1ra-1429/2016 — art. 201/1 alin. 1 Cod penal

1ra-1429/2016 — art. 201/1 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1429/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2016, în cauza

penală privindu-l pe

Postolachi Ilie Fiodor, născut la 02 august

1950, originar și domiciliat în s. Zubrești, r-nul

Strășeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.10.2015 – 23.03.2016;

Instanța de apel: 30.03.2016. – 29.04.2016;

Instanța de recurs: 24.06.2016 – 21.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la 6 luni închisoare,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

1.1. Cauza penală în prima instanță a fost examinată potrivit procedurii simplificate

prevăzută la art. 364/1 Cod penal, în baza probelor acumulate la faza urmăririi penale.

10.07.2015 aproximativ la ora 14:00, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică la domiciliul

său din s. Zubrești, r. Strășeni, unde locuiește cu soția sa, Postolachi A., acționînd cu

1

intenție, dîndu-și seama de acțiunile sale, conștientizînd consecințele care pot surveni și

dorind producerea acestora, în urma unui conflict inițiat cu aceasta, intenționat a apucat-o pe

soția sa Postolachi A. cu ambele mîini de gît, după care i-a aplicat o lovitură cu palma în

regiunea feții, astfel provocîndu-i dureri fizice și suferințe psihice.

Tot el, în continuarea acțiunilor infracționale, la data de 11.07.2015, pe parcursul

zilei, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, acționînd cu intenție, dîndu-și seama de

acțiunile sale, conștientizînd consecințele care pot surveni și dorind producerea acestora, a

numit-o cu cuvinte necenzurate pe soția sa Postolachi A., după care i-a aplicat o lovitură cu

palma în regiunea feții, astfel provocîndu-i dureri fizice și suferințe psihice.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele

inculpatului Postolachi I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.

201/1 alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată,

manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al

familiei, care a provocat suferință fizică, suferință psihică.

Postolachi A. și de avocații Malic G. și Zagaiciuc V. în numele inculpatului Postolachi I.

3.1. Avocatul Malic G. în numele inculpatului a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia procesul penal intentat în

privința lui Postolachi I. să fie încetat în baza art. 109 Cod penal, din motivul împăcării

părților.

În argumentarea solicitărilor înaintate, avocatul a indicat că prima instanță adoptînd o

sentință de condamnare nu a luat în considerație voința părții vătămate, care prin cererea

înaintată și-a exprimat consimțămîntul de a se împăca cu soțul său, inculpatul Postolachi I.

Mai mult ca atît, inculpatul și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate

și se căiește sincer de cele întîmplate, iar pedeapsa stabilită de prima instanță este o pedeapsă

prea aspră pentru infracțiunea săvîrșită de către inculpat, aceasta fiind o infracțiune ușoară.

În concluzie apelantul a menționat că, prima instanță greșit a considerat că la caz nu

sunt aplicabile prevederile art. 109 Cod penal, întrucît a stabilit o pedeapsă cu închisoarea cu

executare, fără a lua în considerație și voința părții vătămate.

3.2. Avocatul Zagaiciuc V. a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei

în latura stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia inculpatului

Postolachi I. să-i fie stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate, cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță a stabilit o pedeapsă prea aspră

inculpatului Postolachi I., fără a luat în considerație următoarele circumstanțe:

- inculpatul a recunoscut vinovăția în cele incriminate și s-a căit sincer de cele comise;

2

- inculpatul a înaintat instanței de judecată o cerere prin care a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată, fapt ce demonstrează că inculpatul a conștientizat ceea ce a

făcut, și a pășit spre calea corijării și reeducării;

- inculpatul a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a dat declarații în cadrul

urmăririi penale referitor la faptele comise ajutînd în sensul dat la stabilirea tuturor

circumstanțelor comiterii acestei infracțiuni și a adevărului pe cauza dată;

- personalitatea infractorului, caracterizîndu-se pozitiv la locul de trai, din materialele

cauzei, se atestă că nu se află la evidența medicului psihiatru, are o vîrstă înaintată, fiind

pensionar;

- inculpatul a săvîrșit o infracțiune ușoară.

3.3. Partea vătămată Postolachi A. a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia procesul penal intentat în privința lui

Postolachi I. să fie încetat în baza art. 109 Cod penal, din motivul împăcării părților.

În argumentarea apelului declarat, a indicat că ea l-a iertat pe soțul său și nu vrea ca

acesta să fie condamnat. Prima instanță i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră.

apelurile declarate de avocații Malic G. și Zagaiciuc V. în numele inculpatului Postolachi I.

