1ra-1592/2016 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-1592/2016 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1592/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016, în

cauza penală privindu-i pe

Stegărescu Grigorii Ivan, născut la 29 iulie

1985, originar și domiciliat în s. Bardar, r-nul

Ialoveni.

Stegărescu Maria Vasile, născută la 05

aprilie 1993, originar și domiciliat în s. Bardar, r-nul

Ialoveni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.09.2015 – 28.04.2016;

Instanța de apel: 23.05.2016 – 06.06.2016;

Instanța de recurs: 19.07.2016 – 05.10.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Stegărescu Maria au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute art.201/1

alin.(1) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

(trei) luni.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare stabilită inculpaților a

fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 1 an.

1

Grigorii de comun acord și împreună cu soția sa Stegărescu Maria, la data de 27.06.2015,

aproximativ la ora 12:30 min, aflîndu-se la domiciliu situat în or. Ialoveni str. Putna 35,

avînd scopul comiterii violenței în familie, manifestată prin cauzarea vătămării corporale

unui membru de familie, în rezultatul unui conflict iscat spontan cu mama soacră

Stegărescu Maria pe marginea relațiilor de familie, au numit-o pe ultima cu cuvinte

necenzurate, apoi în mod intenționat i-au aplicat lovituri cu pumnii peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico legală nr. 1800/D din

20.08.2015, vătămări neînsemnate sub formă de excoriații la nivelul suprafeței palmare a

mîinii stîngi.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 201/1 alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau

inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material

sau moral.

Bogos în interesele inculpaților Stegărescu Grigorii și Stegărescu Maria, prin care a

solicitat casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia inculpații Stegărescu

Grigorii și Stegărescu Maria să fie achitați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute art.201/1

alin.(1) Cod penal.

În motivarea apelului, apărarea a menționat că este foarte greu de apreciat obiectiv

care este situația reală și atmosfera într-o familie, care este motivul real al certurilor și

cine este inițiatorul, apărarea a solicitat să fie efectuată o anchetă socială pentru a se

determina relațiile sociale, originea și motivul certurilor care ar fi ajutat instanța la

emiterea unei hotărîri mai corecte, dar din păcate instanța de judecată a respins această

cerere, fapt care a privat apărarea de acces pentru a prezenta probe în susținerea

nevinovăției inculpaților.

Totodată, a indicat că consideră învinuirea adusă nemotivată, neîntemeiată bazată

doar pe presupuneri, și declarații vădit subiective, iar o sentință nu poate să fie adoptată pe

astfel de probe. Astfel, consideră că acțiunile lui Stegărescu Maria și Stegărescu Grigorii

nu întrunesc elementul principal al laturii obiective al acțiunii de violență în familie, și

anume violența în familie este acțiunea intenționată manifestată fizic si verbal comisă de

un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei.

Prin urmare, a menționat că acuzarea nu a adus nici o probă în susținerea

învinuirilor aduse lui Stegărescu Maria și Stegărescu Grigorii prin rechizitoriu, iar singura

2

presupusă probă este declarația părții vătămate Stegărescu Maria. Mai mult, inculpații

vina nu o recunosc și au relatat că mama Maria a inițiat conflictul cu scopul că să-i dea

afară din casă, iar cele relatate de aceștia reprezintă circumstanțele reale ori în cadrul

dosarului a fost demonstrată nevinovăția lor prin declarațiile inculpaților care și-au găsit

veridicitatea, pe cînd cele ale părții vătămate nu. Potrivit raportului de expertiză medico

legală nr. 1800/D din 03 august 2015 la partea vătămată s-a depistat doar o leziune în

regiunea palmară a mîinii stîngi calificată ca vătămare corporală neînsemnată - la partea

vătămată - leziune care este accesibilă pentru mînă proprie, poate fi provocată de la

căderea corpului de la înălțime proprie. Alte careva leziuni nu au fost depistate la cet.

Stegărescu Maria, mai ales în regiunea capului acolo unde pretinde ultima că a fost lovită,

deci partea vătămată duce organele de anchetă și instanțele în eroare și minte despre faptul

că a fost cumva lovită cu o găleată în cap, ori acestea afirmații nu-și regăsesc confirmarea

în cadrul dosarului.

admis apelul declarat, sentința a fost casată, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit căreia Stegărescu Grigorii și Stegărescu Maria au fost achitați de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 201/1 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracționale.

că potrivit probelor administrate, învinuirea adusă inculpaților Stegărescu Maria și

Stegărescu Grigorii în baza art. 201/1 alin.(1) Cod penal, nu și-a găsit confirmare, motiv

pentru care aceștia au fost achitați.

Instanța de apel, a considerat pripită concluzia primei instanțe privind confirmarea

vinovăției inculpaților Stegărescu Maria și Stegărescu Grigorii în comiterea infracțiunii

imputate, deoarece nici una dintre probele administrate în prima instanță, nu au confirmat

cu certitudine și fără nici un dubiu că, Stegărescu Maria și Stegărescu Grigorii au săvîrșit

infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a reținut argumentele invocate de apelant și anume că este foarte

greu de apreciat obiectiv care este situația reală și atmosfera într-o familie, care este

motivul real al certurilor și cine este inițiatorul, ori potrivit declarațiilor martorului

Vasilița Vera aceasta a declarat că Stegărescu Maria îi este fină de cununie și cunoaște

familia dată, ca una cu conflicte inițiate, în special, de pătimită. Toți copii acesteia fiind

alungați periodic din locuință.

