1ra-816/2014 — Art. 217 CP

Prin sentința Judecătoriei Comrat din 25 ianuarie 2013, Ichizli Dmitrii a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 9 (nouă) luni 20 (douăzeci) zile închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Tot prin aceeași sentință, Ichizli Dmitrii a fost achitat de sub învinuirea în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Ichizli Dmitrii, în perioada anului 2011 pînă la 07 martie 2012, la ferma ce îi aparținea unchiului Ichizli Ilia, amplasată pe marginea de vest a s. Cioc-Maidan, ilegal păstra în dormitor în patru cutii de chibrituri substanță narcotică, care conform rezultatelor raportului șliințifico-tehnologic nr. 1335 din 17.04.2012, este marijuana cu masa de 10,042 gr și care conform Hotărîrii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 Privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, se referă la categoria substanțelor narcotice și este de proporții mari. 1 2.1. De către organul de urmărire penală Ichizli Dmitrii a mai fost învinuit, că împreună cu persoane nestabilite de urmărirea penală, la 07 martie 2012, între orele 04.00 pînă la 07.00, venind la ferma ce se află pe marginea de vest a s. Cioc-Maidan, ce îi aparținea unchiului său Ichizli Ilia și acționînd intenționat cu scopul de a ascunde acțiunile sale și anume păstrarea substanțelor narcotice, intrînd în încăperea fermei, în una din odăile unde în acest timp dormea Ichizli Ilia, au început să-i aplice lovituri ultimului cu un obiect tăietor în diferite părți ale corpului și după ce Ichizli Ilia a fugit din odaie, aceștia ajungîndu-l au continuat să-l lovească în regiunea capului, prin ce i- au cauzat leziuni corporale în formă de răni multiple tăiate în regiunea păroasă a capului, hemoragii în țesuturile moi ale capului, în regiunile aplicării rănilor, fracturile oaselor bolții craniene cu trecerea la baza craniului, cu leziuni la meninxul dur, a substanței creierului, hemoragii subarahnoidali în ambele emisfere a creierului și a meninxului, zdrobirea creierului, plăgi tăiate ale membrelor superioare, a coapsei stingi, zgîrieturi pe aripa stingă a nasului, în regiunea cervicală, a cutiei toracice din parte dreapta, pe partea superioară a brațului stîng, membrelor superioare și inferioare, ce se referă în complex la vătămarea gravă a sănătății după semnele de pericol pentru viață, în urma cărora Ichizli Ilia a decedat.

Nefiind de acord cu sentința, succesorul părții vătămate Ichizli Mihail, a depus apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, pe motiv că instanța de fond nu a atras atenția la faptul că cheile de la fermă le avea numai fiul său și nepotul Ichizli Dmitrii. De asemenea, la fermă erau și cînii care îi permiteau să intre în fermă numai fiului și nepotului. Mai mult decît atît, acesta a făcut trimitere la sentința primei instanțe, în care este indicat că, nepotul Ichizli Dmitrii a venit acasă la ora 20.00, însă acest fapt nu corespunde realității, deoarece el a venit acasă, a stat la el în cameră timp de 2 ore după care a ieșit și nu se știe la ce oră s-a întors acasă, iar instanța de judecată nu a luat în considerație acest fapt.Totodată, succesorul părții vătămate a menționat că a văzut urme de sînge pe pantalonii inculpatului. 3.1. Împotriva sentinței a depus apel și procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Ichizli Dmitrii să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) litt. a), i), j), k) Cod penal la 12 ani închisoare și în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 1 an, iar conform art. 84 Cod penal prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 12 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În motivarea cererii, procurorul a invocat că vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei incriminate în baza art. 145 Cod penal a fost demonstrată în cadrul dezbaterilor judiciare prin declarațiile succesorului părții vătămate Ichizli Mihail, care este tatăl victimei a martorilor Pulucci Anatolie, Arnaut Elena și Culciu Maria, prin materialele cauzei penale. Mai mult ca atît, apelantul a evidențiat faptul că pe pantalonii inculpatului au fost depistate urme de sînge, la întrebarea de unde au putut ajunge 2 urmele de sînge pe pantalonii lui Ichizli Dmitii a răspuns, că posibil picăturile au curs de pe mîinele lui după ce a s-a murdărit cînd 1-a atins pe unchiul său. Aceste declarații, procurorul le-a considerat ca fiind false și sunt în contradicție cu rezultatele expertizei medicale nr. 47 din 21.03.2012, conform căreia în partea din față a pantalonilor sportivi în regiunea de jos au fost depistate pete asemănătoare cu sîngele în formă de stropire, iar pe papuci în formă de ștergere.