1ra-82/2016 — Art.152 alin.2 lit.c-1, e CP

Prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 30 septembrie 2013, Postolachii Elena a fost condamnată în baza art.152 alin.(2) lit.c1), e) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 1an. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ixari Raisa a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile. 1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Postolachii Victor, hotărîrea în privința căruia cu recurs ordinar în prezent nu se contestă.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond, a constatat că în seara de 15 mai 2012, Postolachii Elena împreună cu soțul său - Postolachii Victor în intervalul de timp 1 1910 - 1920, urmărind scopul vătămării sănătății cet.Ixari Raisa, (a.n. 1948) profitînd de stare ei de neputință, care se datorează vîrstei înaintate, în curtea gospodăriei acesteia din s.Rediul-Mare, r-nul Dondușeni, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.487 din 13.03.2013, vătămări corporale medii, de formă de traumă a urechii drepte cu perforarea membranei timpanului pe dreapta și cu otită post-traumatică, traumă cranio- cerebrală cu comoție cerebrală, excoriația frunții pe stînga, excoriația și echimoză în regiunea temporală stînga, echimoze pe brațul drept. Aceste acțiuni ale inculpatei Postolachii Elena au fost încadrate în baza art.152 alin.(2) lit.c1), e) Cod penal, conform indicilor, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, profitînd de starea de neputință evidentă a victimei, care se datorează vîrstei inaintate, de două sau mai multe persoane.

Sentința menționată a fost atacată cu apeluri de către : - reprezentantul părții vătămate Ixari Raisa, avocatul O. Bondarenco, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art.152 alin.(2) lit.c1 ), e) Cod penal, fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și admisă acțiunea civilă cu încasarea în folosul părții vătămate de la inculpați a prejudiciului material în sumă de 1491,51 lei, a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei, a cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 8000 lei, invocînd că instanța nu a ținut seama de principiul individualizării pedepsei, din care motiv nejustificat a dispus ca pedeapsa stabilită inculpaților să fie suspendată condiționat, reieșind din fapta ilicită comisă, cît și din punct de vedere a comportamentului lor după comiterea infracțiunii; - avocatul L. Socolov în numele inculpaților, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că concluziile instanței expuse în sentință vin în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar probele administrate nu dovedesc fapta incriminată inculpaților, și anume că dînșii intenționat au cauzat părții vătămate lezuini corporale medii, fiindcă inițiatorul conflictul a fost partea vătămată, care a încercat s-o lovească pe inculpată; instanța nu a ținut seama de hotărîrea Judecătoriei Dondușeni din 11.10.2012, prin care au fost încetate procesele contravenționale în privința inculpaților pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, ulterior fiind pornită urmărirea penală în privința acestora în baza art.152 alin.(2) lit.c1), e) Cod penal, prin ce au fost încălcate prevederile art.22 Cod de procedură penală, care prevăd că nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală sau pedepsit de instanța de judecată de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, apelul declarat de avocatul L. Socolov în numele inculpaților a fost respins, ca fiind tardiv. Totodată, a fost admis apelul reprezentantului părții vătămate, avocatului O. Bondarenco, casată sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărîre în partea dată, 2 prin care acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Postolachii Victor și Postolachii Elena în beneficiul părții vătămate Ixari Raisa a prejudiciului material în sumă de 1491,51 lei, a prejudiciului moral în sumă de 5000 lei și a cheltuelilor de asistență juridică în sumă de 8000 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. 4.1. Referitor la apelul declarat de avocatul L.Socolov în numele inculpaților, instanța de apel a conchis că, acesta urmează a fi respins ca tardiv, pe motiv că a fost depus cu omiterea termenului de atac, deoarece avocatul L. Socolov a fost prezent în ședință la data pronunțării sentinței - 30.09.2013 și dînsul, ținînd seama de prevederile art.402 Cod de procedură penală, urma să depună apel în termen de 15 zile, pe cînd, potrivit ștampilei de pe coletul poștal, acesta a fost expediat în adresa instanței de apel abia la 23.10.2013 și înregistrat în instanță la 24.10.2013, astfel că a fost depus cu depășirea termenului prevăzut de lege, nefiind solicitată repunerea acestuia în termen. 