1ra-1287/2016 — art.287 alin.3 Cod penal

1ra-1287/2016 — art.287 alin.3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1287/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Gîrjău Vasilii, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016,

în cauza penală în privința lui

Gîrjău Vasilii Victor,

născut la 17 iunie 1968, originar din s. Ciorești, r-nul

Nisporeni, domiciliat pînă la reținere mun. Chișinău, str.

Burebista, nr. 66/2, ap. 75.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 24 aprilie 2014 - pînă la 03 noiembrie 2014; (instanța

de fond);

decembrie 2016 - pînă la 04 aprilie 2016; (instanța de apel);

2016 - pînă la 24 august 2016; (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, Gîrjău Vasilii a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Vasilii la 31 octombrie 2013, aproximativ la orele 2130, aflîndu-se pe str.

Burebista, nr. 66/2, mun. Chișinău, a inițiat un conflict cu sora sa Ibrian Maria,

după care, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică,

exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, acționînd printr-un cinism

și obrăznicie deosebită, fără careva motive a aruncat în cet. Dolgu Alexandru,

cu toporul, lovindu-l în regiunea spatelui, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.5552 din 05.10.2013 vătămări corporale neînsemnate.

1

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei sentințe de

achitare, argumentînd că probele prezentate de acuzare nu demonstrează

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate; inculpatului i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, nefiind audiate toate persoanele prezente

în momentul conflictului; acțiunile inculpatului au fost îndreptate anume

asupra lui Dolgu A., care anterior l-a ofensat.

2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

instanță la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea incriminată.

Colegiul penal a respins argumentul apărării referitor la faptul că în

momentul conflictului au participat și alte persoane, care nu au fost audiate,

deoarece atît de organul de urmărire penală cît și de instanța de fond au fost

întreprins măsurile necesare pentru elucidarea tuturor circumstanțelor cauzei.

contestat avocatul Popescu Ion în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acestora cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de

judecată, argumentând că din conținutul probelor nu a fost clar stabilită vina

inculpatului; învinuirea a fost modificată pe parcursul judecării cauzei contrar

prevederilor legale; instanța neîntemeiat a respins cererea apărării privind

audierea unor martori, care puteau confirma nevinovăția inculpatului.

17 noiembrie 2015, recursul declarat a fost admis, casată total decizia contestată

și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției instanța de recurs a indicat, că prin respingerea

nemotivată a demersului apărării privind audierea martorilor solicitați, instanța

a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, fiind admisă o eroare gravă

de fapt care a afectat soluția instanței.

Chișinău din 04 aprilie 2016 apelul declarat a fost respins ca nefondat și

menținută sentința contestată.

În decizia adoptată instanța de apel a conchis că instanța de fond a analizat

obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor art. 95,101 Cod de procedură

2

penală și corect a stabilit situația de fapt, just încadrînd acțiunile inculpatului în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, acțiunile lui Gîrjău V. întrunind toate elementele

constitutive ale acestei infracțiunii.

Referitor la critica apelantului vis-a-vis de rechizitoriu, Colegiul a

respins-o ca nefondată, argumentînd că în textul rechizitoriului s-a strecurat o

greșeală, eronat fiind indicat „cu aplicarea armei” pe cînd corect urma a fi

menționat „alte obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății”, ulterior

prin ordonanța din 25 august 2014 această greșeală a fost corectată.

Cît privește categoria și termenul de pedeapsă stabilit inculpatului,

instanța de apel a relevat că instanța de fond și-a motivat soluția adoptată în

această parte, și corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei penale se

va asigura prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Popescu I. în numele inculpatului Gîrjău V., care invocînd temeiurile de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat recurentul a menționat următoarele:

- instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor prezentate de acuzare

și greșit a conchis că în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism;

- instanța de apel fără o motivare cuvenită eronat a dat o apreciere critică

declarațiilor inculpatului și martorului Obuhov N.;

- instanțele de fond nu au apreciat probele prezentate de părți prin prisma

prevederilor art. 100-101 Cod de procedură penală, nu au elucidat toate

circumstanțele cauzei prin ce au încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil fiindu-i îngrădit accesul liber la justiție;

