1ra-1682/2016 — Art. 145 alin. 2 lit. e; art. 201-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cantemir din 26 februarie 2016, Ungureanu Galina Alexandr, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza: - art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 15 ani închisoare; - art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 3 luni închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 15 ani 1 lună închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis. A fost încasat de la Ungureanu Galina în beneficiul Î.M.S.P. Spitalul Clinic de Psihiatrie, cheltuielile legate de efectuarea expertizei psihiatrice ambulatorii a ultimei, în sumă de 994 lei.

Potrivit sentinței, s-a constatat, că Ungureanu G., în perioada lunilor aprilie- mai 2014, aflându-se la domiciliul concubinului său Torică Constantin din s. Țărăncuța, r-nul Cantemir, care în conformitate cu prevederile art. 1331 Cod penal, se 1 consideră membru de familie, profitând de faptul că, ultimul era bolnav și nu se putea mișca, fiind țintuit la pat, sistematic, intenționat, de nenumărate ori, inclusiv la data de 23 mai 2014, îl numea cu cuvinte necenzurate, aplica violență față de acesta, lovindu-l cu pumnii și cu diferite obiecte contondente peste corp, cauzându-i ca urmare victimei Torică C. dureri fizice, leziuni corporale neînsemnate sub formă de echimoză în jurul ochiului stâng, torace, antebrațul stâng și regiunea pectorală pe stânga spre stern, cât și prejudicii psihice. Tot ea, în continuarea acțiunilor sale criminale, având scopul omorului concubinului său, la data de 23 mai 2014, în intervalul de timp de la ora 09.00 până la orele 20.00, aflându-se la domiciliul concubinului Torică Constantin în s. Țărăncuța, r- nul Cantemir, intenționat, profitând de faptul că, ultimul era bolnav și nu se putea mișca, fiind țintuit la pat, l-a sugrumat pe acesta (i-a comprimat gâtul cu mâinile), în rezultatul cărui fapt victima a decedat. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele inculpatei Ungureanu G. au fost calificate de drept în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal – omorul intenționat al unei persoane, profitând de starea de neputință cunoscută a victimei care se datorează bolii, precum și în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal și anume – violența în familie, adică acțiunile intenționate manifestate fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Rusev Serghei în numele inculpatei, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Ungureanu G. să fie achitată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) și art. 2011 alin. (1) Cod penal. În motivarea apelului a invocat că: - instanța de fond a constatat greșit faptul că, inculpata a comis infracțiunile imputate, iar probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și pe care instanța le-a pus la baza sentinței de condamnare nu confirmă versiunea acuzării. Consideră că sentința este neîntemeiată și neobiectivă, ce contravine circumstanțelor de fapt și a probelor administrate în cauză; - instanța de judecată neîntemeiat a concluzionat că declarațiile inculpatei au tentă de apărare. Prin declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor Bulat Z., Maidan E., Corja V. la care instanța face referire, se confirmă contrariul și anume că, aceștia nu au văzut ca Ungureanu G. în perioada lunilor aprilie-mai 2014 să-l fi agresat fizic sau psihic pe concubinul său, Torică C.; - referitor la declarațiile lui Bulat Petru date la faza de urmărire penală, a menționat faptul că ultimul nu poate citi în grafia latină și că, procesul-verbal nu i-a fost citit în glas, fiindu-i prezentat doar pentru semnare. În ședința de judecată Bulat P. a menționat, că declarațiile din procesul verbal de audiere la urmărirea penală reprezintă probabil o interpretare eronată a ofițerului asupra celor relatate de el privitor la conflictele pe care le-au avut victima și inculpata în tinerețe, și cărora le-a fost dată o apreciere ca având loc în ultima perioadă de timp; 2 - instanța de fond nu putea lua în considerare procesul-verbal de audiere a martorului Bulat P. din 26 mai 2014, deoarece cele menționate de el nu corespund adevărului și au un caracter denaturat; - prima instanță în mod ilegal a luat în considerație procesul-verbal de audiere a bănuitei Ungureanu G. din data de 24 mai 2014 în cadrul căreia ea ar fi recunoscut faptul că l-ar fi lovit, înjurat și amenințat pe Torică C., deoarece acest act procesual a fost obținut cu încălcarea procedurii prevăzute de lege și nu poate fi luat în considerație, și nici supus examinării; - este neobiectivă constatarea instanței de fond că Torică C. era imobilizat la pat, conviețuia doar cu Ungureanu G. și era vizitat practic doar de către Bulat P. și Bulat Z. și că, nu avea dușmani, opinie care este combătută cu declarațiile martorului Ungureanu Veaceslav, fiul victimei și al inculpatei, care a declarat că, tatăl său avea conflicte cu nepotul său. Martorul Ungureanu V., a declarat că-l consideră vinovat pe Bulat Gheorghe de decesul tatălui său, care putea să-l omoare pe motiv că ultimul nu- i dădea o cameră din casa lor pentru a locui; - după administrarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească, partea apărării a reținut în esență, că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunilor incriminate, iar mijloacele de probă administrate în cauză nu reprezintă dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatei și nu au forța necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatei.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 mai 2016, a fost admis apelul declarat și casată parțial sentința, în partea condamnării lui Ungureanu G. în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, și în partea stabilirii pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Ungureanu G. a fost achitată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpată. În rest, sentința în partea condamnării lui Ungureanu G., în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 3 luni închisoare, a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal se bazează pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate, și anume: declarațiile secretarului Consiliului local Chioselia, Răileanu I., martorilor Bulat P., Casian V., Bulat Z., Ungureanu V., precum și concluziile expertului medic- legist expuse în raportul de expertiză nr. 78 „C”, efectuat în perioada 24.05.-25.06.2014 a cadavrului victimei, Torică C. Instanța de apel a menționat, că situația de fapt reținută de prima instanță a rezultat din coroborarea declarațiilor martorilor Răileanu I., Bulat Z., Ungureanu V., cu concluziile expertului și anume cu 1-2 zile înainte de deces Torică C. a fost agresat, fiindu-i cauzate leziuni corporale neînsemnate, la persoanele vii. Astfel, în declarațiile date în faza judecării cauzei, martorii au relatat felul în care conviețuia Ungureanu G. 3 și Torică C., arătând totodată că inculpata expunea cuvinte jignitoare în adresa concubinului său și aplica violență. De asemenea, instanța de apel a considerat, că prima instanță în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce. Prin urmare, instanța de apel a constatat, că prima instanță a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, acțiunile inculpatei corect fiind calificate în baza indicilor calificativi a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, iar susținerea părții apărării că sentința în această parte nu ar fi motivată a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece din cuprinsul acesteia, s-a constatat expunerea de către prima instanță a situației de fapt, a probelor administrate în cauză, a încadrării juridice a faptelor, pentru ce a pronunțat condamnarea inculpatei și a aspectelor reținute cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, fiind respectate astfel prevederile art. 392-397 din Codul de procedură penală. Săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatei în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal au fost dovedite, astfel instanța de fond întemeiat a dispus condamnarea inculpatei proporțional gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității inculpatei. Totodată, instanța de apel a analizat declarațiile martorilor audiați în cauză, pe a căror declarații se fundamentează actul de acuzare și sentința de condamnare pe capătul de învinuire a inculpatei în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal și anume declarațiile secretarului Consiliului local Chioselia, Răileanu I., martorilor Cechir P., Maidan E., Corja V., Grecu V., Axenti V., Munteanu L., verificând și probele scrise din materialele cauzei precum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului, efectuată la data de 23 mai 2014 între orele 20.50 și 21.20 (f.d. 54 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 78 „C” efectuată în perioada 24 mai - 25 iunie 2014, la cadavrul numitului Torică C. (f.d. 79-81, v. 1); raportul de expertiză medico-legală, efectuată la 27 mai - 04 iunie 2014 în privința inculpatei Ungureanu G., unde n-au fost depistate careva leziuni corporale vizibile pe corpul acesteia (f.d. 82, v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 276 din 28 mai - 03 iunie 2014 a probei de sânge prelevată de la Ungureanu G. (f.d. 83, v. 1); raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 444a - 2014, în privința inculpatei Ungureanu G. (f.d. 83-85, v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 643 din 23 iulie 2014 (f.d. 87-88, v. 1). În opinia instanței de apel, depozițiile martorilor audiați în cauză nu oferă informații suficiente în sprijinul acuzării, că inculpata ar fi comis omorul lui Torică C., precum nici probele științifice administrate în cauză nu au fost de natură a conduce la stabilirea vinovăției inculpatei, iar rapoartele de expertiză nominalizate supra confirmă faptul că Torică C. a primit leziuni corporale grave periculoase