1ra-1246/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c CP

1ra-1246/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1246/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecătorii - Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Tataru Gheorghi în numele inculpatului Danila Alexandru, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Militare din 28 decembrie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în cauza

penală în privința lui

Danila Alexandru Fiodor, născut la

21.04.1995, originar și domiciliat în

s. Vărăncău, r-nul Soroca, fost militar prin

contract al Batalionului - 22, de menținere a

păcii, în grad militar-caporal.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 04.12. 2015 - 28.12.2015;

instanța de apel: 25.01.2016 - 29.02.2016;

instanța de recurs: 20.05.2016 - 17.08.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an și 6 luni

închisoare.

Conform prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la

pedeapsa aplicată lui Danila Al-dru, s-a adăuga parțial pedeapsa sub formă de

2 ani închisoare stabilită prin sentința Judecătoriei Militare din 25 august 2015,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de

2 ani și 5 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării

pedepsei urmînd a fi calculat din momentul reținerii acestuia.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă parțial, fiind

încasat de la Danila Al-dru în beneficiul lui Pleșca M. suma de 1 000 lei, cu titlu

de prejudiciu material, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

efectuat serviciul militar prin contract în Batalionul – 22, de menținere a păcii, la

funcția de pușcaș ajutor grenadier grupa - III, infanterie pluton - 1, infanterie

compania - 3, deținînd gradul militar de caporal.

1

Astfel, la 26.08.2015, în perioada cuprinsă între orele 0700 - 1300, caporalul

Danila Al-dru, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

prin dezasamblarea ușii a pătruns în odaia apartamentului 56, din bd. Traian,

21/1, mun. Chișinău, de unde a sustras suma de 1 000 lei, o cămașă în valoare de

200 lei și o pereche de adidași în valoare de 80 de lei, iar cu bunurile sustrase a

părăsit locul infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate Pleșca M. un prejudiciu

material considerabil, în sumă totală de 1 280 lei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de

încetare a procesului penal, deoarece fapta imputată inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, dar constituie o contravenție.

În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că, instanța a pus la

baza sentinței declarațiile contradictorii ale părții vătămate care era în relații

ostile cu inculpatul.

Totodată, instanța a ignorat, timpul acordării banilor părții vătămate de

către compania ”Iute Credit”, or, reieșind din declarațiile acesteia, este cert că la

25.08.2015, Pleșca M. n-a beneficiat de nici o sumă, semnînd doar contractul.

Astfel, partea apărării a considerat că, vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, nu a fost

demonstrată, iar sustragerea comisă de inculpat constituie proporții mici și

urmează a fi calificată drept contravenție prevăzută la art. 105 Cod

contravențional.

Avocatul a mai menționat că, instanța a comis o eroare, prin faptul că a

aplicat în privința inculpatului prevederile art. 85 Cod penal, deoarece sentința

Judecătoriei Militare din 25.08.2015, la momentul pronunțării fusese deja

cumulata de către Judecătoria Soroca la 28.12.2015, în situația dată inculpatului

i-a fost cumulată sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, de două ori, ceea

ce contravine legislației.

2016, a fost admis parțial apelul declarat, casată sentința în latura penală și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Danila Al-dru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 1

an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, inculpatului

i-a fost adaugă parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei

Militare din 25.08.2015, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 4 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

Danila Al-dru în săvîrșirea faptei criminale constatate prevăzute de art. 186 alin.

2

(2) lit. c) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvîrșită prin pătrundere în locuință.

Astfel, instanța de apel, a conchis asupra excluderii din acțiunile

inculpatului a agravantei ”cu cauzarea de daune în proporții considerabile”,

deoarece, s-a constatat că, instanța de fond și-a motivat concluzia privind

prezența în acțiunile inculpatului a agravantei menționate doar reieșind din cele

declarate de către partea vătămată Pleșca M., precum că prejudiciul cauzat

pentru el este considerabil.