- în urma audierii părții vătămate Dolgu A. a martorilor Ibrian M. și Mititelu

V. s-a constatat că în momentul producerii incidentului au fost prezente mai

multe persoane, care din motive necunoscute nu au fost audiate, prin ce i-a fost

încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO;

- inculpatul nu a acționat din motive huliganice, acțiunile acestuia fiind

îndreptate asupra părții vătămate, care a și fost inițiatorul conflictului și care fără

nici un temei l-a ofensat pe Gîrjău V.;

- din raportul de expertiză nr. 55s-2014 rezultă că în perioada comiterii

3

faptei la Gîrjău V. persistau tulburări de personalitate specifice epilepsiei, cu

diminuarea capacității de prognoză și autocontrol, astfel că acesta a acționat din

imbold impulsiv în condiții de discernământ diminuat;

- în speță nu au fost elucidate toate circumstanțele privind aplicarea relelor

tratamente în privința inculpatului de către colaboratorii de poliție, iar versiunea

lui Gîrjău V. referitor la maltratarea sa nu a fost combătură, or faptul dat a fost

confirmat prin declarațiile martorului Fodorcea T., date la urmărirea penală, care

neîntemeiat nu a fost audiat în cadrul cercetării judecătorești;

- prin ordonanța din 25.08.2014 a fost modificat rechizitoriul în partea

încadrării juridice în sensul agravării, fără a fi modificată ordonanța de punere

sub învinuire și fără a aduce la cunoștința inculpatului faptul dat, prin ce a fost

săvîrșită o încălcare gravă, care poate fi reparată doar prin dispunerea rejudecării

cauzei.

procedură penală, acuzatorul de stat, a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, argumentînd că recurentul nu a invocat în ce constă

problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea

de drept comisă de instanță ce ar duce la casarea hotărîrii, or toate acțiunile de

urmărire penală au fost efectuate fără careva încălcări ale legii procesual penale,

ce ar fi condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Autorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod

de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

4

soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; sau faptei i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Referitor la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că, acest temei poate fi aplicat în cazul cînd instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu a motivat hotărîrea

judecătorească. Adică, este necesar ca hotărîrea pronunțată să fie motivată atît în

fapt, cît și în drept.

Din textul recursului declarat se evidențiază că de fapt autorul critică

aprecierea probelor, însă nu argumentează ilegalitatea hotărîrilor judecătorești

din punct de vedere al erorilor de drept invocate, ce au fost comise la judecarea

cauzei.

Totodată, în recursul respectiv recurentul indică că instanța de apel fără o

motivare cuvenită eronat a dat o apreciere critică declarațiilor inculpatului și

martorului Obuhov N., iar probele prezentate de părți nu au fost apreciate prin

prisma prevederilor art. 100-101 Cod de procedură penală, nefiind elucidate

toate circumstanțele cauzei, însă Colegiul penal anlizînd decizia contestată

conchide că instanța de apel și-a argumentat suficient de clar concluzia în partea

respingerii declarațiilor inculpatului și martorului Obuhov N. or declarațiile lui

Gîrjău V. sunt contradictorii, fiind date în scop de apărare, iar din declarațiile

martorului Obuhov N. rezultă că acesta la momentul săvîrșirii infracțiunii nu a

fost prezent la fața locului și careva informație utilă referitor la învinuirea

incriminată inculpatului nu a prezentat.

De rînd cu cele menționate instanța de recurs relevă că, recurentul în

recursul declarat nu a specificat care ar fi esența circumstanțelor că hotărîrea

pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind omisă în

totalitate argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiurile

invocate de către recurent și prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta

cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Relevînd cele menționate mai sus, Colegiul penal atestă că instanța de apel,

5

a cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității acestora și care în ansamblul lor,

au confirmat corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvîrșirea

infracțiunii imputate. La fel, Colegiul penal constată că, atît prima instanță, cît și

instanța de apel în hotărîrile adoptate au făcut o analiză amplă probelor

administrate în prezenta cauză, ce au confirmat învinuirea adusă lui Gîrjău V. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. Astfel, toate

probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de

instanțele ierarhic inferioare rezultă din lucrările dosarului și concordă cu

situația factologică.