pentru viață prin sugrumare prin două acțiuni violente cu interval de 20-40 minute. Prin urmare, instanța de apel a menționat, că inculpata pe parcursul zilei s-a aflat în gospodăria lui Bulat P. și Bulat Z., aflându-se în continuare cu Munteanu L., astfel inculpata permanent a fost înconjurată de persoane și nimeni nu a afirmat că a lipsit perioade îndelungate. Nefiind concluzii certe, acestea nu pot fundamenta o soluție de 4 condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca altă persoană decât inculpata să fi comis infracțiunea incriminată, această probabilitate subzistă și nu poate fi înlăturată. Instanța de apel a remarcat, că rapoartele de expertiză medico- legale, expertiza corpurilor delicte poartă dubii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către inculpată, dubii determinate de faptul că la locul incidentului, pe hainele și corpul victimei nu au fost descoperite urme lăsate de inculpata Ungureanu G. În aceste condiții, apar ca nefondate susținerile procurorului, precum că aceste rapoarte de expertiză dovedesc faptul, că inculpata este incontestabil autorul faptelor ce fac obiectul prezentului dosar. Nu în ultimul rând, instanța de apel a precizat și faptul, că varianta pe care a încercat să o acrediteze martorul Ungureanu V., precum că omorul lui Torică C. putea fi comis de către Bulat Gh. din cauza unor relații ostile, a rămas în afara atenției procurorului. Astfel, martorul Ungureanu V. a declarat în repetate rânduri (inclusiv în declarațiile date în prima instanță) că între Bulat Gh. și Torică C. exista conflict pe baza casei în care locuia ultimul. Respectivele declarații și versiunea martorului nu au fost auzite de către procuror. Așadar, declarațiile martorului au fost în mod evident ignorate și nu au fost suspuse verificării. În prezenta speță, instanța de apel a conchis, că în urma administrării tuturor mijloacelor de probă nu s-a reușit să se facă dovada certă a faptului, că inculpata Ungureanu G. este autorul omorului lui Torică C., iar ansamblul materialului probator administrat în cauză nu conduce la o concluzie certă privind vinovăția inculpatei. Dat fiind faptul, că inculpata a executat integral pedeapsa cu închisoare stabilită în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, pe un termen de 3 luni, instanța de apel a considerat necesar eliberarea acesteia de sub arest.

Hotărârile judecătorești sânt atacate cu recursuri ordinare de către: 6.1 Avocatul Rusev Serghei în numele inculpatei, prin care solicită casarea acestora în partea condamnării lui Ungureanu G. în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a ultimei, deoarece în acțiunile ei nu există fapta a careva infracțiuni. În motivarea recursului invocă: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cererea de apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or soluția adoptată este motivată într-un mod neclar și contradictoriu; - în partea menținerii sentinței privind recunoașterea lui Ungureanu G. ca fiind vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a făcut o analiză și o apreciere contradictorie a probelor, motivându-și concluziile sale în contradicție cu probele cercetate, cu propriile argumente și principii expuse în partea achitării inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, astfel expunându-și motivarea hotărârii adoptate în această parte într-un mod absolut neclar; - este neclar cum a ajuns instanța de apel la concluziile sale, în cazul în care succesorul părții vătămate Răileanu I. indică direct că personal nu a cunoscut cazuri 5 de agresiune domestică în familia lui Ungureanu G. și Torică C. În ceea ce privește declarația că în familia lor ar fi existat violență din partea ambilor soți, urmează a fi apreciată critic, deoarece Răileanu I. face referire la faptul că acest lucru i l-ar fi comunicat Ungureanu V. când a fost luat din familie, însă în acest sens este important de menționat, că ultimul fusese luat din familie cu mult înainte de perioada aprilie- mai 2014 în care inculpatei i se incriminează comiterea infracțiunii de violență în familie și respectiv această informație nu se putea referi la perioada invocată de acuzator și instanța de judecată. Totodată, Ungureanu V. a fost audiat în instanța de judecată și a infirmat aceste presupuneri declarând că „Mama nu l-a bătut pe tata niciodată” și în acest sens interpretările lui Răileanu I. puteau fi eronate; - martorul Bulat Z. a indicat direct, că nu a văzut violență în familie din partea lui Ungureanu G., iar referitor la faptul că victima Torică C. i-ar fi comunicat astfel de cazuri, dânsa nu s-a referit la perioada în care ar fi avut loc astfel de acțiuni, deși cercetării a fost supusă o perioadă concretă aprilie-mai 2014. De asemenea Bulat Z. a menționat, că la data de 23.05.2014, fratele ei Torică C. nu avea careva leziuni corporale și nici nu era murdar de sânge. Lucru care vine să combată versiunea acuzării, precum că inclusiv la data de 23.05.2014 