1re-170/2016 — art. 313 CPP

1re-170/2016 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1re-170/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, declarat de

petiționarul Daniliuc Nicolae, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016 și încheierii judecătorului de instrucție al

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 21 martie 2016,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 01.09.2016 pînă la 07.12.2016.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

spre examinare plângerea petiționarului Daniliuc Nicolae, înaintată în temeiul art.

313 Cod de procedură penală, cu privire la declararea nulității ordonanței adoptate pe

30.12.2015 de procurorul în Procuratura sect. Râșcani, mun. Chișinău, Natalia

Colțova-Calestru, cu privire la refuzul în pornirea urmăririi penale, pe faptul

pretinselor acțiuni ilegale ale factorilor de decizie a SRL „Avri”, din lipsa

elementelor infracțiunii, precum și cu privire la declararea nulității ordonanței

procurorului, adjunct al procurorului sect. Râșcani, mun. Chișinău, Mihail Pascal, din

03.02.2016, emisă în ordine de control ierarhic superior, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată plângerea petiționarului asupra ordonanței contestate, în cadrul

procesului penal nr. 20140201729.

fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarului Daniliuc Nicolae, împotriva

ordonanței adoptate pe 30.12.2015 de procurorul în Procuratura sect. Râșcani, mun.

Chișinău, Natalia Colțova-Calestru, cu privire la refuzul în pornirea urmăririi penale,

pe faptul pretinselor acțiuni ilegale ale factorilor de decizie ai SRL „Avri”, din lipsa

elementelor infracțiunii, precum și cu privire la declararea nulității ordonanței

procurorului, adjunct al procurorului sect. Râșcani, mun. Chișinău, Mihail Pascal, din

03.02.2016, emisă în ordine de control ierarhic superior, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată plângerea petiționarului asupra ordonanței contestate, în cadrul

procesului penal nr. 20140201729.

atacat cu recurs, prin care a solicitat casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie admisă plângerea, cu anularea ordonanței procurorului Natalia

Colțova-Calestru din 30 decembrie 2015 și ordonanța adjunctului procurorului sec.

Râșcani mun. Chișinău, Mihail Pasacal din 03 februarie 2016.

În motivarea recursului s-a invocat că, procurorul Natalia Colțov-Calestru a

dispus a treia oară prin ordonanță neînceperea urmăririi penale pe cazul dat din

motivul că fiind chestionat suplimentar, cet. Dede Nicolae a declarat că petiționarul a

ridicat toate materialele de construcție care se aflau în apartamentul litigios și careva

pretenții nu a avut.

1

În apartament i-au rămas materiale de construcție în sumă de aproximativ 8 000

euro și alte bunuri personale, prezentând procurorilor și probe în scris, și înregistrare

video.

Cât privește luarea de mită, organul de urmărire penală, procurorii s-au limitat

numai la niște declarații, fiind ignorate indicațiile Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău în decizia din 17 februarie 2015 și prin încheierea judecătorului de instrucție

al judecătoriei sec. Râșcani mun. Chișinău din 05 octombrie 2015.

Administrația SRL “Avri” a reziliat unilateral contractul de investiție din 30 mai

2013, au schimbat lacătul de la ușa apartamentului și petiționarul mai mult nu a avut

acces în apartament.

Este nefondată concluzia instanței precum că în cadrul controlului efectuat s-a

stabilit că la moment între petiționar și SRL “Avri” este prezent litigiul civil cu

privire la recuperarea bunurilor personale.

Faptul că instanța de fond a calificat delapidarea, însușirea bunurilor altei

persoanei, luarea de mită ca litigiu civil servește temei de a constata cu certitudine o

eroare de drept.

a fost respins, ca nefondat, recursul petiționarului Nicolae Daniliuc și menținută fără

modificări încheierea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 21 martie 2016, emise

în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, prin care a fost respinsă ca nefondată

plângerea lui Daniliuc Nicolae împotriva ordonanței adoptate pe 30.12.2015 de

procurorul în Procuratura sect. Râșcani, mun. Chișinău, Natalia Colțova-Calestru, cu

privire la refuzul în pornirea urmăririi penale, pe faptul pretinselor acțiuni ilegale ale

factorilor de decizie al SRL „Avri”, din lipsa elementelor infracțiunii, precum și cu

privire la declararea nulității ordonanței procurorului, adjunct al procurorului sect.

