1ra-352/2016 — art. 186 alin. 2 lit. d, 188 alin. 2 lit. e, f, 190 alin. 1 CP

1ra-352/2016 — art. 186 alin. 2 lit. d, 188 alin. 2 lit. e, f, 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-352/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Nisporeni din 25 iunie 2015 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Gavrilița Leonid Constantin, născut la 09 noiembrie 1982,

originar și domiciliat r-l. Strășeni, com. Micleușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Gavrilița Leonid

Constantin, a fost condamnat în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani 8 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis;

- art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 6 ani 8 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis;

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

total, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 9 ani 4 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa numită, au fost adăugate

parțial pedepsele stabilite prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 25 iunie 2015 și

sentința Judecătoriei Hîncești din 05 ianuarie 2015, fiindu-i stabilită pedeapsă

definitivă 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și amendă în

mărime de 500 unități convenționale.

A fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Gavrilița L. în baza art. 190

alin. (1) Cod penal, pe motivul împăcării părților.

S-a încasat de la Gavrilița L. în beneficiul lui Onica Ecaterina prejudiciul

material în sumă de 3.000 lei.

1

timpul zilei, prin acces liber, a intrat în casa lui Budeanu Olga, amplasată în com.

Micleușeni r-l Strășeni, unde acționând în scop de profit și sustragere a bunurilor

altei persoane, pe ascuns, din casa acesteia, a sustras un telefon mobil de model

„Orange Tara” cu nr. IMEI 358044031038389 în valoare de 1.200 lei, după care cu

bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzând părții vătămate

Budeanu O., un prejudiciu material în proporții considerabile în valoare totală de

1.200 lei.

Tot el, Gavrilița L., la data de 08 august 2014, în timpul zilei, prin acces liber, a

intrat în casa lui Onica E., amplasată în com. Micleușeni, r-l Strășeni, acționând în

scop de profit și sustragere a bunurilor altei persoane, pe ascuns, din casa acesteia, a

sustras un telefon mobil de model „Nokia Lumea 520” cu nr. IMEI 3583050223099 în

valoare de 2.000 lei, un telefon mobil de model „LG” în valoare de 1.000 lei și din

geantă a sustras suma de 2.000 lei, după care cu bunurile și banii sustrași a părăsit

locul comiterii infracțiunii, astfel, cauzând părții vătămate Onica E., un prejudiciu

material în proporții considerabile în valoare totală de 5.800 lei.

Gavrilița L. la data de 02 ianuarie 2015, în jurul orei 21.30, aflându-se în s.

Cristești, r-l. Nisporeni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând cu scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, sub pretextul că a fost trimis să ia o pereche de

pantaloni, abuzând de încrederea proprietarei, a intrat în locuința lui Arhire M. unde

în timp ce ultima căuta o sacoșă pentru a pune pantalonii, a luat un cuțit de pe masă

și s-a repezit spre ea, a apucat-o de haine și i-a pus cuțitul la gât, astfel amenințând-o

cu aplicarea violenței periculoase pentru viață și sănătate, a cerut să-i dea bani și un

calculator, după care spunându-i-se că calculatorul nu este acasă, a sustras în mod

deschis un DVD - player de model BBK și a părăsit locul faptei într-o direcție

necunoscută, cauzând pătimitei suferință psihică și un prejudiciu material în mărime

de 800 lei.

