1ra-1258/15 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1258/15 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1258/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului Baculin Vasili, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31 decembrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2015, în cauza

penală în privința lui

Baculin Vasili Stanislav,

născut la 25 mai 1964, originar din Federația Rusă, Ivanovo,

Komsomolsk, domiciliat pînă la reținere în mun. Chișinău, str.

Arborilor, nr. 11, ap. 4

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 08 mai 2014 - pînă la 31 decembrie 2014; (instanța de fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Baculin Vasili a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita anumite activități legate de

circulația mijloacelor bănești pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa

stabilită s-a adăugat parțial pedeapsa numită prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 04 decembrie 2012, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de

4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a exercita anumite activități legate de circulația mijloacelor bănești pe

un termen de 2 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

Armasari Vasile, prejudiciul material în sumă de 5400 lei.

1

în luna noiembrie 2013, sub pretextul confecționării unor articole din mobilă

aflîndu-se în mun. Chișinău, str. M. Basarab, nr. 69, a dobîndit ilicit prin

înșelăciune și abuz de încredere de la Armasari Vasile bani în sumă de 5400 lei,

cauzîndu-i acestuia o daună materială considerabilă.

în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri de achitare pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

probelor și circumstanțelor pe dosar, apreciindu-le din punctul de vedere a

utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a respins versiunea înaintată de inculpat apreciind-o

critic, concluzionînd că probele administrate de acuzare și anume declarațiile

părții vătămate, a martorilor Ganea Z., Poia Iu., procesele-verbale de ridicare și

de examinare a obiectului din 03.04.2014, dovedesc cu certitudine că Baculin

Vasile a comis infracțiunea incriminată.

La fel, Colegiul penal a menționat că prima instanță corect și întemeiat a

considerat că inculpatul poate fi corectat și reeducat doar izolîndu-l de societate,

or fapta comisă de acesta prezintă un pericol sporit pentru cetățeni, iar acesta

anterior fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare, careva

concluzii nu a făcut.

ordinar avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului, care, invocînd temeiurile

de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8), 9) Cod de procedură penală,

solicită casarea sentinței și deciziei cu pronunțarea unei hotărîri de achitare pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat:

- între părți au avut loc relații civile, iar inculpatul a recunoscut că a primit

în calitate de avans de la partea vătămată suma de 5400 lei, însă nu și-a putut

executa obligațiile pe motiv că a fost arestat de organele de drept pentru alte

învinuiri care nu au nici o tangență cu cauza dată;

-faptul că inculpatul nu s-a eschivat de la executarea obligațiilor asumate se

2

dovedește prin aceea că acesta peste o perioadă îndelungată de timp a eliberat

părții vătămate o recipisă pentru suma primită în avans;

- la adoptarea hotărîrilor contestate instanțele ierarhic inferioare nu au ținut

cont de prevederile pct. 15 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23

din 28 iunie 2004 ”Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor.” și art. 1, Protocolul 4 CEDO, care menționează că

”nimeni nu poate fi privat de libertate pentru singurul motiv că nu este în

măsură să execute o obligațiune contractuală”.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, solicitînd declararea inadmisibilității acestuia, pe motiv că recurentul

solicită reaprecierea probelor, fără a argumenta în ce constă ilegalitatea deciziei

instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de importanță

generală abordată în cauza dată, cerințe stipulate în art. 430 pct. 5) Cod de

procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sînt vădit neîntemeiate.

Autorul recursului își întemeiază criticile în baza pct. 8),9) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, care prevăd că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii și

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea

penală.

Analizînd textul recursului declarat, Colegiul atestă că, de fapt avocatul

Căpățînă I. consideră că în acțiunile inculpatului nu sînt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii, iar acesta a avut cu partea vătămată relații civile

contractuale, care au fost negociate de părți. Mai indică că Baculin V., nu a avut

intenția de escrocherie, doar nu a dus pînă la capăt cele încredințate, din motive

3

independente de voința lui, temei pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Sub acest aspect, Colegiul reține că instanța de fond și de apel, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul

pertinenții și concludenții, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și

în cadrul ședințelor de judecată, atît ale apărării cît și ale acuzării, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Baculin V. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Astfel, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată

desfășurat în textul hotărîrii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, și

anume: declarațiile părții vătămate Armasari Vasile; declarațiile martorilor Ganea

Zinaida, Pușcaș Tudor, Poia Iulian; precum și actele cauzei: procesul-verbal de

ridicare și de examinare obiectului din 03.04.2014. Temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Sub aspect doctrinar, în viziunea instanței de recurs se regăsesc în acțiunile

ce i se incriminează lui Baculin Vasile, elementele laturii obiective a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și

anume escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune sau abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții

considerabile:

În speță, dobîndirea ilicită se dovedește prin luarea ilegală și gratuită a

surselor bănești de către inculpat din posesia părții vătămate Armasari Vasile,

care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acesteia săvîrșită în scop de

cupiditate, fapt confirmat atît prin declarațiile părții vătămate și martorului

Ganea Z. cît și prin recipisa eliberată de inculpat (f.d.66-67 vol. I).

Abuzul de încredere fiind prezent avînd ca bază relațiile interpersonale, de

prietenie într-un cerc de persoane, ce au recomandat inculpatul, părții vătămate

ca fiind un specialist bun în confecționarea mobilei.