4.2. Referitor la apelul declarat de reprezentantul părții vătămate, avocatul O.Bondarenco, instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpaților V.Postolachii și E.Postolachii în comiterea infracțiunii imputate, acțiunile lor just fiind încadrate în baza art.152 alin.(2) lit.c1), e) Cod penal, iar pedeapsa aplicată acestora cu suspendarea executării ei, conform prevederilor art.90 Cod penal, este una corectă, echitabilă și legală, deoarece la stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume de prevederile art.61,75-76 Cod penal, astfel că cerința apelantului de a înăspri pedeapsa inculpaților, este una nefondată. Totodată, instanța de apel a conchis că, apelul reprezentantului părții vătămate în latura civilă este unul întemeiat și urmează a fi admis, deoarece prima instanță neîntemeiat a dispus admiterea în principiu a acțiunii civile, de rînd ce în materialele cauzei sînt suficiente probe privind cheltuielile de ordin material suportate de partea vătămată pentru tratament, confirmate prin bonurile de plată anexate la acțiunea civilă, la asitența juridică, ținînd cont de activitatea desfășurată de către avocatul O.Bondarenco în prezenta cauză și a prejudiciului moral, luînd în considerație caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate persoanei vătămate.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către : - avocatul L. Socolov în numele inculpaților care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpaților, pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii, invocînd că instanța de apel neîntemeiat nu s-a expus asupra termenului depunerii apelului, dar în partea descriptivă a deciziei a considerat că acesta a fost depus tradiv, pe cînd dînsa, conformîndu-se prevederilor art.402 Cod de procedură penală, l-a depus în termenul prevăzut de lege - 15 zile, fapt ce rezultă din copia apelului, pe care este aplicată ștampila instanței și numărul de înregistrare a 3 acestuia - 15.10.2013, nr.1801, iar referirea instanței că potrivit coletului poștal, cererea de apel a parvenit la 24.10.2013, este una nefondată, la care instanța nu a ținut cont că acest colet a fost expediat în instanța de apel de către Judecătoria Dondușeni, în rest invocînd repetat aceleași motive ca și în apel. - avocatul A. Lebedinschi în numele inculpaților a depus recurs suplimentar, în care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel, invocînd că toate probele care au stat la baza învinuirii și sentinței de condamnare au fost acumulate pînă la pornirea urmăririi penale, fiind întocmite cu încălcarea prevederilor art.17, 59 alin.(2), 63 alin.(7), 69 Cod de procedură penală, și anume recunoașterea în calitate de parte vătămată, interogarea părții vătămate, efectuarea expertizei medico-legale; instanța nu a ținut seama de faptul că inculpaților le-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece au fost asigurați doar cu un singur apărător, pe cînd în cazul cînd între declarațiile inculpaților sînt divergențe, aceștia urmează a fi asistați fiecare cu cîte un apărător; reieșind din conținutul ordonanței privind pornirea urmăririi penale, inculpata a bătut-o pe partea vătămată, care, la 10.04.2012, a fost audiată în calitate martor, apoi, la 08.05.2013, i-a fost schimbată calitatea procesuală și ulterior pusă sub învinuire, pe cînd interogarea în calitate de martor a persoanei față de care există anumite probe că a săvîrșit o infracțiune, se interzice; - reprezentantul părții vătămate, avocatul O.Bondarenco care, a invocat temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia în latura penală, cu exluderea aplicării art.90 Cod penal, și în latura civilă privind încasarea prejudiciului moral, considerînd că suma despăgubirilor morale încasată de la inculpați în mărime de 5000 lei, este inechitabilă și neproporțională prejudiciului cauzat părții vătămate, la care nu s-a ținut seama de gradul suferințelor fizice și psihice suportate de către aceasta în urma acțiunilor infracționale ale inculpaților.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2014, recursurile ordinare declarate de reprezentantul părții vătămate Ixari Raisa, avocatul Bondarenco Oleg și avocații Socolov Lucreția, Lebedinschi Adrian în numele inculpaților Postolachii Victor și Postolachii Elena au fost admise, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Postolachii Victor și Postolachii Elena și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată. Instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură atribuțiile prevăzute de lege, încălcînd prevederile art. art.414, 415, 417 Cod de procedură penală . După cum rezultă din conținutul recursurilor, soluția instanței de apel este criticată prin prisma judecării apelului declarat de partea apărării, care a fost depus în termenul prevăzut de lege, însă a fost respins de către instanța de apel ca fiind tardiv și a încălcării prevederilor art.22, 17, 59 alin.