1ra-1372/2016 — art. 371 alin. 1 CP

1ra-1372/2016 — art. 371 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1372/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Barbaroș Alexei în numele inculpatului Filipaș Denis, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei militare din 13 octombrie 2015 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015, în cauza

penală în privința lui

Filipaș Denis Dumitru

născut la 19 februarie 1997, originar din r-nul Drochia, s.

Nădușita, domiciliat până la reținere în s. Baroncea, r-nul Drochia

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 29 septembrie 2015 - până la 13 octombrie 2015; (instanța de

fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Filipaș Denis a fost

condamnat în baza art. 371 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumulul de sentințe,

la pedeapsa stabilită, i-a fost adăugată parțial pedeapsa numită prin sentința

Judecătoriei militare din 21 iulie 2015, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

fiind încorporat în serviciul militar la 13 mai 2015, în Brigada 2 infanterie

motorizată, dislocată în mun. Chișinău, str. V. Lupu, nr. 37 unde deținea

funcția de conducător auto compania logistică, cu gradul militar de soldat, la

1

data de 19 august 2015 ora 1500 urmărind scopul eschivării de la serviciul

militar, nu s-a prezentat la serviciu după concediul de stimulare acordat, lipsind

nemotivat din unitate până la 21 august 2015 orele 1000.

- avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului, care a solicitat casarea

parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Filipaș

Denis conform învinuirii formulate și stabilirea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal, argumentând că instanța de fond

nu a ținut cont de toate circumstanțele atenuante prezente în speță, de

gravitatea infracțiunii, care este mai puțin gravă, precum și de faptul că

inculpatul poate fi corectat și reeducat fără izolarea de societate;

- avocatul Barbaroș Alexei în numele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță.

În motivarea apelului declarat avocatul Barbaroș A. a invocat că, vârsta

inculpatului nu corespunde cu mentalitatea și intelectul acestuia, fapt ce nu îi dă

posibilitate de răspundere penală, deoarece în timpul săvârșirii faptei

prejudiciabile se afla în stare de iresponsabilitate, iar pentru stabilirea acestor

circumstanțe este necesară numirea unei expertize medico-legale complexe

psihologice și psihiatrice.

noiembrie 2015, apelurile declarate de avocații Barbaroș A. și Jerghi A. în

numele inculpatului au fost admise, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care, Filipaș Denis a fost condamnat în baza art. 371 alin. (1) Cod

penal la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumulul de sentințe,

la pedeapsa stabilită, i-a fost adăugată parțial pedeapsa numită prin sentința

Judecătoriei militare din 21 iulie 2015, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa

închisorii pe termen de 3 ani și 1 lună, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

inculpatul anterior prin sentința Judecătoriei militare din 21 iunie 2015 a fost

2

condamnat, astfel fiind recunoscut responsabil, iar potrivit certificatelor medicale

anexate la materialele cauzei acesta nu se află la evidența medicului psihiatru și a

fost recunoscut apt pentru satisfacerea serviciului militar. Totodată, Colegiul

penal a reținut că Filipaș D. a absolvit școala de meserii susținând examenul de

calificare pe nota 8, obținând profesia de tractorist. La fel, instanța de apel a

menționat, că din conținutul caracteristicilor eliberate pe numele inculpatului,

rezultă că acesta se caracterizează pozitiv atestând trăsături de responsabilitate.

De asemenea, Colegiul a statuat, că în ședințele de judecată Filipaș D. a dat

declarații oferind răspunsuri clare la întrebările adresate, astfel că nu au apărut

dubii cu privire la starea psihică a acestuia sub aspectul responsabilității sau

capacității de a se apăra în cadrul procesului penal.

Soluționând chestiunea privind pedeapsa numită lui Filipaș D. Colegiul

penal a conchis că la stabilirea acesteia instanța de fond n-a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 85 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, or consecințele infracționale sunt minime, în cauză lipsind

circumstanțele agravante, astfel că pedeapsa numită este incomensurabilă cu

caracterul prejudiciabil al infracțiunii.

Barbaroș Alexei în numele inculpatului, care, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită „casarea acestora și pronunțarea unei noi

hotărâri dacă nu se agravează situația condamnatului, sau dispunerea rejudecării cauzei

în aceiași instanță în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs”.

