1ra-304/2016 — art. 27, 145 al. 1 CP

1ra-304/2016 — art. 27, 145 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-304/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocatul

Danilescu Ion în numele inculpatului și de inculpatul Condorachi Petru, prin care se

solicită casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 10 septembrie 2015, în cauza penală în

privința lui

Condorachi Petru Mihail, născut la 03 mai 1987,

originar și domiciliat în or. Sîngerei, str. Tineretului,

30.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.02.2014 – 26.06.2014;

Instanța de apel: 25.07.2014 – 10.09.2015;

Instanța de recurs: 18.12.2015 – 27.01.2016.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 155 Cod, fiindu-i stabilită

o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale, echivalentul a

4 000 lei .

P., la data de 24 noiembrie 2013, aproximativ la ora 01.15, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflîndu-se în fața barului „La Ghiță”, situat în s. Grigorăuca, r-nul Sîngerei,

1

din motivul unui conflict apărut spontan cu Sîrbuleț G., avînd în mînă un obiect ascuțit-

tăios, amenințîndu-1 verbal cu răfuiala fizică și omor pe ultimul, i-a aplicat lui Sîrbuleț

G. o lovitură în regiunea gîtului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 243 D din 31 decembrie 2013, vătămări corporale neînsemnate sub formă de

excoriații la gît și la un deget de la mîna dreaptă, echimoză pe gît pe stînga, astfel încît,

pericolul realizării amenințării cu moartea fiind real pentru partea vătămată Sîrbuleț G..

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 155 Cod penal, adică amenințarea cu omor ori cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul

realizării acestei amenințări.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Condorachi P. să fie recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a notat că prima instanță

neîntemeiat a recalificat acțiunile lui Condorachi P. din prevederile art. 27, 145 alin. (l)

în cele ale art. 155 Cod penal, deoarece declarațiile date de partea vătămată și martori

dovedesc că inculpatul a acționat cu scopul de a comite un omor.

A menționat că din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză penală este

stabilit cu certitudine că Condorachi P. 1-a atacat pe Sîrbuleț G. cu un cuțit. Acest fapt

este dovedit prin raportul de expertiză medico-legală nr. 243 D din 31 decembrie 2013,

în care expertul a concluzionat că vătămările depistate la partea vătămată au fost

cauzate de la acțiunea unui obiect ascuțit-tăios. Însă, prima instanță a evitat a constata că

inculpatul a comis infracțiunea cu ajutorul unui cuțit, făcînd trimitere și la declarațiile

martorilor Botnari V. și Cuțuc V., care au declarat în ședință de judecată despre un

obiect asemănător cuțitului. Este evident că martorii în cauză și-au schimbat declarațiile

date la faza urmăririi penale în privința obiectului pe care îl avea în mînă inculpatul, cu

scopul de a-i ușura situația inculpatului.

A mai indicat că în cazul lui Condorachi P. a avut loc mai mult decît o infracțiune

de amenințare cu omor. Inculpatul a acționat apropiindu-se de victima Sîrbuleț G. din

spate, pe neașteptate.

Un alt aspect foarte important este că a utilizat drept obiect pentru săvîrșirea

infracțiunii un cuțit și este evident că inculpatul era conștient despre posibilitatea

cauzării unor urmări irecuperabile.

2

Condorachi P. i-a aplicat victimei o lovitură în regiunea gîtului și a încercat să-i

aplice și a doua, acțiunile lui Condorachi P. fiind însoțite de cuvintele: „te omor, te tai”.

Aceste acțiuni dovedesc că s-a acționat cu intenția a-l lipsi de viață pe Sîrbuleț G..

apelul declarat a fost admis, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care, Condorachi P. a fost recunoscut vinovat

în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis.

judecată a primei instanțe nu și-au găsit confirmare semnele constitutive ale infracțiunii

de amenințare cu omor. Prin amenințare se înțeleg acțiunile concrete ale făptuitorului de

amenințare pe care victima le percepe ca reale, cu posibilitate de realizare în viitor, și

nu acțiuni îndreptate nemijlocit la realizarea omorului. În acest context, infracțiunea

prevăzută la art. 155 Cod penal se consideră consumată din momentul comunicării

victimei a intenției de a o omorî, iar victima a perceput această amenințare ca fiind

reală.

Totodată, prin declarațiile martorilor oculari și probele scrise cercetate în instanța

de apel s-a confirmat că inculpatul a întreprins acțiuni îndreptate nemijlocit la comiterea

unui omor. Inculpatul nu doar a amenințat partea vătămată, dat a întreprins acțiuni

concrete în vederea realizării laturii obiective a infracțiunii de omor: intenționat a

aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate Sîrbuleț G.. Modul în care a fost aplicată

lovitura și regiunea corpului unde a fost aplicată (gîtul) precum și obiectul cu care a

acționat inculpatul, care este un cuțit, indică la intenția de a comite infracțiunea de

omor.