Râșcani, mun. Chișinău, Mihail Pascal, din 03.02.2016, emisă în ordine de control

ierarhic superior, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarului

asupra ordonanței contestate, în cadrul procesului penal nr. 20140201729.

4.1. Instanța de recurs a menționat că, în temeiul art.437 alin. (1) pct. (1 ) și 313

alin. (6) Cod de procedură penală, încheierea primei instanțe este irevocabilă și nu se

supune căii de atac în ordine de recurs.

Potrivit art. 19 alin. (3) Cod procedură penală, organul de urmărire penală are

obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât

circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și

cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează

răspunderea.

Analizând materialele cauzei, audiind opinia participanților la proces în raport

cu normele legale relevante, instanța de recurs a constatat că, instanța de fond a făcut

o analiză minuțioasă materialelor cauzei, le-a dat o apreciere cuvenită și întemeiat a

ajuns la concluzia că, plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată.

Potrivit materialelor cauzei se constată, că procesul penal a fost pornit la

26.06.2014 în baza plîngerii cet. Daniliuc Nicolae, pe faptul acțiunilor pretinse ilegale

ale factorilor de decizie ale SRL „AVRI”.

În cadrul examinării procesului s-a satbilit că, la 30.05.2013 între cet. Daniliuc

Nicolae și SRL „Avri” a fost încheiat contractul nr. 4120 de investiții în construcția

unui apartament din str. A. Pușkin 47/5, mun. Chișinău, autentificat la notarul Olga

Bondarciuc. Potrivit explicațiilor cet. Daniliuc Nicolae, acesta ar fi achitat suma de

2

10 000 euro și în conformitate cu condițiile contractuale trebuia să achite suma

restantă. Ulterior, cet. Daniliuc Nicolae a renunțat la procurarea apartamentului

menționat din motivul lucrărilor necalitative, menționând că în acest apartament au

rămas materiale de construcții în valoare de 8000 euro, pe care nu le-a ridicat din

motiv că a fost schimbat lacătul de la ușa de intrare.

La 09.06.2014 directorul SRL „AVRI”, S. Dede, prin scrisoarea nr. 69 s-a

adresat către N. Daniliuc privind respectarea obligațiilor contractuale prevăzute la

pct. 4.3 a Contractului și anume de achitat sumă de 51890 euro, preîntâmpinându-i că

în caz contrar acest contract urmează a fi reziliat. Ulterior, la 02.07.2014 prin

demersul Directorului SRL „Avri”, S. Dede, cu nr. 77, cet. N. Daniliuc a fost

informat despre faptul rezilierii unilaterale a contractului în cauză.

Fiind chestionat suplimentar, cet. Dede N. a declarat că cet. Daniliuc N. a ridicat

toate materialele de construcție care se aflau în apartamentul litigios și careva

pretenții nu a avut.

Conform pct. 4.3 a contractului în cauză, suma de 5000 euro constituie arvuna,

iar conform pct. 6.7 arvuna nu se restituie în cazul rezilierii acestui contract.

Potrivit pct. 6.9 a Contractului, toate cheltuielile suportate de client pentru

întreținerea încăperii, reparație, executarea altor lucrări în cazul rezilierii contractului

nu se recuperează de către întreprinderea în cauză.

În conformitate cu art. 666 Codului civil „Contractul este acordul de voință,

realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se

sting raporturi juridice”.

