1ra-1246/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Militare din 28 decembrie 2015, Danila Al-dru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare. Conform prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată lui Danila Al-dru, s-a adăuga parțial pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare stabilită prin sentința Judecătoriei Militare din 25 august 2015, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 5 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei urmînd a fi calculat din momentul reținerii acestuia. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă parțial, fiind încasat de la Danila Al-dru în beneficiul lui Pleșca M. suma de 1 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Danila Al-dru a efectuat serviciul militar prin contract în Batalionul – 22, de menținere a păcii, la funcția de pușcaș ajutor grenadier grupa - III, infanterie pluton - 1, infanterie compania - 3, deținînd gradul militar de caporal. 1 Astfel, la 26.08.2015, în perioada cuprinsă între orele 0700 - 1300, caporalul Danila Al-dru, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin dezasamblarea ușii a pătruns în odaia apartamentului 56, din bd. Traian, 21/1, mun. Chișinău, de unde a sustras suma de 1 000 lei, o cămașă în valoare de 200 lei și o pereche de adidași în valoare de 80 de lei, iar cu bunurile sustrase a părăsit locul infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate Pleșca M. un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 1 280 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Tataru Gh. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a procesului penal, deoarece fapta imputată inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, dar constituie o contravenție. În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că, instanța a pus la baza sentinței declarațiile contradictorii ale părții vătămate care era în relații ostile cu inculpatul. Totodată, instanța a ignorat, timpul acordării banilor părții vătămate de către compania ”Iute Credit”, or, reieșind din declarațiile acesteia, este cert că la 25.08.2015, Pleșca M. n-a beneficiat de nici o sumă, semnînd doar contractul. Astfel, partea apărării a considerat că, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, nu a fost demonstrată, iar sustragerea comisă de inculpat constituie proporții mici și urmează a fi calificată drept contravenție prevăzută la art. 105 Cod contravențional. Avocatul a mai menționat că, instanța a comis o eroare, prin faptul că a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 85 Cod penal, deoarece sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, la momentul pronunțării fusese deja cumulata de către Judecătoria Soroca la 28.12.2015, în situația dată inculpatului i-a fost cumulată sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, de două ori, ceea ce contravine legislației.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, a fost admis parțial apelul declarat, casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Danila Al-dru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Conform prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, inculpatului i-a fost adaugă parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului Danila Al-dru în săvîrșirea faptei criminale constatate prevăzute de art. 186 alin. 2 (2) lit. c) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în locuință. Astfel, instanța de apel, a conchis asupra excluderii din acțiunile inculpatului a agravantei ”cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, deoarece, s-a constatat că, instanța de fond și-a motivat concluzia privind prezența în acțiunile inculpatului a agravantei menționate doar reieșind din cele declarate de către partea vătămată Pleșca M., precum că prejudiciul cauzat pentru el este considerabil. Prin urmare, în cursul judecării cauzei nu au fost constatate careva date (în afară de declarațiile părții vătămate, care a afirmat că dauna pricinuită este considerabilă), care să elucideze criteriile cuprinse în conținutul art. 126 Cod penal. Nu au fost prezentate careva date privind atît veniturile părții vătămate, a altor membri ai familiei sale, cît și starea materială a părții vătămate din care ar rezulta că bunurile sustrase au influențat esențial starea materială a acesteia. Cu privire la motivele invocate de partea apărării ce vizează temeinicia și legalitatea sentinței sub aspectul nevinovăției inculpatului de săvîrșirea infracțiunii de furt și criticile cu privire la aprecierea probelor, instanța de apel a conchis că acestea nu sunt argumentate, or din conținutul apelului nu se desprinde vre-un motiv de natură juridică capabil să influențeze soluția, deoarece nu se referă la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu achitarea inculpatului. Instanța de apel a conchis că, versiunea susținută de inculpat precum că nu ar fi comis infracțiunea imputată, urmează a fi apreciată critic, or, inculpatul a încercat să prezinte o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să-i atenueze răspunderea penală, iar circumstanțele de fapt ale infracțiunii sunt confirmate prin probele prezentate de partea acuzării. La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de circumstanțele cauzei, care atenuează sau agravează răspunderea penală, de comportamentul inculpatului, care a fost anterior judecat, la locul serviciului militar s-a caracterizat negativ, pe parcursul efectuării serviciului s-a manifestat ca un militar incapabil, puțin conștient și incompetent în activitatea de serviciu, de mai multe ori a primit observații din partea superiorilor, pe parcursul activității nu a demonstrat abilități de stabilire și de comportament adecvat și bine gîndit, nu a dat dovadă de rezultate bune în timpul ședințelor teoretice sau practice conform funcției deținute. Totodată, instanța de apel a ținut cont și de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului considerînd că, corectarea și reeducarea lui Danila Al-dru este posibilă și rațională cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare. Cît privește cerința avocatului privind excluderea art. 85 Cod penal, la stabilirea pedepsei definitive în privința inculpatului, deoarece sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, fusese deja cumulata de către Judecătoria 3 Soroca prin sentința din 28.12.2015, instanța de apel a conchis că, la ziua examinării apelului avocatului Tataru Gh. în interesele inculpatului, nu sunt dovezi ce ar dovedi că la 28.12.2015, inculpatul Danila Al-dru a fost judecat și de Judecătoria Soroca, dat fiind faptul că în acea zi inculpatul era judecat de Judecătoria Militară, iar din copia sentinței din 28.12.2015, a judecătoriei Soroca, care nu este confirmată și ștampilată, nefiind clar ziua și anul examinării cauzei.