În acest context, instanța de apel a reținut și faptul că declarațiile părții vătămate au

fost schimbate de mai multe ori, și anume prin procesele verbale de confruntare din

15.07.2015 și 16.07.2015, dintre inculpați și partea vătămată, ultima a relatat despre niște

circumstanțe foarte importante în stabilirea adevărului, pe care le-a tăinuit anterior de

anchetă, și anume: la întrebările apărării partea vătămată Stegărescu Maria a comunicat că

3

anume ea a inițiat conflictul prin faptul că a început discuția pe un ton înalt și cu cuvinte

neplăcute, că anume ultima întîi a stropit-o cu apă dintr-o cratiță cu care spălase păstăile

pe nora sa, Stegărescu Maria, iar abia după aceasta nora a stropit-o cu apă din găleată,

deci de aici rezultă clar cine a fost inițiatorul cerții fiind anume partea vătămată

Stegărescu Maria.

La fel, partea vătămată Stegărescu Maria a comunicat că nu a fost lovită cu pumnii

de nimeni la 27.06.2015, ultima relatînd doar că a fost îmbrîncită de fiul său Stegărescu

Grigore în momentul cînd ea a dorit să o tragă de păr pe nora sa, Stegărescu Maria, acesta

apărînd-o, iar ca rezultat s-a lovit la palma mîinii stîngi de colțul mobilierului.

Astfel, instanța de apel a conchis că învinuirea adusă inculpaților este una

nemotivată, neîntemeiată bazată doar pe presupuneri, și declarații vădit subiective, iar o

sentință nu poate să fie adoptată pe astfel de probe. Ori acuzarea nu a adus nici o probă în

susținerea învinuirilor aduse lui Stegărescu Maria și Stegărescu Grigore prin rechizitoriu,

iar singura presupusă probă este declarația părții vătămate Stegărescu Maria.

Astfel, prima instanță neîntemeiat a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile

părții vătămate, or aceasta urma să ia în calcul cele relatate de către martori ori

comportamentul părții vătămate în familie este unul provocator.

În continuare, instanța de apel a reținut argumentele invocate de apărare și anume

că în învinuirea înaintată la data de 09.09.2015 de către acuzatorul de stat sunt niște

neconcordanțe clare, care demonstrează nevinovăția lui Stegărescu Maria și Stegărescu

Grigore, ori acuzarea a indicat în învinuire că inculpații au comis o infracțiune cu intenție,

și tot în învinuire se specifică că conflictul s-a iscat spontan, respectiv s-a conchis că în

acțiunile lui Stegărescu Maria și Stegărescu Grigore nu se confirmă intenția acestora în

comiterea infracțiunii. La fel, în învinuire s-a indicat faptul că părții vătămate i-au fost

cauzate suferințe fizice - ori în acest caz art.201/1 alin.(l) Cod penal - indică expres că

suferința fizică - soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății - iar

conform rapoartelor de expertiză medico-legale nr.l572/D și 1800/D la Stegărescu Maria -

s-a stabilit vătămare corporală neînsemnată, în sensul dat nu pot fi învinuiți Stegărescu

Maria și Stegărescu Grigore de faptul că au comis violență în familie.

ordinar, solicitînd casarea totală a acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului, acuzatorul invocă că probele administrate de organul de

urmărire și cercetate în instanța de judecată cu certitudine dovedesc vinovăția inculpaților

Stegărescu Maria și Stegărescu Grigorii, și anume: declarațiile părții vătămate Stegărescu

Maria, declarațiile martorului Dimitriu Valentina, declarațiile martorului Stegărescu Lilia,

declarațiile martorului Frunza Vladislav, raportul de expertiză medico-legală nr. 1572/D și

1800/D din 03.08.2015 (f.d. 20-32), procesul-verbal de cercetare la fața locului din

08.07.2015 (f.d. 37-38,39), procesul-verbal din 09.07.2015 (f.d. 40-41).

4

Astfel, din materialele dosarului este vădit demonstrat că între partea vătămată și

inculpați a avut loc un conflict în cadrul căruia s-au aplicat lovituri și îmbrînceli, în urma

cărora, partea vătămată s-a ales cu leziuni corporale.

Așadar, acuzarea indică că nu este clar din care motive instanța de apel îi achită pe

inculpați, din motiv că „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, or potrivit probelor

cercetate s-a constatat comiterea faptei infracționale, care după elementele sale constituie

infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiurile prevăzute la pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de procurorul, Colegiul penal constată că se

invocă drept temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indicînd că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța respectivă în cazul cînd hotărîrea nu a fost motivată corespunzător, sau

nu conține răspunsuri la toate motivele invocate în cererea de apel.