Din cuprinsul recursului, în viziunea recurentului probele administrate nu

confirmă vina lui Gîrjău V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3)

Cod penal, însă aceste alegații, ce au fost invocate și în apelul apărării, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece din cuprinsul hotărîrilor atacate se

constată că, concluzia privind vinovăția lui Gîrjău V. s-a tras, avînd în vedere: -

declarațiile pății vătămate Dolgu A., care a relatat că a venit pe adresa str. Burebista,

nr. 66/2 din mun. Chișinău deoarece a fost telefonat de cet. Ibrian Vadim, care

i-a solicitat ajutorul comunicîndu-i că fratele mamei sale pe nume Vasile a

inițiatat cu Ibrian Maria un conflict și este foarte agresiv. Cînd a venit la fața

locului Maria și Vadim Ibrian i-au arătat o persoană, care era foarte agresivă pe

care el a întrebat-o de ce face scandal la ce inculpatul a încercat să o lovească pe

M.Ibrian, după care a fugit în apartament. Cînd s-a apropiat de ușa

apartamentului l-a văzut pe inculpat cu un topor în mînă atunci a închis ușa și a

blocat-o iar Gîrjău V. a lovit cu toporul în ușă de la ce aceasta s-a spart, iar el

văzînd acestea a fugit fiind urmărit de inculpat, care la un moment dat a aruncat

cu topoorul în direcția sa nimerindu-l în spate. De la lovitura primită a căzut, iar

inculpatul s-a năpustit asupra sa aplicîndu-i lovituri (f.d.151,153,218 vol. I); Cele

declarate de partea vătămată au fost confirmate și de martorul Mititelu Vasile, care

a menționat că urcînd în scara blocului unde se auzea gălăgie l-a văzut pe Dolgu

A. Jos, iar inculpatul era deasupra acestuia și îi aplica lovituri. Lîngă pătimit și

inculpat a văzut un topor. A mai relatat că coborînd pe scări a observat că maioul

lui Dolgu A. era murdar de sînge (f.d.154, vol. I); precum și depozițiile martorului

Ibrian Maria, care a dat declarații similare (f.d.52, 155-157, vol. I.); raportul de

constatare medico-legală nr. 5552 din 05.112013 și raportul de expertiză medico-legală

6

nr. 302/D din 18.02.2014 (f.d.78,79, vol. I) potrivit cărora leziunea depistată la

partea vătămată a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur

cu suprafața de interacțiune limitată, leziunea corporală a fost produsă în timpul și

circumstanțele indicate .

Faptul că Gîrjău V. la săvîrșirea infracțiunii de huliganism a utilizat un

topor în calitate de armă se confirmă și prin procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu planșa fotografică (f.d.33-34, 48-51, vol. I). Totodată, Gîrjău V. fiind

audiat în cadrul cercetării judecătorești a recunoscut că a lovit cu toporul în ușa

apartamentului, însă a negat că ar fi aruncat cu acesta în direcția părții vătămate

(f.d.220-223, vol. I).

Rezumînd în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că,

nu se constată prezența a cărorva dubii privind vinovăția inculpatului, în

săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Un alt temei pentru recurs a fost menționat și pct. 8),12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, în acest context recurentul invocă, că inculpatul nu a

acționat din motive huliganice, acțiunile acestuia fiind îndreptate asupra părții

vătămate, care a și fost inițiatorul conflictului și care fără nici un temei l-a ofensat

pe Gîrjău V.

În acest context, Colegiul reține, că potrivit materialelor dosarului

inculpatul a fost învinuit și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și

anume huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită,

săvîrșite cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 287

Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau

de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

7

huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită.

Din aceste prevederi reiese că fapta prejudiciabilă cunoaște 4 modalități

normative cu caracter alternativ. De asemenea doctrina menționează că

infracțiunea specificată la art. 287 Cod penal este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării acțiunilor specificate în latura

obiectivă.

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvîrșită în

public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența soldată

cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată

cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a

sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Prin acțiuni care, după conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, trebuie de înțeles violarea demonstrativă a normelor etice

general acceptate.