Tot el, Gavrilița L., la data de 31 decembrie 2014, în jurul orei 18.00, urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, s-a deplasat la domiciliul lui Bostan Aliona, situat în s. Ciorești, r-l

Nisporeni, unde folosindu-se de faptul că proprietara nu era la domiciliu, sub

pretextul că urmează să ducă careva bunuri materiale proprietarei, a dobândit de la

fiica minoră Bostan Adriana, o scurtă de iarnă pentru dame cu costul de 530 lei, un

inel din aur cu proba 585 cu greutatea de aproximativ 7 grame, cu costul de 520 lei

pentru un gram și un inel din argint cu greutatea de aproximativ 8 grame, cu costul

de 230 lei pentru un gram, cauzând pătimitei Bostan A. o daună materială în sumă

totală de 5.830 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Gavrilița L. a fost calificată de drept în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal și anume –furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile, art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal – tîlhăria, adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența

2

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violențe, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza art. 190 alin. (1) Cod penal –

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- a recunoscut vina pe deplin, cauza fiind examinată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, iar prima instanță i-a aplicat o pedeapsă

prea aspră;

- partea vătămată Budeanu O. căreia i-a fost sustras telefonul mobil nu a

prezentat în instanța de judecată careva bon de plată ce ar confirma costul

telefonului mobil;

- îi pare foarte rău de cele comise și sincer se căiește.

2015, a fost respins apelul inculpatului ca nefondat și menținută sentința.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării și

just a stabilit vinovăția inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat că vina inculpatului Gavrilița L. în comiterea

infracțiunilor imputate se confirmă prin probele cercetate în cadrul ședinței de

judecată: declarațiile părților vătămate Budeanu O., Onica E., Arhire M., Bostan A.,

martorilor Culeanu V., Culeanu C., Sava I., Pîslaru M., Onica V., Platica R., Arhire

A., Vistarovschi V., Bocșenean I., Codreanu Ș., Drucinschi A., Bostan A., Sfercevscaia

L. și prin materialele cauzei și anume: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 28.11.2014 și anexa (f.d. 39); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 20 ianuarie 2015 (f.d. 60); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 11.09.2014 și anexa (f.d. 41); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din data de 08.08.2014, precum și planșele fotografice anexă (f.d. 7); procesul-

verbul de ridicare din 14 august 2014 (f.d. 22); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 28 august 2014 (f.d. 25); ordonanța și proces verbal de ridicare din

data de 17.02.2015 (f.d. 24-25); ordonanță și proces verbal de ridicare din data de

24.02.2015 (f.d. 27-28).

În viziunea instanței de apel, este corectă concluzia primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. e), f), art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 190 alin. (1) Cod penal.

3

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și motivat a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei, persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite și corect a

concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea pedepsei

închisorii.

Instanța de apel a reținut că reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite,

inclusiv că inculpatul la locul de trai se caracterizează negativ, anterior a fost

condamnat pentru comiterea infracțiunilor similare și pentru alte fapte care au

relevanță pentru cauză, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii nu s-a corectat

continuând activitatea infracțională, de faptul că a recunoscut integral vina și regretă

cele comise, totodată, ținând cont și de scopul pedepsei penale îndreptate spre

restabilirea echității sociale, instanța de judecată just a apreciat că posibilitatea de

corijare și reeducare a inculpatului este posibilă doar prin izolarea de societate.

Instanța de apel a statuat că la aplicarea pedepsei cu închisoare, în limitele

sancțiunii normelor incriminate, prima instanță just a evidențiat faptul că, inculpatul

se afla în stare de recidivă deosebit de periculoasă, deoarece anterior a fost

condamnat de trei ori la închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor intenționate.

În viziunea instanței de apel, prima instanță just, la aprecierea modului și

măsurii de pedeapsă, a luat în considerație atât circumstanțele atenuante, cât și cele

agravante, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor incriminate, ce fac parte din

categoria celor mai puțin grave și grave, de personalitatea inculpatului, căința

sinceră a ultimului, de faptul că anterior a mai comis infracțiuni similare, nu a

manifestat semne de integrare în societate, nu a făcut careva concluzii în vederea

schimbării comportamentului său, privind respectarea regulilor de conviețuire și a

ordinii de drept.

Ce ține de învinuirea adusă inculpatului în baza art. 190 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a menționat că în ședința primei instanțe au intervenit situații

favorabile pentru inculpat și anume împăcarea acestuia cu partea vătămată, ultima

careva pretenții materiale nu are față de inculpat, astfel legea penală permite

împăcarea părților și instanța de judecată just a procedat potrivit prescripțiilor art.

