1ra-1046/2016 — art.287 alin.3 Cod penal

1ra-1046/2016 — art.287 alin.3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1046/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Ailoi Ion în numele inculpatului Fendic Dumitru, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 decembrie 2015

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016,

în cauza penală în privința lui

Fendic Dumitru Gheorghe,

născut la 04 octombrie 1963, originar din r-nul

Sîngerei, domiciliat în mun. Chișinău, str. M. Drăgan

30/2, ap. 14.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Fendic Dumitru a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3

ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Dumitru la data de 14 ianuarie 2014, aproximativ la orele 2245, împreună cu

Fendic Vasile, aflîndu-se în scara casei, la etajul 4, din str. M. Dragan 30/2, mun.

Chișinău, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și

exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate tulburînd ordinea publică și

liniștea cetățenilor, dat fiind faptul că, conflictul a avut loc în scara blocului

locativ, a inițiat un conflict cu cet. Indricean I., cu aplicarea violenței fizice,

1

unde, Fendic Dumitru a aruncat în direcția lui Indricean I. o sticlă de votcă,

însă ultimul a reușit să pună mîna la față și sticla s-a lovit de mîna stîngă și

frunte. După care, au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului, cauzîndu-i victimei conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 568/D din 13.03.2014, leziuni corporale ușoare.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri,

de încetare a procesului penal din motivul existenței unei hotărîri asupra

aceleași persoane pentru aceeași faptă.

A menționat că potrivit hotărîrii Plenului CSJ „Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism” nr. 4 din 19.06.2006, obiectele

special adaptate pentru vătămarea integrității corporale urmează a fi

considerate cele care au fost adaptate de făptuitor din timp sau în momentul

săvîrșirii acțiunilor huliganice, precum și obiectele care, deși n-au fost supuse

prelucrării, au fost special pregătite de către făptuitor și se aflau la el cu

același scop. În speță, sticla de vodcă nu a fost pregătită din timp, iar

făptuitorii nu aveau scopul de a o folosi ca obiect pentru săvîrșirea

huliganismului.

Ordonanța de încetare a urmăririi penale din 31.05.2014 a fost anulată la

23 septembrie 2014 prin ordonanța procurorului ierarhic superior pe motiv că

soluția procurorului este ilegală, afectată de vicii fundamentale, precum și că

nu au existat în fapt cauzele care au determinat luarea acestei măsuri.

La 03 noiembrie 2014, lui Fendic D. i-a fost înaintată învinuirea în baza

art. 287 alin.(3) CP, iar lui Fendic V. în baza art. 287 alin.(2) CP, totodată la

acea data învinuiților le-a fost comunicată ordonanța de anulare din

23.09.2014.

Conform art. 22 alin.(2) CPP, scoaterea de sub urmărire penală sau

încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleași

persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au

afectat hotărîrea respectivă, iar alin.(3) stipulează că, hotărîrea organului de

urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penală, precum și hotărîrea judecătorească definitivă,

împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o învinuire mai gravă sau

stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeași persoană pentru aceeași

faptă, cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

2

fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea pronunțată.

Din reglementările invocate rezultă că doar în condițiile în care fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente au afectat hotărîrea respectivă se poate dispune reluarea urmăririi

penale încetate anterior printr-o ordonanță a procurorului.

În Hotărîrea nr. 12 din 14.05.2015 privind excepția de

neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) CPP, Curtea Constituționată a

menționat că, prevederile normei date, în fapt, acordă procurorului ierarhic

superior dreptul de a relua urmărirea penală oricând și în lipsa unor temeiuri

clar definite, care ar putea fi considerate judicioase în fiecare caz individual.

Totodată, a fost reținut că norma supusă controlului constituționalității

plasează persoana într-o stare de incertitudine pentru un termen nedefinit și

pentru circumstanțe care pot fi invocate aleatoriu la redeschiderea cauzei

penale.

Astfel, consideră că ordonanța procurorului ierahic superior din

23.09.2014 de reluare a urmăririi penale a fost adoptată greșit, cu încălcarea

vădită a normelor imperative și a principiului non bis in idem prevăzut de art.