(2), 63 alin.(7), 69 Cod de procedură penală. Instanța de recurs a constatat că instanța de apel, respingînd apelul apărării pe 4 motiv că a fost declarat tardiv, și-a motivat soluția prin faptul că, avocatul la data pronunțării sentinței -30.09.2013, a fost prezent, dar apelul, potrivit ștampilei de pe coletul poștal, a fost expediat în adresa instanței abia la 23.10.2013, adică cu depășirea termenului prevăzut de lege, nesolicitînd repunerea acestuia în termen. Referitor la aceasta, instanța de recurs a reținut că, potrivit legislației în vigoare, în cazul cînd de la pronunțarea sentinței și pînă la depunerea apelului au expirat mai mult de 15 zile, instanța de apel la examinarea apelului, este obligată să verifice dacă depunerea apelului se încadrează în termenul prevăzut în art.402 Cod de procedură penală, iar dacă va constata că termenul a fost omis din motive întemeiate, va proceda în conformitate cu prevederile art.403 Cod de procedură penală. Însă, consultînd procesul-verbal al ședinței instanței de apel, Colegiul observă că chestiunea cu privire la depunerea apelului în termen ori cu depășirea acestuia, nu a fost pusă în discuție de către instanță, deși, dacă instanța a considerat că apelantul a depășit termenul de declarare a apelului, aceasta avea obligația ca să pună în discuție în fața părților problema apărută, inclusiv să consulte opinia apelantului cu privire la termenul de declarare a apelului. Totodată, din materialele dosarului rezultă că împotriva sentinței primei instanțe, au declarat apeluri avocatul L.Socolova în numele inculpaților - la 15 octombrie 2013, sub nr.1801, și reprezentantul părții vătămate, avocatul O.Bondarenco - la 15 octombrie 2013, sub nr.1802, toate cererile de apel fiind depuse și înregistrate în cancelaria Judecătoriei Dondușeni, în modul prevăzut de lege, fapt ce rezultă din copia „Registrului de evidență a corespondenței de intrare a Judecătoriei Dondușeni” (f.d.257, 265, 323-324, 327-328). Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de recurs a consideraqt că concluzia instanței de apel privind respingerea apelului avocatului L.Socolov, ca depus peste termen, în împrejurările în care nu s-a pus în discuție în fața părților chestiunea sus menționată, inclusiv nu s-a consultat opinia apelantului cu privire la termenul de declarare a apelului, este pripită. Așa, cum a fost pripită și concluzia primei instanțe că apelul a fost depus la 23.10.2013, reținîndu-se ștampila de pe coletul poștal, care de fapt a fost expediat în adresa instanței de apel de către Judecătoria Dondușeni, dar nu de apelant (f.d.267). Astfel, instanța de recurs a considerat că instanța de apel a lăsat fără apreciere și motivare circumstanțe esențiale ale cauzei, care țin de procedura și termenul de declarare a apelului, deci a comis o eroare de drept procedural, care se încadrează în pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2015, apelul avocatului Socolov Lucreția în interesul inculpaților Postolachii Victor și Postolachii Elena, declarat împotriva sentinței a fost respins ca nefondat. A fost admis apelul avocatului Bondarenco Oleg în interesul părții vătămate Ixari Raisa declarat împotriva sentinței, casată parțial în latura civilă sentința, cu pronunțarea 5 în această parte a unei hotărîri noi potrivit modului prevăzut pentru prima instanță după cum urmează: A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Ixari Raisa. S-a încasat în mod solidar de la Postolachii Victor și Postolachii Elena prejudiciul material în sumă de 1491,50 lei, prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 8000 lei. În rest, sentința a fost menținută. În motivarea deciziei, instanța de apel a considerat că judecînd cauza penală prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar la toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzută de art.152 al.(2) lit. c1 e) Cod penal. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de apel a considerat că instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpaților, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicîndu-le o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și anume de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, de motivul acesteia, de persoana celor vinovați, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață și de familie a acestora. Totodată, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită inculpaților Postolachii Victor și Postolachii Elena în temeiul art.152 alin. (2) lit. c1), e) Cod Penal, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal este echitabilă faptelor infracționale săvîrșite de aceștia, este în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va duce la atingerea scopului pedepsei penale, totodată fiind respectate