și de partea vătămată Postolachi. A. au fost admise parțial, sentința a fost casată, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit căreia, inculpatului Postolachi I. i s-a stabilit o

pedeapsă în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de

procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, iar conform art. 90 Cod

penal executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

se contestă doar în latura penală, în privința stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a

constatat că apelanții sunt de acord cu starea de fapt reținută de prima instanță, din care

motiv a și însușit-o și nu a intervenit în nici un mod în această latură.

În ceea ce privește stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a remarcat că

prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal și

celor din art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel fiind aplicată în alte limite decît

cele prevăzute de lege.

Prima instanță, contrar prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de procedură penală, n-a

motivat stabilirea pedepsei cu închisoare și n-a soluționat chestiunea privind raționalitatea și

rezonabilitatea condamnării inculpatului cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, sentința atacată, în partea pedepsei, este lovită de nulitate, motiv pentru

care instanța de apel a intervenit în partea respectivă.

3

Astfel, soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsa stabilită, instanța de apel aplicînd

dispozițiile art. 7, 61, 75 Cod penal și celor din art. 364/1 alin. (8) și 394 alin.(2) Cod de

procedură penală și a considerat că scopul pedepsei poate fi obținut fară privarea de libertate

a inculpatului.

Astfel, ținînd cont de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului instanța de apel a considerat rațională aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

fiind suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite prin sentință, cu fixarea termenului

de probă, de 1 an.

Cu privire la motivele invocate în apelurile părții vătămate Postolachi A. și avocatului

Malic G. cu referire la încetarea procesul penal în legătură cu împăcarea părților, instanța de

apel le-a apreciat ca fiind nefondate, drept urmare au fost respinse.

Prevederile art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează că urmărirea penală

se pornește numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracțiunilor prevăzute de

articolele: 152 alin.(l), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(l) și (2), 193, 194, 197 alin.(l),

198 alin.(l), 200, 202, 203, 204 alin.(l), 2461, 274 din Codul penal, precum și al furtului

avutului proprietarului săvîrșit de minor, de soț, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana

care locuiește împreună cu victima sau este găzduită de aceasta.

Art. 276 alin. (5) Cod de procedură penală prevede, că la împăcarea părții vătămate cu

bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menționate în alin. (1) al aceluiași articol,

urmărirea penală încetează.

Or, fapta cuprinsă de prevederile articolului 201/1 alin. (1) Cod penal, în baza căreia

este învinuit și, respectiv, condamnat inculpatul, nu face parte din numărul infracțiunilor

enumerate expres în art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel fiind interzisă prin lege

încetarea urmăririi penale în legătură cu împăcarea a victimei în cazurile de violență în

familie.

solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări.

În argumentarea recursului, procurorul invocă că instanța de apel nu a luat în

considerație faptul că apelul părții vătămate este contrasemnat și autentificat de către

avocatul inculpatului Malic G., în cadrul ședinței de judecată, avocatul Malic G. a menționat

că reprezintă interesele atît a inculpatului, cît și a părții vătămate, fapt ce contravine art. 67

alin. (5) pct. 3) Cod de procedură penală. Respectiv, se menționează că avocatul Malic G. nu

a avut împuterniciri de a o reprezenta pe partea vătămată Postolachi A., ca apărător, mai

mult ca atît interesele părții vătămate sunt în contradicție cu interesele inculpatului, din care

motiv participarea avocatului Malic G. în interesele ambelor părți a fost lăsată fără

soluționare de către instanța de apel.

4

De asemenea, menționează că a fost pus la îndoială veridicitatea depunerii de către

Postolachi A. a cererii de apel din 26.03.2016 și a cererii de retragere a apelului din

21.04.2016, deoarece conform sistemului de căutare ACCES partea vătămată Postolachi A. a

ieșit de pe teritoriul RM la 25.11.2015 pînă la 21.04.2016.

În sensul dat, indică că instanța de apel nu a verificat autenticitatea împuternicirilor

avocatului Malic G. în interesele părții vătămate și a inculpatului, care a dispus examinarea

în lipsa părții vătămate și a avocatului Zagaiciuc V.

Totodată, a remarcat și faptul că instanța de apel, fără a ține cont de prevederile legale

privind individualizarea pedepsei a stabilit o pedeapsă prea blîndă pentru infracțiunea

comisă.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiul prevăzut la pct. 6) și 10) alin.