4 Protocolul nr.7 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

februarie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocat în numele

inculpatului.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punct de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție

a inculpatului Fendic V. în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin.(3)

Cod penal – huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșite de

două persoane, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale.

Cît privește argumentul avocatului privind încetarea procesului penal

în privința lui Fendic D. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, din motivul că

există o hotărîre a organului de urmărire penală asupra aceleași persoane

pentru aceeași faptă, instanța l-a respins, menționînd în acest sens

următoarele.

Din materialele cauzei rezultă că, prin ordonanța procurorului în

procuratura sect. Ciocana, mun. Chișinău din 31 mai 2014, s-a dispus

3

încetarea urmăririi penale în privința lui Fendic D. cu liberarea lui de

răspundere penală și tragerea la răspundere constravențională în baza art. 55

Cod penal, cu aplicarea sancțiunii contravenționale și clasarea procesului

penal.

Ulterior, prin ordonanța prim-adjunct al Procurorului General, A.

Pântea din 23 septembrie 2014, a fost anulată ordonanța de încetare a

urmăririi penale din 31.05.2014, cu reluarea urmăririi penale.

La 03.11.2014, Fendic D. a fost pus sub învinuire în baza art.287 alin.(3)

Cod penal.

Avocatul Ailoi A. în numele lui Fendic D. a depus plîngere împotriva

ordonanței din 23 septembrie 2014 de anulare a ordonanței de încetare a

urmăririi penale din 31.05.2014 și reluarea urmăririi penale.

Prin încheierea judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 ianuarie 2015

s-a dispus transmiterea plîngerii avocatului, judecătorului de drept comun al

Judecătoriei Rîșcani pentru examinarea în cadrul dosarului penal.

La 02 februarie 2015, a fost declinată competența și transmisă cauza

penală în privința lui Fendic D. pentru judecare Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău.

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 decembrie

2015, instanța de fond s-a expus asupra plîngerii avocatului privind anularea

ordonanței Prim-adjunctului Procurorului General, A. Pântea din 23.09.2014,

prin care a fost respinsă plîngerea privind anularea ordonanței din 23.09.2014,

deoarece este lovită de nulitate în temeiul art. 251 Cod de procedură penală,

or, aceasta a fost adoptată în condițiile art. 297 alin. (4) CPP, prevederile legale

enunțate fiind aplicabile situației respective, deoarece s-a constatat că

ordonanța din 31 mai 2014 a fost afectată de un viciu fundamental.

Astfel, în ordonanța procurorului ierarhic superior s-a indicat că,

procurorul a concluzionat că, în comiterea acțiunilor huliganice au fost

implicați numiții, iar careva obiecte pentru vătămarea corporală a victimei nu

ar fi fost utilizate, ceea ce contravine declarațiilor părții vătămate, care a

declarat că “ajungînd în fața apartamentului său a observat cum Fendic D. a

aruncat în el cu o sticlă pe jumătate plină cu votcă cu volumul aproximativ 1 litru”.

Prin urmare s-a constatat că, declarațiile părții vătămate Indricean I. sunt

confirmate și prin procesul-verbal de ridicare a sticlei cu volumul de 0,5 litri.

Procurorul a aplicat prevederile art. 55 Cod penal în situația cînd învinuiții nu

au recunoscut în volum deplin acuzarea înaintată, precum și la adoptatea

4

hotărîrii de încetare a urmăriri penale s-a admis erori de drept și de fapt

exprimate prin aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor cauzei, fapt ce

l-a lipsit de obiectivitate în aprecierea acțiunilor făptuitorului, ceea ce exclude

caracterul legal al hotărîrii procesuale în cauză.

Legea procesual-penală reglementează expres la art. 287 Cod de

procedură penală cazurile cînd poate fi reluată urmărirea penale după

încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea

persoanei de sub urmărire.

Potrivit art. 287 alin.(1) Cod de procedură penală, reluarea urmăririi

penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după

scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic

superior prin ordonanță dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza

care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care

se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea

persoanei de sub urmărire. Alin. (4) al normei sus menționate prevede că, în

cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei

penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal,

reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent

descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente au afectat

hotărîrea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea

penală poate fi reluată nu mai tîrziu de un an de la intrarea în vigoare a

ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a

persoanei de sub urmărire.