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 18 decembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a ajuns la concluzia că acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente, concludente și veridice privind confirmarea vinovăției inculpatului Ichizli Dmitrii în comiterea omorului premeditat. Colegiul penal a ajuns la concluzia că, prin materialele cauzei care au fost înaintate ca probe de către acuzatorul de stat, prin care se încearcă să demonstreze vinovăția inculpatului în fapta imputată, se confirmă contrariul, adică inculpatul a fost în relații bune cu Ichizli Ilia, acesta locuia și lucra la unchiul său și nu era în starea de ai pricinui vre-un rău, cît și faptul că la momentul acțiunilor incriminate era de vîrsta minoră. Instanța de apel a precizat că, acuzatorul de stat în apelul depus face trimitere și la expertiza medico-legală nr. 47 din 21.03.2012 (vol.l, f.d.91), prin intermediul căreia încearcă să demonstreze proveniența petelor de sînge depistate pe pantalonii sportivi ai inculpatului, însă, conform declarațiilor date în ședința de judecată a expertului Isac Valentin, care a susținut concluziile raportului de expertiză sus menționat, nu se exclude producerea acestor urme de sînge în urma scuturării mîniilor murdare de sînge. Totodată, instanța de apel a menționat că nu este constatat și corpul delict cu care victimei i-au fost cauzate leziunile corporale. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 43 din 24.05.2012, decesul lui Ichizli Ilia a survenit din cauza leziunilor corporale grave periculoase pentru viață, anume trauma cranio - cerebrală deschisă. Expertul a indicat că posibil cauzarea leziunilor corporale s-a produs în perioada de 2-3 ore pînă la decesul victimei. În ședința de judecată a instanței de apel, expertul legist Topal Carolina a declarat că de la momentul decesului pînă la examinarea cadavrului victimei, au trecut 32-38 de ore (examinarea s-a efectuat la data de 08.03.2012 de la ora 11:00 pînă la ora 17:30). Astfel, expertul a considerat că, decesul a survenit între orele 03.00 - pînă 07.00, nu mai tîrziu de ora 03.50 - 07.00 la 07 martie 2012. În acelaș timp, este stabilit cu certitudine, că inculpatul Ichizli Dmitrii în intervalul de la ora 01.30 pînă la ora 06.30 s-a aflat la domiciliu și această versiune nu este combătută de acuzare. Mai mult ca atît, Colegiul penal a relatat că, nu sunt confirmate și argumentele apelului privind scopul acțiunilor inculpatului - de a ascunde altă infracțiune (păstrarea ilegală a substanțelor narcotice), deoarece, în aceiași zi de descoperire a cadavrului, potrivit procesului -verbal de cercetare la fața locului din 07.03.2012 (vol. l, f.d. 24-27 cu 3 foto-tabel) la fața locului în angarul nr. 2, la ferma victimei au fost găsite substanțe narcotice, iar inculpatul a recunoscut faptul apartenenței și păstrării lor. Instanța de apel a conchis că, acuzatorul de stat nu a demonstrat vina inculpatului Ichizli Dmitrii de comiterea omorului intenționat, săvîrșit cu premeditare față de unchiul său Ichizli Ilia, cu deosebită cruzime, precum și cu scopul de a ascunde o altă infracțiune. Referitor la acuzarea incriminată inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, și anume păstrarea substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare, în cadrul procesului penal, vinovăția inculpatului a fost dovedită și de fapt nici nu se contestă. Prin cele menționate, instanța de apel a menținut fără modificări sentința instanței de fond, respingînd apelurile drept nefondate.