(1) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de procurorul, Colegiul penal constată că se invocă

drept temei de drept pct. 6) și 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indicînd că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanța respectivă în cazul cînd hotărîrea nu a fost motivată corespunzător, sau nu

conține răspunsuri la toate capetele de cereri a apelanților și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, procurorul critică soluția instanței de apel prin care Postolachi I. a fost

condamnat în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an, considerînd pedeapsa

stabilită acestuia prea blîndă în raport cu circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii

săvîrșite, atitudinea ei față de infracțiunea săvîrșită în general raportat la personalitatea

inculpatului.

5

Așadar, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru recurs invocate de recurent nu

sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în

privința lui Postolachi I., acordînd prevederilor art. 61 și 75 Cod penal o interpretare

corespunzătoare, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, care a fost stabilită conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin

rechizitoriu.

De asemenea, cu privire la alegațiile recurentului precum că instanța de apel nu și-a

motivat corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința lui Postolachi I., Colegiul

penal amintește că rezultînd din jurisprudența constantă a Curții Europene motivarea

hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționat

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel

și în cazul de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs constată că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia

contestată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelurilor

declarate de partea vătămată și de avocații inculpatului, cu pronunțarea dispozitivului descris

în pct. 4 al prezentei decizii.

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din

dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi casată, din

considerentele expuse pe larg în partea descriptivă a deciziei sale.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

În aceeași ordine de idei, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de

procuror privitor la chestiune de individualizare a pedepsei în privința lui Postolachi I., se

reține că instanța de apel corect a stabilit pedeapsa inculpatului, conducîndu-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei prescrise în art. 75 alin. (1) Cod penal, și în limitele expuse în

prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod penal. Totodată, instanța de apel a stabilit pedeapsa luînd

în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul

celor comise și persoana celui vinovat.

6

Pe lîngă aceasta, Colegiul penal consideră că instanța de apel i-a stabilit inculpatului

Postolachi I. o pedeapsă echitabilă și în partea dispunerii condamnării acestuia cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de probațiune de 1 an, aceasta

fiind o pedeapsă echitabilă, care se consideră că își va atinge scopul pedepsei penale

prevăzut la art. 61 Cod penal. Or, una din condițiile esențiale prevăzute expres în alin. (1) al

art. 90 din Codul penal constituie concluzia instanței de judecată că nu este rațional ca

inculpatul să execute real pedeapsa stabilită. Astfel, prerogativa instanței de judecată să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea convingerii, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și

forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea

efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de suspendare condiționată a

executării pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

La caz, aceste prevederi ale legii au fost respectate de către instanța de apel, iar

hotărîrea adoptată cuprinde o motivare corespunzătoare privitor la necesitatea aplicării față

de inculpatul Postolachi I. a instituției suspendării condiționate a executării pedepsei.

Mai mult ca atît, instanța de recurs accentuează că însăși partea vătămată prin apelul

declarat a solicitat aplicarea unei pedepse mai blînde inculpatul, dînd dovadă că ea la iertat

pe inculpat pentru fapta comisă.

Din considerentele menționate supra, se statuează că alegațiile procurorului invocate

în recursul declarat în sensul aplicării eronate în privința lui Postolachi I. a prevederilor art.

90 Cod penal, sunt neîntemeiate.

În continuare, referindu-se la următorul argument invocat de către recurent, precum că

avocatul Malic G. contrar prevederilor legal a apărat interesele atît a inculpatului cît și a

părții vătămate, Colegiul penal menționează că, legalizarea cererii de apel a părții vătămate

de către avocatul Malic G. nu demonstrează faptul că acesta îi reprezintă interesele acesteia

în instanța de judecată, din motiv că la materialele cauzei lipsesc careva înscrisuri, care ar

confirma că între partea vătămată și avocatul Malic G. a fost încheiat un contrar de asistență

juridică, întru reprezentarea intereselor acesteia în instanțele de judecată, așa cum prevede

legislația penală în vigoare.

Tot în sensul expus supra, Colegiul penal, indică că potrivit art. 8 alin. (4) din Legea

„Cu privire la avocatură”, avocatul Malic G. a avut dreptul instituit prin lege de a certifica

copia apelului declarat de către partea vătămată, la caz nefiind depistată nicio derogare de la

regula generală prevăzută în norma indicată.

Astfel, reieșind din cele expuse la capitolul dat, Colegiul penal consideră argumentele

recurentului indicate în sensul dat, ca fiind neîntemeiate.

7

În concluzie, Colegiul penal conchide că hotărîrea atacată este legală și întemeiată,

fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod

de procedură penală, iar careva temeiuri de intervenire în aceasta la etapa dată nu au fost

depistate, și din atare considerente, recursul ordinar declarat de procuror este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe Postolachi Ilie Fiodor,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8