Ținând cont de constatările făcute în cadrul urmăririi penale, prin ordonanța din

30.12.2015 procurorul în Procuratura sect. Râșcani, mun. Chișinău, Natalia Colțova-

Calestru, a adoptat ordonanță privind refuzul pornirii urmăririi penale, motivând că

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

La data de 19.01.2016, petiționarul Daniliuc N. a contestat la Procuratura

Râșcani, mun. Chișinău ordonanța din 30.12.2015 de refuz în pornirea urmăririi

penale, în ordinea prevederilor art. 298-2991 Cod de procedură penală.

Prin ordonanța procurorului, adjunct al procurorului sect. Râșcani, mun.

Chișinău plângerea petiționarului asupra ordonanței din 30.12.2015 de refuz în

pornirea urmăririi penale a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea ordonanței de respingere a plângerii, procurorul ierarhic superior a

susținut argumentele și concluziile la care a ajuns procurorul Natalia Colțova-

Calestru în ordonanța din 30.12.2015 invocând faptul că în rezultatul verificării

materialelor cauzei penale în coraport cu hotărârea adoptată, s-a constatat legalitatea

acesteia, precum și faptul, că relațiile dintre petiționar și SRL „Avri” constituie un

litigiu civil, soluționarea căruia ține de competența instanței de judecată.

Examinând argumentele petiționarului expuse în recurs, raportându-le la

materialele procesului penal și coroborându-le cu prevederile legale ale actelor

naționale și internaționale la care Republica Moldova este parte, instanța de recurs a

constatat că, instanța de fond a examinat plângerea conform prevederilor legale,

obiectiv și întemeiat a ajuns la concluzia enunțată.

Potrivit art. 101 alin. (2) din CPP, reprezentantul organului de urmărire penală

sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege: sub acest aspect au fost efectuate acțiuni procesuale în vederea stabilirii

circumstanțelor obiective ale cazului, or, potrivit art. 279 Cod de procedură penală,

3

acțiunile procesuale de urmărire penală se efectuează în strictă conformitate cu

prevederile prezentului cod și numai după înregistrarea sesizării cu privire la

infracțiune.

Instanța de recurs a fost solidară cu poziția instanței de fond, precum că în

cadrul procesului penal au fost întreprinse toate măsurile necesare în vederea

examinării cazului obiectiv, multilateral și sub toate aspectele, probele administrate

de organul de urmărire penală în măsură suficientă clarificând starea de lucruri

prezentă în speța examinată.

Sunt lipsite de temei argumentele recurentului, precum că în cadrul procesului

penal i-au fost lezate drepturile și interesele legitime, or în motivarea recursului și

plângerii, ultimul nu a invocat careva vicii fundamentale care au afectat hotărârile

contestate, nu a invocat careva temeiuri plauzibile de declarare a nulității

ordonanțelor contestate, criticând doar acțiunile organului de urmărire penală și

deciziile procurorilor, care, în opinia subiectivă a petiționarului sunt ilegale,

neîntemeiate și nemotivate.

Astfel, argumentele recurentului nu au putut fi reținute drept convingătoare și au

fost respinse, ca neîntemeiate, din motiv că sunt declarative, or petiționarul nu a

prezentat argumente concrete și certe, ce ar indica la faptul că investigația în cazul

sesizării sale și, în special, abordarea organului de urmărire penală și a procurorului

în cadrul controlului nu ar fi corespuns cerințelor inerente, în prisma art. 19 alin. (3),

254 Cod de procedură penală, de a examina complet și multilateral cazul.

Or, recurentul a dat o apreciere subiectivă încheierii contestate și acțiunilor

procurorului, fără a indica care acțiuni procesuale, în viziunea sa, urmau a fi

înfăptuite de către procuror și care este impactul negativ al acestor pretinse inacțiuni

ale procurorului sau organului de urmărire penală asupra deciziei adoptate pe

marginea procesului penal.

Instanța de recurs a respins ca nefondate alegațiile recurentului despre faptul că,

instanța de fond și procurorul au comis erori de drept, calificând delapidarea,

însușirea bunurilor altei persoane, luarea de mită ca litigiu civil, acestea fiind

declarative și se combat prin constatările organului de urmărire penală și instanța de

fond.