Ungureanu G. l-ar fi maltratat pe Torică C. lovindu-l cu pumnii și cu diferite obiecte contondente peste corp; - instanța de apel nu a oferit răspunsuri la argumentele invocate în apel referitoare la raportul de expertiză medico-legală nr. 78 „C” efectuat în perioada 24- 25.05.2014, conform căruia la cadavrul lui Torică C. nu au fost depistate alte leziuni corporale provocate pe data de 23.05.2014, în afară de cele din regiunea gâtului care au provocat decesul acestuia; - instanța a menționat în susținerea aprecierilor sale și declarațiile martorului Ungureanu V., care de fapt, fiind audiat în ședința de judecată a menționat clar că Ungureanu G. nu l-a agresat fizic niciodată pe tatăl său Torică C.; - din declarațiile martorilor Bulat P. și Axenti V. la fel nu rezultă aplicarea violenței în familie din partea inculpatei la adresa lui Torică C.; - instanța de apel greșit a conchis că Ungureanu G. se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, atât timp cât nici unul din martorii indicați de instanță nu a declarat fapte ce i-ar incrimina inculpatei acțiunile de violență în familie în perioada aprilie-mai 2014; - nu este clar cum instanța de apel, analizând concluziile expertului legist potrivit căruia s-a dovedit că Torică C. cu 1-2 zile înainte de deces a fost agresat, fiindu-i cauzate leziuni corporale neînsemnate, a ajuns la concluzia că anume inculpata se face vinovată de cauzarea acestor leziuni și cum aceste concluzii ale expertului o incriminează anume pe Ungureanu G. în acest sens; - în cazul dat, ca și în cazul infracțiunii de omor, acuzarea se bazează pe presupuneri care nu au la baza lor probe certe ce ar incrimina-o pe Ungureanu G. de comiterea celor două infracțiuni, astfel rămâne neclară poziția contradictorie a instanței de apel, care în partea capătului de acuzare ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, constată că presupunerile nu pot sta la baza unei condamnări și o achită pe Ungureanu G. pe acest capăt, iar în partea 6 capătului de acuzare ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, acceptă ca la baza condamnării lui Ungureanu G. să fie doar niște presupuneri. Prin urmare instanța de apel a avut o motivare contradictorie și neclară a soluției adoptate; - inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu a săvârșit-o, iar în sensul acuzației aduse privind săvârșirea infracțiunii de violență în familie, nu a fost adusă nici o probă directă ce ar demonstra versiunea acuzării, argumentele primei instanțe și a celei de apel se bazează doar pe niște presupuneri. În drept, autorul și-a întemeiat recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. 6.2 Procurorul, prin care solicită casarea parțială a hotărârii instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, în partea condamnării lui Ungureanu G. în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, deoarece apelul declarat de către apărător greșit a fost admis. În motivarea recursului invocă: - prima instanță analizând toate probele, conform dispozițiilor art. 101 Cod de procedură penală, corect și întemeiat a ajuns la concluzia, că vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) și art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal este dovedită; - declarațiile inculpatei, precum că ea niciodată nu l-a lovit pe Torică C. și nu i-a provocat leziunile corporale constatate, nu l-a numit cu cuvinte necenzurate nu corespund adevărului și corect au fost apreciate de prima instanță drept un mijloc de apărare, deoarece din materialul probator administrat pe dosar, inclusiv din declarațiile succesorului părții vătămate, martorilor Bulat Z., Maidan E., Corja V. se întrevede, că concubinii Torică C. și Ungureanu G. consumau abuziv alcool, deseori se certau, ambii erau agresivi, prin sat se auzea că Ungureanu G. îl bătea pe Torică C.; - faptul că Ungureanu G. îl numea pe Torică C. cu diferite cuvinte murdare, îl bătea, aplicându-i lovituri cu diferite obiecte de când acesta era bolnav și stătea mai mult în pat, striga că-l omoară, faptul că l-a înjurat și l-a lovit cu pumnii pe concubinul său inclusiv în dimineața zilei de 23.05.2014, a fost confirmat și de martorul Bulat P. în cadrul urmăririi penale; - prima instanță a examinat toate circumstanțele cazului, iar cerințele expuse în apel de către avocat sunt neîntemeiate. Instanța de judecată a întreprins toate măsurile referitor la declarațiile date de către martorul Bulat P., s-a verificat minuțios în ce condiții au fost date aceste declarații, a fost invitat ofițerul de urmărire penală și nu s- a pus la îndoială declarațiile date la urmărirea penală. Ce se referă la învinuirea pe art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, consideră că a fost demonstrată vinovăția inculpatei și prima instanță a verificat toate circumstanțele, a fost invitat și expertul medico-legist care a verificat toate versiunile ce au fost înaintate în instanța de judecată. Versiunea inculpatei Ungureanu G., precum