Așadar, din declarațiile părții vătămate și martorului Ibrian M., rezultă că,

la data de 31.10.2013, inculpatul a inițiat o ceartă cu sora sa Maria numind-o cu

cuvinte necenzurate, după care la observațiile părții vătămate a luat un topor cu

care a deteriorat ușa de la apartament, ulterior ieșind în scara blocului în

prezența mai multor persoane a aruncat cu acest topor în direcția părții vătămate

cauzîndu-i leziuni corporale, iar după ce victima a căzut jos a început să-i aplice

lovituri pînă nu a fost tîrît într-o parte de către vecini.

Tot aici, Colegiul ține să menționeze că, deși în cele mai frecvente cazuri,

huliganismul este săvîrșit în locuri publice (străzi, piețe, plaje, cafenele,

restaurante, cinematografe, mijloace de transport în comun etc), acesta poate fi

săvîrșit și în locuri care nu au un caracter public (apartamente, sedii de

întreprinderi, terenuri private, mijloace de transport personal etc). Astfel,

Huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar nu neapărat într-un loc public.

Conform lit. c) și e) art. 131 Cod penal, fapta se consideră a fi săvîrșită în

public și atunci cînd e comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă

ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai

8

multe persoane; prin orice mijloace, recurgînd la care făptuitorul își dădea seama

că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Din cele menționate reiese cu claritate că întotdeauna infracțiunea de

huliganism presupune ipostaze cu implicații publice, dar, numai în unele cazuri

este săvîrșită în locuri publice.

Or, din dispoziția art.287 Cod penal nu se desprinde că infracțiunea de

huliganism este săvârșită neapărat într-un loc public. Totuși, obligatoriu este

modul public al infracțiunii de huliganism: actele huliganice sunt săvârșite în

prezența unor persoane sau rezultatul actelor huliganice devine inevitabil

cunoscut altor persoane.

Raportînd cele menționate mai sus la speța în cauză, Colegiul constată

justificată concluzia instanței de apel că sunt întrunite condițiile pentru atragere

la răspundere penală a inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de

huliganism agravat, prevăzut la art. 287 alin. (3) Cod penal.

Deci, faptul că pătimitul aflîndu-se în blocul locativ din str. Burebista,

nr. 66/2, etajul 5, încercînd să-l liniștească pe Gîrjău V. care o înjura pe Ibrian M.

a fost agresat și lovit de inculpat a fost confirmat atît prin declarațiile martorilor

oculari, cît și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 302/D din 18.02.2014,

astfel chiar și aplicarea unei singure lovituri este suficientă pentru a fi prezent

calificativul aplicării violenței. În asemenea circumstanțe, Colegiul consideră că,

este vădită prezența laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal, în acțiunile inculpatului, mai ales că manifestarea unor astfel de

acțiuni, provoacă indignarea sau revolta unei colectivități de persoane care asistă

la săvîrșirea infracțiunii.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat și

declarativ argumentul recurentului, care indică că inculpatul nu a acționat din

motive huliganice, acțiunile acestuia fiind îndreptate asupra părții vătămate, care

a fost inițiatorul conflictului.

Instanța de recurs consideră neîntemeiate și alegațiile recurentului prin

care se indică că în speță nu au fost audiate toate persoanele prezente în

momentul incidentului prin ce i-a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces

echitabil garantat de art. 6 CEDO.

În argumentarea acestei concluzii Colegiul penal atestă că, în conformitate

cu prevederile art. 66 alin. (2) pct. 18), art. 68 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură

9

penală, inculpatul și apărătorul său au dreptul să înainteze cereri și demersuri,

iar conform art.364 Cod de procedură penală, părțile pot prezenta și cere

administrarea probelor și în cursul cercetării judecătorești.

Conform art.315 Cod de procedură penală, procurorul, partea vătămată,

apărătorul, inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată

în ce privește administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și

formularea cererilor și demersurilor.

