1ra-1172/2016 — Art.287 alin.2 lit.b Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 mai 2015, Grițic Denis a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Beschier Alexandr în privința căruia cauza nu se examinează.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Grițic Denis împreună cu Beschier Alexandr și Iftodi Pavel la 14 decembrie 2011, aproximativ la orele 0030, aflîndu-se la stația de troleibuze din str. Calea Ieșilor, intersecție cu str. Bariera Sculeni, mun. Chișinău, încălcînd grosolan ordinea publică, au inițiat un conflict cu Racoviță Marian și Barbăroșie Mihail, care se aflau la stație unde 1 Beschier A. fără nici un motiv a aplicat violența față de ultimii aplîcîndu-i lui Barbăroșie M. o lovitură cu pumnul în față, iar lui Racoviță M. o lovitură cu pumnul în regiunea pieptului. Ulterior, Grițic Denis împreună cu Beschier Alexandr și Iftodi Pavel, văzînd că la fața locului au venit colaboratorii RPS „Scut” al CGP, continuîndu-și acțiunile sale huliganice, au manifestat un comportament de o deosebită obrăznicie, însoțit de opunerea de rezistență violentă și amenințări cu expresii indecente în adresa reprezentanților poliției, neconformându-se cerințelor legale ale polițiștilor și au inițiat o bătaie cu aceștia. În rezultatul acțiunilor ilegale polițistului Mudreac Ig. i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de contuzia țesuturilor moi a abdomenului, capului, a regiunii lombare și a coloanei vertebrale, la fel lui Mudreac I și Căpățînă M. le-au fost rupte uniformele de serviciu.

Împotriva sentinței au declarat apel acuzatorul de stat, inculpatul Grițic Denis și avocatul acestuia Zadorojnîi Andrei, care au solicitat: - procurorul casarea parțială a sentinței în privința lui Grițic D. și pronunțarea unei noi hotărîri cu stabilirea pedepsei închisorii pe un termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că pedeapsa numită de instanța de fond este prea blîndă și nu-și va atinge scopul prevăzut de art. 61 Cod penal; - inculpatul Grițîc D. și avocatul acestuia Zadorojnîi A., casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că la materiale cauzei nu există probe care ar confirma săvîrșirea de către Grițic A. a infracțiunii incriminate, iar toate constatările făcute de instanța de fond îl vizează exclusiv pe Beschier A., or părțile vătămate Racoviță M. și Barbăroșie M. au declarat că cu Grițic D. nu au avut nici un conflict. Atît la urmărirea la urmărirea penală cît și în cadrul cercetării judecătorești nu s-au confirmat circumstanțele pe care s-a bazat acuzarea: - dacă Grițîc D. a avut înțelegere prealabilă cu Beschier A. sau au discutat referitor la acțiunile pe care le vor întreprinde; dacă a inițiat Grițic D. un conflict cu Racoviță M. și Barbaroșie M.; a aplicat violența Grițîc D. față de careva persoane; - a opus rezistență violentă Grițic D. colaboratorilor de poliție și i-a amenințat cu expresii injurioase; dacă uniforma polițiștilor a fost deteriorată de către Grițic D. Acțiunea de urmărire penală - recunoașterea persoanei după fotografie a 2 fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis, că prima instanță la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea incriminată. Colegiul penal a respins argumentul apărării referitor la unele încălcări procesuale, care în opinia avocatului sunt lovite de nulitate, or potrivit proceselor-verbale din 28.12.2012 și din 03.01.2013 de prezentare a materialelor cauzei învinuitului și apărătorului său, ultimii nu au invocat în modul și termenul prevăzut de lege careva încălcări procedurale și nu au indicat la nulitatea actelor procedurale, presupuse a fi viciate, astfel că au pierdut dreptul de a le contesta ulterior. La fel, instanța de apel a respins alegațiile avocatului Zadorojnîi A. referitor la faptul că organul de urmărire penală i-a înaintat lui Grițîc D. învinuirea în limba pe care acesta o cunoaște, or inculpatul fiind audiat în cadrul ședinței instanței de apel a declarat că limba română o cunoaște, însă nu cunoaște terminologia juridică. Curtea de apel a menționat că argumentele invocate de acuzatorul de stat la fel sunt nefondate, deoarece la stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7,75 Cod penal, și just a concluzionat că reeducarea lui Grițic D. este posibilă și prin aplicarea pedepsei cu închisoarea cu dispunerea suspendării executării acesteia, or în speță careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Împotriva hotărîrilor judecătorești pronunțate în cauză a declarat recurs ordinar avocatul Zadorojnîi A. în numele inculpatului Grițic D., care invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare. În motivarea recursului declarat recurentul a menționat următoarele: - instanța de apel nu a apreciat și nu a evaluat probele puse la baza deciziei, precum și nu a descris circumstanțele, care justifică soluția de respingere a apelului și de menținere a sentinței; - instanța de apel fără a cerceta real probele prin prisma art. 101 CPP, 3 unilateral a făcut trimitere la unele probe din dosar concluzionînd că acestea confirmă vinovăția condamnatului; - declarațiile părților vătămate Mudreac Ig., Racoviță M., Barbăroșie M., a martorului Căpățină M., Haruța M. combat acuzațiile aduse lui Grițic D. deoarece nici o declarație nu indică direct sau indirect că Grițic D. a participat la comiterea infracțiunii de huliganism; - instanțele de fond eronat au conchis că Grițic D. a opus rezistență colaboratorilor de poliție, precum și că a participat la acțiunile huliganice în privința părților vătămate Racoviță M. și Barbăroșie M., adică la acțiunile