La fel, instanța de apel a mai reținut că toți martorii au declarat că au văzut cum

Condorachi P. a încercat să aplice și a doua lovitură, dar partea vătămată Sîrbuleț G. a

reacționat și cu ambele mîini 1-a apucat pe inculpat de mîna dreaptă și o ținea, pentru a-

l deposeda de cuțit. În acest timp s-au apropiat și alți băieți, care l-au imobilizat pe

inculpat. Mai mult ca atît, martorii dați au confirmat și faptul că la momentul producerii

incidentului s-a apropiat și polițistul de sector Țîbîrnă V., care i-a spus inculpatului să

pună cuțitul în buzunar și să se liniștească, ceea ce inculpatul a și făcut.

În acest context a fost conturată tentativa la infracțiunea de omor care presupune

întreruperea executării unei infracțiuni, care a fost începută, dar nu și-a produs efectul

din cauze independente de voința făptuitorului.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

3

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

6.1. Avocatul Danilescu I. în numele inculpatului Condorachi P., care fără a

invoca vreun temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

În susținerea recursului se punctează că instanțele de fond nu au luat în

considerație faptul că martorii oculari audiați pe cauzei, la momentul comiterii faptei se

aflau în stare de ebrietate alcoolică și nu puteau desluși cu certitudine dacă inculpatul

ținea în mînă un cuțit, declarînd că Condorachi P. ținea în mînă un obiect care strălucea,

ceea ce nu exclude versiunea că ultima avea în mînă o legătură de chei și nu un cuțit.

La fel, consideră că în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele

infracțiunii prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a fost dovedită

intenția acestuia de a-l lipsi de viață pe Sîrbuleț G., mai mult de atît, inculpatul este de o

statură mai mică decît partea vătămată, iar această circumstanță exclude versiunea

precum că Condorachi P. l-a atac din spate pe Sîrbuleț G. cauzîndu-i o excoriație la

nivelul gîtului sub formă de linie orizontală, pe cînd raportînd statura inculpatului la cea

a părții vătămate aceasta trebuia sa fie înclinată în jos.

6.2. Inculpatul Condorachi P., care invocînd temei pentru recurs prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei, cu

menținerea sentinței. În argumentarea recursului, inculpatul susține că instanța de apel,

la pronunțarea deciziei nu a stabilit care a fost motivul omorului.

Afirmă că conflictul a apărut spontan, iar careva motive de a-i curma viața părții

vătămate nu a avut.

Totodată, menționează că dacă avea intenția de a lipsi partea vătămată de viață își

ducea intenția pînă la capăt, deoarece avea posibilitatea reală de a comite un omor față

de Sîrbuleț G..

Din esența conflictului, rezultă că el a procedat în acest mod pentru al speria pe

Sîrbuleț G., drept reacție la lovitura ultimului, care a fost o provocare în adresa

inculpatului.

Invocă faptul că declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză penală sunt

incerte și nu dovedesc vinovăția sa în comiterea tentativei de omor.

nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestora, cu menținerea

deciziei.

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza

4

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În cauza deferită judecării, sunt declarate două cereri de recurs, ambele din

partea apărării și avînd în vedere că recurenții critică decizia contestată sub aspectul

vinovăției inculpatului și aprecierii probelor, invocînd argumente asemănătoare, instanța

de recurs se va expune în cumul pe ambele recursuri asupra soluției de inadmisibilitate

adoptate pe marginea acestora.

Din conținutul recursurilor declarate în cauza se constată că recurenții nu sunt de

acord cu soluția adoptată de instanța de apel privitor la condamnarea inculpatului în

baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, menționînd că probatoriu administrat dovedește

indubitabil intenția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal, deși invocă drept temei de drept prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) și 12)

Cod de procedură penală.

Însă, în raport cu alegațiile recurenților invocate în cererile de recurs, instanța de

recurs constată că instanța de apel a adoptat o deciziei legală și întemeiată, care

corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale și corect au fost reîncadrate

acțiunile inculpatului din art. 155 Cod penal în art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Analizînd conținutul materialelor dosarului se concluzionează că instanța de

apel la examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului

Condorachi P. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, și

anume, tentativa de omor intenționat a unei persoane.

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor

din dosar, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează a fi casată, cu dispunerea

condamnării lui Condorachi P. în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal.

5

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, iar instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelant, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția,

astfel aceasta fiind una legală și întemeiată.

Totodată, instanța de recurs reiterează că majoritatea argumentelor recurenților

invocate în cererea de recurs se referă la faptul că instanța de apel nu a apreciat în

modul corespunzător probele și nu a luat în considerare anumite circumstanțe faptice,

care după părerea lor sunt importante.

Însă, se notează că chestiunea de apreciere a probelor ține de starea de fapt a

cauzei, iar instanța de recurs este focusată asupra erorilor de drept admise de instanțele

ierarhic inferioare la judecarea unei cauze penale.

În continuare, instanța de recurs nu reține argumentele recurenților precum că,

instanța de apel la adoptarea nu a luat în considerație faptul că inculpatul nu a avut

intenția de a ucide partea vătămată, ci doar a o speria, îndreptînd spre ea o lovitură cu

cheile de la mașină și nicidecum cu cuțitul precum afirmă partea vătămată și martorii

audiați pe caz, deoarece potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 243 D din

31.12.2013, în care se concluzionează că la partea vătămată s-au depistat leziuni

corporale, care au fost cauzate posibil în termenul și circumstanțele indicate de partea

vătămată de la acțiunea unui obiect ascuți-tăios.