În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat următoarele:

-instanța de apel contrar obligației de a examina cauza în fapt și în drept

a dat o apreciere globală asupra vinovăției sau nevinovăției lui Filipaș D. fără a

evalua direct elementele de probă prezentate de părți, astfel nefiind îndeplinite

exigențele unui proces echitabil garantat de art. 6 CEDO;

- la examinarea cauzei instanța de apel a ignorat prevederile art. 414 pct.1),

4), 6) Cod de procedură penală și unilateral a făcut trimitere la unele probe din

dosar, concluzionând că acestea confirmă vinovăția inculpatului, fără a verifica

probele acumulate la urmărirea penală și în ședințele de judecată prin citirea lor

cu consemnarea în procesul-verbal;

- în decizia recurată eronat s-a invocat precum că în ședința de judecată nu

3

a fost invocată necesitatea administrării de noi probe, precum și faptul că nu au

fost formulate cereri privind cercetarea suplimentară;

- cererea inculpatului din 08.10.2015 (f.d.113) privind examinarea cauzei în

procedură simplificată a fost scrisă în limba de stat în lipsa unui translator, în

condițiile în care Filipaș D. este vorbitor de limbă rusă;

- în ședința instanței de apel inculpatul a declarat că a întocmit cererea

referitor la examinarea cauzei în procedură simplificată la propunerea

apărătorului, însă care sunt condițiile și consecințele examinării cauzei în

conformitate cu art. 3641 CPP dânsul nu cunoaște;

- necătând la faptul că infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor

mai puțin grave, consecințele infracționale sunt minime, iar în speță sunt

prezente un cumul de circumstanțe atenuante instanța de apel a micșorat

pedeapsa neesențial și nejustificat nu a aplicat prevederile alin. (11) art. 90 Cod

penal;

- respingerea cererii cu privire la numirea expertizei psihologico-psihiatrică

în privința lui Filipaș D. este neîntemeiată, deoarece efectuarea expertizei este

obligatorie în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (6) Cod de procedură

penală, dacă prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că recurentul își exprimă dezacordul cu aprecierea

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probator nu se conțin în

temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) CPP. Totodată, cauza a fost

examinată în procedură simplificată, iar părțile pot exercita calea de atac apelul,

de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei.

Astfel, criticele formulate de autor nu sunt motivate sub aspectul casării

hotărârii contestate, ca fiind ilegală, or reaprecierea probelor, soluție propusă de

recurent, nu se încadrează în temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin.

(1) CPP, prin urmare recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului ca temei de casare a hotărârii judecătorești este

4

invocat pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar și când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorul

recursului, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a

motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat,

precum se vede că și dispozitivul deciziei nu contrazice motivarea soluției, care

este expus destul de clar.

După cum rezultă din recurs, avocatul Barbaroș Alexandru în numele

inculpatului nu este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată,

exprimîndu-și dezacordul referitor la faptul că cauza a fost examinată în

procedura simplificată prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Argumentele invocate de avocat precum că inculpatul Filipaș D. nu a

înțeles care sunt efectele examinării cauzei în procedura simplificată în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, urmează a fi

respinse ca neîntemeiate, deoarece, potrivit cererii inculpatului (f.d.113) aceasta a

recunoscut faptele incriminate prin rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală în schimbul unei pedepse

mai blînde. Mai mult ca atît, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a

instanței de fond (f.d.115-verso) la întrebarea președintelui către Filipaș D. dacă

aceasta înțelege condițiile recunoașterii probelor administrate în faza de urmărire

penală și recunoaște învinuirea în comiterea infracțiunii incriminate, ultimul a

răspuns afirmativ, susținând în continuare că dorește ca cauza să fie examinată

conform dispoziției art. 3641 Cod de procedură penală, invocând „că recunoaște în

totalitate săvârșirea faptului indicat în rechizitoriu”. Tot aici, Colegiul penal reține că

inculpatul pe parcursul procesului penal a beneficiat de asistența

translatorului.

5

La fel, instanța de recurs, menționează că semnând personal cererea de

examinare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală în

prezența apărătorului, Filipaș D. din start a recunoscut învinuirea adusă în baza

art. 371 alin. (1) Cod penal, din care considerente cauza a fost judecată în

procedura simplificată.

Totodată, conform alin. (4) al art.3641 și art.342 alin.(3) Cod de procedură

penală, încheierea, prin care instanța admite cererea inculpatului privind

judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, se adoptă

de către judecător și se include în procesul - verbal al ședinței de judecată.

Încheierea nu este susceptibilă căilor de atac.

Prin urmare, din momentul pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul

lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi

judecată cauza potrivit procedurii simplificate.