Prin Hotărîrea Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 asupra

excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin.(6) art. 63 CPP, s-a

menționat că, pentru a nu transforma dreptul de a nu fi urmărit sau judecat

de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept absolut, ceea ce ar

împiedica descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sistemele de drept,

inclusiv Convenția, au reglemenetat expres derogările admisibile. Aceste

derogări oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea

și sunt formulate, în termeni aproape identici, în art. 22 și 287 CPP, precum și

în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenție. Conform acestor norme, reluarea

urmăririi penale se admite numai dacă fapte noi ori recent descoperite sau un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sînt de natură să afecteze

hotărîrea pronunțată.

În speță, nu poate fi vorba despre adoptarea unei soluții privind

5

încetarea procesului penal pe motiv că, în privința inculpatului Fendic D.

există o hotărîre a organului de urmărire penală asupra aceleași persoane

pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, or, s-a constatat că,

ordonanța de încetare a urmăririi penale din 31.05.2014 a fost anulată, ca

urmare a unui control ierarhic superior și anume, prin ordonanța Prim-

adjunctului Procurorului General, A. Pântea din 23.09.2014, prin care s-a

dispus reluarea urmăririi penale, în temeiul art. 287 alin.(1) și (4) CPP, fiind

constatat un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat

hotărîrea respectivă.

Fiind reluată urmărirea penală, inculpatului Fendic D. i-a fost înaintată

o nouă învinuire și anume în baza art. 287 alin.(3) Cod penal.

Totodată, în cererea de apel declarată de avocat, acesta invocă

prevederile Hotărîrii Curții Constituționale nr.12 din 14.05.2015 privind

excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) CPP, prin care s-a declarat

neconstituțional alin.(1) al art. 287 CPP, însă instanța a conchis, că cele

nominalizate nu pot fi reținute, deoarece fapta infracțională a fost comisă de

către inculpat la 14.01.2014, iar prevederea asupra neconstituționalității

alin.(1) art.287 CPP a intrat în vigoare după comiterea infracțiunii și anume la

14.05.2015, fapt care nu poate fi luat în calcul, deoarece legea procesual penală

nu are efect retroactiv.

La fel, instanța a respins, temeiul avocatului referitor la faptul că nu

poate fi invocat viciu fundamental în cadrul procedurii precedente și

respectiv nu poate sta la baza ordonanței de reluare a urmăririi penale, prin

corelația excepțiilor principiului non bis in idem, prevăzut de art.4 al

protocolului nr.7 la CEDO, sau, în urma efectuării controlului ierarhic

superior s-a stabilit că, la adoptarea ordonanței de încetare a urmăririi penale

din 31.05.2014 au fost admise de către procuror erori de drept și de fapt,

exprimate prin aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor cauzei, fapt

care l-a lipsit de obiectivitate în aprecierea acțiunilor făptuitorului, ceea ce

exclude caracterul legal al hotărîrii procesuale în cauză.

Astfel, instanța de fond corect a dispus respingerea solicitării avocatului

privind încetarea procesului penal în privința lui Fendic D. în baza art. 287

alin.(3) CP, pe motiv că există o hotărîre asupra aceleași persoane, pentru

aceeași faptă, stabilind în acțiunile inculpatului elementele constitutive ale

infracțiunii imputate.

De asemenea, instanța de apel a menționat că în cele mai frecvente

6

cazuri, infracțiunea de huliganism este comisă în locuri publice (străzi, piețe,

cafenele etc.), însă această infracțiune poate fi săvîrșită și în locuri care nu au

un caracter public (apartamente, sedii de întreprinderi etc.).

Infracțiunea specificată la art. 287 Cod penal este o infracțiune formală,

care se consideră consumată din momentul realizării acțiunilor care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă

actele huliganice, fie în acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-

un cinism sau obrăznicie deosebită.

