1ra-1280/2016 — art.201 -1 alin.2 Cod penal

Dosarul 1ra-1280/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Postolachi Valeriu, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Drochia din 23 decembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Postolachi Valeriu Victor,

născut la 26 septembrie 1972, originar din r-ul Rîșcani,

domiciliat în s. Hăsnășenii Noi, r-nul Drochia,

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

1.de la 03 noiembrie 2015 - pînă la 23 decembrie 2015;

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Valeriu a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani

închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

aproximativ la orele 0800 aflîndu-se la domiciliul său din s. Hăsnășenii Noi, r-nul

Drochia, a inițiat un conflict cu soția sa Postolachi Lilia, pe care a înjurat-o și i-a

aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, după care cu mîinile a strîns-o

de gît. În vederea apărării mamei în conflict a intervenit fiica minoră Postolachi

Diana a.n.1998, pe care Postolachi Valeriu l-a fel a lovit-o cu pumnul în regiunea

feței, a apucat-o de gît și a îmbrîncit-o. În urma violenței aplicate de Postolachi

1

Valeriu lui Postolachi Lilia și Postolachi Diana, le-au fost cauzate vătămări

corporale neînsemnate.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri cu stabilirea unei pedepse sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, argumentînd că la numirea pedepsei

instanța de fond nu a luat în considerație circumstanțele atenuante stabilite în

speță și neîntemeiat i-a numit cea mai aspră pedeapsă prevăzută de sancțiunea

normei penale în baza căreia a fost condamnat.

2016, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat și menținută, sentința

contestată.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele legii, ținîndu-se

cont de circumstanțele cauzei, de persoana acestuia, de scopul pedepsei penale și

criteriile generale de individualizare ale acesteia prevăzute la art. 61, 75 Cod

penal.

Totodată, Colegiul penal a respins solicitarea apelantului privind aplicarea

în privința sa a unei pedepse mai blînde, argumentînd că instanța de fond la

stabilirea categoriei de pedeapsă a ținut cont de gravitatea faptei săvîrșite,

precum și de scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

care fără a invoca nici un temei de drept prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri, cu

stabilirea unei pedepse mai blînde sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității argumentînd, că învinuirea adusă este greșită, iar faptele expuse în

actul respectiv și în plîngerile inițiale, nu s-au dovedit prin nici o probă directă,

doar prin declarațiile părților vătămate, or acestea au refuzat să fie examinate de

medicul legist pentru a fi întocmit un raport de expertiză medico-legală, nefiind

probat faptul că dînsul le-ar fi cauzat careva vătămări corporale.

Atît instanța de fond cît și Curtea de Apel incorect au individualizat

pedeapsa stabilită și nu au luat în considerație circumstanțele atenuante prezente

în speță și anume: recunoașterea vinei, săvîrșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele

2

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, recurentul nu invocă nici un temei de drept

prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia

rezultă temeiurile prevăzute la pct.8), 10), care stipulează că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele

infracțiunii și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărîrii contestate.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana

nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, atît instanța de fond cît și cea de apel, în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția lui Postolachi V. în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind

justă.

Concluziile instanțelor de fond sînt juste și se întemeiază pe cumulul de

probe administrate, cum sunt declarațiile părților vătămate Postolachi Lilia și

3

Postolachi Diana, date în cadrul urmăririi penale și susținute în ședințele

instanțelor de fond și apel din care rezultă clar, că inculpatul în urma unei cerți

i-a aplicat soției și fiicei sale lovituri în regiunea fețelor (f.d.108-109). Cele

declarate de părțile vătămate au fost confirmate și de martorul Procopis Doina,

potrivit cărora aceasta a aflat de la Postolachi L. despre faptul că inculpatul a

bătut-o, iar cînd a intervenit fiica mai mare i-a aplicat lovituri și acesteia (f.d.107);

rapoartele de expertiză medico-legale nr. 146„D” și „147 D” din 28 septembrie

2015 potrivit cărora la părțile vătămate au fost depistate vătămări corporale

neînsemnate produse în timpul și circumstanțele indicate (f.d.45, 53).

Acestea fiind menționate, Colegiul respinge ca neîntemeiate alegațiile

recurentului precum că, învinuirea adusă este greșită, iar faptele expuse în

plîngerile părților vătămate și în rechizitoriu nu s-au dovedit prin nici o probă.

În continuare instanța de recurs relevă, că recurentul critică hotărîrile

judecătorești și în partea stabilirii pedepsei, invocînd că instanțele incorect au

dispus aplicarea celei mai aspre pedepse, de vreme ce sancțiunea normei în cauză

prevede și alte pedepse alternative, deoarece dînsul pentru prima dată a fost

atras la răspundere penală, a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, la locul de

trai se caracterizează pozitiv.

Motivele recurentului, precum că instanțele de fond incorect au

individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat alte pedepse alternative,

Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare

a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnatului, cît și a altor persoane.

Totodată, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului, atît

4

prima instanță, cît și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de

aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei

care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corijării și reeducării acestuia, și corect au conchis că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, însă,

ținînd cont de toate circumstanțele atenuante, inclusiv de cele enumerate de

recurent în recurs, de persoana inculpatului, just a dispus suspendarea executării

acesteia, întemeiat considerînd că astfel va fi atins scopul pedepsei penale

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 2011 alin.(2) lit. a) Cod penal,

prevede pedeapsa cu „muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 ore sau închisoare de pînă la 5 ani”, or lui Postolachi V. i-a fost numită

pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani, cu dispunerea suspendării

condiționate a executării acesteia pe un termen de probă de 2 ani.

Avînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond și menținută de către cea

de apel, este echitabilă și în limitele prevăzută de lege, în așa fel încît acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii

unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe

viitor săvîrșirea altor infracțiuni, astfel, decizia atacată se consideră legală și

întemeiată.

Totodată, Colegiul penal atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

recurentul în cererea de recurs (recunoașterea parțială a vinovăției, săvîrșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni, la locul de trai se caracterizează pozitiv), au

fost reținute de instanța de fond și apel ca atenuante, ce au permis suspendarea

executării pedepsei stabilite în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal.

Argumentul invocat de recurent că instanța de fond incorect a

individualizat pedeapsa, aceasta fiind prea aspră, este irelevant și urmează a fi

respins, or la stabilirea pedepsei instanța, ținînd cont de cerințele art. 75 alin. (2)

Cod penal, și-a argumentat soluția adoptată, invocînd motive concrete din care

considerent a ajuns la concluzia că o pedeapsa mai blîndă din numărul celor

alternative prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia l-a condamnat

pe Postolachi V. nu-și va atinge scopul.

Reieșind din circumstanțele stabilite, Colegiul penal consideră concluziile

5

instanțelor de fond în partea individualizării pedepsei corecte, iar argumentele

recurentului în acest sens, neîntemeiate, deoarece în speță pedeapsa stabilită

inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale.

Concomitent, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului declarat

de inculpat și argumentele expuse în recurs au fost anterior invocate în apel, iar

instanța de apel pe deplin le-a examinat, și, apreciind toate probele în ansamblu,

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Postolachi

Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie

2016, în cauza penală în privința lui Postolachi Valeriu Victor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

6