1ra-684/2014 — art.187 alin.2 lit.b,f Cod penal

1ra-684/2014 — art.187 alin.2 lit.b,f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-684/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș, Nicolae Gordilă,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de inculpatul Babiuc Veaceslav, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 17 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 octombrie 2012, în cauza penală în privința lui

Babiuc Veaceslav Valeri,

născut la 02 mai 1980, originar și domiciliat pînă la

reținere în mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu 6/3, ap. 27.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Babiuc Veaceslav a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit.b), f) Cod

penal, la 4 ani închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Negruța Igor, în privința

căruia prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13

noiembrie 2013, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Veaceslav la 17 aprilie 2012, aproximativ la ora 0930, prin înțelegere

prealabilă cu Negruța Igor, aflîndu-se în preajma blocului locativ de pe str.

1

Independeței 28, mun. Chișinău, au sustras în mod deschis de la cet. Titica

Maria, bani în sumă de 1110 lei, după care cu banii sustrași au părăsit locul

comiterii infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială

considerabilă.

numele inculpatului Babiuc Veaceslav, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri potrivit căruia acțiunile lui

Babiuc Veaceslav să fie reîncadrate de la art. 187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal

în cele ale art. 186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse mai

blînde.

În motivarea apelului, avocatul a invocat că sentința de condamnare

se bazează pe depozițiile părții vătămate, care nu a putut menționa cu

certitudine dacă ultima a conștientizat sustragerea bunurilor sau a observat

lipsa acestora după ce inculpații au dispărut, consumînd astfel

infracțiunea. Coinculpatul Negruță Igor a menționat în cadrul judecării

cauzei că el a fost convins de faptul că partea vătămată nu a observat

momentul sustragerii bunurilor, or aceasta nu l-a întrebat de careva bani.

După sustragere el a plecat împreună cu Babiuc V., fără ca cineva să încerce

să-i oprească în vre-un fel. La fel a mai invocat că atît partea vătămată

Titica M., cît și inculpatul Negruță Igor au declarat că, Babiuc V. nu a

participat efectiv la sustragere, el aflîndu-se la cîțiva metri de partea

vătămată și de Negruță I., nu a observat momentul sustragerii. Babiuc V. se

afla în stare de sevraj din cauza lipsei narcoticelor și nu conștientiza ce se

întîmplă în jurul său. Despre sustragere Babiuc V. a aflat de la poliție în

momentul reținerii.

Totodată a menționat și Hotărîrea explicativă a Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în

procesele penale despre sustragerea bunurilor” unde în pct.4 este stipulat faptul

că, „este necesar ca persoana căreia i se sustrag bunurile să înțeleagă caracterul

ilegal al acțiunilor făptuitorului”.

Pentru calificarea faptei ca furt este necesar să fie stabilită convingerea

făptuitorului că cele comise de el rămîn neobservate și concluziile despre

convingerea făptuitorului privind modul ascuns al acțiunilor sale trebuie să se

bazeze pe anumite premise de ordin obiectiv. În cazul în care făptuitorul consideră

2

că săvîrșește sustragerea pe ascuns, iar, în realitate, acțiunile i-au fost observate

sau înțelese adecvat de alte persoane, fapta se va califica ca furt.”

Prin urmare, partea vătămată nu a putut menționa dacă își dădea

seama de sustragerea bunurilor, sau a observat lipsa acestora după ce

inculpații au dispărut. Astfel, consideră că nu a fost dovedit faptul

sustragerii deschise a bunurilor, iar acțiunile inculpatului urmează a fi

încadrat în infracțiunea de furt.

octombrie 2012, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocatul

Grițco P. în numele inculpatului Babiuc Veaceslav.

fond, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate și acțiunile lui au fost corect încadrate în baza art.187

alin.(2) lit.b), f) Cod penal – sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, fiind bazate pe declarațiile părții vătămate M. Titica, a

martorilor V. Titica, precum și actele cauzei: procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 19 aprilie 2012, conform căruia partea

vătămată Titica M. l-a recunoscut pe inculpatul Babiuc Veaceaslav, ca

persoana sub nr.3, care a comis jaful la data de 17.04.2012, împreună cu alt

băiat, în urma căruia i-au sustras bani în sumă de 1110 lei. Victima l-a

recunoscut pe inculpat după coafură, statură, forma feței, nasului, buzelor,

echimoza de la ochiul stîng și haine, probe care, analizate în ansamblu,

coroborează între ele, nu trezesc careva dubii, confirmă vina acestuia în

cele incriminate și combat argumentele lui, precum că nu a comis

infracțiunea dată.

Astfel, instanța luînd în considerație că în cauză există probe ce

dovedesc cu certitudine săvîrșirea de către V. Babiuc a infracțiunii

incriminate, a considerat argumentul invocat de acesta cu privire la

nevinovăția sa ca nefondat, urmărind scopul recalificării acțiunilor sale în

baza art. 186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, pentru care pedeapsa penală este

mai blîndă.

3

De asemenea, instanța de apel a conchis că sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, prevăzută la art. 187 Cod penal (jaful), se

consideră fapta ce se derulează în prezența proprietarului sau altui

posesor, ori în prezența unor persoane străine, vinovatul fiind conștient că

persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiunilor lui, indiferent de

faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor

acțiuni.