Împotriva hotărîrilor menționate declară recurs ordinar avocatul Tataru Gh., invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece fapta imputată inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. În motivarea apelului declarat, avocatul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3 al prezentei decizii, suplimentar menționînd că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - partea vătămată nu deținea suma pretinsă a fi sustrasă, avînd o situație financiară grea; - inculpatul la 25.08.2015, în jurul orelor 1800, a fost cu Pleșca M. la bancă pentru ca ultimul să i-a un credit, însă în ziua respectivă nu l-a primit; - inculpatul se afla cu partea vătămată în relații ostile, iar uneori se certau din cauza unor datorii acumulate pentru achitarea chiriei, fapt confirmat de către martorul Golub V.; - conform răspunsului oferit de ICS OM ”Iute Credit” SRL, partea vătămată nu a ridicat la 25.08.2015, careva sume bănești; - potrivit jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al CoEDO, s-a conchis că o hotărîre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen vs. Finlanda (2003) §37, Kuznetsov și alții vs. Rusia (2007) §85); - în speță acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, deoarece instanțele de fond superficial au analizat probele pe care s-a bazat sentința și decizia de condamnare; - latura subiectivă a faptei imputate inculpatului se manifestă în primul rînd prin vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, obligatorie pentru calificarea faptei este prezența scopului de cupiditate; - mărimea prejudiciului cauzat prin furt trebuie să depășească 25 unități convenționale, în caz contrar, răspunderea se va aplica în baza art. 105 Cod contravențional; - atît la urmărirea penală cît și în cadrul examinării cauzei în instanțele de judecată inferioare vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate nu și-a găsit confirmare; 4 - sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, fusese deja cumulată cu Sentința Judecătoriei Soroca din 28.12.2015, în acest sens a fost prezentată copia ultimei, iar neexcluderea prevederilor art. 85 Cod penal, în situația dată se cumulează de două ori cu sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, ceea ce constituie o eroare gravă; 6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Circumstanțele cauzei denotă faptul că instanțele de judecată și-au argumentat suficient soluția, au ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea penală și influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru casare a deciziei instanței de apel pct. 6), 8), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalînd și pct. 15) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză. Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul declarat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată în pct. 4. al prezentei decizii. 5 În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea parțială a sentinței și pronunțării unei noi hotărîri. Ținînd seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de apel a fost în drept și, de fapt, întemeiat a dispus excluderea din acțiunile inculpatului Danila Al-dru a agravantei ”cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, expunîndu-se argumentat din motivul cărei erori de drept urmează a fi casată soluția primei instanțe în partea respectivă, iar verificînd minuțios toate probele administrate a ajuns la concluzia menținerii sentinței în partea condamnării inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, motivîndu-și detaliat și clar soluția adoptată. Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către avocat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Cu referire la critica recurentului sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii. Sub aspectul situației de ”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Autorul recursului consideră că instanța de apel, care a menținut soluția primei instanțe în partea condamnării lui Danila Al-dru în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, a tras o concluzie greșită în partea respectivă, considerînd că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate și nu sînt întrunite elementele constitutive ale acesteia. Instanța de recurs susține că soluția instanței de apel este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că există fapta infracțiunii incriminate în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la 6 îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atît, nici partea apărării nu invocă ilegalitatea obținerii probelor pe parcursul procesului penal. Prin urmare, afirmația apărării precum că inculpatul nu ar fi sustras de la partea vătămată suma de 1000 lei, dar numai o cămașă de culoare verde și adidași sunt combătute prin declarațiile părți vătămate Pleșca M. relatate în ședința de judecată în cadrul primei instanței și verificate de către instanța de apel, potrivit cărora, banii se aflau în odaie la un loc vizibil, iar accesul în aceasta a fost limitat și nimeni în afara lui nu avea cheie de la ea. Cînd a intrat în apartament a văzut că geamul de la ușa odăii sale a fost scos, deoarece plăcuțele din lemn care fixează sticla de la ușă au fost scoase și apoi instalate la loc. Cînd a intrat în odaie a depistat lipsa bunurilor