Potrivit pct.11 din Hotărîrea Plenului CSJ nr. 4 din 19.06.2006 “Cu privire

la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, aplicarea sau intenția de

a aplica arma de foc, diferite cuțite, boxe sau diferite arme albe, precum și alte

obiecte, inclusiv cele special adaptate pentru vătămarea integrității corporale

la săvîrșirea actelor de huliganism, constituie temei pentru calificarea

infracțiunii în baza alin.(3) art.287 CP nu numai în acele cazuri în care

vinovatul cu ajutorul lor cauzează sau intenționează să cauzeze vătămări

corporale, dar și atunci cînd utilizarea obiectelor menționate în procesul

actelor huliganice creează un pericol real pentru viața și sănătatea cetățenilor.

Totodată, instanța a conchis că declarațiile părții vătămate Indricean I.

sunt pertinente și concludente, care pot fi puse la baza sentinței de

condamnare, reținînd în aces sens că, victima a declarat că la data incidentului

Fendic Dumitru și fiul acestuia Fendic Vasile au început să-l agreseze,

aplicîndu-i lovituri corporale, după care inculpatul a luat sticla de votcă de 0,5

litri și a aruncat-o în el, acesta s-a dat la o parte, însă totuși a fost lovit. De la

loviturile aplicate de inculpat și fiul acestuia, victima a căzut jos, unde

agresorii i-au mai aplicat lovituri, pînă cînd a venit poliția.

Declarațiile părții vătămate sunt în coroborare cu cele ale martorilor

Cojocaru V., Cojuhari S. și Goia R., care au menționat că au văzut cum Fendic

D. a aruncat cu o sticlă în direcția părții vătămate, precum și că atît inculpatul,

cît și fiul acestuia îl agresau pe Indricean I.

Mai mult ca atît, instanța a reținut ca probă pertinentă și concludentă,

care coroborează cu declarațiile părții vătămate și concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. 568/D din 13.03.2014, potrivit căreia la cet.

Indricean I. au fost depistate leziuni corporale ușoare.

Referitor la declarațiile inculpatului instanța a constatat că acesta pe

7

parcursul urmăririi penale, precum și judecării cauzei nu a avut o poziție

constantă referitor la recunoașterea sau nerecunoașterea vinei, și anume, fiind

audiat la faza de urmărire penală în calitate de bănuit vina în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) CP nu a recunoscut-o, fiind audiat în

calitate de învinuit, vina a recunoscut-o integral, după care fiindu-i înaintată

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

vina nu a recunoscut-o. Prin urmare depozițiile lui Fendic D., care nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate au fost apreciate critic,

or, poziția sa este contrazisă prin probele analizate și cercetate în speță.

Instanța a respins versiunea inculpatului precum că acesta a aruncat

sticla în perete și nu intenționa să o arunce în direcția părții vătămate, fapt

care se contrazice prin declarațiile lui Indricean I. și ale martorului Cojocaru

V.

La fel, au fost apreciate critic argumentele avocatului că sticla de votcă

nu a fost pregătită din timp, iar făptuitorul nu avea scopul de a o folosi ca

obiect pentru săvîrșirea huliganismului, or în speță s-a reținut că, Fendic

Dumitru încălcînd grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței

fizice asupra părții vătămate Indricean I., a aruncat sticla de 0,5 l. în direcția

părții vătămate, fapt care se încadrează în prevederile art. 287 alin. (3) CP.

Astfel, este aplicabilă norma alin.(3) al art. 287 CP și atunci cînd utilizarea

obiectelor periculoase pentru vătămarea integrității corporale în procesul

actelor huliganice creează un pericol real pentru viața și sănătatea

persoanelor.

Ailoi I. în numele inculpatului, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art.

427 alin. (1) pct. 6) și 8) CPP, solicită casarea acestora și pronunțarea unei

hotărîri de încetare a procesului penal, din motivul existenței unei hotărîri a

organului de urmărire penală asupra aceleași persoane pentru aceeași faptă.

În argumentarea recursului, a menționat aceleași motive care anterior

au fost invocate în cererea de apel.

Suplimentar a indicat că probele care au constituit obiectul cercetării

judecătorești confirmă nevinovăția lui Fendic D. în săvîrșirea infracțiunii

imputate, însă este vinovat în baza art. 287 alin. (2) Cod penal, infracțiune

pentru care a fost deja atras la răspundere penală.