Prin urmare, în cursul judecării cauzei nu au fost constatate careva date (în

afară de declarațiile părții vătămate, care a afirmat că dauna pricinuită este

considerabilă), care să elucideze criteriile cuprinse în conținutul art. 126 Cod

penal. Nu au fost prezentate careva date privind atît veniturile părții vătămate, a

altor membri ai familiei sale, cît și starea materială a părții vătămate din care ar

rezulta că bunurile sustrase au influențat esențial starea materială a acesteia.

Cu privire la motivele invocate de partea apărării ce vizează temeinicia și

legalitatea sentinței sub aspectul nevinovăției inculpatului de săvîrșirea

infracțiunii de furt și criticile cu privire la aprecierea probelor, instanța de apel a

conchis că acestea nu sunt argumentate, or din conținutul apelului nu se

desprinde vre-un motiv de natură juridică capabil să influențeze soluția,

deoarece nu se referă la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii,

soldată cu achitarea inculpatului.

Instanța de apel a conchis că, versiunea susținută de inculpat precum că nu

ar fi comis infracțiunea imputată, urmează a fi apreciată critic, or, inculpatul a

încercat să prezinte o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să-i atenueze

răspunderea penală, iar circumstanțele de fapt ale infracțiunii sunt confirmate

prin probele prezentate de partea acuzării.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de circumstanțele cauzei, care

atenuează sau agravează răspunderea penală, de comportamentul inculpatului,

care a fost anterior judecat, la locul serviciului militar s-a caracterizat negativ, pe

parcursul efectuării serviciului s-a manifestat ca un militar incapabil, puțin

conștient și incompetent în activitatea de serviciu, de mai multe ori a primit

observații din partea superiorilor, pe parcursul activității nu a demonstrat

abilități de stabilire și de comportament adecvat și bine gîndit, nu a dat dovadă

de rezultate bune în timpul ședințelor teoretice sau practice conform funcției

deținute. Totodată, instanța de apel a ținut cont și de influența pedepsei aplicate

asupra vinovatului considerînd că, corectarea și reeducarea lui Danila Al-dru

este posibilă și rațională cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

Cît privește cerința avocatului privind excluderea art. 85 Cod penal, la

stabilirea pedepsei definitive în privința inculpatului, deoarece sentința

Judecătoriei Militare din 25.08.2015, fusese deja cumulata de către Judecătoria

3

Soroca prin sentința din 28.12.2015, instanța de apel a conchis că, la ziua

examinării apelului avocatului Tataru Gh. în interesele inculpatului, nu sunt

dovezi ce ar dovedi că la 28.12.2015, inculpatul Danila Al-dru a fost judecat și de

Judecătoria Soroca, dat fiind faptul că în acea zi inculpatul era judecat de

Judecătoria Militară, iar din copia sentinței din 28.12.2015, a judecătoriei Soroca,

care nu este confirmată și ștampilată, nefiind clar ziua și anul examinării cauzei.

Gh., invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri de achitare, deoarece fapta imputată inculpatului nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea apelului declarat, avocatul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în apel și descrise la pct. 3 al prezentei decizii, suplimentar

menționînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- partea vătămată nu deținea suma pretinsă a fi sustrasă, avînd o situație

financiară grea;

- inculpatul la 25.08.2015, în jurul orelor 1800, a fost cu Pleșca M. la bancă

pentru ca ultimul să i-a un credit, însă în ziua respectivă nu l-a primit;

- inculpatul se afla cu partea vătămată în relații ostile, iar uneori se certau

din cauza unor datorii acumulate pentru achitarea chiriei, fapt confirmat de către

martorul Golub V.;

- conform răspunsului oferit de ICS OM ”Iute Credit” SRL, partea

vătămată nu a ridicat la 25.08.2015, careva sume bănești;

- potrivit jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al

CoEDO, s-a conchis că o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite

în cadrul procesului penal (Suominen vs. Finlanda (2003) §37, Kuznetsov și alții vs.