“Acțiunile inițiate ca furt, însă care n-au fost duse pînă la capăt, din cauza

că au fost descoperite de către victimă sau alte persoane, dar neținîndu-se cont de

aceasta au fost prelungite de către infractor cu scopul însușirii bunurilor se

încadrează în infracțiunea de jaf”.

Astfel, partea vătămată cu certitudine a indicat că, a văzut cum

inculpatul a sustras banii din pașaport, ceea ce incontestabil demonstrează

prezența elementelor constitutive a infracțiunii de „jaf”.

Prin urmare, din declarațiile victimei se confirmă faptul că acțiunea

de sustragere a banilor a avut loc în mod deschis, în văzul părții vătămate.

Referitor la măsura de pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de

apel a conchis că aceasta este una echitabilă, în limitele sancțiunii de care a

fost recunoscut vinovat, la care s-a ținut seama de persoana acestuia, care

anterior a mai fost condamnat, iar careva concluzii pozitive în acest sens nu

și-a tras.

invoca vre-un temei de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură

penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea

hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care acțiunile sale să fie reîncadrate din prevederile art. 187

alin.(2) lit.b), f) Cod penal în cele ale art. 186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, cu

aplicarea unei pedepse mai blînde, invocînd că instanța nu a luat în

considerație circumstanțele atenuante și anume că are la întreținere un

copil minor, totodată și starea sa de sănătate, anexînd în acest sens extrasul

carnetului medical.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penale

decide inadmisibilitatea recursului declarat, din următoarele considerente.

4

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar.

Fiecare probă, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Aceste prevederi obligatorii ale legii procesuale penale au fost

respectate la judecarea apelului.

Colegiul penal reține că instanța de fond și de apel, în baza probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată cu respectarea prevederilor art.100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-au dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

lui V. Babiuc în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.b), f)

Cod penal – jaful, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită de

două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile,

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că această concluzie s-

a tras avînd în vedere depozițiile însăși ale inculpatului, coinculpatului

Negruța Ig., ale părții vătămate Titica M., a martorului Titica V., precum și

actele cauzei: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 19.04.2012,

care sînt amănunțit descrise în sentință și decizia instanței de apel, iar

aceste probe nu trezesc careva dubii.

Reieșind din textul recursului, autorul acestuia nu a făcut trimitere la

un careva temei concret al art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, dar

invocă faptul că instanța a dat apreciere greșită probelor administrate în

cauză, deoarece dînsul nu a comis sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, iar fapta comisă urmează a fi reîncadrată în prevederile art.186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

5

Potrivit art. 27 și art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, aprecierea

probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența

instanțelor de fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea

judecătorească devenită definitivă.

Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele

expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel pe

deplin le-a examinat și apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în

ansamblu, conform art. 414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, corect considerînd neîntemeiate

argumentele apelantului, referitor la încadrarea faptei.

Cît privește argumentul recurentului privind reîncadrarea faptei din

prevederile art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (2)

lit.b), d) Cod penal, Colegiul penal îl consideră nefondat, deoarece

concluzia instanțelor de fond și apel, precum că inculpatul Babiuc

Veaceslav, a săvîrșit infracțiunea de jaf, este una corectă care coraborează

cu alte probe, fiindcă potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 20

aprilie 2012, inculpatului Babiuc V. îi este incriminat art. 187 alin.(2) lit.b), f)

Cod penal, infracțiune săvîrșită împreună cu Negruța Igor.

Totodată, la materialele cauzei (f.d.177-180, vol.II), este anexată

decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13 noiembrie

2013, de condamnare a lui Negruța Igor în baza art. 187 alin.(2) lit.b), f) Cod

penal, unde s-a constatat că Negruța Ig. împreună cu Babiuc V., au jefuit-o

pe Titica M., cauzîndu-i un prejudiciu considerabil, hotărîre rămasă

irevocabilă.

Astfel, aceleași acțiuni identice ale lui Babiuc Veaceslav prin

complicitate cu Negruța Veaceslav, nu pot fi calificate ca furt, iar instanțele

judecătorești inferioare corect l-a condamnat pentru infracțiunea de jaf,

adică sentința nominalizată are putere de lucru judecat.

Prin urmare, argumentul inculpatului că el a comis infracțiunea de

furt, nu are suport probatoriu și contravin probelor administrate, deoarece

6

Babiuc V. urmărește scopul ameliorării situației sale și stabilirea unei

pedepse mai blînde.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor

valoare, iar concluziile privind vinovăția lui Babiuc Veaceslav în comiterea

infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au

apreciat probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot

fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea

sînt adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de

instanțe conform legislației în vigoare. Cu atît mai mult că critica referitor

la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care

deja a fost efectuată de două instanțe de judecată.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate,

Colegiul penal nu constată vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea

hotărîrilor judecătorești contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor

art.61, 75-76 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a

fost declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii

comise, persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează

ori atenuează răspunderea.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, decide

inadmisibilitatea recursului, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Babiuc

Veaceslav împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 17

iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

octombrie 2012 în cauza penală în privința lui Babiuc Veaceslav Valeri, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Costantin Alerguș

Nicolae Gordilă

8