Consideră că instanța de apel nu a motivat întemeiat soluția privind

condamnarea inculpatului, nu a soluționat fondul cauzei în raport cu

8

circumstanțele imputate lui Fendic D., nefiind asigurat aceesul părților, în

egală măsură la verificarea tuturor probelor în conformitate cu principiul

contradictorialității în procesul penal, astfel a adoptat o hotărîre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat în numele inculpatului, considerîndu-l

inadmisibil, deoarece recurentul este obligat să indice temeiurile prevăzute la

art. 427 CPP comise de instanța a căruia hotărîre se contestă. Astfel, recurentul

solicită rejudecarea cauzei, considerînd că au fost comise încălcări de

procedură, însă potrivit materialele cauzei, acțiunile efectuate au fost

îndeplinite legal, nefiind admise încălcări.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit textului recursului declarat de avocatul Ailoi I. în numele

inculpatului Fendic D. acesta invocă temei de casare a deciziei instanței de

apel pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

9

erori de drept invocate de autor.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Totodată, Colegiul reține că avocatul Ailoi I. în numele inculpatului, în

recursul declarat critică aprecierea de către instanța de apel a probelor

administrate la caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei

pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Astfel, atît instanța de fond, cît și cea de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Fendic D.

privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, să fie

întemeiată și legală.

Necătînd la faptul că, inculpatul vina nu a recunoscut-o, instanțele de

fond și apel au constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin: -

declarațiile părții vătămate Indricean I. care a declarat că la data comiterii

infracțiunii, inculpatul Fendic D. și fiul acestuia Fendic V. au început să-l

agreseze, aplicîndu-i lovituri corporale, după care inculpatul a luat o sticlă de

vodcă de 0,5 litri și a aruncat-o în el, la care ultimul s-a ferit, însă totuși a fost

lovit. De la loviturile aplicate de aceștia, victima a căzut jos, iar agresorii i-au

aplicat lovituri pînă cînd a venit poliția, - declarațiile martorului Cojocaru V.,

care a relatat că în ziua incidentului, deplasîndu-se la scara blocului locativ

din str. M. Dragan, mun. Chișinău, s-a urcat la etajul 4 sau 5, unde a văzut trei

persoane care consumau băuturi alcoolice. Aceștia văzîndu-i pe polițiști au

încercat să fugă, iar el a încercat să-i rețină. A văzut cum a ieșit Fendic D., care

împreună cu fiul său, Fendic Vasile a început a se certa cu partea vătămată. La

un moment, inculpatul a luat sticla cu alcool și a aruncat-o în direcția părții

10

vătămate, apoi ambii s-au năpustit asupra părții vătămate și i-au aplicat

lovituri corporale, - declarațiile martorului Cojuhari S. care a comunicat că a

văzut la etajul IV din scara blocului din str. M. Dragan 30/2, mun. Chișinău,

cum Fendic D. și fiul acestuia îl agresau pe Indricean I., - declarațiile martorului

Goia R. care a indicat că, a văzut cum Fendic D. a aruncat cu o sticlă în direcția

ușii părții vătămate, după care inculpatul și victima s-au repezit unul spre

altul (f.d.124-125,vol.I), - raportul de expertiză medico-legală nr. 568/D din

13.03.2014, potrivit căruia cet. Indricean I. i s-a cauzat vătămare ușoară (f.d.59,

vol.II), - procesul-verbal de ridicare din 14 februarie 2014, unde de la cet. Indricean

I. domiciliat pe str. M. Dragan 30/2, ap. 15, mun. Chișinău a fost ridicată o

sticlă cu volumul de 0,5 l., fără conținut cu inscripția “Мьрная”.

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și

obiectiv apreciate de instanțele de judecată, confirmă cu certitudine săvîrșirea

de către inculpat a faptelor imputate, deoarece legislația în vigoare expres

prevede că infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii principale

- încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiuni

adiacente - acțiune exprimată, alternativ, în aplicarea violenței asupra

persoanelor, cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale

sau a sănătății și anume în speță, a unei sticle.

După cum s-a menționat mai sus, acțiunile inculpatului de huliganism

s-au petrecut într-un loc public, iar agresorul a folosit ca obiect special adaptat

(sticla de 0,5 l), pentru vătămarea integrității corporale a părții vătămate,

astfel, în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii

incriminate inculpatului.