că Torică C. ar fi decedat prin sinucidere, se exclude, cât și faptul că, avea leziuni de la cădere, la fel, se exclude. Toate probele acumulate de către organul de urmărire penală sunt corecte, lipsesc temeiuri de a considera careva acte sau acțiuni procesuale nule sau inadmisibile în temeiul art. 251 7 sau 94 Cod de procedură penală. Cât privește stabilirea tipului și mărimea pedepsei, la fel, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, aplicându-i inculpatei o pedeapsă minimală. În drept, autorul și-a întemeiat recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, avocatul Rusev S. în numele inculpatei a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către procuror, prin care solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, deoarece argumentele și toate acuzațiile aduse în privința inculpatei se bazează pe probe ce au fost obținute contrar prevederilor legii și care nu reflectă circumstanțele reale ale cauzei, pe presupuneri și insinuări care în cadrul cercetării judecătorești nu și-au găsit confirmarea. Reieșind din circumstanțele cauzei și a probelor administrate este evident că Ungureanu G. nu a săvârșit infracțiunile imputate.

Judecând recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. 8.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror Reieșind din textul recursului declarat se reține că procurorul contestă decizia instanței de apel, deoarece aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, temei de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, considerând că instanța de apel greșit a admis apelul declarat de către apărător și neîntemeiat a achitat inculpata pe capătul de învinuire privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal. Din materialele cauzei penale supuse judecării, instanța de recurs atestă, că inculpata, Ungureanu G., de către organul de urmărire penală a fost învinuită, iar de către prima instanță a fost recunoscută vinovată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal și anume –omorul intenționat al unei persoane, săvârșit profitând de starea de neputință cunoscută a victimei, care se datorează bolii, precum și de art. 2011 alin. (1) Cod penal – violența în familie, adică acțiunile intenționate manifestate fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică. În urma judecării apelului declarat de către partea apărării, instanța de apel a casat parțial hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre prin care a achitat-o pe inculpată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de aceasta. Astfel, la adoptarea soluției, instanța de apel a concluzionat că în urma administrării tuturor mijloacelor de probă nu s-a confirmat cert faptul că anume Ungureanu G. este autorul omorului concubinului său Torică C. 8 Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră, că soluția instanței de apel în partea achitării inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal este neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de prevederile alin. (1) art. 101 Cod de procedură penală, astfel încât probele nu au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. În acest context, Colegiul penal învederând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, ținând cont și de doctrina juridică națională, remarcă faptul, că verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv. Noțiunea de convingere intimă exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe. Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu- dența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor. Raportând cele indicate la speța supusă judecării Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel nu a făcut o analiză în cumul a tuturor probelor prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date. În opinia instanței de recurs, instanța de apel a ignorat unele aspecte evidente rezultate din cumulul de probe administrate la caz, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate. Așadar, potrivit rechizitoriului inculpata Ungureanu G. a fost învinuită că având scopul omorului concubinului său, la data de 23 mai 2014, în intervalul de timp de la 9 ora 09.00 până la orele 20.00, aflându-se la domiciliul concubinului Torică Constantin în s. Țărăncuța, r-nul Cantemir, intenționat, profitând de faptul că, ultimul era bolnav și nu se putea mișca, fiind țintuit la pat, l-a sugrumat pe acesta. Instanța de recurs analizând probele administrate de prima instanță reține, că din declarațiile date de către martorul Bulat P., în cadrul ședinței de judecată care este cumnatul victimei și care locuiește în vecinătate, rezultă că în ziua comiterii omorului lui Torică C., inculpata a fost la lucru în gospodăria lui Bulat P. și deoarece aceasta îi tăia ceapa a alungat-o acasă, după care a revenit și a cerut bani pentru lucrul efectuat, achitându-i 50 lei. Inculpata a plecat acasă pe la orele 17.00 și peste vre-o 40 minute a venit și i-a spus că Torică C. a murit. De