criteriile de individualizare a pedepsei. La soluționarea acțiunii civile care a fost înaintată în procesul penal, instanța de apel a conchis că este necesar a încasa în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în sumă de 1491,51 lei, ce constă din cheltuieli pentru tratament precum și prejudiciul moral în sumă de 10000 lei. La deliberarea sumei prejudiciului moral, instanța de apel a ținut cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice cauzate persoanei vătămate, care la o vîrstă înaintată a devenit victima unei violențe nejustificate din partea vecinilor săi, pierzînd încrederea în siguranța personală, de gradul de vinovăție a inculpaților, precum și de comportamentul manifestat de ei ulterior faptelor comise. Instanța de apel a menționat că avocatul Socolov Lucreția în interesul inculpaților Postolachii Victor și Postolachii Elena, în apelul declarat nu a adus careva motive a cerințelor sale, în apel fiind relatate faptele conform viziunii sale sub formă de apărare, argumentele expuse fiind în contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de fond 6 pe parcursul examinării cauzei, totodată argumentele invocate de avocat privind achitarea inculpaților nu pot fi reținute și se resping în tot, deoarece probele cercetate în cumul confirmă deplin vina acestora în faptele stabilite de instanța de fond și temeiuri de intervenire a instanței de apel în aspectul propus de apărătorul Socolov Lucreția nu sunt. Instanța de apel a respins afirmațiile invocate în apelul avocatului Socolov Lucreția în interesul inculpaților Postolachii Victor și Elena privind faptul, că „consideră sentința instanței de fond ca ilegală, fiind viciată inclusiv de apreciere eronată a probelor”, deoarece sunt expuse în defavoarea inculpaților, constituind astfel o opinie subiectivă a apărătorului, astfel cum acestea se combat prin probele cercetate de instanța de fond, cît și cercetate suplimentar în ședința instanței de apel. Totodată, faptul că inculpații nu au recunoscut vina și indică că nu sunt vinovați, instanța de apel a apreciat faptul dat, ca o metodă de apărare a acestora, or conform probelor cercetate care se coroborează reciproc s-a confirmat contrariul, astfel temeiuri de achitare a inculpaților nefiind stabilite.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar la data de 14 septembrie 2015, de către avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatei Postolachii Elena, prin care indicînd temeiurile din art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală și art. 6, 8 din CEDO, a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și dispunerea achitării integrale a cet. Postolachii Elena, din motiv că lipsesc probele ce ar confirma vinovăția acesteia. În recursul declarat recurentul a invocat următoarele motive : - instanța de apel a ignorat în totalitate indicațiile Curții Supreme de Justiție din decizia din data 20 mai 2014 în privința inculpatei Postolachii Elena; - inculpatei i s-a lezat dreptul la judecarea cauzei în privința sa în mod legal și dreptul la o instanță imparțială și competentă; - decizia instanței de apel este în contradicție directă cu principiul nevinovăției prevăzut de art. 8 Cod de procedură penală; - urmărirea penală a fost efectuată cu grave abateri de la legislație; - potrivit ordonanței privind pornirea urmăririi penale din 01.04.2013 a fost pornită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1) Cod penal și nu este clar din care considerente fără o recalificare, acțiunile cet. Postolachii Elena și lui Postolachii Victor au fost încadrate în prevederile art. 152 alin. (2) lit. c1, e) Cod penal; - instanța de fond și-a întemeiat în mare parte sentința pe raportul de expertiză medico-legală, care a lansat o concluzie probabilă. Această expertiză a fost numită la 14.11.2012 (f.d. 95-96, vol. I) și finisată la 13.03.2013, și efectuată în afara procesului penal, care a fost pornit abia la 01.04.2013. Despre dispunerea expertizei date precum și despre rezultatele ei cet. Postolachii Elenu nu a fost pusă la curent, în așa mod lipsind-o de dreptul de a recuza pe cineva din experți, de a stabili anumite întrebări importante pentru caz; - o altă încălcare este și recunoașterea cet. Ixari Raisa în calitate de parte vătămată la 13.11.2012, cu jumătate de an pînă la pornirea urmăririi penale pe 01.04.2013, cet. Ixari Raisa a fost ilegal recunoscută parte vătămată și interogată în calitate de parte 7 vătămată (f.d. 91-93, vol I), acțiune care încalcă prevederile art. 59 alin. (2) Cod de procedură penală; - a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil; - instanțele judecătorești în cercetarea cauzei nu au analizat corect, obiectiv și în toată complexitatea probele administrate în cauza penală dată și nu au dat importanță încălcărilor grave admise la examinarea cauzei date; - a fost încălcat art. 22 Cod de procedură penală, existau hotărîri pe art. 78 Cod Contravențional, anulate la contestația depusă de procuror. 