1ra-1682/2016 — art. 145 alin. 2 lit. e; art. 201-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. e; art. 201-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1682/2016 — art. 145 alin. 2 lit. e; art. 201-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1682/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
15 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul
Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Tomița Mihail și avocatul Rusev Serghei
în numele inculpatei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Cantemir din
26 februarie 2016 și a deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 mai
2016, în cauza penală privind-o pe
Ungureanu Galina Alexandr, născută la 19 mai 1960,
originară din s. Cociulica Nouă r-nul Leova și domiciliată s.
Țărăncuța r-nul Cantemir
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 10.03.2015-26.02.2016
instanța de apel: 05.04.2016-17.05.2016
instanța de recurs: 02.08.2016 - 15.11.2016
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cantemir din 26 februarie 2016, Ungureanu Galina
Alexandr, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza:
- art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 15 ani închisoare;
- art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 3 luni închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 15 ani 1 lună închisoare cu
executare în penitenciar pentru femei de tip închis.
A fost încasat de la Ungureanu Galina în beneficiul Î.M.S.P. Spitalul Clinic de
Psihiatrie, cheltuielile legate de efectuarea expertizei psihiatrice ambulatorii a ultimei,
în sumă de 994 lei.
Potrivit sentinței, s-a constatat, că Ungureanu G., în perioada lunilor aprilie-
mai 2014, aflându-se la domiciliul concubinului său Torică Constantin din s.
Țărăncuța, r-nul Cantemir, care în conformitate cu prevederile art. 1331 Cod penal, se
1
consideră membru de familie, profitând de faptul că, ultimul era bolnav și nu se putea
mișca, fiind țintuit la pat, sistematic, intenționat, de nenumărate ori, inclusiv la data
de 23 mai 2014, îl numea cu cuvinte necenzurate, aplica violență față de acesta,
lovindu-l cu pumnii și cu diferite obiecte contondente peste corp, cauzându-i ca
urmare victimei Torică C. dureri fizice, leziuni corporale neînsemnate sub formă de
echimoză în jurul ochiului stâng, torace, antebrațul stâng și regiunea pectorală pe
stânga spre stern, cât și prejudicii psihice.
Tot ea, în continuarea acțiunilor sale criminale, având scopul omorului
concubinului său, la data de 23 mai 2014, în intervalul de timp de la ora 09.00 până la
orele 20.00, aflându-se la domiciliul concubinului Torică Constantin în s. Țărăncuța, r-
nul Cantemir, intenționat, profitând de faptul că, ultimul era bolnav și nu se putea
mișca, fiind țintuit la pat, l-a sugrumat pe acesta (i-a comprimat gâtul cu mâinile), în
rezultatul cărui fapt victima a decedat.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele
inculpatei Ungureanu G. au fost calificate de drept în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod
penal – omorul intenționat al unei persoane, profitând de starea de neputință cunoscută a
victimei care se datorează bolii, precum și în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal și anume –
violența în familie, adică acțiunile intenționate manifestate fizic și verbal, comisă de un
membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și
psihică.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Rusev Serghei în numele
inculpatei, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care Ungureanu G. să fie achitată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145
alin. (2) lit. e) și art. 2011 alin. (1) Cod penal.
În motivarea apelului a invocat că:
- instanța de fond a constatat greșit faptul că, inculpata a comis infracțiunile
imputate, iar probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și pe care instanța
le-a pus la baza sentinței de condamnare nu confirmă versiunea acuzării. Consideră
că sentința este neîntemeiată și neobiectivă, ce contravine circumstanțelor de fapt și a
probelor administrate în cauză;
- instanța de judecată neîntemeiat a concluzionat că declarațiile inculpatei au
tentă de apărare. Prin declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor Bulat Z.,
Maidan E., Corja V. la care instanța face referire, se confirmă contrariul și anume că,
aceștia nu au văzut ca Ungureanu G. în perioada lunilor aprilie-mai 2014 să-l fi
agresat fizic sau psihic pe concubinul său, Torică C.;
- referitor la declarațiile lui Bulat Petru date la faza de urmărire penală, a
menționat faptul că ultimul nu poate citi în grafia latină și că, procesul-verbal nu i-a
fost citit în glas, fiindu-i prezentat doar pentru semnare. În ședința de judecată Bulat
P. a menționat, că declarațiile din procesul verbal de audiere la urmărirea penală
reprezintă probabil o interpretare eronată a ofițerului asupra celor relatate de el
privitor la conflictele pe care le-au avut victima și inculpata în tinerețe, și cărora le-a
fost dată o apreciere ca având loc în ultima perioadă de timp;
2
- instanța de fond nu putea lua în considerare procesul-verbal de audiere a
martorului Bulat P. din 26 mai 2014, deoarece cele menționate de el nu corespund
adevărului și au un caracter denaturat;
- prima instanță în mod ilegal a luat în considerație procesul-verbal de audiere a
bănuitei Ungureanu G. din data de 24 mai 2014 în cadrul căreia ea ar fi recunoscut
faptul că l-ar fi lovit, înjurat și amenințat pe Torică C., deoarece acest act procesual a
fost obținut cu încălcarea procedurii prevăzute de lege și nu poate fi luat în
considerație, și nici supus examinării;
- este neobiectivă constatarea instanței de fond că Torică C. era imobilizat la pat,
conviețuia doar cu Ungureanu G. și era vizitat practic doar de către Bulat P. și Bulat Z.