asemenea, martorul Bulat P., a menționat că în acea zi nu a văzut pe nimeni să vină în vizită în gospodăria lui Torică C. și Ungureanu G. (f.d. 114-115 v. 2) Totodată, din declarațiile date de către martorul Bulat P. în cadrul urmăririi penale la data de 24.05.2014, a doua zi după decesul lui Torică C., acesta a relatat evenimentele văzute de el în casa victimei și inculpatei, specificând că în prezența lui ultima fiind în stare de ebrietate a început să-l înjure pe Torică C., și l-a lovit în regiunea capului și coastelor. A mai menționat că inculpata deseori fiind în stare de ebrietate îl bătea pe Torică C. și striga că tot una îl va omorî (f.d. 9-10 v. 1). Deși aceste declarații martorul Bulat P. în cadrul judecării cauzei nu le-a recunoscut, invocând că nu a declarat astfel și au fost interpretate eronat depozițiile sale, Colegiul penal lărgit consideră că acestea întemeiat au fost apreciate critic de către prima instanță, în urma audierii în ședință de judecată a ofițerului de urmărire penală Casian V., care a declarat că personal a audiat martorul dat, menționând că la sfârșitul audierii acestuia i-a fost citit procesul-verbal din 24.05.2014 și pe care ultimul l-a semnat. De asemenea, ofițerul Casian V. (f.d. 125 v. 2) își amintea că martorul Bulat P. menționa că Torică C. era agresat de Ungureanu G. Tot aici, instanța de recurs, reține din procesul-verbal de audiere a martorului Bulat P. din 24.05.2014 în cadrul urmăririi penale, că sunt redate cu lux de amănunte circumstanțele și împrejurările conviețuirii victimei Torică C. cu inculpata Ungureanu G., cât și evenimentele petrecute în ziua săvârșirii infracțiunii de omor, ce nu puteau fi cunoscute de către ofițerul de urmărire penală, Casian V. Tot la acest capitol, se reține acel fapt că aceste declarații au fost date a doua zi de la decesul victimei, ceea ce presupune o sinceritate mai vădită din partea martorului audiat Bulat P. și o redare mai obiectivă a faptelor cunoscute. Din declarațiile succesorului părții vătămate, Raileanu I., date în cadrul ședinței de judecată, acesta a menționat că victima nu a avut conflicte în localitate și nu ar fi avut dușmani (f.d. 113, v. 2), fapt confirmat și de martorul, Maidan E. – verișoara victimei, audiată în ședința de judecată (f.d. 117 v. 2). Din declarațiile martorului Bulat P., precum și a inculpatei (f.d. 131 v. 2), se atestă că aceștia nu au văzut ca cineva să intre sau să iasă din ograda sau casa victimei, precum nu au declarat și nici alți martori audiați la caz, că ar fi văzut alte persoane în ziua comiterii omorului. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 78 „C” din 24 mai-25 iunie 2014 (f.d. 79-81 v. 1) și declarațiilor expertului legist, Verdeș Iu. audiat în instanța de 10 judecată (f.d. 122-124 v. 2), rezultă că cauza nemijlocită a decesului victimei a fost strangularea, ce a avut loc cu mâinile. Așadar, cu toate că probele nominalizate supra, precum și cele reținute de către prima instanță, nu sunt probe directe ce ar indica nemijlocit la inculpata Ungureanu G. ca autor al infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, însă reieșind din legătura lor logică, întemeiat au permis primei instanțe de a constata vinovăția inculpatei în săvârșirea omorului lui Torică C. de către concubina sa, Ungureanu G., deoarece în ziua comiterii infracțiunii date, așa precum rezultă din declarațiile martorilor audiați în prezenta speță, până la survenirea decesului victimei, doar aceasta în intervalul de timp între orele 16.00 și 18.00 s-a întors în gospodăria unde locuia cu Torică C., alte persoane nu au fost observate, iar în contextul în care se certa des cu ultimul, din cauza neajunsurilor și neputinței de a se întreține și îngriji, respectiv având motive de a comite crima imputată, adesea amenințându-l și cu moartea, a săvârșit omorul în condițiile constatate, prin sugrumarea victimei. Cu atât mai mult că, potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 78 „C” din 24 mai-25 iunie 2014, timpul survenirii decesului victimei coincide cu perioada în care inculpata s-a aflat la domiciliul său, după ce a fost alungată pentru că nu îndeplinea calitativ lucrările încredințate de martorul Bulat P. Deși, în prezenta cauză supusă judecării, prevalează probele indirecte în coraport cu cele directe, însă potrivit considerentelor teoretice și jurisprudenței în cazul dacă există două sau mai multe probe indirecte, acestea ar putea fundamenta o hotărâre de condamnare, dacă din înlănțuirea lor logică rezultă o concluzie univocă referitoare la vinovăția inculpatei in comiterea infracțiunii imputate, fapt incident și în prezenta speță. Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că în mod evident din lucrările dosarului, prima instanță a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce confirmă vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii ce i-a fost imputată prin rechizitoriu. De menționat este și acel fapt, că în cadrul cercetării judecătorești, prima instanță a audiat și expertul medic-legist, Verdeș Iu., care a explicat că decesul victimei prin sugrumare nu putea surveni în urma acțiunilor proprii ale victimei, precum și în urma căzăturilor, astfel Colegiul penal atestă că prima instanță a verificat versiunile invocate de către inculpată, care nu și-au găsit confirmarea. Cât privește argumentul apărării și alegațiile instanței de apel, precum că nu a fost verificată versiunea privind posibilitatea comiterii omorului lui Torică C. de către nepotul său, Bulat Gh., cu care a avut un conflict din cauza refuzului oferirii unei odăi de locuit, precum a menționat și martorul Ungureanu V., instanța de recurs consideră nefondată această versiune, deoarece însuși inculpata a declarat în ședința de judecată (f.d. 131-verso v. 2), că în ziua comiterii infracțiunii, Bulat Gh., nu era acasă și că ea la chemat pe ultimul, care se afla la un consătean acasă, cu familia Dușa, unde făceau un prag, l-a chemat pentru a duce cadavrul lui Torică C. la morgă. Instanța de recurs, generalizând cele enunțate mai sus, consideră că prima instanță a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatei și încadrarea juridică a 11 faptelor comise de către Ungureanu G. și a dispus întemeiat condamnarea ultimei în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal. Rezumând cele expuse, în viziunea Colegiului penal lărgit, în prezenta speță și-a găsit confirmare temeiul de recurs invocat de către procuror și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că hotărârea instanței de apel privind achitarea inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, nu cuprinde motive întemeiate pe care și-a întemeiat soluția, respectiv în această parte se reține ca legală și întemeiată sentința, iar apelul declarat de către avocat în numele inculpatei ca fiind greșit admis, din care considerente decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial, cu menținerea hotărârii adoptate de prima instanță în privința lui Ungureanu G. pe capătul de învinuire în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal. 8.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Rusev Serghei în numele inculpatei Așadar, apărătorul inculpatei contestă hotărârea instanței de apel sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea menținerii condamnării lui Ungureanu G. în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal. Verificând argumentele expuse de către autorul recursului, prin prisma incidenței temeiului pentru recurs invocat în susținerea poziției sale privind dezacordul cu soluția instanței de apel referitoare la menținerea condamnării inculpatei în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal lărgit consideră că acestea sunt neîntemeiate. Mai mult ca atât, instanța de recurs constată, că criticile invocate de către apărător referitoare la dezacordul cu condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii de violență în familie, au constituit obiect de studiu în instanța de apel și asupra cărora această instanță și-a expus considerente întemeiate pe acest capăt de învinuire, bazate pe cumulul de probe analizat în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală. În opinia Colegiului penal, la capitolul pronunțării hotărârii în partea menținerii sentinței de recunoaștere a vinovăției inculpatei la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, pronunțându-se asupra tuturor motivelor esențiale invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Prin urmare, instanțele de fond întemeiat au reținut la baza condamnării inculpatei în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, probele menționate în hotărârile sale, inclusiv și declarațiile martorului Bulat Z. (f.d. 127 v. 2), unde aceasta a relatat că: „fratele său, (adică victima Torică C.) mai înainte a fost bătut de Ungureanu G., el s-a plâns că l-a bătut cu cârja, pentru ce a ocărât-o. Aceasta a fost l-a vre-o lună înainte de deces”, deci rezultă că violența în familie a fost săvârșită în perioada menționată în rechizitoriu, adică aprilie-mai 2014. De asemenea, în declarațiile sale date în ședința de judecată (f.d. 126-verso f.d. 2), martorul Bulat Z. a specificat, că în prezența ei, Ungureanu G. a 12 luat cuțitul și în limba rusă spunea victimei că-l taie. Tot acest martor a specificat, că anterior l-a văzut bătut pe fratele său și întrebând-o pe inculpată de ce îl bate, ultima i-a răspuns „aseară l-am bătut pe fratele tău, azi poți s-o iei și tu”. Declarațiile date de către martorul Bulat Z., care locuiește în vecinătatea inculpatei și victimei, coroborează și cu declarațiile date de către martorul, Bulat P., în cadrul urmăririi penale menționate mai sus, precum și de către alți martori audiați, care au comunicat că au auzit despre violențele din această familie. Declarațiile martorilor privind prezența violenței în familie comisă de către Ungureanu G., se confirmă inclusiv și prin concluziile raportului de expertiză medico legală