Instanța nu a constatat careva acțiuni sau inacțiuni ale organului de urmărire

penală sau ale procurorului, care, în speță, ar leza drepturile și interesele legitime

recurentului.

S-a reținut, că recursul nu conține circumstanțe concrete, considerate a fi un

viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile

pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența

încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi

afectat hotărârile atacate, omițându-se argumentarea ilegalității hotărârilor contestate

în acest sens și indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat.

Astfel, instanța a susținut constatarea instanței de fond, precum că plângerea

depusă nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în art. 6 pct. 44), coroborat cu

prevederile art. 313 Cod de procedură penală, iar judecătorul de instrucție nu este

competent să completeze din oficiu plângerea petiționarului cu circumstanțe în fapt și

în drept, care ar justifica-o.

4

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

După cum s-a menționat, plângerea este bazată pe dezacordul reclamantului față

de aprecierea faptei stabilite sub aspectul probant, în același timp, motivele invocate

în acest sens nu sunt justificate, deoarece nu conduc la concluzia privind necesitatea

reexaminării cauzei din punct de vedere al reaprecierii probelor administrate de

organul de urmărire penală.

Conform prevederilor art. 27 alin. (1), 101 alin. (3) Cod de procedură penală,

reprezentantul organului de urmărire penală și procurorul apreciază probele conform

propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele

și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Prin urmare aprecierea și încadrarea juridică a acțiunilor persoanei, punerea sub

învinuire a persoanei vinovate de comiterea unei fapte prejudiciabile este o

prerogativă exclusivă a procurorului, pe care ultimul o face în baza propriei

convingeri, reieșind din întregul cumul de probe administrate în cadrul urmăririi

penale.

Astfel, însăși procedura de apreciere a probelor de către procuror conform

propriei convingeri, care în speță nu a coincis cu opinia petiționarului, prin sine, nu

poate fi tratată și apreciată drept încălcare a drepturilor și libertăților ultimului și acest

lucru nu poate constitui un viciu fundamental în cadrul procedurii de natură să

afecteze hotărîrea pronunțată.

Din materialele cauzei s-a constatat, că organul de urmărire penală a întreprins

întregul spectru de măsuri procesuale necesare examinării complete și multilaterale a

cazului, actele atacate au fost efectuate în conformitate cu legea și drepturile sau

libertățile petiționarului nu au fost încălcate, iar față de motivele conținute în

plângerea petiționarului, instanța s-a pronunțat detaliat asupra tuturor argumentelor,

constatând că actele atacate au fost efectuate în conformitate cu legea, și că drepturile

și libertățile petiționarului garantat de art. 6 din Convenția Europeană, art. 20 din

Constituție și de art. 313 din Codul de procedură penală - nu au fost încălcate sau

afectate, pentru care temeiuri și a respins plângerea înaintată în condițiile art. 313

CPP ca fiind vădit neîntemeiată.

Nicolae contestă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acestora și a declara

nule ordonanța procurorului Natalia Colțova-Calestru din 30 decembrie 2015 și

ordonanța adjunctului procurorului sec. Râșcani mun. Chișinău, Mihail Pascal din 03

februarie 2016, cu remiterea cauzei Procurorului General pentru a se conforma

indicațiilor Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015 și

judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 05 octombrie 2015.

În motivarea recursului, petiționarul menționează că, instanțele ilegal au respins

cererea sa și neîntemeiat au menținut ordonanțele procurorilor.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2)

și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

5

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală – adică calea apelului și recursului ordinar.

Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că,

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău și încheierea judecătorului de

instrucție, adoptate în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu

cad sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452

Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă

de Justiție, iar recursul declarat împotriva acestora este inadmisibil, deoarece

asemenea hotărâri nu sânt susceptibile de a mai fi atacate cu recurs în anulare.

Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Daniliuc Nicolae,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 07 decembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6