și că, nu avea dușmani, opinie care este combătută cu declarațiile martorului
Ungureanu Veaceslav, fiul victimei și al inculpatei, care a declarat că, tatăl său avea
conflicte cu nepotul său. Martorul Ungureanu V., a declarat că-l consideră vinovat pe
Bulat Gheorghe de decesul tatălui său, care putea să-l omoare pe motiv că ultimul nu-
i dădea o cameră din casa lor pentru a locui;
- după administrarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească, partea
apărării a reținut în esență, că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă
administrate pe tot parcursul procesului penal se conturează un puternic dubiu cu
privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunilor incriminate, iar mijloacele de
probă administrate în cauză nu reprezintă dovezi convingătoare de vinovăție a
inculpatei și nu au forța necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce
operează în favoarea inculpatei.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 mai 2016, a fost
admis apelul declarat și casată parțial sentința, în partea condamnării lui Ungureanu
G. în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, și în partea stabilirii pedepsei definitive
pentru concurs de infracțiuni, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă
hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Ungureanu G. a
fost achitată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal,
deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpată. În rest, sentința în partea condamnării
lui Ungureanu G., în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 3 luni închisoare, a fost
menținută.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, vinovăția
inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal se
bazează pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate, și
anume: declarațiile secretarului Consiliului local Chioselia, Răileanu I., martorilor
Bulat P., Casian V., Bulat Z., Ungureanu V., precum și concluziile expertului medic-
legist expuse în raportul de expertiză nr. 78 „C”, efectuat în perioada 24.05.-25.06.2014
a cadavrului victimei, Torică C.
Instanța de apel a menționat, că situația de fapt reținută de prima instanță a
rezultat din coroborarea declarațiilor martorilor Răileanu I., Bulat Z., Ungureanu V.,
cu concluziile expertului și anume cu 1-2 zile înainte de deces Torică C. a fost agresat,
fiindu-i cauzate leziuni corporale neînsemnate, la persoanele vii. Astfel, în declarațiile
date în faza judecării cauzei, martorii au relatat felul în care conviețuia Ungureanu G.
3
și Torică C., arătând totodată că inculpata expunea cuvinte jignitoare în adresa
concubinului său și aplica violență.
De asemenea, instanța de apel a considerat, că prima instanță în baza probelor
administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de
judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a
dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce. Prin urmare,
instanța de apel a constatat, că prima instanță a stabilit corect starea de fapt ce
corespunde probelor din dosar, acțiunile inculpatei corect fiind calificate în baza
indicilor calificativi a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, iar
susținerea părții apărării că sentința în această parte nu ar fi motivată a fost apreciată
ca neîntemeiată, deoarece din cuprinsul acesteia, s-a constatat expunerea de către
prima instanță a situației de fapt, a probelor administrate în cauză, a încadrării
juridice a faptelor, pentru ce a pronunțat condamnarea inculpatei și a aspectelor
reținute cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, fiind respectate astfel
prevederile art. 392-397 din Codul de procedură penală.
Săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatei în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal
au fost dovedite, astfel instanța de fond întemeiat a dispus condamnarea inculpatei
proporțional gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității inculpatei.
Totodată, instanța de apel a analizat declarațiile martorilor audiați în cauză, pe a
căror declarații se fundamentează actul de acuzare și sentința de condamnare pe
capătul de învinuire a inculpatei în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal și anume
declarațiile secretarului Consiliului local Chioselia, Răileanu I., martorilor Cechir P.,
Maidan E., Corja V., Grecu V., Axenti V., Munteanu L., verificând și probele scrise din
materialele cauzei precum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului, efectuată
la data de 23 mai 2014 între orele 20.50 și 21.20 (f.d. 54 v. 1); raportul de expertiză
medico-legală nr. 78 „C” efectuată în perioada 24 mai - 25 iunie 2014, la cadavrul
numitului Torică C. (f.d. 79-81, v. 1); raportul de expertiză medico-legală, efectuată la
27 mai - 04 iunie 2014 în privința inculpatei Ungureanu G., unde n-au fost depistate
careva leziuni corporale vizibile pe corpul acesteia (f.d. 82, v. 1); raportul de expertiză
medico-legală nr. 276 din 28 mai - 03 iunie 2014 a probei de sânge prelevată de la
Ungureanu G. (f.d. 83, v. 1); raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr.
444a - 2014, în privința inculpatei Ungureanu G. (f.d. 83-85, v. 1); raportul de expertiză
medico-legală nr. 643 din 23 iulie 2014 (f.d. 87-88, v. 1).