Astfel, Colegiul penal evidențiază că argumentele referitor la faptul că

inculpatul nu a înțeles care sunt condițiile și consecințele examinării cauzei în

procedură simplificată au fost anterior invocate de apărare, iar instanța de apel

s-a pronunțat detaliat asupra acestora, corect respingându-le ca nefondate.

Alegațiile recurentului prin care se invocă că instanța de apel a încălcat

exigențele unui proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, Colegiul le va respinge,

or pevederile art.3641 CPP impun, cât se poate de clar, că declarația de

recunoaștere a faptei reținută în rechizitoriul să fie însoțită de o solicitare de

judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe

care le cunoaște și le însușește.

Prin urmare, formulând solicitarea de a judeca cauza în procedură

simplificată, inculpatul a renunțat neechivoc la dreptul de a interoga martori în

fața instanței. Această renunțare nu este contrară art.6 §3 lit. d) din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

dreptul consacrat de aceste dispoziții neavînd caracter absolut.

La fel, sunt neîntemeiate și afirmațiile apărării referitor la faptul că, la

examinarea cauzei instanța de apel a ignorat prevederile art. 414 pct.1), 4), 6) Cod

de procedură penală, or în speță instanța ținând cont de faptul că cauza a fost

judecată în procedură simplificată, a verificat îndeplinirea cerințelor dispozițiilor

art. 3641 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală și constatând că acestea au fost

6

respectate, just a concluzionat că careva temeiuri de casare a sentinței în latura

penală nu sunt.

În continuare, Colegiul menționează, că instanța de apel a oferit un răspuns

motivat prin încheierea din 20.11.2015 (f.d.174), la argumentele recurentului

privind necesitatea numirii unei expertizei psihologico-psihiatrică în privința lui

Filipaș D. soluție pe care instanța de recurs o acceptă.

Acestea fiind spuse, instanța de recurs conchide, că în prezenta speță

numirea expertizei psihologico-psihiatrică solicitată de apărare nu este

obligatorie, de vreme ce prin materialele cauzei s-a constatat că Filipaș D. atestă

trăsături de responsabilitate, iar în cadrul ședințelor de judecată acesta a dat

declarații și răspunsuri clare la întrebările adresate.

Un alt argument menționat de apărare, este că în decizia instanței de apel

eronat s-a menționat precum că în ședința de judecată nu a fost invocată

necesitatea administrării de noi probe.

La acest capitol, Colegiul menționează, că din conținutul procesului-verbal

al ședințelor de judecată rezultă, că avocatul Barbaroș A. a înaintat doar un

singur demers referitor la numirea expertizei psihologico-psihiatrică asupra

căruia instanța s-a pronunțat prin încheierea din 20.11.2015, alte cereri sau

demersuri apărarea nu a înaintat, precum și nu a solicitat de a fi examinate

careva probe suplimentare (f.d.168). Tot aici se reține că obiecții asupra

procesului-verbal în cauză, privind eventualele inexactități, de către participanții

la proces nu au fost formulate în conformitate cu prevederile art. 336 alin. (6) Cod

de procedură penală.

Reieșind din cele menționate instanța de recurs conchide că și acest

argument al apărării, urmează a fi respins ca neîntemeiat și declarativ.

Cât privește temeiul invocat de recurent referitor la aplicarea prevederilor

art. 90 alin. (11) Cod penal și stabilirea unei pedepse neprivative de libertate,

Colegiul penal îl consideră neîntemeiat. Or, circumstanțele indicate în recurs și

apel (lipsa circumstanțelor agravante, săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui

concurs de împrejurări grele de ordin personal, consecințele infracționale a faptei

sunt minime) au fost luate în considerație de către instanța de apel la stabilirea

pedepsei, inculpatului fiindu-i numită o pedeapsă minimă prevăzută de

sancțiunea normei penale în baza căreia acesta a fost condamnat.

7

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală

concluzia instanței de apel referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 alin. (11)

Cod penal.

Mai mult, această reglementare legislativă este la discreția instanței de

judecată să o soluționeze cu motivarea obligatorie a soluției, fiind un drept al

instanței, dar nu obligațiune.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal conchide, că decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus la admiterea acestuia și casarea parțială a sentinței, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

În consecință, instanța de recurs reține că, recursul avocatului în numele

inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat, dat fiind

faptul că temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea

acestuia.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Barbaroș Alexei în

numele inculpatului Filipaș Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Filipaș

Denis Dumitru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8