Înșelăciunea - prin aceea că inculpatul nu a întreprins nimic pentru a-și

onora obligațiile asumate, deși a solicitat și a primit sub diferite pretexte

periodic de la partea vătămată sume bănești, iar acțiunile pe care le-a întreprins

și anume eliberarea recipisei pentru sumele primite au fost efectuate cu scopul

de a demonstra celor din jur caracterul „legitim” al acțiunilor sale.

4

Latura subiectivă a infracțiunii date se caracterizează prin vinovăția lui

Baculin Vasile în formă de intenție directă, scopul urmărit de acesta fiind unul

cupidant.

Colegiul relevă că art. 1, Protocolul nr. 4 CEDO, la care face referire

recurentul prevede că: “nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul

motiv că nu este în măsură să execute o obligațiune contractuală”, însă, este de

menționat că în sensul acestei norme, persoana nu poate fi privată de libertate în

cazul în care se va demonstra că la momentul asumării anumitor obligațiuni cît

și pe parcurs acesta a întreprins măsuri reale pentru a-și onora obligațiunile

contractuale.

Reieșind din textul normei menționate în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că, aceste prevederi nu pot fi atribuite la cazul lui Baculin Vasile, or, în

cazul cînd una din părți, asumîndu-și angajamente, nu are posibilitate și nici

dorință să le execute (în prealabil fiindu-i transmise bunuri de cealaltă parte,

care astfel își pierde dreptul de proprietate asupra lor), este necesară intervenția

legii penale.

Astfel, în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept

civil se face luîndu-se în considerație două aspecte de maximă importanță:

atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor și prezența

disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. Aceste două

aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetare în vederea

constatării lipsei sau prezenței scopului de cupiditate.

Colegiul penal conchide că argumentele recurentului precum că, în speță,

nu s-a stabilit intenția lui Baculin V. de a însuși prin înșelăciune mijloace bănești,

iar între el și partea vătămată au avut loc relații civile, sunt nefondate și acestea

nu pot servi drept temei legal de a casa hotărîrile contestate.

Instanța de recurs menționează că intenția inculpatului de a însuși

prin înșelăciune și abuz de încredere mijloace bănești a apărut la ultimul

înainte de intrarea în stăpînire asupra acestor bunuri, or acesta de la data

primirii sumelor de banii din luna noiembrie 2013 și pînă la data de 18.03.2014,

cînd partea vătămată a depus plîngere la poliție nu a întreprins careva acțiuni

în vederea executării obligațiilor asumate sau a restituirii banilor primiți de

pătimit. Totodată, careva probe care ar confirma versiunea inculpatului precum

că a confecționat o parte din mobilă la fel nu au fost prezentate, or martorul

Poia Iulian a explicat instanței că inculpatul a activat un termen foarte scurt la

5

întreprindere, aproximativ 2 luni, după care a fost concediat din cauza că acesta

nu se prezenta la serviciu (f.d.103).

În continuare, reieșind din declarațiile acestui martor în coroborare cu

depozițiile părții vătămate, Colegiul conchide că, este neîntemeiată și urmează a

fi respinsă versiunea inculpatului privind faptul că nu a executat mobila în

termenul stabilit, pe motiv că în luna ianuarie întreprinderea nu activa, or din

declarațiile martorului Poia Iu. rezultă că inculpatul a fost concediat de la

întreprindere din cauza că nu se prezenta regulat la serviciu, încă pînă la

perioada în care SRL ”Indarst” a sistat activitatea.

Referitor la temeiul de drept prevăzut de pct. 9) alin. (1) art. 427 Codul de

procedură penală, Colegiul penal relevă că, condiția esențială pentru tragerea

persoanei la răspundere penală constă în aceea că fapta imputată să fie

prevăzută de legea penală ca infracțiune. Totodată, acest temei de casare poate fi

aplicat și în cazul când la momentul săvîrșirii fapta a fost prevăzută de lege ca

infracțiune, însă la momentul examinării în recurs a încetat a mai fi considerată

ca infracțiune, fiind exclusă din codul penal, fiindcă nu se poate dispune

condamnarea pentru o faptă neîncriminată de lege și nu poate exista pedeapsă

fără infracțiune.

În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul invocat de către

recurent este irelevant, deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de

legea penală ca infracțiune și anume conform art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal –

escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

De asemenea, instanța de recurs menționează că fapta săvîrșită de către

inculpat nu a fost dezincriminată și nu a fost exclusă din Codul penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că Baculin Vasile a fost condamnat

pentru o faptă care este prevăzută de legea penală a Republicii Moldova.

Totodată, instanța de recurs remarcă că argumentele expuse de recurent în

în prezentul recurs au fost anterior invocate în apel, iar instanța ierarhic

inferioară a oferit răspunsuri la toate motivele menționate de apelanți,

pronunțînd o decizie care corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul conchide că erorile

stipulate la pct. 8), 9) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se face

referire în recurs nu sunt prezente în speță, deoarece instanța de apel a examinat

6

cauza sub toate aspectele corect menținînd sentința de condamnare și just

concluzionînd că pedeapsa stabilită de instanța de fond este legală și în

concordanță cu prevederile legii.

Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Căpățînă Ion în

numele inculpatului Baculin Vasili, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 16 martie 2015, în cauza penală în privința lui Baculin

Vasili Stanislav, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 17 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7