În opinia instanței de apel, depozițiile martorilor audiați în cauză nu oferă
informații suficiente în sprijinul acuzării, că inculpata ar fi comis omorul lui Torică C.,
precum nici probele științifice administrate în cauză nu au fost de natură a conduce la
stabilirea vinovăției inculpatei, iar rapoartele de expertiză nominalizate supra
confirmă faptul că Torică C. a primit leziuni corporale grave periculoase pentru viață
prin sugrumare prin două acțiuni violente cu interval de 20-40 minute. Prin urmare,
instanța de apel a menționat, că inculpata pe parcursul zilei s-a aflat în gospodăria lui
Bulat P. și Bulat Z., aflându-se în continuare cu Munteanu L., astfel inculpata
permanent a fost înconjurată de persoane și nimeni nu a afirmat că a lipsit perioade
îndelungate. Nefiind concluzii certe, acestea nu pot fundamenta o soluție de
4
condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca altă persoană decât
inculpata să fi comis infracțiunea incriminată, această probabilitate subzistă și nu
poate fi înlăturată. Instanța de apel a remarcat, că rapoartele de expertiză medico-
legale, expertiza corpurilor delicte poartă dubii cu privire la săvârșirea infracțiunilor
de către inculpată, dubii determinate de faptul că la locul incidentului, pe hainele și
corpul victimei nu au fost descoperite urme lăsate de inculpata Ungureanu G. În
aceste condiții, apar ca nefondate susținerile procurorului, precum că aceste rapoarte
de expertiză dovedesc faptul, că inculpata este incontestabil autorul faptelor ce fac
obiectul prezentului dosar.
Nu în ultimul rând, instanța de apel a precizat și faptul, că varianta pe care a
încercat să o acrediteze martorul Ungureanu V., precum că omorul lui Torică C. putea
fi comis de către Bulat Gh. din cauza unor relații ostile, a rămas în afara atenției
procurorului. Astfel, martorul Ungureanu V. a declarat în repetate rânduri (inclusiv în
declarațiile date în prima instanță) că între Bulat Gh. și Torică C. exista conflict pe
baza casei în care locuia ultimul. Respectivele declarații și versiunea martorului nu au
fost auzite de către procuror. Așadar, declarațiile martorului au fost în mod evident
ignorate și nu au fost suspuse verificării.
În prezenta speță, instanța de apel a conchis, că în urma administrării tuturor
mijloacelor de probă nu s-a reușit să se facă dovada certă a faptului, că inculpata
Ungureanu G. este autorul omorului lui Torică C., iar ansamblul materialului
probator administrat în cauză nu conduce la o concluzie certă privind vinovăția
inculpatei.
Dat fiind faptul, că inculpata a executat integral pedeapsa cu închisoare stabilită
în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, pe un termen de 3 luni, instanța de apel a
considerat necesar eliberarea acesteia de sub arest.
Hotărârile judecătorești sânt atacate cu recursuri ordinare de către:
6.1 Avocatul Rusev Serghei în numele inculpatei, prin care solicită casarea
acestora în partea condamnării lui Ungureanu G. în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal,
cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a ultimei, deoarece în acțiunile ei nu există
fapta a careva infracțiuni.
În motivarea recursului invocă:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de apel,
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or soluția
adoptată este motivată într-un mod neclar și contradictoriu;
- în partea menținerii sentinței privind recunoașterea lui Ungureanu G. ca fiind
vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, instanța
de apel a făcut o analiză și o apreciere contradictorie a probelor, motivându-și
concluziile sale în contradicție cu probele cercetate, cu propriile argumente și principii
expuse în partea achitării inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145
alin. (2) lit. e) Cod penal, astfel expunându-și motivarea hotărârii adoptate în această
parte într-un mod absolut neclar;
- este neclar cum a ajuns instanța de apel la concluziile sale, în cazul în care
succesorul părții vătămate Răileanu I. indică direct că personal nu a cunoscut cazuri
5
de agresiune domestică în familia lui Ungureanu G. și Torică C. În ceea ce privește
declarația că în familia lor ar fi existat violență din partea ambilor soți, urmează a fi
apreciată critic, deoarece Răileanu I. face referire la faptul că acest lucru i l-ar fi
comunicat Ungureanu V. când a fost luat din familie, însă în acest sens este important
de menționat, că ultimul fusese luat din familie cu mult înainte de perioada aprilie-
mai 2014 în care inculpatei i se incriminează comiterea infracțiunii de violență în
familie și respectiv această informație nu se putea referi la perioada invocată de
acuzator și instanța de judecată. Totodată, Ungureanu V. a fost audiat în instanța de
judecată și a infirmat aceste presupuneri declarând că „Mama nu l-a bătut pe tata
niciodată” și în acest sens interpretările lui Răileanu I. puteau fi eronate;
- martorul Bulat Z. a indicat direct, că nu a văzut violență în familie din partea lui
Ungureanu G., iar referitor la faptul că victima Torică C. i-ar fi comunicat astfel de
