1re-165/16 — art. 152 alin.1 CP

Dosarul nr. 1re-165/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan și Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de partea

vătămată Grigoraș Semion, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca din 29

decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 februarie 2016,

în cauza penală în privința lui

Tamazlîcari Mihai Nicolae, născut la

01.09.1998, originar din sat. Pîrlița, r-nul Soroca,

locuitor al or. Soroca, str. Viilor, 6 ap. 30,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 03.11.2015 - 29.12.2015;

- instanța de recurs: 25.01.2016 - 24.02.2016;

- instanța de recurs ordinar: 23.08.2016 - 09.11.2016;

C O N S T A T Ă :

baza acordului de recunoaștere a vinovăției, Tamazlîcari Mihai a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 3 ani.

inculpatul Tamazlîcari Mihai, la 07.07.2015 aproximativ orele 23.00, aflându-se

împreună cu membrii familiei lângă barul „Liliacul Zburător”, situat în or. Soroca str.

Ștefan cel Mare 110, în urma unui conflict generat cu partea vătămată Grigoraș Simion,

a.n. 1992, domiciliat în or. Soroca, str. Busuiocului 10, care mai târziu a trecut în bătaie,

intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu pumnul în regiunea feței, în rezultatul cărui

fapt și-a pierdut cunoștința, unde fiind doborât la pământ a continuat să-i aplice lovituri

cu picioarele peste diferite părți ale corpului, astfel cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 130 „A” din 18.08.2015, fractura bilaterală a mandibulei în

regiunea mentonieră pe stânga și angulară pe dreapta cu deplasare pronunțată, comoție

cerebrală, care s-au produs prin mecanism de lovire cu obiecte contondente, datează din

07.07.2015 și se califică ca vătămare corporală medie, după criteriul dereglare de

sănătate de lungă durată, mai mult de 21 zile.

1

acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului Tamazlîcari Mihai în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 80 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă

de 1 an 8 luni închisoare. În baza art. 90 Cod penal, a fi suspendată condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

În motivarea recursului s-a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatului minor

Tamazlîcari Mihai, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 509 alin. (4) Cod de

procedură penală, art. 70 alin. (3), 80 Cod penal, Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 6 din 24.12.2010 „Cu privire la judecarea cauzei în procedura acordului de

recunoaștere a vinovăției”, stabilindu-i astfel eronat termenul pedepsei.

În așa mod, în cazul din speță pedeapsa maximă care putea fi stabilită inculpatului

Tamazlîcari Mihai constituie 1 an 8 luni închisoare. Totodată menționează, că instanța

incorect i-a stabilit inculpatului tipul penitenciarului semiînchis, din motiv că inculpații

minori își ispășesc pedeapsa în penitenciar pentru minori.

dispus admiterea recursului declarat de procuror, casarea sentinței, pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Tamazlîcari Mihai se consideră condamnat conform art. 152 alin. (1) Cod penal și în

baza acestei legi, cu aplicarea art. 70 alin. (3) Cod penal, i se stabilește pedeapsa sub formă

de 1 (un) an 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

4.1. La adoptarea soluției instanța de recurs a constatat, că instanța de fond a stabilit

în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță deplină cu probele

administrate amplu analizate și just apreciate, ajungând corect la concluzia privind

vinovăția inculpatului Tamazlîcari Mihai în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal. Mai mult, judecarea cauzei a avut loc în procedura acordului de

recunoaștere a vinovăției încheiat între procuror și inculpat, prin care inculpatul a

recunoscut pe deplin vina sa de comiterea infracțiunii ce i-a fost incriminată.

Totodată, Colegiul a menționat că există temei legal pentru casarea hotărârii atacate

în partea numirii pedepsei inculpatului, dat fiind faptul, că instanța de fond, la aplicarea

pedepsei inculpatului nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 67, 75 Cod

penal.

Instanța de recurs a constatat că, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.

70 alin. (3), 80 Cod penal, aplicându-i inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

pedeapsa în alte limite decât cele ce urmau a fi aplicate prin prisma prevederilor

normelor menționate. Faptul dat a fost corect indicat de către procuror în recursul

declarat, deoarece, la calcularea termenului pedepsei în privința unui minor, urmau a fi

luate în considerație art. 70 alin. (3) Cod penal, după care se aplică prevederile art. 80

Cod penal.

Astfel, Colegiul a menționat că sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod penal prevede

2

pedeapsa închisorii de până la 5 ani. Luând în considerație prevederile art. 70 alin. (3)

Cod penal, maximul pedepsei se reduce la jumătate, limita maximă constituind 2 ani 6

luni închisoare. Aplicând prevederile art. 80 Cod penal, limita de pedeapsă în cazul dat

se reduce cu 1/3, inculpatului fiind posibil de stabilit pedeapsa maxim admisibilă de 1

an 8 luni închisoare, și nu 3 ani închisoare după cum incorect i-a aplicat inculpatului

instanța de fond. Din aceste motive au fost considerate întemeiate argumentele

recurentului precum că instanța de judecată neîntemeiat și incorect a aplicat pedeapsa

de 3 ani închisoare, agravând astfel situația inculpatului minor.