8.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatei Postolachii Elena, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece recurentul nu a indicat nici un temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, solicitînd reaprecierea probelor. La fel, procurorul a menționat că acțiunile efectuate sunt legale în cadrul dosarului penal și nu au fost admise încălcarea anumitor prevederi ale legii procesual penale, ce ar fi condiționat comiterea unor erori grave de drept.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal conchide, că acesta este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În speța dată se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 9.1. Recurentul invocă în recursul declarat temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia „hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”. Analizînd decizia atacată, Colegiul penal constată că temeiul invocat de către recurent, prevăzut de norma citată supra, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate de către avocatul Socolov Lucreția în numele inculpaților Postolachii Victor și Postolachii Elena și avocatul Bondarenco Oleg în numele părții vătămate Ixari Raisa, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de recurs menționează că, potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. 8 Conform art. 414 alin. (4) Cod de procedură penală, în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatei Postolachii Elena în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar hotărîrea primei instanțe a considerat-o întemeiată și legală. În aceste condiții Colegiul a ajuns la concluzia că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. 9.2. Cu referire la argumentul invocat de recurent precum că „potrivit ordonanței privind pornirea urmăririi penale din 01.04.2013 a fost pornită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1) Cod penal și nu este clar din care considerente fără o recalificare, acțiunile cet. Postolachii Elena și lui Postolachii Victor au fost încadrate în prevederile art. 152 alin. (2) lit. c1, e) Cod penal”, Colegiul penal menționează că nu are nici o relevanță, deoarece conform ordonanței de punere sub învinuire (f.d. 172, vol. I) și rechizitoriului (f.d. 185-186, vol. I) este clar descrisă fapta imputată și că cet. Postolachii Elena a fost pusă sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit.c1), lit.e) Cod penal, astfel aceasta nu constituie o încălcare. 9.3. Referitor la argumentul invocat de către recurent, precum că „instanța de fond și-a întemeiat în mare parte sentința pe raportul de expertiză medico-legală, care a lansat o concluzie probabilă. Această expertiză a fost numită la 14.11.2012 (f.d. 95-96, vol. I) și finisată la 13.03.2013, și efectuată în afara procesului penal, care a fost pornit abia la 01.04.2013. Despre dispunerea expertizei date precum și despre rezultatele ei cet. Postolachii Elenu nu a fost pusă la curent, în așa mod lipsind-o de dreptul de a recuza pe cineva din experți, de a stabili anumite întrebări importante pentru caz”, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece conform prevederilor art. 1 Cod de procedură penală, procesul penal se consideră început din momentul sesizării organului de urmărire penală și inculpata în ședința de judecată a avut dreptul și putea solicita să fie efectuată o expertiză suplimentară sau repetată conform art. 148 alin. (2) Cod de procedură penală, care prevede că „dacă concluziile expertului sunt neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă există îndoieli în privința lor și aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului sau dacă a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei, poate fi dispusă efectuarea unei expertize repetate de către un alt expert sau alți experți. La efectuarea expertizei repetate se poate pune și chestiunea autenticității metodelor utilizate anterior. Primul expert poate participa la efectuarea expertizei respective pentru a da explicații, însă nu poate participa la efectuarea 9 investigațiilor și la finalizarea concluziilor. Colegiul penal constată că lipsește în materialele dosarului penal un demers înaintat primei instanțe privind dispunerea efectuării expertizei medico-legale în privința cet. Ixari Raisa, din care motiv și instanța de apel a respins ca neîntemeiat demersul înaintat în instanța de apel (f.d. 161-164, vol. II), cu privire la numirea unei expertize repetate în comisie conform prevederilor art.413 alin. (4) Cod de procedură penală, mai considerînd ca corecte și clare concluziile raportului de expertiză medico-legal în comisie Nr. 487 din 13 martie 2013, unde fără probabilități se indică, că leziunile corporale la cet. Ixari Raisa au fost provocate prin acțiunea mecanică (lovire) cu un obiect (-e), dur (-e), contondente, posibil în timpul și circumstanțele invocate în ordonanță și în procesul-verbal de audiere a părții vătămate, calificîndu-le ca vătămări corporale medii, care au provocat dereglarea sănătății de lungă durată. (f.d. 121, vol. I). 