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs ordinar procurorul, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs. În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Recurentul menționează, că prin cumulul de probe este dovedit faptul că inculpatul în perioada aproximativ între orele 03.00 pînă la 07.00 se afla la ferma lui Ichizli Ilia, a intrat pe teritoriul fermei și a deschis ușa cu propria cheie, cunoștea cîinii care erau mari și agresivi, iar victimei i-au fost aplicate mai multe lovituri cu un obiect despicător, ceea ce demonstrează, că un singur om nu putea să comită omorul, mai ales că inculpatul este minor și de aici reiese că dînsul mai era cu alte persoane, împreună cu care a comis omorul, mai mult ca atît, inculpatul nu a putut răspunde la întrebarea de unde avea stropi de sînge pe pantaloni. Astfel, recurentul consideră că decizia instanței de apel este neîntemeiată pe episodul acuzării săvîrșirii omorului, deoarece nu s-a expus asupra tuturor probelor, cum ar fi declarațiile expertului C. Topal și ale lui V. Isac. Totodată, recurentul precizează că instanțele de fond au aplicat pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale, și anume că inculpatul la săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, era minor, iar pedeapsa a fost aplicată contrar prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 ) Cod de procedură penală, inculpatul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Judecînd recursul ordinar în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente. 4 Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, însă fără a i se agrava situația. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține, că recursul depus de procuror are ca temei pentru recurs pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și motivarea soluției contrazice dispozitivul și cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs constată, că nici unul din prevederile la care se referă recurentul, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală, întemeiată și motivată, făcîndu-se referire la toate motivele invocate de apelanți. Analizînd probele administrate în dosar și cercetate în condițiile legii, cît a apărării, atît și a acuzării expuse în decizia instanței de apel și anume: declarațiile inculpatului, a succesorului părții vătămate, a martorilor Plucci Anatolie, Isac Valentin, Elena Arnaut, Ichizli Liudmila, Uzun Gheorghe, Culciu Maria, Garcev Dmitrii, Garcev Constantin, Dimova Elena, Dimov Gheorghe, a expertului judiciar medicul-legist Topal Carolina, cît și probele administrate la materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a concluzionat că totalitatea acestor probe confirmă lipsa vinovăției lui Ichizli Dmitrii în baza art.145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal. 5 Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de apel constatînd faptul că inculpatul nu a săvîrșit fapta incriminată, corect a menținut sentința instanței de fond și în partea achitării în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal. Referitor la argumentul recurentul precum că, inculpatul la 07.03.2012, aproximativ între orele 03.00 pînă la 07. 00 se afla la ferma lui Ichizli Ilia, Colegiul lărgit menționează că, conform declarațiilor succesorului părții vătămate Ichizli Mihail, se confirmă faptul că inculpatul în această perioadă de afla acasă. Martorul Plucci Anatolie a declarat că, la 07.03.2012, în jurul orei 07.00 inculpatul l-a sunat și l-a rugat să cheme salvarea, însă ajuns la fața locului victima era deja decedată, astfel, afirmațiile lui Ichizli Dmitrii privind perioada aflării sale la domiciliu de la ora 01.30 pînă la 06.30 se confirmă prin declarațiile nominalizate și nu au fost combătute de către acuzare. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 43 din 24.05.2012, decesul lui Ichizli Ilia a survenit din cauza leziunilor corporale grave periculoase pentru viață, anume trauma cranio - cerebrală deschisă, iar leziunile corporale au fost cauzate în perioada de 2-3 ore pînă la decesul victimei, mai mult, expertul legist Topal Carolina a declarat că de la momentul decesului pînă la examinarea cadavrului victimei, au trecut 32-38 de ore ( examinarea s-a efectuat la 08.03.2012 de la ora 11.00 pînă la ora 17.30). Astfel, expertul a considerat că, decesul a survenit între orele 03.00 – 07.00, nu mai tîrziu de ora 03.50 -07.00 la 07 martie 2012. Nu pot fi admise afirmațiile procurorului precum că, inculpatul nu a putut răspunde la întrebarea de unde avea stropi de sînge pe pantaloni, deoarece conform raportului de expertiză medico-legală nr.47 din 21.03.2012 (expertul IsacV., f.d. 91- 95) s-a constatat că la pantalonii sportive în partea de jos sunt depistate pete asemănătoare cu sînge sub formă de stropi, iar pe ghete sub formă de rosături. Stropii s-au produs de la căderea sîngelui în diferite direcții, iar ștersăturile sau produs în urma contactului dinamic cu sursa de hemoragie. În ședința de judecată expertul Isac Valentin a susținut concluziile raportului de