Argumentele recurentului, precum că acțiunile lui Fendic D. urmează a

fi reîncadrate în baza art.287 alin.(2) Cod penal, infracțiune pentru care deja a

fost atras la răspundere penală, nu pot fi reținute, deoarece, faptul că

inculpatul a aruncat cu un obiect în direcția părții vătămate a fost confirmat

atît de Indricean I. cît și de martori.

Astfel, motivul avocatului, precum că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, este neîntemeiat și

contravine materialelor cauzei, și anume declarațiilor părții vătămate, a

martorilor și a cumulului de probe pertinente și concludente administrate în

cauza penală, care dovedește cu certitudine vina inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.

În acest sens, instanța ține să menționeze și Hotărîrea explicativă a

11

Plenului CSJ „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”

nr. 4 din 19.06.2006, unde în pct.11 este stipulat că, aplicarea sau intenția de a

aplica arma de foc, diferite cuțite, boxe sau diferite arme albe, precum și alte

obiecte, inclusiv cele special adaptate pentru vătămarea integrității corporale

la săvîrșirea actelor de huliganism, constituie temei pentru calificarea

infracțiunii în baza alin. (3) art. 287 CP nu numai în acele cazuri în care

vinovatul cu ajutorul lor cauzează sau intenționează să cauzeze vătămări

corporale, dar și atunci cînd utilizarea obiectelor menționate în procesul

actelor huliganice creează un pericol real pentru viața și sănătatea cetățenilor.

Cît privește temeiul recurentului privind încetarea procesului penal în

baza art. 287 alin.(3) Cod penal, din motivul existenței unei hotărîri a

organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceiași faptă,

precum și ordonanța de reluare a urmăririi penale din 23.09.2014 este una

contrară prevederilor art. 22 alin.(2) și 287 CPP, inclusiv și a Protocolului nr. 7

art.4 la Convenție, instanța reține următoarele.

La acest capitol, Colegiul menționează că în speță, instanțele

judecătorești corect au constatat că, ordonanța de încetare a urmăririi penale

din 31 mai 2014 a fost anulată ca urmare a unui control ierarhic superior, și

anume, prin ordonanța Prim-adjunct al Procurorului General, Andrei Pântea

din 23 septembrie 2014, s-a dispus reluarea urmăririi penale, în temeiul art.

287 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiind constatat un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente care a afectat hotărîrea respectivă.

Astfel, în acest context, instanța reține că, fiind audiat în cadrul

urmăririi penale, partea vătămată Indricean I. a declarat că, ajungînd în fața

apartamentului său a observat cum Fendic D. a aruncat în el cu o sticlă pe

jumătate plină de votcă, cu volumul aproximativ 1 litru.

Declarațiile nominalizate mai sus fiind confirmate și prin procesul-

verbal de ridicare a sticlei cu volumul de 0,5 l.

Din procesul-verbal de audiere în calitate de învinuit a lui Fendic D. din

30.04.2014, ultimul a recunoscut vina și a relatat că a aruncat sticla de votcă în

perete, însă ea a ricoșat în mîina vecinului lovindu-l pe el.

Potrivit art. 6 pct. 44 CPP, prin viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată se înțelege încălcarea esențială

a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția RM și de alte legi naționale.

12

Prin urmare, la verificarea materialelor cauzei, Prim-adjunct al

Procurorului General este în drept, în interesul unei părți, în cazul în care

constată că, la adoptarea hotărîrii de încetare a urmăririi penale au fost

admise erori de drept și de fapt, exprimate prin aprecierea necorespunzătoare

a circumstanțelor cauzei, să dispună anularea ordonanței de încetare a

urmăririi penale, cu reluarea urmăririi penale.

Astfel, fiind reluată urmărirea penală, lui Fendic D. i s-a înaintat o nouă

învinuire și anume în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) CP.

Referitor la prevederile Hotărîrii Curții Constituționale nr.12 din

14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin.(1) Cod de

procedură penală, prin care s-a declarat neconstituțional alin.(1) al normei

date, instanța ține să menționeze că în ordonanța de reluare a urmăririi penale

din 23.09.2014 necătînd la faptul că a fost indicat alin.(1), în argumentarea

ordonanței s-a constatat că aceasta este afectată de vicii fundamentale,

prevederi stipulate în alin.(4) al art. 287 CPP.