cazuri, dânsa nu s-a referit la perioada în care ar fi avut loc astfel de acțiuni, deși
cercetării a fost supusă o perioadă concretă aprilie-mai 2014. De asemenea Bulat Z. a
menționat, că la data de 23.05.2014, fratele ei Torică C. nu avea careva leziuni
corporale și nici nu era murdar de sânge. Lucru care vine să combată versiunea
acuzării, precum că inclusiv la data de 23.05.2014 Ungureanu G. l-ar fi maltratat pe
Torică C. lovindu-l cu pumnii și cu diferite obiecte contondente peste corp;
- instanța de apel nu a oferit răspunsuri la argumentele invocate în apel
referitoare la raportul de expertiză medico-legală nr. 78 „C” efectuat în perioada 24-
25.05.2014, conform căruia la cadavrul lui Torică C. nu au fost depistate alte leziuni
corporale provocate pe data de 23.05.2014, în afară de cele din regiunea gâtului care
au provocat decesul acestuia;
- instanța a menționat în susținerea aprecierilor sale și declarațiile martorului
Ungureanu V., care de fapt, fiind audiat în ședința de judecată a menționat clar că
Ungureanu G. nu l-a agresat fizic niciodată pe tatăl său Torică C.;
- din declarațiile martorilor Bulat P. și Axenti V. la fel nu rezultă aplicarea
violenței în familie din partea inculpatei la adresa lui Torică C.;
- instanța de apel greșit a conchis că Ungureanu G. se face vinovată de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, atât timp cât nici unul din
martorii indicați de instanță nu a declarat fapte ce i-ar incrimina inculpatei acțiunile
de violență în familie în perioada aprilie-mai 2014;
- nu este clar cum instanța de apel, analizând concluziile expertului legist potrivit
căruia s-a dovedit că Torică C. cu 1-2 zile înainte de deces a fost agresat, fiindu-i
cauzate leziuni corporale neînsemnate, a ajuns la concluzia că anume inculpata se face
vinovată de cauzarea acestor leziuni și cum aceste concluzii ale expertului o
incriminează anume pe Ungureanu G. în acest sens;
- în cazul dat, ca și în cazul infracțiunii de omor, acuzarea se bazează pe
presupuneri care nu au la baza lor probe certe ce ar incrimina-o pe Ungureanu G. de
comiterea celor două infracțiuni, astfel rămâne neclară poziția contradictorie a
instanței de apel, care în partea capătului de acuzare ce ține de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, constată că presupunerile nu pot sta la
baza unei condamnări și o achită pe Ungureanu G. pe acest capăt, iar în partea
6
capătului de acuzare ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)
Cod penal, acceptă ca la baza condamnării lui Ungureanu G. să fie doar niște
presupuneri. Prin urmare instanța de apel a avut o motivare contradictorie și neclară
a soluției adoptate;
- inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu a săvârșit-o, iar în sensul
acuzației aduse privind săvârșirea infracțiunii de violență în familie, nu a fost adusă
nici o probă directă ce ar demonstra versiunea acuzării, argumentele primei instanțe
și a celei de apel se bazează doar pe niște presupuneri.
În drept, autorul și-a întemeiat recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală.
6.2 Procurorul, prin care solicită casarea parțială a hotărârii instanței de apel, cu
menținerea hotărârii primei instanțe, în partea condamnării lui Ungureanu G. în baza
art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, deoarece apelul declarat de către apărător greșit a
fost admis.
În motivarea recursului invocă:
- prima instanță analizând toate probele, conform dispozițiilor art. 101 Cod de
procedură penală, corect și întemeiat a ajuns la concluzia, că vinovăția inculpatei în
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) și art. 145 alin. (2) lit. e) Cod
penal este dovedită;
- declarațiile inculpatei, precum că ea niciodată nu l-a lovit pe Torică C. și nu i-a
provocat leziunile corporale constatate, nu l-a numit cu cuvinte necenzurate nu
corespund adevărului și corect au fost apreciate de prima instanță drept un mijloc de
apărare, deoarece din materialul probator administrat pe dosar, inclusiv din
declarațiile succesorului părții vătămate, martorilor Bulat Z., Maidan E., Corja V. se
întrevede, că concubinii Torică C. și Ungureanu G. consumau abuziv alcool, deseori
se certau, ambii erau agresivi, prin sat se auzea că Ungureanu G. îl bătea pe Torică C.;
- faptul că Ungureanu G. îl numea pe Torică C. cu diferite cuvinte murdare, îl
bătea, aplicându-i lovituri cu diferite obiecte de când acesta era bolnav și stătea mai
mult în pat, striga că-l omoară, faptul că l-a înjurat și l-a lovit cu pumnii pe concubinul
său inclusiv în dimineața zilei de 23.05.2014, a fost confirmat și de martorul Bulat P. în
cadrul urmăririi penale;
- prima instanță a examinat toate circumstanțele cazului, iar cerințele expuse în
apel de către avocat sunt neîntemeiate. Instanța de judecată a întreprins toate măsurile
referitor la declarațiile date de către martorul Bulat P., s-a verificat minuțios în ce
condiții au fost date aceste declarații, a fost invitat ofițerul de urmărire penală și nu s-
a pus la îndoială declarațiile date la urmărirea penală. Ce se referă la învinuirea pe art.
