1ra-983/2016 — Art. 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 29 iulie 2015, Roboș D. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Chirilov Sv. a fost admisă în principiu, cu lăsarea soluționării acesteia în procedura civilă. Prin aceeași sentință au fost condamnați Ceban Gh. și Bogos Vl. în privința cărora cauza nu se judecă în procedura recursului ordinar.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, în fapt, a constatat că Roboș D., la 27.09.2013, aproximativ la orele 20.00 - 20.40 min., împreună cu Bogos Vl. și Ceban Gh. intenționat din motive huliganice, aflîndu-se în incinta magazinului SRL „Spînu Univers” din or. Ialoveni, str. Mihai Viteazu 44, ce aparține cet. Spînu O., încălcînd grosolan ordinea publică, în loc public, manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, din motive neînsemnate, deoarece vînzătoarea Chirilov Sv. nu le-a realizat bere pe datorie, au insultat-o și i-au aplicat lovituri cu pumnii în diferite părți ale corpului, fiind întreruptă 1 activitatea magazinului pe o perioadă scurtă de timp. Apoi în timp ce Chirilov Sv. încerca să anunțe poliția, Bogos Vl. a tras-o de mîină, iar Ceban Gh. din spate i-a aplicat o lovitură în regiunea feței după care a tras-o de păr încercînd să-i mai aplice o lovitură, iar Roboș D. a numit-o cu cuvinte necenzurate, însă ultima a reușit să scape din mîinele acestora, informînd despre cele întîmplate proprietara magazinului, pe Spînu O. După care, Ceban Gh. continuîndu-și acțiunile sale huliganice a izbit aparatul de casă în pămînt, a luat două calculatoare de pe masă și le-a aruncat în direcția cet. Chirilov Sv., după care cu un ciob de sticlă luat de jos a zgîrîiat-o pe ultima la mîină, în timp ce Bogos Vl. și Roboș D. continuau să se adreseze cu cuvinte necenzurate către vînzătoare, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită. Drept consecință a agresării huliganice din partea lui Bogos Vl., Ceban Gh. și Roboș D., potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 2477/D din 11.10.2013 efectuată în privința lui Chirilov Sv., acesteia i-au fost cauzate vătămări neînsemnate, cu dereglarea sănătății de lungă durată. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Roboș D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrțită de două sau mai multe persoane.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, în termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către inculpatul Roboș D. și avocatul Panțîru V. în interesele inculpaților Ceban Gh. și Bogos Vl. 3.1. Inculpatul Roboș D., a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care dînsul să fie achitat, invocînd că, atît la urmărirea penală, cît și în instanța de fond, vina nu a recunoscut-o, iar la data de 27.09.2013 pe la orele 19:00 nu a intrat în magazinul „Spînu Univers” din or. Ialoveni, nu cunoaște cine și în ce împrejurări a stricat sticlele de bere, mai mult că chiar vînzătoarea acestui magazin a confirmat în instanță că nu el a intrat în magazin, susținînd că, nu a încălcat grosolan ordinea publică și nu a aplicat violență asupra părții vătămate. 3.2. Avocatul Panțîru V. declarînd apel în interesele inculpaților Ceban Gh. și Bogos Vl., a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri prin care ultimii să fie achitați, iar în cazul în care chiar și se constată careva elemente de comportament antisocial sau atentare la valorile ocrotite de lege, acțiunile inculpaților să fie recunoscute drept contravenție, cu încetarea cauzei pe motiv de prescripție. Apelantul a invocat că, atît la urmărirea penală, cît și în instanța de fond inculpații Ceban Gh. și Bogos Vl. nu au recunoscut vina și au explicat cum s-au întîmplat lucrurile în realitate. Instanța de fond în mod superficial a analizat probele și nu a tratat în favoarea inculpaților dubiile și divergențele dintre declarațiile date în instanță de către martori, inculpați și părțile vătămate. Avocatul a susținut că, declarațiile părții vătămate Chirilov Sv. nu pot fi tratate ca fiind credibile, pertinente și concludente, or, din declarațiile sale date în fața instanței rezultă că inculpații au atacat-o pe aceasta nu în momentul în care ei 2 au cerut bere pe datorie, care pînă la urmă a fost achitată, dar abia atunci cînd le-a spus să cheme servitoarea să strîngă sticla de jos. Mai mult, în ședință Chirilov Sv. nu a menționat că ar fi fost trasă de păr, pe cînd Spînu O. indică că ea a fost trasă de păr.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, apelurile declarate de inculpatul Roboș D. și avocatul Panțîru V. în numele inculpaților Bogos Vl. și Ceban Gh., au fost respinse, ca nefondate, iar sentința contestată menținută fără careva modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate de părți în coroborare cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru argumentele ce urmează. Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță a cercetat în modul stabilit de lege probele prezentate, analizându-le în ansamblu și a adoptat o sentință corectă, întemeiată și legală, prin care i-a recunoscut pe Roboș D., Ceban Gh. și Bogos Vl. vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. În speță, instanța de apel a considerat că, acțiunile inculpaților manifestate prin utilizarea unor cuvinte necenzurate, aplicarea violenței asupra persoanei, cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității corporale, agresiunea fiind realizată în incinta magazinului SRL „Spînu Univers”, a dus la încălcarea grosolană a ordinii publice și la sistarea activității localului și respectiv, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, se încadrează în semnele componenței infracțiunii de huliganism și nu pot fi calificate ca contravenție. Instanța de apel a apreciat critic argumentul inculpatului Roboș D. cu referire la faptul că, la data de 27.09.2015 nu a intrat în magazinul „Spînu Univers” și nu a încălcat grosolan ordinea publică, or, potrivit declarațiilor părții vătămate Chirilov Sv. s-a confirmat că, inculpatul Roboș D. nu a agresat-o fizic, ci doar o numea cu cuvinte necenzurate, însă aceasta nu demonstrează nevinovăția inculpatului în comiterea actului de huliganism, vina lui fiind confirmată prin probele acumulate în dosar. În acest context, instanța de apel a respins motivele invocate în apelul inculpatului Roboș D., deoarece reieșind din probatoriu acumulat, vina acestuia se dovedește indubitabil. De asemenea, instanța a apreciat ca fiind nefondate și argumentele părții apărării, precum că declarațiile lui Chirilov Sv. nu pot fi tratate ca fiind credibile, deoarece din declarațiile sale rezultă că inculpații au atacat-o pe aceasta nu în momentul în care ei au cerut bere pe datorie, dar abia atunci cînd le-a spus să cheme servitoarea, or, potrivit declarațiilor date în cadrul instanței de fond, partea vătămată a declarat că inculpații după ce au intrat în incinta magazinului au cerut pe datorie bere la ce ultima a refuzat să le dea, iar ulterior după ce Ceban Gh. a procurat 3 sticle de bere și după ce le-au servit inculpații le-au stricat spunînd că berea nu era proaspătă, au mai servit încă trei sticle de bere și le-a stricat direct în incinta magazinului, iar cînd ultima le-a spus acestora să cheme servitoarea să facă curat, Ceban Gh. a început să o numească cu cuvinte necenzurate, fapt confirmat și în cadrul examinării cauzei în instanța de apel. 3 De asemenea, s-a menționat că reieșind din întrebarea adresată părții vătămate în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, ultima a concretizat că la mîină a fost tăiată de către Ceban Gh. și tot de către ultimul a fost trasă de păr. În circumstanțele descrise, declarațiile inculpaților referitoare la faptul că, aceștia nu au încălcat grosolan ordinea publică și nu au comis actul de huliganism sunt combătute prin declarațiile părților vătămate și acțiunile de recunoaștere a inculpaților în calitate de făptuitori, astfel încât, poziția procedurală a acestora are doar menirea eschivării de la răspunderea penală pentru faptele comise, declarațiile ultimilor nefiind posibil de admis ca urmare a neveridicității lor or, instanța reiterînd că, prin declarațiile părților vătămate, și a probelor administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul instanței de fond, se confirmă cert că, inculpații Roboș D., Ceban Gh. și Bogos Vl. au manifestat la data de 27.09.2013, în locul public nominalizat, un comportament contrar normelor morale, caracterizat prin vădită lipsă de respect față de societate, care a încălcat grosolan ordinea publică și a cauzat leziuni corporale părții vătămate, astfel încât, vina acestora în comiterea infracțiunii imputate este dovedită indubitabil. În acest context nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați se apreciază ca o metodă de apărare și un drept al acestora de a nu se auto-incrimina, ori persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false, decît în cazurile expres prevăzute de legea procesual- penală. Totodată, negarea vinovăției nu poate fi reținută, în condițiile în care, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii imputate a fost probată cert prin probe pertinente, admisibile, utile și concludente, astfel încât, simpla afirmare a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpați, respectiv negarea realității evidente și justificarea acțiunilor lor, nu poate influența convingerea bazată pe probe incontestabile. De asemenea, instanța de apel nu a găsit temei de a interveni în sentința instanței de fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpaților or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința lor s-a ținut cont de toate circumstanțele, aplicînduli-se inculpaților o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Avocatul Cristea V. nefiind de acord cu sentința și decizia instanței de apel le-a contestat cu recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatul Roboș D. să fie achitat de cele incriminate prin rechizitoriu. În motivarea recursului declarat, avocatul indică că, deși prevederile legale sunt clare și explicite, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău le-a ignorat, instanța limitându-se la enumerarea în decizia sa a probelor acuzării, fără să le de-a și o apreciere din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității și tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, pentru ași face o concluzie fermă și 4 certă că fapta de care este învinuit a fost săvîrșită de Roboș D., că fapta întrunește elementele infracțiunii și că Roboș D. este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Așa cum rezultă din probele cercetate în ședința de judecată, nici una din acțiunile care caracterizează semnele infracțiunii de huliganism, nu au fost reținute în sarcina inculpatului Roboș D. Personal, acesta declară că nu a săvîrșit acțiuni de încălcare a ordinii publice, adică nu a avut un comportament agresiv, nu a strigat în public, nu a acostat-o jignitor pe Chirilov Sv., nu a amenințat-o cu aplicarea violenței fizice, nu a aplicat violența fizică față de ea, nu i s-au făcut observații, la care ar fi răspuns cu o obrăznicie și cinism deosebit sau să manifeste alte acțiuni ilegale în public. În acest context nu putem