care fac parte din latura obiectivă a componenței de infracțiune incriminată, or Grițic D. nu a întreprins nici o acțiune intenționată care încalcă grosolan ordinea publică sau acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită; - atît ordonanța de punere sub învinuire, cît și rechizitoriul și hotărîrile instanțelor de fond nu conțin descrierea laturii obiective a infracțiunii de huliganism, adică fapte concrete întreprinse (comise) de Grițic D. În cazul în care latura obiectivă nu a fost identificată și probată în privința lui Gruițic D. urma a fi pronunțată o sentință de achitare; - actele de huliganism comise personal de Grițic D. lipsesc, nefiind descrise de instanțele de fond; - în lipsa acțiunilor pretinsei opuneri de rezistență, persoana nu poate fi condamnată prentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) Cod penal, deoarece prin opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice se înțelege săvîrșirea unor acțiuni fizice active de opunere de rezistență, care se realizează în procesul comiterii actelor de huliganism; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.12.2014 a fost întocmit cu încălcări procesuale, or această acțiune de urmărire penală a fost efectuată în încăperea IP Buiucani, iar în rechizitoriu este indicat că infracțiunea a avut loc în str. Bariera Sculeni, astfel că cercetarea s-a efectuat nu la fața locului, dar în alt loc și anume – CPs Buiucani; - acțiunea de urmărire penală - recunoașterea persoanei după fotografie a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art. 116 alin. (6) Cod de procedură penală. 4

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, menționînd că recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu aprecierea probelor, însă criticile formulate nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegale, or reaprecierea probelor, în modul propus de autor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, prin urmare, consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sînt vădit neîntemeiate. Așadar, reieșind din textul recursului declarat, apărătorul îl întemeiază prin prisma pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care stipulează, că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că Grițic D. nu a săvîrșit infracțiunea imputată, Colegiul o consideră neîntemeiată. Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. 5 Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Verificând lucrările dosarului, Colegiul reține, că instanța de apel examinând apelurile declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul verbal al ședinței de judecată (f.d. 175-183, vol. II), fiind audiat suplimentar inculpatul Grițic D., astfel ținînd cont de prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a evaluat just probele în corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect ajungând la concluzia, că vina inculpatului Grițic D. în comiterea infracțiunii imputate și-a găsit confirmarea. Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelurile declarate referitor la nevinovăția inculpatului Grițic D., în viziunea Colegiului lărgit, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelurilor declarate, iar autorul recursului, de fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar combate concluzia instanțelor de judecată privind vinovăția lui Grițic D. în săvârșirea infracțiunii imputate. În principiu, o bună parte ale argumentelor invocate în recurs, sunt similare celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat rigorile ce se regăsesc în dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor esențiale ale apelului, ceea ce exclude prezența temeiurilor pentru recurs invocate și prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că Grițic D. nu a întreprins nici o acțiune care încalcă grosolan ordinea publică sau acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, Astfel, potrivit teoriei penale prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor. Însă, huliganismul poate fi săvîrșit și în locuri care nu au un caracter public (apartamente, sedii de întreprinderi, terenuri private, mijloace de transport 6 personal etc.). În această ordine de idei, comiterea infracțiunii de huliganism într-un loc public nu este o caracteristică obligatorie a acestei infracțiuni, obligatoriu este modul public al infracțiunii de huliganism: fie actele huliganice sunt săvîrșite în prezența unor persoane, fie rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane. Astfel, potrivit art. 131 lit. a) Cod penal, prin fapta săvîrșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvîrșită în public, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei. Instanța de recurs atestă, că faptul încălcării grosolane a ordinii publice de către inculpați, inclusiv și de către Grițic D., se confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de apel și anume: -declarațiile părților vătămate Racoviță M. și Barbăroșie M. din care rezultă că la 14.12.2011, au fost acostați de către un grup de persoane, numindu-i cu cuvinte injurioase, unul dintre care le-a aplicat lovituri, ei au solicitat unui echipaj al poliției ajutor, iar cînd polițiștii au venit la fața locului persoanele date au început să fugă, după care colaboratorii de poliție au fugit după ei. Partea vătămată Racoviță M. în cadrul urmăririi penale a mai menționat: „Peste un timp colaboratorul de poliție care era îmbrăcat în vestă fluorescentă care aducea o persoană din acel grup, care se comporta foarte agresiv și întrebuința cuvinte necenzurate la adresa colaboratorilor de poliție și nu dorea sub nici o formă să urce în automobilul de serviciu al polițiștilor. Peste un timp a mai venit o mașină de poliție și cu ajutorul acesteia l-au urcat pe persoana necunoscută în automobil și m-am urcat și eu și ne-am dus la Comisariat. Aici mai era adusă și cealaltă persoană, care era în stare de ebrietate, care m-a lovit și la fel se purta foarte agresiv” (f.d.30,38, 103-104, 114 vol. I); - declarațiile părții vătămate Mudreac I., care a relatat că fiind în serviciu a fost anunțat de către 2 cetățeni că au fost bătute de un grup de persoane necunoscute, cînd s-a apropiat de locul indicat persoanele date au început să fugă, l-a ajuns pe A. Beschier pe care l-a imobilizat, dar imediat a fost atacat pe la spate de către o altă persoană după care acesta împreună Beschier A. i-au aplicat mai multe lovituri. 