145 alin. (2) lit. e) Cod penal, consideră că a fost demonstrată vinovăția inculpatei și
prima instanță a verificat toate circumstanțele, a fost invitat și expertul medico-legist
care a verificat toate versiunile ce au fost înaintate în instanța de judecată. Versiunea
inculpatei Ungureanu G., precum că Torică C. ar fi decedat prin sinucidere, se
exclude, cât și faptul că, avea leziuni de la cădere, la fel, se exclude. Toate probele
acumulate de către organul de urmărire penală sunt corecte, lipsesc temeiuri de a
considera careva acte sau acțiuni procesuale nule sau inadmisibile în temeiul art. 251
7
sau 94 Cod de procedură penală. Cât privește stabilirea tipului și mărimea pedepsei,
la fel, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, aplicându-i
inculpatei o pedeapsă minimală.
În drept, autorul și-a întemeiat recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, avocatul Rusev S. în numele inculpatei a depus referință privind opinia sa
asupra recursului declarat de către procuror, prin care solicită respingerea acestuia ca
neîntemeiat, deoarece argumentele și toate acuzațiile aduse în privința inculpatei se
bazează pe probe ce au fost obținute contrar prevederilor legii și care nu reflectă
circumstanțele reale ale cauzei, pe presupuneri și insinuări care în cadrul cercetării
judecătorești nu și-au găsit confirmarea. Reieșind din circumstanțele cauzei și a
probelor administrate este evident că Ungureanu G. nu a săvârșit infracțiunile
imputate.
Judecând recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
8.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror
Reieșind din textul recursului declarat se reține că procurorul contestă decizia
instanței de apel, deoarece aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
temei de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
considerând că instanța de apel greșit a admis apelul declarat de către apărător și
neîntemeiat a achitat inculpata pe capătul de învinuire privind săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal.
Din materialele cauzei penale supuse judecării, instanța de recurs atestă, că
inculpata, Ungureanu G., de către organul de urmărire penală a fost învinuită, iar de
către prima instanță a fost recunoscută vinovată pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal și anume –omorul intenționat al unei
persoane, săvârșit profitând de starea de neputință cunoscută a victimei, care se datorează
bolii, precum și de art. 2011 alin. (1) Cod penal – violența în familie, adică acțiunile
intenționate manifestate fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt
membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică.
În urma judecării apelului declarat de către partea apărării, instanța de apel a
casat parțial hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre prin care a
achitat-o pe inculpată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e)
Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de aceasta. Astfel, la adoptarea soluției,
instanța de apel a concluzionat că în urma administrării tuturor mijloacelor de probă
nu s-a confirmat cert faptul că anume Ungureanu G. este autorul omorului
concubinului său Torică C.
8
Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră, că soluția instanței de
apel în partea achitării inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.
(2) lit. e) Cod penal este neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină
măsură de prevederile alin. (1) art. 101 Cod de procedură penală, astfel încât probele
nu au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.
În acest context, Colegiul penal învederând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101
alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, ținând cont și de doctrina juridică națională,
remarcă faptul, că verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea
veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba
cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor
cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate
avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează
la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și
mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea
acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a
conținutului probei, a coroborării lor.
Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului
penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,
instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi
dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să
se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea
tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.
Noțiunea de convingere intimă exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără
prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea
probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor
nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.
Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu
are o valoare dinainte stabilită.
Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu-
dența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după
veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a
datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată.
Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.
Raportând cele indicate la speța supusă judecării Colegiul penal lărgit consideră
că instanța de apel nu a făcut o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de
părți, neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei
date.
În opinia instanței de recurs, instanța de apel a ignorat unele aspecte evidente
rezultate din cumulul de probe administrate la caz, ce au avut drept consecință
pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.
Așadar, potrivit rechizitoriului inculpata Ungureanu G. a fost învinuită că având
scopul omorului concubinului său, la data de 23 mai 2014, în intervalul de timp de la
9
ora 09.00 până la orele 20.00, aflându-se la domiciliul concubinului Torică Constantin
în s. Țărăncuța, r-nul Cantemir, intenționat, profitând de faptul că, ultimul era bolnav
și nu se putea mișca, fiind țintuit la pat, l-a sugrumat pe acesta.
