colegiul

lărgit, consideră că hotărîrile adoptate pe caz urmează a fi casate parțial.

3

Din textul recursului declarat, Colegiul constată că recurentul nu contestă starea

de fapt stabilită de instanța de judecată, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

precum și latura civilă, dar critică decizia instanței de apel adoptată pe caz, numai în

latura penală și anume că, instanța de apel în hotărîrea sa, fiind de acord cu apelul

procurorului, că instanța de fond, neîntemeiat a aplicat art. 79 Cod penal, în privința

lui Pușcaș V.G., dar în același timp respinge apelul.

În opinia Colegiului lărgit, instanța de apel la judecarea apelului în speța dată a

admis o eroare, care poate fi corectată de către instanța de recurs, fără a agrava

situația condamnatului.

În cazul supus judecării, inculpatul a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal, iar sancțiunea normei menționate prevede pedeapsă, cu amendă în

mărime de la 300 la 1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

Astfel, instanța de recurs consideră că, instanța de fond întemeiat a stabilit

cuantumul și tipul pedepsei, iar instanța de apel just a menținut pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 6 luni.

Totodată, Colegiul reține, că instanța de apel în partea motivată a hotărîrii sale,

corect a considerat necesar de a exclude mențiunea din dispozitivul sentinței

aplicarea în privința lui Pușcaș V.G. a prevederilor art. 79 Cod penal, deoarece de

fapt instanța de fond nici n-a aplicat prevederile normei vizate.

Conform art. 79 Cod penal, cuantumul pedepsei aplicate, nu poate fi sub limita

minimă stabilită în Partea generală a Codului penal pentru categoria de pedeapsă

corespunzătoare, în speța dată pedeapsa închisorii nu poate fi mai mică de 3 luni.

Colegiul atestă, că instanța de judecată, a stabilit inculpatului pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 6 luni, fiind aplicată în limitele sancțiunii art. 186 alin. (2)

Cod penal, care prevede pedeapsa pînă la 4 ani închisoare, adică instanța de judecată

era în drept să aplice pedeapsa cu închisoare începînd cu minimul prevăzut de art.

70 alin. (2) Cod penal, adică 3 luni și pînă la maximul prevăzut de sancțiunea

infracțiunii imputate inculpatului, care prevede închisoare pînă la 4 ani. Astfel,

Colegiul constată, că nu a fost aplicată pedeapsă lui Pușcaș V.G. sub limita minimă

prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită de acesta, fiind inoportună aplicarea

art. 79 Cod Penal, precum a stabilit prima instanță.

Potrivit art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd cauza în ordine de apel, era îndrept de a admite apelul, casînd sentința

parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), să rejudece cauza și

pronunță o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

Instanța de recurs relevă că, admiterea apelului prevede soluția pronunțată în

cazul cînd instanța de apel, ca rezultat al examinării căii de atac, constată că sentința

atacată este afectată de vre-un viciu sub aspect de fapt sau de drept material, sau

procesual. Ca rezultat al admiterii apelului, are loc desființarea hotărîrii în limitele

efectului devolutiv și extensiv, cît și a neagravării situației părții apelate. Admițând

4

apelul, instanța casează sentința total sau parțial, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

În prezenta cauză se atestă, că instanța de apel în partea motivantă a deciziei

sale argumentează necesitatea excluderii sintagmei din sentință aplicarea art. 79 Cod

penal, în privința inculpatului, fapt solicitat de procuror în apelul, dar în

dispozitivul său instanța de apel, a respins apelul procurorului ca nefondat. La caz,

instanța de recurs consideră că, în conformitate cu art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, instanța de apel urma să admită apelul procurorului și să

desființeze parțial sentința cu excluderea sintagmei „aplicării art. 79 Cod penal”.

Invocînd doctrina juridică, Colegiul lărgit statuează, că dispozitivul hotărîrii

este o parte esențială a acesteia și reprezentînd soluția aleasă de instanță, care trebuie

să coreleze cu motivarea din partea descriptivă sau motivatoare a hotărîrii. În sens

contrar, hotărîrea nu va putea fi executată. Ea nu va putea fi executată nici în cazul

cînd dispozitivul va fi lipsit de claritate, de sens etc.

Analizînd textul recursului, Colegiul constată că, temeiul pentru recurs invocat

de recurent este art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Așa dar, la examinarea recursului declarat și-au găsit confirmare temeiurile de

casare invocate de recurent, prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, prin care se tinde că motivarea soluției instanței de apel contrazice

dispozitivului hotărîrii.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs consideră oportun de a corecta

eroarea comisă de instanțele de fond și apel, fără a agrava situația condamnatului,

rejudecînd cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri.

Avînd în vedere cele relatate, Colegiul lărgit ajunge la concluzia de a-l

considera pe Pușcaș V.G., condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite, recursul ordinar declarat de către procurorul adjunct al Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013 și sentința Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 11 martie 2013, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre prin

care:

5

Pușcaș Vadim Grigorii se consideră condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest dispozițiile hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 10 decembrie 2013, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

6

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

(semnătură) Elena Covalenco

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

7