Însă, în esență recurentul critică în mare parte decizia instanței de apel sub aspectul

modalității aprecierilor probelor administrate, care a dus la adoptarea unei hotărîri de

achitare.

Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că instanța de apel și-a motivat decizia

în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar

aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului

declarat, casarea sentinței de condamnare adoptată de prima instanță, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei hotărîri de achitare în privința inculpaților Stegărescu Grigorii și

Stegărescu Maria.

Conținutul probelor administrate de către organului de urmărire penală și valoarea

lor probatorie a fost reapreciată de către instanța de apel și corect expuse în textul hotărîrii

5

judecătorești atacate. Respectiv, temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea

acestor probe nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere eronată a

probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia

adoptată, dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordînd prioritate doar unor

probe, în consecință, ajungînd pripit la concluzia de achitare a inculpaților Stegărescu

Grigorii și Stegărescu Maria de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod

penal, instanța de recurs reține următoarele.

Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, procedura de

apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competența instanțelor de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau

face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar în ceea

ce privește criticele recurentului precum că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor,

dînd prioritate doar unora dintre ele, acestea sunt vădit nefondate, fiind combătute de

materialele dosarului și rezultă din textul deciziei adoptate de instanța de apel.

Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

apelului declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp

cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, dînd o nouă apreciere probelor administrate în

cauza penală a ajuns la concluzia că vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii

incriminate prin rechizitoriu nu a fost dovedită.

În acest context, Colegiul penal reține aprecierile instanței de apel privind

constatarea nevinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin.

(1) Cod penal, care a menționat că prima instanță nu a analizat multiaspectual cumulul de

probe prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, ajungînd la concluzia greșită

6

privind recunoașterea vinovăției inculpaților Stegărescu Maria și Stegărescu Grigorii în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

Astfel, se indică că învinuirea adusă lui Stegărescu Maria și Stegărescu Grigore, se

bazează doar pe declarațiile părții vătămate Stegărescu Maria, care corect au fost apreciate

critic de către instanța de apel, depistînd grave neconcordanțe între ele și circumstanțele

reale, aceasta schimbîndu-și de mai multe ori declarațiile pe întreg procesul penal, fapt ce

se confirmă prin procesele verbale de confruntare din 15.07.2015 și 16.07.2015.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă că instanța de apel corect a statuat că prima

instanță nu a dat relevanță prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, care

stipulează expres că concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

Așadar, Colegiul penal a apreciat ca fiind întemeiate concluziile instanței de apel

privitor la declarațiile martorului Dimitriu Valentina, care a indicat că acestea de

asemenea nu pot fi puse la baza unei hotărîri de condamnare, deoarece ea nu a văzut

conflictul real iscat între învinuiți și partea vătămată, iar circumstanțele relatate le

cunoaște doar din spusele mamei sale, a părții vătămate Stegărescu Maria, declarațiile

căreia au fost schimbate de nenumărate ori, atît pe parcursului urmăririi penale, cît și în

cadrul cercetării judecătorești.

Tot aici, se menționează că instanța de apel corect a constatat că învinuirea adusă

lui Stegărescu Maria și Stegărescu Grigorii este una nemotivată, neîntemeiată și baza pe

presupuneri și pe declarații vădit subiective, or acuzarea nu a adus nicio probă veridică,

pertinentă și concludentă în susținerea învinuirilor aduse lui Stegărescu Maria și

Stegărescu Grigorii.

Mai mult ca atît, Colegiul penal a remarcat că incorectitudinea învinuirii aduse

inculpaților, se confirmă prin faptul că în dispoziția normei prevăzute de art. 201/1 alin.

(1) Cod penal, drept urmări prejudiciabile sunt indicate în mod obligatoriu apariția la

partea vătămată a vătămărilor corporale ușoare. În speța dată, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 1800/D din 03 august 2015 părții vătămate i-au fost cauzate

leziuni corporale sub formă de excoriații la regiunea palmară a mîinii stîngi, ce au fost

calificate drept vătămări corporale neînsemnate.

Raportînd urmările survenite în cazul dat, la cele indicate de către legiuitor în

dispoziția art. 201/1 alin. (1) Cod penal, rezultă că acestea nu se încadrează în latura

obiectivă a componenței de infracțiune de violența în familie, adică astfel de vătămări nu

cad sub incidența ilicitului penal.

Drept urmare, Colegiul penal conchide că concluziile instanței ierarhic inferioare

privitor la nevinovăția lui Stegărescu Grigorii și Stegărescu Maria în săvîrșirea infracțiunii

7

prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, sunt corecte și corespund materialului

probator.

În virtutea considerentelor expuse anterior, Colegiul penal a ajuns la concluzia că în

cauză dată există o concordanță deplină între probele administrate și circumstanțele reale

constatate de către instanța de apel, nefiind identificate prezența erorilor judiciare invocate

în recurs, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, respectiv se

consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate în cererea de recurs ordinar aflată pe rol

de către acuzatorul de stat, drept urmare acesta este declarat inadmisibil.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 iunie 2016, în cauza penală privindu-i pe Stegărescu Grigorii

Ivan și Stegărescu Maria Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 noiembrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8