Instanța de recurs analizând probele administrate de prima instanță reține, că
din declarațiile date de către martorul Bulat P., în cadrul ședinței de judecată care este
cumnatul victimei și care locuiește în vecinătate, rezultă că în ziua comiterii omorului
lui Torică C., inculpata a fost la lucru în gospodăria lui Bulat P. și deoarece aceasta îi
tăia ceapa a alungat-o acasă, după care a revenit și a cerut bani pentru lucrul efectuat,
achitându-i 50 lei. Inculpata a plecat acasă pe la orele 17.00 și peste vre-o 40 minute a
venit și i-a spus că Torică C. a murit. De asemenea, martorul Bulat P., a menționat că
în acea zi nu a văzut pe nimeni să vină în vizită în gospodăria lui Torică C. și
Ungureanu G. (f.d. 114-115 v. 2)
Totodată, din declarațiile date de către martorul Bulat P. în cadrul urmăririi
penale la data de 24.05.2014, a doua zi după decesul lui Torică C., acesta a relatat
evenimentele văzute de el în casa victimei și inculpatei, specificând că în prezența lui
ultima fiind în stare de ebrietate a început să-l înjure pe Torică C., și l-a lovit în
regiunea capului și coastelor. A mai menționat că inculpata deseori fiind în stare de
ebrietate îl bătea pe Torică C. și striga că tot una îl va omorî (f.d. 9-10 v. 1). Deși aceste
declarații martorul Bulat P. în cadrul judecării cauzei nu le-a recunoscut, invocând că
nu a declarat astfel și au fost interpretate eronat depozițiile sale, Colegiul penal lărgit
consideră că acestea întemeiat au fost apreciate critic de către prima instanță, în urma
audierii în ședință de judecată a ofițerului de urmărire penală Casian V., care a
declarat că personal a audiat martorul dat, menționând că la sfârșitul audierii acestuia
i-a fost citit procesul-verbal din 24.05.2014 și pe care ultimul l-a semnat. De asemenea,
ofițerul Casian V. (f.d. 125 v. 2) își amintea că martorul Bulat P. menționa că Torică C.
era agresat de Ungureanu G. Tot aici, instanța de recurs, reține din procesul-verbal de
audiere a martorului Bulat P. din 24.05.2014 în cadrul urmăririi penale, că sunt redate
cu lux de amănunte circumstanțele și împrejurările conviețuirii victimei Torică C. cu
inculpata Ungureanu G., cât și evenimentele petrecute în ziua săvârșirii infracțiunii de
omor, ce nu puteau fi cunoscute de către ofițerul de urmărire penală, Casian V. Tot la
acest capitol, se reține acel fapt că aceste declarații au fost date a doua zi de la decesul
victimei, ceea ce presupune o sinceritate mai vădită din partea martorului audiat
Bulat P. și o redare mai obiectivă a faptelor cunoscute.
Din declarațiile succesorului părții vătămate, Raileanu I., date în cadrul ședinței
de judecată, acesta a menționat că victima nu a avut conflicte în localitate și nu ar fi
avut dușmani (f.d. 113, v. 2), fapt confirmat și de martorul, Maidan E. – verișoara
victimei, audiată în ședința de judecată (f.d. 117 v. 2).
Din declarațiile martorului Bulat P., precum și a inculpatei (f.d. 131 v. 2), se
atestă că aceștia nu au văzut ca cineva să intre sau să iasă din ograda sau casa
victimei, precum nu au declarat și nici alți martori audiați la caz, că ar fi văzut alte
persoane în ziua comiterii omorului.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 78 „C” din 24 mai-25 iunie 2014
(f.d. 79-81 v. 1) și declarațiilor expertului legist, Verdeș Iu. audiat în instanța de
10
judecată (f.d. 122-124 v. 2), rezultă că cauza nemijlocită a decesului victimei a fost
strangularea, ce a avut loc cu mâinile.
Așadar, cu toate că probele nominalizate supra, precum și cele reținute de către
prima instanță, nu sunt probe directe ce ar indica nemijlocit la inculpata Ungureanu
G. ca autor al infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, însă reieșind
din legătura lor logică, întemeiat au permis primei instanțe de a constata vinovăția
inculpatei în săvârșirea omorului lui Torică C. de către concubina sa, Ungureanu G.,
deoarece în ziua comiterii infracțiunii date, așa precum rezultă din declarațiile
martorilor audiați în prezenta speță, până la survenirea decesului victimei, doar
aceasta în intervalul de timp între orele 16.00 și 18.00 s-a întors în gospodăria unde
locuia cu Torică C., alte persoane nu au fost observate, iar în contextul în care se certa
des cu ultimul, din cauza neajunsurilor și neputinței de a se întreține și îngriji,
respectiv având motive de a comite crima imputată, adesea amenințându-l și cu
moartea, a săvârșit omorul în condițiile constatate, prin sugrumarea victimei. Cu atât
mai mult că, potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 78 „C” din 24 mai-25
iunie 2014, timpul survenirii decesului victimei coincide cu perioada în care inculpata
s-a aflat la domiciliul său, după ce a fost alungată pentru că nu îndeplinea calitativ
lucrările încredințate de martorul Bulat P.