Anume din aceste motive Colegiul a considerat necesar a admite recursul

procurorului, cu stabilirea pedepsei inculpatului ținând cont de prevederile art. 70 și 80

Cod penal, urmând a numi pedeapsa la limita maxim admisibilă de 1 an 8 luni

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, pedeapsă care

va corecta și va reeduca inculpatul minor.

Totodată, Colegiul a considerat întemeiat și argumentul expus de procuror privind

stabilirea eronată de către instanța de fond a tipului penitenciarului în privința

inculpatului, or potrivit prevederilor art. 72 alin. (5) Cod penal, persoanele care nu au

atins vârsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în penitenciar pentru minori,

ținându-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele penale și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite.

Astfel, instanța de fond la aplicarea pedepsei închisorii, eronat a indicat tipul

penitenciarului semiînchis pentru executarea pedepsei de către inculpatul minor.

Colegiul a menționat că în cazul în care instanța de fond a ajuns la concluzia privind

stabilirea pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia, nu era

necesară concretizarea tipului penitenciarului în care inculpatul urmează să execute

pedeapsa, cu atât mai mult, când acesta este stabilit greșit.

Mai mult ca atât, sentința este contradictorie, în partea motivată a acesteia fiind

indicat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, pe când în dispozitiv, instanța

stabilește inculpatului pedeapsa închisorii.

judecătorești au devenit irevocabile.

menționate solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cauza să

fie remisă în instanța de recurs pentru rejudecare.

În motivare, partea vătămată, invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 12) Cod de

procedură penală a indicat că atât organul de urmărire penală cât și instanțele de judecată,

au pus la baza sentinței de condamnare a lui Tamazlîcari Mihai declarațiile rudelor

acestuia, care sunt persoane cointeresate și care la începutul anchetei penale au figurat în

calitate de bănuiți, și anume Tamazlîcari N., Tamazlîcari I., Tamazlîcari O., aceste

declarații urmând a fi apreciate critic, or, la începutul anchetei penale, acțiunile persoanelor

ce au aplicat leziuni corporale părții vătămate, au fost încadrate în prevederile art. 152

alin.(2) Cod penal.

3

7.1.Asupra recursului declarat procurorul depune referință solicitând

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece nu îndeplinește cerințele

legale de conținut, constatând că autorul recursului nu a invocat concret nici unul din

temeiurile prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.

7.2. Inculpatul, de asemenea a depus referință asupra recursului declarat prin care a

menționat, că acesta urmează a fi respins cu menținerea hotărârilor atacate deoarece nu este

motivat și este depus peste termen.

materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Analizând materialele dosarului Colegiul constată că, cauza a fost examinată în baza

acordului de recunoaștere a vinovăției, astfel că, decizia instanței ierarhic inferioare a fost

adoptată în procedura recursului împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este

prevăzută calea de atac apelul, art.437 - 449 Cod de procedură penală și respectiv a devenit

irevocabilă de la data pronunțării.

Potrivit prevederilor art.452 coroborat cu art.453, 454 Cod de procedură penală

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3),

precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara

la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești

irevocabile, fiind respectate următoarele condiții:

- au fost epuizate căile ordinare de atac;

- există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează

Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii;

- recursul nu este declarat repetat;

- recursul este declarat în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii judecătorești sau, în cazul în care cererea a fost comunicată Guvernului

Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la data

comunicării ei.

Declarând recurs în anulare, recurentul este obligat să invoce încălcările comise de

către instanța a cărei hotărâre se contestă cu indicarea viciului fundamental în cadrul

procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată, prevederi stipulate și în art. 455

alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală.

Astfel, conform art.453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează

Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Deoarece temeiurile pentru recurs în anulare sunt expres și limitativ stipulate de lege,

rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la aceasta, cu indicarea expresă

a temeiurilor pe care se întemeiază.

4

Din textul recursului în anulare rezultă că, recurentul nu a respectat aceste cerințe și

n-a invocat expres nici unul din temeiurile prevăzute la art. 453 alin.(1) Cod de procedură

penală, acesta criticând hotărârile instanțelor ierarhic inferioare și invocând dezacordul cu

calificarea acțiunilor inculpatului, considerând că fapta comisă constituie infracțiunea

prevăzută de art. 152 alin.(2) Cod penal, fără a motiva ilegalitatea hotărârilor atacate sub

aspectul cerințelor și exigenților legii și fără a invoca vre-un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată.

Astfel, în recursul părții vătămate nu sunt expres enumerate circumstanțele ce sunt

considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile

și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența

încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat

hotărârea atacată, omițându-se și argumentarea ilegalității hotărârii contestate, cu indicarea

unor erori de drept concrete.

Din aceste considerente, rezultă că recursul în anulare nu întrunește condițiile de

conținut prevăzute în articolele nominalizate, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul în anulare al părții vătămate cu circumstanțe în fapt și în

drept care l-ar justifica, din motiv că, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește

cerințele legale de conținut, din aceste motive recursul părții vătămate Grigoraș Semion,

urmează a fi declarat inadmisibil.

456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de partea vătămată Grigoraș Semion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 februarie 2016, în cauza

penală în privința lui Tamazlîcari Mihai, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 23 noiembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5