Sub acest aspect Colegiul atestă că avocatul Popescu I. în numele

inculpatului în cadrul ședinței instanței de apel a înaintat un demers privind

audierea martorilor Obuhov N., Bălănescu M. și Fodorcea T., demers care a fost

admis, fiind amînată examinarea cauzei pentru data de 21.03.2016, pentru a fi

citați martorii nominalizați.

Potrivit procesului-verbal la ședința de judecată preconizată pentru

21.03.2016, s-a prezentat martorul apărării Obuhov N., care a fost audiat.

Martorii Bălănescu M. și Fodorcea T. nu s-au prezentat iar din acest motiv

ședința a fost amînată, astfel instanța de apel a acordat un nou termen părții

apărării și posibilitatea de a asigura prezența martorilor solicitați.

Ulterior la ședința din 04.04.2016 martorii Bălănescu M. și Fodorcea T. fiind

repetat citați nu s-au prezentat, astfel că instanța a pus în discuție posibilitatea

continuării examinării cauzei în lipsa acestora, iar inculpatul și avocatul Popescu

I. au considerat posibil (f.d.11, vol. II). În consecință, Colegiul penal ținînd cont

de opinia participanților la proces a dispus continuarea examinării cauzei în lipsa

martorilor neprezenți.

Prin urmare, luînd în considerație cele menționate instanța de recurs

conchide, că în speță inculpatului nu i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, acesta fiind asigurat cu toate drepturile prevăzute de legislația

procesual penală.

Alegațiile recurentului referitor la faptul că la momentul săvîrșirii

infracțiunii la Gîrjău V. persistau tulburări de personalitate specifice epilepsiei,

cu diminuarea capacității de prognoză și autocontrol, astfel că acesta a acționat

din imbold impulsiv în condiții de discernământ diminuat, nu pot fi reținute

în vederea pronunțării unei sentințe de achitare, or din conținutul art. 231

Cod penal, rezultă că responsabilitatea redusă nu exclude răspunderea penală a

făptuitorului și tragerea acestuia la răspundere penală.

10

La fel este neîntemeiat și următorul argument invocat de apărare referitor

la faptul că în speță nu au fost elucidate toate circumstanțele privind aplicarea

relelor tratamente în privința inculpatului de către colaboratorii de poliție, or

prin ordonanța din 02.10.2014 s-a refuzat în pornirea urmăririi penale, deoarece

în urma verificărilor efectuate, informația precum că, Gîrjău V. a fost maltratat

de colaboratorii de poliție nu și-a găsit confirmarea, astfel că procesul penal a

fost clasat (f.d.192-194, vol. I). Ordonanța nominalizată nu a fost contestată în

termenul și modul prevăzut de lege atît de inculpat cît și de avocatul acestuia.

Referitor la argumentele recurentului, precum că prin ordonanța din

25.08.2014 a fost modificat rechizitoriul în partea încadrării juridice în sensul

agravării, fără a fi modificată ordonanța de punere sub învinuire și fără a fi adus

la cunoștința inculpatului faptul dat, Colegiul remarcă că prin ordonanțata

nominalizată (f.d.178, vol. I) în conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) Cod

de procedură penală a fost corectată eroarea mecanică strecurată în textul

rechizitoriului, fiind înlocuită sintagma „cu aplicarea armei” cu sintagma „cu

aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății”.

Așadar, prin ordonanța din 25.08.2014 lui Gîrjău V. nu i-a fost înaintă o nouă

învinuire în sensul agravării, fiind doar corectată eroarea mecanică strecurată în

rechizitoriu.

Generalizînd cele menționate Colegiul penal conchide, că din conținutul

hotărîrii recurate, rezultă că instanța de apel corect a constatat faptele și

circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le în

partea descriptivă, ulterior motivînd concluzia de vinovăție prin cumulul de

probe administrate în cauză, acestea fiind examinate în ansamblu, unele probe

fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată Colegiul statuează, că la

aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor

persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar

da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul

constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care

materialul probator o susține.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată vreunei erori de drept din cele invocate și semnalate

11

de avocatul Popescu I. în numele inculpatului, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, fiind just constatate elementele infracțiunii

imputate inculpatului, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Popescu Ion în

numele inculpatului Gîrjău Vasilii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Gîrjău

Vasilii Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

-

12