Deși, în prezenta cauză supusă judecării, prevalează probele indirecte în coraport
cu cele directe, însă potrivit considerentelor teoretice și jurisprudenței în cazul dacă
există două sau mai multe probe indirecte, acestea ar putea fundamenta o hotărâre de
condamnare, dacă din înlănțuirea lor logică rezultă o concluzie univocă referitoare la
vinovăția inculpatei in comiterea infracțiunii imputate, fapt incident și în prezenta
speță.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că în mod evident din lucrările
dosarului, prima instanță a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le în
mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce confirmă vinovăția inculpatei în
săvârșirea infracțiunii ce i-a fost imputată prin rechizitoriu.
De menționat este și acel fapt, că în cadrul cercetării judecătorești, prima instanță
a audiat și expertul medic-legist, Verdeș Iu., care a explicat că decesul victimei prin
sugrumare nu putea surveni în urma acțiunilor proprii ale victimei, precum și în
urma căzăturilor, astfel Colegiul penal atestă că prima instanță a verificat versiunile
invocate de către inculpată, care nu și-au găsit confirmarea.
Cât privește argumentul apărării și alegațiile instanței de apel, precum că nu a
fost verificată versiunea privind posibilitatea comiterii omorului lui Torică C. de către
nepotul său, Bulat Gh., cu care a avut un conflict din cauza refuzului oferirii unei odăi
de locuit, precum a menționat și martorul Ungureanu V., instanța de recurs consideră
nefondată această versiune, deoarece însuși inculpata a declarat în ședința de judecată
(f.d. 131-verso v. 2), că în ziua comiterii infracțiunii, Bulat Gh., nu era acasă și că ea la
chemat pe ultimul, care se afla la un consătean acasă, cu familia Dușa, unde făceau un
prag, l-a chemat pentru a duce cadavrul lui Torică C. la morgă.
Instanța de recurs, generalizând cele enunțate mai sus, consideră că prima
instanță a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatei și încadrarea juridică a
11
faptelor comise de către Ungureanu G. și a dispus întemeiat condamnarea ultimei în
baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal.
Rezumând cele expuse, în viziunea Colegiului penal lărgit, în prezenta speță și-a
găsit confirmare temeiul de recurs invocat de către procuror și prevăzut la pct. 6) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că hotărârea instanței de apel privind
achitarea inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod
penal, nu cuprinde motive întemeiate pe care și-a întemeiat soluția, respectiv în
această parte se reține ca legală și întemeiată sentința, iar apelul declarat de către
avocat în numele inculpatei ca fiind greșit admis, din care considerente decizia
instanței de apel urmează a fi casată parțial, cu menținerea hotărârii adoptate de
prima instanță în privința lui Ungureanu G. pe capătul de învinuire în baza art. 145
alin. (2) lit. e) Cod penal.
8.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Rusev Serghei în numele inculpatei
Așadar, apărătorul inculpatei contestă hotărârea instanței de apel sub aspectul
temeiului pentru recurs prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală
și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
cererea de apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția
în partea menținerii condamnării lui Ungureanu G. în baza art. 2011 alin. (1) Cod
penal.
Verificând argumentele expuse de către autorul recursului, prin prisma
incidenței temeiului pentru recurs invocat în susținerea poziției sale privind
dezacordul cu soluția instanței de apel referitoare la menținerea condamnării
inculpatei în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal lărgit consideră că
acestea sunt neîntemeiate. Mai mult ca atât, instanța de recurs constată, că criticile
invocate de către apărător referitoare la dezacordul cu condamnarea inculpatei pentru
comiterea infracțiunii de violență în familie, au constituit obiect de studiu în instanța
de apel și asupra cărora această instanță și-a expus considerente întemeiate pe acest
capăt de învinuire, bazate pe cumulul de probe analizat în corespundere cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală. În opinia Colegiului penal, la capitolul
pronunțării hotărârii în partea menținerii sentinței de recunoaștere a vinovăției
inculpatei la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, instanța
de apel a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură
penală, pronunțându-se asupra tuturor motivelor esențiale invocate în apel,
cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.