7 -declarațiile martorului Căpățînă M. care a relatat că Mudreac Ig a fost bătut de Beschier A. și de Grițic D., căruia i-au rupt și uniforma (f.d.109-110, vol. II). - declarațiile martorului Filatov St., potrivit cărora atît Beschier A. cît și Grițic D. erau foarte agresivi, iar Grițic D. a lovit cu piciorul în ușa automobilului, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate (f.d.112-113, vol. II). - martorul Haruța M. a menționat că pe Grițic D. l-au reținut și l-au escortat la Comisariat pe motiv că persoanele care au solicitat ajutor (Barbăroșie și Racoviță) au indicat la el ca fiind una din persoanele care anterior i-au agresat (f.d.107-108, vol. II). Deci raportând, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul de probe, Colegiul constată că din declarațiile părților vătămate și a martorilor rezultă cert că Grițic D. la fel a participat la conflictul din 14.12.2011, însă nu era atît de agresiv în comparație cu Beschier A. Prin urmare, faptul că Beschier A. a avut un rol mai activ la săvîrșirea infracțiunii și comportamentul acestuia a fost mult mai agresiv decît al lui Grițic D. nu-l dezvinovățesc pe ultimul, or acesta de rînd cu Beschier A. i-a agresat pe Barbăroșie M. și Racoviță M., iar ulterior cînd au venit colaboratorii de poliție a opus rezistență și împreună cu Beschier A. i-au aplicat lovituri lui Mudreac Ig. și i-au rupt uniforma. Acestea fiind menționate Colegiul penal conchide, că afirmațiile recurentului precum că „nici o declarație nu indică (chiar și indirect) la inculpatul Grițic D. că a participat la comiterea infracțiunii de huliganism” urmează a fi respinse ca neîntemeiate, or probele descrise mai sus dovedesc contrariul. În concluzie Colegiul penal constată că probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpatul Grițic D. se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Așadar, atît instanța de fond cît și cea de apel au soluționat cazul examinînd toate probele în ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată Colegiul statuează, că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanțele de fond și apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît 8 cea pe care materialul probator o susține. Referitor la alegațiile apărării ce ține de efectuarea unor acțiuni de urmărire penală cu încălcarea normelor procesual penale, fapt care în viziunea apărării atrage nulitatea acestora Colegiul reține, că din conținutul art. 251 Cod de procedură penală, rezultă că încălcările prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și atrage nulitatea actului procedural, pot fi încălcări absolute și relative: Alin. (2) al aceluiași articol stipulează exhaustiv, care sunt încălcările absolute ce nu se înlătură nici într-un mod și atrag nulitatea actului procedural. Astfel, reieșind din prevederile art. 251 alin. (4) Code de procedură penală, rezultă că celelalte încălcări ale prevederilor legale decît cele stipulate la alin. (2) sunt încălcări relative și atrag nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță. Încălcarea procesuală la care se referă recurentul nu se atribuie la încălcările prevăzute de alin. (2) art. 251 Cod de procedură penală, aceasta fiind o încălcare relativă și în speță urma a fi invocată la terminarea urmăririi penale, or, lui Grițic D. în prezența avocatului i-au fost prezentate materialele cauzei la 28.12.2012, iar la 03.01.2013 aceștia au fost informați despre terminarea urmăririi penale, careva cereri sau demersuri dînșii nu au înaintat (f.d.213,vol. I). Astfel, în cazul în care partea apărării a considerat că în cadrul urmăririi penale au fost efectuate careva acțiuni de urmărire penală cu încălcarea legislației procesual penale, urma să invoce despre această încălcare la terminarea urmăririi penale, fapt care nu rezultă din materiale cauzei. Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide că hotărîrile contestate sunt legale și întemeiate, argumentele avocatului Zadorojnîi Andrei privind nevinovăția inculpatului Grițic Denis urmînd a fi respinse ca fiind declarative, iar cele referitoare la încălcările procedurale, ca fiind neîntemeiate. Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că atît instanța de fond cît și cea de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar hotărîrea atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, astfel că, prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de 9 recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat în numele inculpatului, dispunînd inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Grițic Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Grițic Denis Vasili, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă publicată integral la 01 septembrie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun 10