1ra-1384/2016 — art. 201-1 alin. 3, it. a CP

1ra-1384/2016 — art. 201-1 alin. 3, it. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1384/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Arabadji Mariana în numele inculpatului Podgurschi Adrian, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06

aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Podgurschi Adrian Teodor,

născut la 02 februarie 1986, originar din s. Heciul Nou,

r-nul Sîngerei, domiciliat pînă la reținere în mun. Bălți,

str. Suceava, nr.7, ap. 11.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 13 octombrie 2014 - pînă la 19 decembrie 2014;

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Adrian a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

2014, la orele 0330, Podgurschi Adrian aflîndu-se la domiciliul său temporar din

mun. Bălți, str. Suceava, nr. 7 ap. 11, în urma unor relații ostile, pe motiv de

gelozie a provocat cu soția sa Podurschi Inna, o ceartă, unde a numit-o pe

ultima cu cuvinte necenzurate, după care cu un cuțit de bucătărie i-a aplicat

câteva lovituri în diferite regiuni ale corpului, cauzându-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 381/D din 22.09.2014, leziuni corporale grave.

blândețea pedepsei, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri

1

de condamnare conform învinuirii formulate prin rechizitoriu, la 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, argumentând că pedeapsa

stabilită de instanța de fond nu va atinge scopul prevăzut la art. 61 Cod penal.

3.1. Apel a declarat și inculpatul, care a solicitat casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărârii și reîncadrarea acțiunilor sale din prevederile

art. 2011 alin. (3) lit. a) în cele ale art. 151 alin. (1) Cod penal, și stabilirea

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului inculpatul a invocat că fapta greșit a fost

calificată, or instanța urma, ținând cont de prevederile art. 116 Cod penal să-l

condamne în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, care este o normă specială în

comparație cu art. 2011 Cod penal, care este o normă generală.

La 16.03.2016 inculpatul a declarat apel suplimentar în care a invocat că

în instanța de fond i-au fost grav încălcate drepturile sale, astfel în cadrul

ședinței preliminare instanța nu l-a întrebat dacă acesta dorește ca examinarea

cauzei să aibă loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

fiind încălcate astfel prevederile art. 3641 alin. (3) Cod de procedură penală,

fapt care a dus la încălcarea dreptului la apărare și acces liber la justiție.

apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a menționat, că

instanța de fond în baza unei analize ample a probelor cercetate corect a

stabilit starea de fapt și just a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2011

alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele

legii, ținându-se cont de scopul pedepsei penale și criteriile generale de

individualizare a acesteia prevăzute la art. 61, 75 și 76 Cod penal.

Colegiul penal a apreciat că dezacordul inculpatului cu încadrarea

acțiunilor sale în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, este o metodă de

stabilire a unei pedepse mai blânde, or infracțiunea prevăzută de art. 151 alin.

(1) Cod penal este de categoria celor grave, iar cea în baza căreia acesta a fost

condamnat de categoria celor deosebit de grave.

Referitor la argumentul inculpatului, că prin neexplicarea de către

instanță a dreptului său de a fi examină cauza în procedură simplificată,

acestuia i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 19 Cod de procedură

penală și art. 20 din Constituția R.M., Colegiul a specificat că Podgurschi A. a

2

fost asistat de apărător pe tot parcursul procesului penal, astfel acesta nu a fost

lipsit de dreptul de a declara personal prin înscris autentic, că recunoaște

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, Colegiul

penal a mai menționat că pe parcursul examinării cauzei inculpatul nu a

recunoscut încadrarea juridică a faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu,

astfel, corect cauza a fost examinată în procedură generală, fiind audiați

martorii și cercetate probele scrise.

Arabadji Mariana în numele inculpatului, care, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurenta a invocat că motivarea

instanței de apel referitor la faptul că inculpatul a fost asistat de apărător și nu

a fost lipsit de dreptul de a declara personal că recunoaște săvârșirea faptelor

invocate în rechizitoriu este eronată, or potrivit art. 3641 alin. (3) Cod de

procedură penală în cadrul ședinței preliminare sau până la începerea

cercetării judecătorești, instanța urma să-l întrebe pe inculpat dacă solicită ca

judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de apel absolut neîntemeiat a pus exclusiv în sarcina

inculpatului respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Faptul că inculpatul nu a recunoscut încadrarea juridică a faptei așa cum

a fost invocată în rechizitoriu, nu poate fi reținută, deoarece aceste afirmații

puteau fi făcute doar în situația în care inculpatului i se explica situația și

consecințele examinării cauzei în procedură simplificată, or acesta a recunoscut

și s-a căit de cele comise, însă nu a beneficiat de o reducere a pedepsei în

conformitate cu prevederile art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil pe motiv că este vădit neîntemeiat, or recurentul, în motivarea

cererii de recurs, a invocat ca temei prevederile art.427 alin.(l) pct.8) Cod de

procedură penală, fapt ce confirmă că, nici până la moment, inculpatul nu

recunoaște vinovăția deoarece, în viziunea apărării, fapta incriminată nu

3

întrunește elementele infracțiunii în baza căreia acesta a fost condamnat.