Prin urmare, instanțele de fond întemeiat au reținut la baza condamnării
inculpatei în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, probele menționate în hotărârile sale,
inclusiv și declarațiile martorului Bulat Z. (f.d. 127 v. 2), unde aceasta a relatat că:
„fratele său, (adică victima Torică C.) mai înainte a fost bătut de Ungureanu G., el s-a plâns
că l-a bătut cu cârja, pentru ce a ocărât-o. Aceasta a fost l-a vre-o lună înainte de deces”, deci
rezultă că violența în familie a fost săvârșită în perioada menționată în rechizitoriu,
adică aprilie-mai 2014. De asemenea, în declarațiile sale date în ședința de judecată
(f.d. 126-verso f.d. 2), martorul Bulat Z. a specificat, că în prezența ei, Ungureanu G. a
12
luat cuțitul și în limba rusă spunea victimei că-l taie. Tot acest martor a specificat, că
anterior l-a văzut bătut pe fratele său și întrebând-o pe inculpată de ce îl bate, ultima
i-a răspuns „aseară l-am bătut pe fratele tău, azi poți s-o iei și tu”. Declarațiile date de
către martorul Bulat Z., care locuiește în vecinătatea inculpatei și victimei,
coroborează și cu declarațiile date de către martorul, Bulat P., în cadrul urmăririi
penale menționate mai sus, precum și de către alți martori audiați, care au comunicat
că au auzit despre violențele din această familie. Declarațiile martorilor privind
prezența violenței în familie comisă de către Ungureanu G., se confirmă inclusiv și
prin concluziile raportului de expertiză medico legală nr. 78 „C” din 24 mai-25 iunie
2014, unde a fost constatat la examinarea cadavrului lui Torică C. și prezența
echimozei în jurul ochiului stâng, torace, antebraț stâng și regiunea pectorală stângă
spre stern, leziuni care puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui (-or), corp (-
uri) contondent (-e) bont (-e) la lovire, având o vechime de 1-2 zile, ce reprezintă
dereglarea sănătății de scurtă durată, calificându-se ca vătămări corporale
neînsemnate, la persoane vii. Deci, analizate în cumul toate probele, inclusiv cele
nominalizate, indică la vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate și
prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal.
Totodată, instanța de recurs relevă, că conform art. 424 alin. (2) Cod de
procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza
temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația condamnatului.
Colegiul penal lărgit, consideră că în prezenta speță este incident temeiul pentru
recurs stipulat la pct. 13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume – a
intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.
În corespundere cu art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură
caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează
situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra
persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei
legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa,
dar au antecedente penale.
În sensul vizat se constată că inculpata a fost corect condamnată de instanțele de
fond în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, în redacția legii de până la 16.09.2016,
recursul ordinar fiind în acest aspect neîntemeiat, deoarece hotărârile atacate cuprind
motive legale pe care se întemeiază soluția.
Însă, conform Legii nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare de la 16.09.2016, din art.
2011 alin. (1) Cod penal au fost excluse calificativele manifestată verbal, care a
provocat suferință fizică, psihică și prejudiciu moral, iar pentru maltratarea sau alte
acțiuni violente, comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,
care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale, a fost introdusă
răspundere contravențională, în temeiul art. 781 Cod contravențional.
Prin urmare, legea penală nouă, apărută după ce hotărârile menționate au
devenit definitive, este mai favorabilă pentru inculpata Ungureanu G., deoarece îi
ameliorează situația.
13
Potrivit art. 391 alin. (2), 332 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în cazul
în care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează
procesul penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul
contravențional.
Totodată, conform art. 101 alin. (6) Cod penal, dacă fapta pentru care persoana
execută pedeapsa nu se mai consideră infracțiune în conformitate cu prevederile legii
noi, ci constituie o contravenție, sancțiunea contravențională nu se mai aplică,
indiferent de categoria și mărimea sancțiunii prevăzute.
În asemenea circumstanțe, procesul penal urmează a fi încetat, pe motiv că fapta
inculpatei, Ungureanu G., constituie o contravenție.
Respectiv, inculpata nu poate fi sancționată contravențional, deoarece a expirat
termenul de prescripție a tragerii la răspundere contravențională conform art. 30 alin.
(2) Cod contravențional (în redacția legii de până la 01.08.2016).
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială
sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă
nu se agravează situația condamnatului.
Generalizând cele expuse, se impune soluția de admitere a recursurilor, casarea
parțială a hotărârilor contestate, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri
în aspectul vizat.
În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod penal, art. 3 alin. (2), 30 alin. (1) - (3) Cod
contravențional, art. 332 alin. (2), 391 alin. (2), 424 alin. (2), 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit.
c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul Procuraturii de
nivelul Curții de Apel Cahul, Tomița Mihail și avocatul Rusev Serghei în numele
inculpatei, casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17
mai 2016 și sentința Judecătoriei Cantemir din 26 februarie 2016, în cauza penală în
privința lui Ungureanu Galina Alexandr, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre
prin care:
- se încetează procesul penal în privința inculpatei Ungureanu Galina Alexandr
pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta acesteia constituie o contravenție
prevăzută la art. 781 Cod contravențional, fără aplicarea sancțiunii contravenționale,
în legătura cu expirarea termenului de prescripție;
- se menține sentința Judecătoriei Cantemir din 26 februarie 2016, pe capătul de
învinuire în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, prin care Ungureanu Galina
Alexandr, a fost condamnată la 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
închis.
Termenul executării pedepsei stabilite inculpatei Ungureanu Galina Alexandr,
urmează a fi calculată din momentul reținerii.
14
În termenul executării pedepsei stabilite inculpatei Ungureanu Galina Alexandr,
urmează a fi inclusă perioada aflării acesteia în detenție preventivă de la data de 25
mai 2014 până la data de 03 iulie 2014 și de la data de 30 decembrie 2015 până la data
de 17 mai 2016 inclusiv.
În rest, hotărârile contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 06 decembrie 2016.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
15