nr. 78 „C” din 24 mai-25 iunie 2014, unde a fost constatat la examinarea cadavrului lui Torică C. și prezența echimozei în jurul ochiului stâng, torace, antebraț stâng și regiunea pectorală stângă spre stern, leziuni care puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui (-or), corp (- uri) contondent (-e) bont (-e) la lovire, având o vechime de 1-2 zile, ce reprezintă dereglarea sănătății de scurtă durată, calificându-se ca vătămări corporale neînsemnate, la persoane vii. Deci, analizate în cumul toate probele, inclusiv cele nominalizate, indică la vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate și prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal. Totodată, instanța de recurs relevă, că conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să judece cauza și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația condamnatului. Colegiul penal lărgit, consideră că în prezenta speță este incident temeiul pentru recurs stipulat la pct. 13) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume – a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului. În corespundere cu art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. În sensul vizat se constată că inculpata a fost corect condamnată de instanțele de fond în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, în redacția legii de până la 16.09.2016, recursul ordinar fiind în acest aspect neîntemeiat, deoarece hotărârile atacate cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția. Însă, conform Legii nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare de la 16.09.2016, din art. 2011 alin. (1) Cod penal au fost excluse calificativele manifestată verbal, care a provocat suferință fizică, psihică și prejudiciu moral, iar pentru maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale, a fost introdusă răspundere contravențională, în temeiul art. 781 Cod contravențional. Prin urmare, legea penală nouă, apărută după ce hotărârile menționate au devenit definitive, este mai favorabilă pentru inculpata Ungureanu G., deoarece îi ameliorează situația. 13 Potrivit art. 391 alin. (2), 332 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal, cu aplicarea sancțiunii administrative prevăzute în Codul contravențional. Totodată, conform art. 101 alin. (6) Cod penal, dacă fapta pentru care persoana execută pedeapsa nu se mai consideră infracțiune în conformitate cu prevederile legii noi, ci constituie o contravenție, sancțiunea contravențională nu se mai aplică, indiferent de categoria și mărimea sancțiunii prevăzute. În asemenea circumstanțe, procesul penal urmează a fi încetat, pe motiv că fapta inculpatei, Ungureanu G., constituie o contravenție. Respectiv, inculpata nu poate fi sancționată contravențional, deoarece a expirat termenul de prescripție a tragerii la răspundere contravențională conform art. 30 alin. (2) Cod contravențional (în redacția legii de până la 01.08.2016). În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială sau totală a hotărârilor atacate, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului. Generalizând cele expuse, se impune soluția de admitere a recursurilor, casarea parțială a hotărârilor contestate, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri în aspectul vizat.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod penal, art. 3 alin. (2), 30 alin. (1) - (3) Cod contravențional, art. 332 alin. (2), 391 alin. (2), 424 alin. (2), 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Tomița Mihail și avocatul Rusev Serghei în numele inculpatei, casează parțial decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 mai 2016 și sentința Judecătoriei Cantemir din 26 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Ungureanu Galina Alexandr, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre prin care: - se încetează procesul penal în privința inculpatei Ungureanu Galina Alexandr pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta acesteia constituie o contravenție prevăzută la art. 781 Cod contravențional, fără aplicarea sancțiunii contravenționale, în legătura cu expirarea termenului de prescripție; - se menține sentința Judecătoriei Cantemir din 26 februarie 2016, pe capătul de învinuire în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, prin care Ungureanu Galina Alexandr, a fost condamnată la 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Termenul executării pedepsei stabilite inculpatei Ungureanu Galina Alexandr, urmează a fi calculată din momentul reținerii. 14 În termenul executării pedepsei stabilite inculpatei Ungureanu Galina Alexandr, urmează a fi inclusă perioada aflării acesteia în detenție preventivă de la data de 25 mai 2014 până la data de 03 iulie 2014 și de la data de 30 decembrie 2015 până la data de 17 mai 2016 inclusiv. În rest, hotărârile contestate se mențin. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 06 decembrie 2016. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion 15