Astfel, hotărîrea nominalizată este una legală și nu este temei de a

interveni și a o casa.

În conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamantale, nimeni nu poate

fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru

săvîrșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărîre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

Potrivit art. 7 alin.(2) Cod penal, nimeni nu poate fi supus de două ori

urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă.

Norma art. 22 CPP stipulează că, nimeni nu poate fi urmărit de organele

de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai

multe ori pentru aceeași faptă. Scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleiași

persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au

afectat hotărîrea respectivă.

Cele nominalizate nu pot fi atribuite cauzei, deoarece, la 30 mai 2014

Fendic Dumitru a fost pus sub învinuire în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal. Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Centru, mun.

Chișinău din 31 mai 2014, s-a dispus încetarea urmăririi penale în privința lui

Fendic D., cu liberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere

13

contravențională în baza art. 55 Cod penal, cu aplicarea sancțiunii

contravenționale și clasarea procesului penal.

Ulterior, prin ordonanța prim-adjunctului Procurorului General, A.

Pântea din 23.09.2014 s-a anulat ordonanța de încetare a urmăririi penale din

31.05.2014, cu reluarea urmăririi penale.

Astfel, la 03 noiembrie 2014 Fendic D. a fost pus sub învinuire în baza

art. 287 alin.(3) Cod penal.

Prin urmare, în speță prevederile normelor art. 4 din Protocolul nr. 7 la

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamantale, art. 7 alin.(2) CP și art. 22 CPP nu sunt relevante, deoarece

inculpatul Fendic D. nu a fost condamnat printr-o hotărîre definitivă a

instanței de judecată, în privința ultimului fiind emisă ordonanță de încetare a

urmăririi penale la 31.05.2014 în baza art. 287 alin.(2) lit.b) Cod penal, care

ulterior a fost anulată, cu reluarea urmăririi penale, iar inculpatul a fost

condamnat pentru infracțiunea prevăzută la art. 287 alin.(3) Cod penal.

Mai mult ca atît, reluarea urmăririi penale se admite numai dacă “fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”.

Argumentele avocatului nu pot sta la baza ordonanței de reluare a

urmăririi penale prin corelarea excepțiilor principiului “non bis in idem”

prevăzute de art.4 al Protocolulul nr. 7 la Convenție, or, în urma verificării

controlului ierarhic superior de către Prim-adjunct al Procurorului General s-a

stabilit că la adoptarea ordonanței de încetare a urmăririi penale din

31.05.2014 au fost admise de către procuror erori de drept și de fapt,

exprimate prin aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor cauzei, fapt

care l-a lipsit de obiectivitate în aprecierea acțiunilor făptuitorului, ceea ce

exclude caracterul legal al hotărîrii procesuale în cauză.

În privința temeiului invocat de recurent, prevăzut de pct. 6) art. 427

CPP, precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, Colegiul constată că aceasta nu și-a găsit confirmarea în urma

cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.(1) , 417 alin.(1) pct.8)

CPP și prin hotărîrea adoptată a menținut soluția primei instanțe, totodată

pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor relevante invocate în apel, bazîndu-

și corect soluția pe probele administrate la urmărirea penală, cercetate în

14

prima instanță și verificate în instanța de apel prin prisma art. 100, 101 CPP.

Mai mult ca atît, aceasta reprezintă opinia subiectivă a recurentului.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului

nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă

numai temeiurile de drept.

Instanța de recurs menționează că, la etapa recursului ordinar instanța

de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar

dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de

fond și, după caz, de instanța de apel. Colegiul constată că erori de drept în

speța nominalizată nu s-au stabilit.

Colegiul penal constată că acțiunile lui Fendic D. corect au fost

încadrate juridic, iar măsura de pedeapsă acestuia a fost stabilită cu

respectarea prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul

prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i

numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în

această parte la fel nu s-au stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat în

numele inculpatului pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ailoi Ion în

numele inculpatului Fendic Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Fendic Dumitru Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

15