9.4. În ce privește argumentul invocat de recurent precum că „recunoașterea cet. Ixari Raisa în calitate de parte vătămată la 13.11.2012, cu jumătate de an pînă la pornirea urmăririi penale pe 01.04.2013, cet. Ixari Raisa a fost ilegal recunoscută parte vătămată și interogată în calitate de parte vătămată (f.d. 91-93, vol I), acțiune care încalcă prevederile art. 59 alin. (2) Cod de procedură penală”, Colegiul penal ține să menționeze că conform prevederilor art. 1 Cod de procedură penală (redacția legii din 05.04.2012), procesul penal se consideră început din momentul sesizării organului competent despre pregătirea sau săvîrșirea unei infracțiuni, astfel, argumentul dat Colegiul penal îl consideră neîntemeiat. Sesizări către procurori partea vătămată Ixari Raisa a depus pe 16.07.2012 (f.d. 29, vol. I), pe 30.08.2012 (f.d. 8, vol. I), privind atragerea la răspunderea penală a inculpatei Postolachii Elena. Recurentul greșit interpretează prevederile art. 1, 262, 274 Cod de procedură penală. 9.5. Referitor la argumentul adus de recurent, precum că „a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil” Colegiul penal respinge acest argument deoarece îl consideră declarativ, inculpatei i-au fost respectate toate drepturile și libertățile procedurale, inclusiv și dreptul la apărare, fiindu-i apărate drepturile în instanțele de judecată de către avocații Socolov Lucreția (mandatul fiind anexat la dosar, f.d.171, vol. I) și Lebedinschi Adrian (mandatul f.d. 95, vol. II). Prin urmare, Colegiul penal constată că încălcări în sensul dat nu s-au stabilit. 9.6. Colegiul penal respinge afirmațiile invocate de recurent privind faptul că, „a fost încălcat art. 22 Cod de procedură penală, fiindcă existau hotărîri pe art. 78 Cod Contravențional, anulate la contestația depusă de procuror”, deoarece prin hotărîrea Judecătoriei Dondușeni din 11 octombrie 2012 (f.d. 83-85, vol. I), anexată la materialele dosarului penal, a fost admisă contestația depusă de procurorul adjunct al raionului Dondușeni, împotriva proceselor-verbale cu privire la contravenție și deciziilor agentului constatator al CPR Dondușeni din 07.05.2012 și 07.06.2012 în cauza cet. Postolachii Elena prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod Contravențional, cu declararea nulă a acestor procese-verbale. 9.7. Cît privește argumentele aduse de recurent, precum că „decizia instanței de apel este în contradicție directă cu principiul nevinovăției prevăzut de art. 8 Cod de procedură penală”, și că „instanțele judecătorești în cercetarea cauzei nu au analizat corect, obiectiv și în toată complexitatea probele administrate în cauza penală dată și 10 nu au dat importanță încălcărilor grave admise la examinarea cauzei date”, Colegiul penal reține că instanța de apel la judecarea cauzei penale a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar la toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzută de art.152 alin. (2) lit.c1, e) Cod penal. Astfel, vinovăția inculpatei este dovedită prin cumulul de probe descrise amănunțit în sentință. Ca probe decisive sunt declarațiile părții vătămate Ixari Raisa date în prima instanță (f.d. 215-218, vol. I), și anume „…Postolachii Elena a luat un bulgăre și m-a lovit în cap, după aceasta m-a apucat de păr și m-a lovit în cap, trîntindu-mă jos și mi-a tras și mi-a spus că ai noroc că păpușoii îs mititei că n-ai ieși din păpușoi, …. În timpul acela a alergat bărbat-su din grădină, mi-a tras aici, a doua oară aici, … din urmă venea Maria Răducanu, aceia a alergat și a spus oameni buni ce faceți, ce ați sărit amîndoi la dînsa.” și raportul de expertiză medico-legală Nr. 487 din 13 martie 2013 (f.d. 116-122), efectuat în comisie de trei experți judiciari medico-legali. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, art. 6, 8 CEDO, nu și-au găsit confirmare la examinarea admisibilității recursului ordinar declarat. . Erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul declarat de avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatei Postolachii Elena urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lebedinschi Adrian în numele inculpatei Postolachii Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2015, în cauza penală privind-o pe Postolachii Elena Vasilii, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 18 februarie 2016. Președinte Ursache Petru Judecătorii Timofti Vladimir Alerguș Constantin 11