menționate și a sumei de 1 000 lei, care era pregătită pentru plățile comunale (f.d. 128, 137). Veridicitatea declarațiilor părții vătămate rezultă și din declarațiile martorului Țurcanu M. care a confirmat că banii se aflau la vedere în despărțitura din dulap. În dimineața zile săvîrșirii furtului, cînd a ieșit din cameră, banii se aflau la locul indicat (f.d. 136). Instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării precum că, declarațiile părții vătămată și martorilor acuzării nu pot fi apreciate drept probe pertinente care ar confirma vinovăția inculpatului, or la examinarea cauzei instanțele inferioare au verificat complet și obiectiv declarațiile părții vătămate și martorilor acuzării date în ședința de judecată și în coroborare cu alte probe administrate, au stabilit o corectă situație de fapt. Temei de a da anumite aprecieri critice acestor declarații Colegiul penal nu are, or aceștia au depus depoziții sub jurămînt, fiind avertizați de răspundere penală în conformitate cu prevederile art. 312 - 313 Cod penal. La fel ca neîntemeiată, Colegiul va respinge afirmația apărării precum că partea vătămată nu a deținut suma pretinsă, deoarece la data de 25.08.2015, Pleșca M. n-a beneficiat de nici o sumă, doar a semnat contractul de împrumut cu compania ”Iute Credit”, or, potrivit răspunsurilor ÎCS OM ”Iute Credit” SRL nr. 578/14.01.2016 și 585/19.01.2016, Pleșca M., la 26.08.2015, la ora 0948, a ridicat suma împrumutului în mărime de 1 477,5 lei (1500 lei creditul aprobat -1,5% comisionul pentru transfer), de la oficiul Poștal 2012, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 134 (f.d. 178, 179). Astfel, contrar susținerii apărării s-a dovedit existența mijloacelor financiare în sumă de 1 000 lei, care au fost primiți de la OM ”Iute Credit” SRL la data de 26.08.2015 și sustrași pe ascuns în aceeași zi de către inculpat, adică la aceiași dată, în perioada de timp cuprinsă între orele 0700 -1300, din odaia părții vătămate, cît și este dovedit faptul depozitării mijloacelor financiare în locul indicat de partea vătămată, fapt confirmat inclusiv și de martorul Țurcanu M. Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor instanțelor, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatului Danila Al- 7 dru în comiterea infracțiunii prevăzute în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale furtului, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în locuință. Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare a lui Danila Al-dru în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea au fost administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe de fond. Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării referitor la prezența în acțiunile inculpatului Danila Al-dru a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, fapta acestuia corect fiind încadrată în prevederile art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal. Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în decizia instanței de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor instanțelor de fond. Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune. Critica recurentului invocată sub aspectul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, privind excluderea prevederilor art. 85 Cod penal, aplicate la stabilirea pedepsei definitive inculpatului, deoarece sentința Judecătoriei Militare din 25.08.2015, ar fi fost deja cumulata de către Judecătoria Soroca prin sentința din aceiași dată, fapt care în opinia recurentului constituie o eroare gravă, nu poate fi reținută de către instanța de recurs, or instanța de apel corect a conchis că, la ziua examinării apelului avocatului Tataru Gh. în interesele inculpatului Danila Al-dru nu au fost prezentate dovezi ce ar dovedi că la 28.12.2015, inculpatul Danila Al-dru ar fi fost judecat și de Judecătoria Soroca, dat fiind că în acea zi inculpatul era judecat de Judecătoria Militară, iar din copia sentinței Judecătoriei Soroca (f.d. 173, 174), care nu este confirmată și ștampilată, nu este clară ziua și anul examinării cauzei. În continuare, instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiată pretinsa violare a art. 6 din CoEDO, or pentru invocarea unui atare temei nu este suficient doar expunerea formală a textului erorii respective și indicarea haustivă a unor precedente CtEDO, dar trebuie specificat expres dreptul pretins a fi încălcat de instanțele de fond, cu indicarea hotărîrii instanței internaționale, pe un alt caz similar, unde s-a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului, care poate fi reparată și în prezenta cauză. 8 Prin urmare, cauzele CtEDO (Suominen vs. Finlanda (2003) §37, Kuznetsov și alții vs. Rusia (2007) §85), la care face referire recurentul, au avut ca obiect de discuție alte circumstanțe decît cele existente în prezenta cauză. Astfel, prevederile art. 6 CoEDO, în speță nu sunt aplicabile. În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate de avocatul Tataru Gh., deoarece soluția adoptată de către instanțele inferioare este întemeiată și motivată.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tataru Gheorghi în numele inculpatului Danila Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Danila Alexandru Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun 9