Rusia (2007) §85);

- în speță acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii imputate, deoarece instanțele de fond superficial au analizat probele

pe care s-a bazat sentința și decizia de condamnare;

- latura subiectivă a faptei imputate inculpatului se manifestă în primul

rînd prin vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, obligatorie

pentru calificarea faptei este prezența scopului de cupiditate;

- mărimea prejudiciului cauzat prin furt trebuie să depășească 25 unități

convenționale, în caz contrar, răspunderea se va aplica în baza art. 105 Cod

contravențional;

- atît la urmărirea penală cît și în cadrul examinării cauzei în instanțele de

judecată inferioare vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate nu

și-a găsit confirmare;

4

- sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, fusese deja cumulată cu

Sentința Judecătoriei Soroca din 28.12.2015, în acest sens a fost prezentată copia

ultimei, iar neexcluderea prevederilor art. 85 Cod penal, în situația dată se

cumulează de două ori cu sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, ceea ce

constituie o eroare gravă;

6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală. Circumstanțele cauzei denotă faptul că instanțele de judecată

și-au argumentat suficient soluția, au ținut cont în deplină măsură de principiile

generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală și influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru

casare a deciziei instanței de apel pct. 6), 8), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, totodată semnalînd și pct. 15) a aceleiași norme procesual

penale, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și

instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la

nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această

cauză.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul declarat, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată în

pct. 4. al prezentei decizii.

5

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea parțială a sentinței și pronunțării unei noi hotărîri.

Ținînd seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de

apel a fost în drept și, de fapt, întemeiat a dispus excluderea din acțiunile

inculpatului Danila Al-dru a agravantei ”cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”, expunîndu-se argumentat din motivul cărei erori de drept

urmează a fi casată soluția primei instanțe în partea respectivă, iar verificînd

minuțios toate probele administrate a ajuns la concluzia menținerii sentinței în

partea condamnării inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal,

motivîndu-și detaliat și clar soluția adoptată.

Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către avocat și prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

Cu referire la critica recurentului sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, instanța de recurs menționează că, acest temei pentru

recurs este aplicabil atunci cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de ”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Autorul recursului consideră că instanța de apel, care a menținut soluția

primei instanțe în partea condamnării lui Danila Al-dru în baza art. 186 alin. (2)

lit. c) Cod penal, a tras o concluzie greșită în partea respectivă, considerînd că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii

imputate și nu sînt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Instanța de recurs susține că soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că există fapta

infracțiunii incriminate în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la

6

îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute

cu respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atît, nici partea

apărării nu invocă ilegalitatea obținerii probelor pe parcursul procesului penal.

Prin urmare, afirmația apărării precum că inculpatul nu ar fi sustras de la

partea vătămată suma de 1000 lei, dar numai o cămașă de culoare verde și

adidași sunt combătute prin declarațiile părți vătămate Pleșca M. relatate în

ședința de judecată în cadrul primei instanței și verificate de către instanța de

apel, potrivit cărora, banii se aflau în odaie la un loc vizibil, iar accesul în aceasta

a fost limitat și nimeni în afara lui nu avea cheie de la ea. Cînd a intrat în

apartament a văzut că geamul de la ușa odăii sale a fost scos, deoarece plăcuțele

din lemn care fixează sticla de la ușă au fost scoase și apoi instalate la loc. Cînd a

intrat în odaie a depistat lipsa bunurilor menționate și a sumei de 1 000 lei, care

era pregătită pentru plățile comunale (f.d. 128, 137).

Veridicitatea declarațiilor părții vătămate rezultă și din declarațiile

martorului Țurcanu M. care a confirmat că banii se aflau la vedere în

despărțitura din dulap. În dimineața zile săvîrșirii furtului, cînd a ieșit din

cameră, banii se aflau la locul indicat (f.d. 136).

Instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării

precum că, declarațiile părții vătămată și martorilor acuzării nu pot fi apreciate

drept probe pertinente care ar confirma vinovăția inculpatului, or la examinarea

cauzei instanțele inferioare au verificat complet și obiectiv declarațiile părții

vătămate și martorilor acuzării date în ședința de judecată și în coroborare cu alte

probe administrate, au stabilit o corectă situație de fapt. Temei de a da anumite

aprecieri critice acestor declarații Colegiul penal nu are, or aceștia au depus

depoziții sub jurămînt, fiind avertizați de răspundere penală în conformitate cu

prevederile art. 312 - 313 Cod penal.