109 Cod penal și a încetat procesul penal pe acest capăt de învinuire.

Totodată, instanța de apel a stabilit că inculpatul este predispus de a comite

delicte penale, deoarece anterior a fost supus răspunderii și pedepsei penale, însă

concluzii corespunzătoare nu a făcut și a comis delicte similare. De asemenea, prima

instanță just a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Onică E.,

dispunând încasarea din contul inculpatului cu titlul de prejudiciu patrimonial suma

de 3.000 lei.

În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță just a aplicat

prevederile art. 90 alin. (10) și art. 84 alin. (4) Codul penal, iar măsura de pedeapsă a

fost stabilită în limitele prevăzute de legislație.

4

avocatul Gorencu C. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acestora și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și probele

administrate pe dosar nu au fost verificate de către instanța de apel prin prisma art.

101 Cod de procedură penală;

- instanța de apel a apreciat din nou circumstanțele atenuante și agravante ale

cauzei stabilite de prima instanță, fără a stabili altele noi și nu s-a expus argumentat

asupra circumstanțelor cauzei, inclusiv nu s-a expus asupra tuturor motivelor

indicate în apel;

- instanța de apel a constatat că pe cauză există circumstanțe atenuante, care se

i-au în considerație la stabilirea pedepsei, însă nu le-a enumerat;

- la aplicarea pedepsei inculpatului instanțele de judecată nu au dat o deplină

eficiență prevederilor prevăzute de art. art. 61, 75 Cod penal;

- pedeapsa stabilită de instanțele de judecată nu este una echitabilă în raport cu

fapta comisă, personalitatea inculpatului și circumstanțele atenuante, nefiind

motivată cumularea totală a pedepselor, în final fiind aplicată o pedeapsă prea

gravă;

- instanțele de judecată i-au aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, adică

mai mare de 3/4 din maximul celei mai aspre pedepse, prin urmare fiind aplicată o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale;

- la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de judecată nu au dat o

deplină eficiență faptului, că inculpatul a recunoscut pe deplin vina în comiterea

infracțiunii incriminate; a depus cerere și cauza a fost examinată în procedura

simplificată în conformitate cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală mult

mai rapid, fără a fi citați martorii și alte persoane; a colaborat cu organul de urmărire

penală; se căiește sincer de cele comise; a conștientizat pericolul social al faptelor

comise, precum și urmările acestor fapte; a promis că pe viitor nu va m-ai săvârși

careva acțiuni ilegale; careva consecințe grave n-au survenit; la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află; are domiciliu permanent în com. Micleușeni, r-l.

Strășeni.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece redă textul

apelului declarat, iar instanța de apel pe deplin l-a examinat și apreciind toate

probele în ansamblu, în conformitate cu art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, s-

a pronunțat argumentat și detaliat asupra lui. De asemenea, instanța corect a

constatat vinovăția lui Gavriliță L. în comiterea infracțiunilor imputate, iar termenul

5

și categoria de pedeapsă au fost stabilite în dependență de circumstanțele atenuante

și agravante, prevăzute de art. 76, 77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise

în art. 78 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

8.1 Cu referire la temeiul invocat de avocatul Gorencu C. prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de faptul că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și probele administrate pe

dosar nu au fost verificate de către instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală; instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra circumstanțelor

cauzei, inclusiv nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apel, Colegiul

penal constată că nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel, distinctiv în raport cu cele

trei infracțiuni imputate în sarcina inculpatului, a motivat cu suficientă amplitudine

în filele 240-251 v. III, din cuprinsul deciziei atacate, soluția de vinovăție a

inculpatului, calificarea acțiunilor acestuia, inclusiv și individualizarea pedepsei.