În acest context instanța de recurs reține aprecierile instanței de apel a

declarațiilor martorilor Sîrbuleț G. (f.d. 23), Șochin I. (f.d. 29), Cuțuc V. (f.d. 30) și

Ciobanu D. (f.d. 31) date la urmărirea penală, potrivit cărora inculpatul Condorachi P. i-

a aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în regiunea gîtului, acesta avînd lungimea

de 10 cm. Totodată, martorii au mai declarat că inculpatul Condorachi P. a avut intenția

de a-i aplica părții vătămate încă o lovitură, însă a fost imobilizat.

Așadar, Colegiul penal consideră corectă concluzia instanței de apel privind

faptul că acțiunile de amenințare a inculpatului, în timp au avut loc după aplicarea

loviturii cu cuțitul sau concomitent cu aceasta și respectiv această temere la victimă a

apărut cînd deja se realizase latura obiectivă a infracțiunii de tentativă de omor

intenționat a unei persoane.

Totodată, Colegiul penal este solidar cu poziția instanței de apel în ceea ce

privește vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de tentativă de omor și nu de

amenințarea cu moartea, deoarece mijlocul cu care inculpatul a aplicat lovitura este unul

periculos – cuțitul, precum și regiunea corpului unde a fost aplicată lovitura – la gît,

care este o regiune vitală pentru om. Toate aceste circumstanțe indică la intenția

inculpatului, care nu s-a realizat din motive independente de voința lui.

6

În altă ordine de idei, instanța de recurs consideră necesar de a remarca că,

potrivit art. 27 Cod penal, cît și reieșind din statuările expuse în hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție a RM din 24.12.2012, nr.11 - Cu privire la practica judiciară în

cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite prin omor (art.145-148 CP al RM)

//Buletinul CSJ a RM 6/4, 2013, tentativa de infracțiune, este acțiunea intenționată

îndreptată nemijlocit spre săvîrșirea unei infracțiuni dacă, din cauze independente de

voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul.

Tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă subiectul nu

a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și

desfășoare mai departe activitatea infracțională.

Pentru delimitarea infracțiunii de tentativă de omor, de infracțiunea prevăzută la

art. 155 Cod penal, urmează să se țină seama de circumstanțele în care a acționat

inculpatul și acțiunile premergătoare acestora.

De asemenea trebuie de ținut cont și de faptul că în ipoteza amenințării cu omor,

făptuitorul are posibilitatea reală să-și realizeze amenințarea și să săvîrșească acțiuni

concrete în direcția dorită, însă decide benevol să nu le săvîrșească, deși are pentru

acestea toate condițiile favorabile, iar în ipoteza tentativei de omor, făptuitorul

întreprinde toate eforturile în vederea săvîrșirii omului, dar din cauze independente de

voința lui, aceste eforturi nu produc rezultate.

Latura obiectivă a art. 145 alin. (1) Cod penal se realizează în scopul „lipsirii de

viața a unei persoane”, iar intenția de a lipsi partea vătămată de viață se materializează

prin acțiunile inculpatului.

În speță, instanța de apel corect a stabilit circumstanțele care nu au depins de

voința făptuitorului și l-au împiedicat să-și ducă pînă la capăt intențiile criminale.

A fost constatat cu certitudine faptul că făptuitorul după aplicarea primei lovituri

de cuțit intenționa să aplice încă una, însă a fost imobilizat de către partea vătămată de

la început, după care au venit și martorii oculari, pentru ca acesta să nu-și ducă pînă la

capăt intenția criminală.

Astfel se denotă faptul că au întreprinse de către inculpat toate măsurile pentru

realizarea laturii obiective a infracțiunii de omor intenționat.

În atare circumstanțe, instanța de recurs concluzionează că instanța de apel a dat

o apreciere corectă și obiectivă probelor administrate, care confirmă vinovăția

inculpatului și în același timp combat argumentele recurenților precum că, inculpatul nu

a avut intenția de a-l omorî pe Sîrbuleț G., ci doar a vrut să-l sperie, pentru ca ultimul să

nu-l lovească.

Drept urmare, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situația de fapt,

stabilită de către instanța de apel, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

7

inculpatului, după semnele componenței de infracțiune prevăzută de art. 27, 145 alin.

(1) Cod penal, întrucît reieșind din materialele dosarului cert s-a constatat că inculpatul

a avut intenția de a omorî o persoană, însă pe cale de consecință acesta nu a survenit.

În consecință, Colegiul penal conchide că, hotărîrea atacată este legală și

întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele invocate de către recurenți

invocate în acest sens sunt neîntemeiate, și din atare considerente recursurile ordinare

declarate sunt inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Danilescu Ion în

numele inculpatului și de inculpatul Condorachi Petru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 10 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Condorachi Petru Mihail, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 februarie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8