expertiză, totodată, nu a exclus producerea acestor urme de sînge în urma scuturării mîinilor de sînge. La fel, se consideră lipsit de temei și argumentul recurentului precum că, inculpatul a săvîrșit crima împreună cu o altă persoană neidentificată de organul de urmărire penală, or pe parcursul examinării cauzei, procurorul nu a prezentat careva probe care ar confirma faptul că la omor a mai participat și o altă persoană, iar de aici apar dubii privitor la axarea acuzării doar pe vinovăția lui Ichizli Dmitrii, dar nu și pe faptul de a identifica persoana implicată la săvîrșirea infracțiunii, precum susține, necătînd la faptul, că unii martori, inclusiv soția victimei, cît și martorul Plucci Anatolie indică la anumite conflicte existente între Ichizli Ilia și alte persoane legate de activitatea primului. Totodată, instanța de recurs precizează că, procurorul-recurent în acuzarea sa face referire și la faptul că inculpatul a deschis cu cheia proprie ușa de la casă și știa ce se află pe teritoriul fermei, inclusiv știa și cîinii, care erau mari și agresivi, însă nu se 6 specifică și nu se confirmă unde anume erau cîinii în momentul respectiv, cu atît mai mult, faptul că Ichizli Dmitrii deținea cheia de la ușa casei, nu poate fi considerată ca probă pentru condamnarea inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, acestea fiind considerate motive declarative. La acest compartiment se mai reține și faptul, că de către acuzare nu a fost ferificată și versiunea privind perderea de către un cioban a unei perechi de chei de la fermă. Potrivit art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. În viziunea instanței de recurs, reieșind din conținutul procesului verbal al ședinței instanței de apel, procurorul în cadrul apelului nu și-a exercitat atribuțiile vis- a-vis de prezentarea de probe suplimentare în confirmarea învinuirii în sensul art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, care expres stipulează, că după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia precum și a martorilor acuzării, solicitați de părți, în ședința de judecată a instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare, bazîndu- se exclusiv pe lucrările primei instanțe, care conțin declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor și ale inculpatului din același dosar, în temeiul cărora a fost achitat de prima instanță. În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale (art.51, 53, 320 Cod de procedură penală). Astfel, în cadrul apelului, deși solicită condamnarea, probe suplimentare în confirmarea învinuirii procurorul nu a prezentat. Referitor la aplicarea pedepsei în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, procurorul a invocat că instanțele de fond au aplicat pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale, și anume că inculpatul la săvîrșirea infracțiunii era minor, iar pedeapsa a fost aplicată contrar prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal. În acest sens, Colegiul penal lărgit respinge argumentul recurentului, deoarece acest temei nu a fost invocat de către acuzatorul de stat sau de către partea vătămată în apelurile examinate, solicitînd casarea sentinței doar în partea achitării în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, iar conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în limitele prevederilor din alin. (1), instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului. Totodată, instanța de recurs menționează că, conform pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, stipulează că, temeiurile de drept pot fi invocate 7 în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. În concluzie, Colegiul lărgit constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, și ca urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dînd o apreciere corectă probelor administrate, examinîndu-le multilateral, iar motivarea soluției fiind bazată respectiv pe acestea. În acest context, Colegiul penal lărgit conchide, că argumentele invocate de către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil respingerea recursului, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 18 decembrie 2013, pe cauza penală în privința lui Ichizli Dmitrii, cu menținerea hotărîrii contestate fără motificări. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 08 iulie 2014, ora 09.50. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun Elena Covalenco Iurie Diaconu 8