Dintr-un alt punct de vedere, Colegiul penal cu titlu de premisă reține că,

instanțele au obligația de a-și motiva hotărârea în vederea garantării bunei

administrări a justiției, dar și a drepturilor părților la un proces echitabil, în

conformitate cu dispozițiile art. 6 din CEDO, astfel ca justițiabilul să poată observa

care dintre argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care aceste apărări

i-au fost respinse (cauza Burg și alții c. Franței, cauza Suominen c. Finlandei).

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire

care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea

părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la

legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de control judiciar, elementele

necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

6

Reieșind din jurisprudența CEDO, instanța de recurs reiterează că nu trebuie să

existe un răspuns la fiecare argument avansat de părți, atâta timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-

a procedat, de altfel, în cauza de față.

Instanța de recurs reține că, instanța de apel, investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, a constatat existența faptelor și a

prezentat împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, scopul în care au fost

săvârșite faptele și a concluzionat corect că acestea se circumscriu încadrării juridice

în baza art. art. 186 alin. (2) lit. d), 188 alin. (2) lit. e), f), 190 alin. (1) Cod penal. În

continuare, instanța de recurs în aceiași ordine de idei specifică că, așa cum rezultă

din textul deciziei atacate, se constată că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelului declarat de inculpat ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără careva

modificări.

De asemenea, instanța de recurs constată că conform apelului declarat de către

inculpat, acesta a invocat critici referitor la pedeapsa aplicată, neinvocând

dezacordul cu probele sau starea de fapt stabilită de prima instanță, cu toate acestea

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar,

astfel s-a conformat dispozițiilor prevederilor art. 409 alin. (2) Cod procedură penală,

care prevăd ca principiu fundamental pentru judecata în fața instanței de apel,

obligația acesteia ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant

să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

8.2 Cu referire la cele invocate de recurent în sensul prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs constată că autorul critică

hotărârile instanțelor de fond referitor la stabilirea pedepsei, ce se consideră a fi prea

aspră și din care considerente se solicită aplicarea unei pedepse mai blânde în

privința inculpatului pentru faptele săvârșite.

Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs invocat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanțele de fond și-au motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 82 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolelor imputate acestuia prin rechizitoriu, ținînd cont și de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel în sprijinul statuării

respective se relevă următoarele.

În primul rînd, instanța de recurs remarcă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

7

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Instanța de recurs menționează că inculpatul este condamnat în baza art. art.

186 alin. (2) lit. d), 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal și se află în stare de recidivă

deosebit de periculoasă, astfel, conform art. 34, 82 Cod penal, mărimea pedepsei

pentru recidivă deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de cel puțin trei pătrimi

din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod.

De asemenea, Colegiul evidențiază că, inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță

prin încheiere, astfel potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, ultimul

beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din art. 82 Cod penal,

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-78 din Cod penal

care reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor

condamnate.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că sancțiunea art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de până la 4 ani, astfel

încât, conform art. 82 Cod penal, pedeapsa minimă nu poate fi mai mică de 3 ani

închisoare. La judecarea cauzei în procedura art. 3641 Cod de procedură penală,

limita maximă de pedeapsă prin reducere cu o treime va fi 2 ani și 8 luni, iar cea

minimă, va constitui 2 ani închisoare. Astfel, după caz, se stabilește noua limită

minimă și maximă de pedeapsă sub formă de închisoare, care este de la 2 ani - la 2

ani și 8 luni închisoare. Sancțiunea art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, prevede

pedeapsa închisorii de la 8 la 10 ani. Conform art. 82 Cod penal și în conformitate cu

alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, prin reducerea limitelor minime și

maxime de pedeapsă cu o treime, se stabilește noua limită minimă și maximă de

pedeapsă sub formă de închisoare, care este de la 5 ani la 6 ani și 8 luni.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani 8 luni închisoare în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal și de 6 ani 8 luni închisoare în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal, se încadrează în limitele sancțiunii normelor penale date, conform noilor

limite stabilite.