Consideră că instanța de fond ținând cont de faptul că inculpatul, până la

începerea cercetării judecătorești, nu a recunoscut săvârșirea faptelor indicate

în rechizitoriu, nu a avut temei legal de a-1 întreba dacă solicită ca judecata să

aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Analizând textul recursului declarat, Colegiul constată că autorul își

întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest context se menționează că, recurentul în recursul declarat a omis

în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii contestate din punct de vedere a

temeiurilor pentru recurs la care face trimitere, astfel nu a specificat care sunt

erorile de drept, care ar fi esența circumstanțelor că hotărârea pronunțată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori asupra căror motive

invocate în apel nu s-a pronunțat, sau care sunt argumentele în susținerea

afirmației că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii

incriminate.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate prin prisma criticilor

formulate constată că, temeiurile invocate de către recurent și prevăzute la pct.

6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

4

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, aceasta cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată, iar motivarea hotărârii nu contrazice dispozitivul

precum și acesta este expus clar, nefiind admisă careva eroare de fapt care ar fi

afectat soluția instanței.

Relevând cele menționate mai sus, Colegiul penal atestă, că atât prima

instanță, cât și instanța de apel în hotărârile adoptate au făcut o analiză amplă

probelor administrate în prezenta cauză, ce au confirmat învinuirea adusă lui

Podgurschi A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a)

Cod penal. Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa

valoare, iar concluziile făcute de instanțele judiciare ierarhic inferioare rezultă

din lucrările dosarului și concordă cu situația factologică.

În continuare, Colegiul penal ține să menționeze, că potrivit prevederilor

art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu se

manifestă în favoarea acuzării sau apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Aliniatul (4) al aceleiași norme prevede că, părțile în procesul

penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător,

fiind independente de instanță sau de alte persoane.

Instanța de judecată efectuează acțiunile procesuale din oficiu, în limitele

competenței sale, în afară de cazurile când prin lege se dispune efectuarea

acestora la cererea părților, prevederi specificate la alin. (2) al art. 28 Cod de

procedură penală.

Ținînd cont de prevederile normelor sus menționate, instanța de recurs

consideră că sunt neîntemeiate alegațiile recurentului prin care se invocă, că

instanța urma să-l întrebe pe inculpat, dacă solicită ca judecata să aibă loc pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, or instanța de fond nu a

avut temei legal de a-i adresa lui Podgurschi A. o astfel de întrebare, dat fiind

faptul că acesta nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii

incriminate, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședințelor de judecată

(f.d.150, 157-verso vol. I). Or, procedura simplificată a judecării cauzelor

penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă de

fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi

aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) cererea

5

inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătorești în prima

instanță; 2) cererea inculpatului trebuie să conțină mențiune privind

recunoașterea totală și necondiționată a faptei incriminate în legătură cu care a

fost diferit justiției și renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor

probe; 3) probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de

natură să permită stabilirea unei pedepse.

Acestea fiind menționate, Colegiul conchide, că este neîntemeiat și

următorul argument al apărării referitor la faptul că Podgurschi A. a

recunoscut vinovăția și s-a căit de cele comise, însă nu a beneficiat de o

reducere a pedepsei în conformitate cu prevederile art.3641 alin. (8) Cod de

procedură penală. Or, faptul că inculpatul, ulterior, după începerea cercetării

judecătorești a recunoscut vina, nu mai este relevant și nu poate constitui temei

de reducere a limitelor de pedeapsă, deoarece din formularea aliniatului (1) al

articolului 3641 CPP rezultă că declarația făcută într-un înscris autentic poate fi

realizată doar în fața primei instanțe și până la începerea cercetării

judecătorești. Astfel, Legea instituie un anumit termen în care inculpatul poate

recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicita ca judecata să

se facă în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în schimbul

unei pedepse mai blînde.

Prin urmare, Colegiul conchide, că recunoașterea vinovăției de către

Podgurschi A. ulterior, după începerea cercetării judecătorești, nu-i mai acordă

dreptul inculpatului de a beneficia de o reducere a pedepsei, aceasta fiind

considerată doar o circumstanță atenuantă, care urmează a fi luată în

considerație de instanța de judecată la soluționarea chestiunii privind

pedeapsa care urmează a fi numită persoanei.

Totodată, Colegiul penal evidențiază că argumentele apărării invocate în

susținerea prezentului recurs au fost anterior menționate în apelul suplimentar

declarat la 16.03.2016, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat detaliat,

corect ajungând la concluzia că acestea urmează a fi respinse ca nefondate.

De rând cu cele menționate mai sus, instanța de recurs conchide că la

stabilirea pedepsei lui Podgurschi A. instanțele ierarhic inferioare au acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, ținând seama de

gradul prejudiciabil al faptei și consecințele acesteia, de persoana inculpatului,

precum și de toate circumstanțele cauzei, fiindu-i numită o pedeapsă echitabilă

6

în raport cu fapta comisă, astfel temeiuri de a interveni în hotărârea

judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Arabadji

Mariana în numele inculpatului Podgurschi Adrian, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2016, în cauza penală în

privința lui Podgurschi Adrian Teodor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7