La fel ca neîntemeiată, Colegiul va respinge afirmația apărării precum că

partea vătămată nu a deținut suma pretinsă, deoarece la data de 25.08.2015,

Pleșca M. n-a beneficiat de nici o sumă, doar a semnat contractul de împrumut cu

compania ”Iute Credit”, or, potrivit răspunsurilor ÎCS OM ”Iute Credit” SRL nr.

578/14.01.2016 și 585/19.01.2016, Pleșca M., la 26.08.2015, la ora 0948, a ridicat

suma împrumutului în mărime de 1 477,5 lei (1500 lei creditul aprobat -1,5%

comisionul pentru transfer), de la oficiul Poștal 2012, situat în mun. Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare, 134 (f.d. 178, 179).

Astfel, contrar susținerii apărării s-a dovedit existența mijloacelor

financiare în sumă de 1 000 lei, care au fost primiți de la OM ”Iute Credit” SRL la

data de 26.08.2015 și sustrași pe ascuns în aceeași zi de către inculpat, adică la

aceiași dată, în perioada de timp cuprinsă între orele 0700 -1300, din odaia părții

vătămate, cît și este dovedit faptul depozitării mijloacelor financiare în locul

indicat de partea vătămată, fapt confirmat inclusiv și de martorul Țurcanu M.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor

instanțelor, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatului Danila Al-

7

dru în comiterea infracțiunii prevăzute în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal,

fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale furtului, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în locuință.

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat

probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare a lui Danila Al-dru în

baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu pot fi reținute ca temei de admitere a

recursului, deoarece, ca probe, acestea au fost administrate cu respectarea

procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond conform legislației

în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține

de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatului Danila Al-dru a elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate, fapta acestuia corect fiind încadrată în

prevederile art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal. Prezența în acțiunile inculpatului

atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și

a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost

demonstrate prin probele descrise în decizia instanței de apel, acumulate la faza

urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond.

Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora

instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei

decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se

mai impune.

Critica recurentului invocată sub aspectul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, privind excluderea prevederilor art. 85 Cod penal, aplicate la

stabilirea pedepsei definitive inculpatului, deoarece sentința Judecătoriei Militare

din 25.08.2015, ar fi fost deja cumulata de către Judecătoria Soroca prin sentința

din aceiași dată, fapt care în opinia recurentului constituie o eroare gravă, nu

poate fi reținută de către instanța de recurs, or instanța de apel corect a conchis

că, la ziua examinării apelului avocatului Tataru Gh. în interesele inculpatului

Danila Al-dru nu au fost prezentate dovezi ce ar dovedi că la 28.12.2015,

inculpatul Danila Al-dru ar fi fost judecat și de Judecătoria Soroca, dat fiind că în

acea zi inculpatul era judecat de Judecătoria Militară, iar din copia sentinței

Judecătoriei Soroca (f.d. 173, 174), care nu este confirmată și ștampilată, nu este

clară ziua și anul examinării cauzei.

În continuare, instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiată pretinsa

violare a art. 6 din CoEDO, or pentru invocarea unui atare temei nu este suficient

doar expunerea formală a textului erorii respective și indicarea haustivă a unor

precedente CtEDO, dar trebuie specificat expres dreptul pretins a fi încălcat de

instanțele de fond, cu indicarea hotărîrii instanței internaționale, pe un alt caz

similar, unde s-a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților

omului, care poate fi reparată și în prezenta cauză.

8

Prin urmare, cauzele CtEDO (Suominen vs. Finlanda (2003) §37, Kuznetsov și

alții vs. Rusia (2007) §85), la care face referire recurentul, au avut ca obiect de

discuție alte circumstanțe decît cele existente în prezenta cauză. Astfel,

prevederile art. 6 CoEDO, în speță nu sunt aplicabile.

În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate de

avocatul Tataru Gh., deoarece soluția adoptată de către instanțele inferioare este

întemeiată și motivată.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tataru Gheorghi

în numele inculpatului Danila Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Danila Alexandru Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

9