8

Colegiul penal reține că, în prezenta cauză penală, prima instanță a reținut ca

circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal – căința sinceră și contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii prin recunoașterea vinei, iar ca circumstanțe

agravante, conform art. 77 Cod penal, au fost stabilite – săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare și pentru

alte fapte care au relevanță pentru cauză. În același timp, Colegiul penal relevă că,

recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate

valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f)

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică (pct. 35 Hotărîrea Plenului CSJ nr. 13 cu privire la aplicarea prevederilor

art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești din 16.12.2013). Deci în speța dată,

urmează a fi reținute ca circumstanță atenuantă –căința sinceră și ca circumstanță

agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiuni similare și pentru alte fapte care au relevanță pentru

cauză, împrejurări ce au fost menționate și de instanța de apel, din care considerent,

instanța de recurs respinge critica recurentului precum că instanța de apel a

constatat că pe cauză există circumstanțe atenuante, care se i-au în considerație la

stabilirea pedepsei, însă nu le-a enumerat.

Totodată, Colegiul atestă că, la stabilirea pedepsei, instanțele de fond în

conformitate cu art. 75 Cod penal, au ținut cont și de faptul că infracțiunile săvârșite

de inculpat se atribuie la categoria celor mai puțin grave și grave, la locul de trai se

caracterizează negativ, ca o persoană problematică și care consumă abuziv alcool, nu

a manifestat semne de integrare în societate și nu a făcut careva concluzii în vederea

schimbării comportamentului său, privind respectarea regulilor de convețuire și a

ordinii de drept, astfel corect au conchis, în atare circumstanțe reeducarea și corijarea

inculpatului este imposibilă fără izolare de societate, definitiv fiindu-i numită

pedeapsa conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul total, de 9 ani și 4 luni ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanțele de

fond au argumentat pe deplin motivele pentru care au aplicat inculpatului în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, pedeapsa ce este egală cu

limita maximă stabilită în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

la care se putea ajunge urmare a circumstanțelor expuse mai sus, din care

considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile avocatului

Gorencu C. precum că la aplicarea pedepsei inculpatului instanțele de judecată nu

au dat o deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită

de instanțele de judecată nu este una echitabilă în raport cu fapta comisă,

personalitatea inculpatului și circumstanțele atenuante, nefiind motivată cumularea

totală a pedepselor, în final fiind aplicată o pedeapsă prea gravă, adică mai mare de

3/4 din maximul celei mai aspre pedepse.

Mai mult ca atît, referitor la criticile invocate de recurent precum că instanțele

de judecată nu au dat o deplină eficiență faptului, că inculpatul a depus cerere, cauza

9

fiind examinată în procedura simplificată în conformitate cu prevederile art. 3641

Cod de procedură penală mult mai rapid, fără a fi citați martorii, a recunoscut pe

deplin vina în comiterea infracțiunii incriminate, a colaborat cu organul de urmărire

penală, instanța de recurs reiterează că, aceste circumstanțe au atras incidența

procedurii simplificate în baza art. 3641 Cod de procedură penală, la cererea

inculpatului, în urma căreia prima instanță a redus cu o treime pedeapsa cu

închisoare, prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului

cod.

Ce ține de circumstanțele precum că inculpatul a promis că pe viitor nu va m-ai

săvârși careva acțiuni ilegale, careva consecințe grave n-au survenit, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, are domiciliu permanent în com.

Micleușeni, r. Strășeni, Colegiul penal menționează că împrejurările în cauză nu sunt

suficiente pentru a răsturna soluția instanțelor de fond, deoarece nu diminuează

cumva responsabilitatea pentru infracțiunile săvârșite.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai blânde în privința lui Gavrilița L. nu se constată, iar pedeapsa, astfel

cum a fost stabilită de către prima instanță și menținută de către instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gorencu

Cornelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Gavrilița

Leonid Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 24 februarie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10