aprecia declarațiile părții vătămate Chirilov Sv. ca fiind veridice, deoarece aceste declarații nu sunt confirmate de nici o altă probă, care ar fi indicat asupra acțiunilor lui Roboș D. În ședința instanței de fond, cît și în ședința instanței de apel s-a stabilit, că între Ceban Gh. și Chirilov Sv. existau relații ostile apărute cu mult înainte de evenimentele din 27.09.2013, fapt care exclude componența de huliganism. Pe de altă parte, în aceste circumstanțe, declarațiile lui Chirilov și Ceban urmau să fie apreciate critic, în privința lui Roboș, și, în lipsa altor probe acesta urma să fie achitat. Faptul că, anterior, Roboș D. a fost condamnat, nu impune concluzia că acesta neapărat ar fi săvîrșit iarăși ceva ilegal și deci este vinovat. Acțiunile sau inacțiunile acestuia urmau să fie probate cu probe suficiente, ca instanța să constate în acțiunile lui componența de infracțiune și ulterior vinovăția de cele imputate. Pe tot parcursul procesului penal, atît la urmărirea penală, cît și în prima instanță, inculpatul Roboș D. nu și-a recunoscut vina și a negat acuzațiile ce i se aduc, iar partea apărării consideră că nu putem califica ca huliganism orice neînțelegere între persoane. Recursul abordează probleme de drept de importanță generală pentru jurisprudență, or, atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu au stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și au condamnat o persoană la detenție pe un termen destul de mare, în lipsa unor probe concludente și pertinente, ceea ce contravine principiului procesului penal potrivit căruia orice persoană care a săvârșit o infracțiune trebuie să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată. Condamnarea ilegală constituie și încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de către art.10 și 19 Cod de procedură penală, art.21 Constituție R.M. și art.6 din Convenție. În drept, titularul dreptului de recurs își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul și părțile vătămate au depus referință privitor la opinia lor asupra recursului declarat de către avocatul Cristea V. în numele inculpatului Roboș D. menționînd că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind neîntemeiat, iar hotărîrile atacate să fie menținute fără careva modificări. 5

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente de fapt și de drept. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din conținutul recursului declarat de avocatul Cristea V. se constată că recurentul invocă ca temei de drept pct. 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, expunînd desfășurat circumstanțele de fapt ale cauzei, așa cum au avut loc acestea în opinia sa, specificînd că instanța de apel greșit a reținut în sarcina lui Roboș D. vinovăția de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. De asemenea, recurentul specifică că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele administrate în cauză, acordînd mai mare prioritate celor în probarea învinuirii. Însă, verificînd materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind condamnarea inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în cauză. Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului Roboș D., de săvîrșirea infracțiunii incriminate prin actul de sesizare a instanței, să fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunii prevăzute de articolul respectiv. La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatului de cele imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatore a fost analizată minuțios în textul deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit. În esență, Colegiul remarcă că, pentru a reține în sarcina inculpatului componența de infracțiune de huliganism trebuie să fie demonstrată desconsiderarea deplină a ordinii publice de către acesta, care se manifestă prin dorința făptuitorului de a profita de un pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima. Din cele menționate rezultă cu claritate că infracțiunea prevăzută la art. 287 Cod penal presupune întotdeauna ipostaze cu implicații publice, în speță, acțiunile huliganice fiind desfășurate în incinta unui magazin, în timpul orelor de lucru a acestuia. La fel, Colegiul penal consideră important de a remarca că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a 6 verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, care au fost apreciate și descrise în cuprinsul hotărîrii, după care s-a ajuns just la concluzia că sentința de condamnare urmează a fi menținută, fără careva modificări. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelanți, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, între soluția adoptată și partea descriptivă a decizii nefiind identificate careva discrepanțe. Respectiv, instanța de recurs se raliază statuărilor expuse în hotărîrile judecătorești atacate cu recurs, și susține că, la caz, s-a demonstrat indubitabil starea de fapt imputată lui Roboș D., care la 27.09.2013, aproximativ la orele 20.00 - 20.40 min., împreună cu Bogos Vl. și Ceban Gh., intenționat, din motive huliganice, aflîndu-se în incinta magazinului SRL „Spînu Univers” din or. Ialoveni str. Mihai Vitează 44, ce aparține cet. Spînu O., a încălcat grosolan ordinea publică, manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, din motive neînsemnate, a săvîrșit acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită. Adică, faptele inculpatului Roboș D. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul - acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrțită de două sau mai multe persoane. În partea ce ține de mențiunile recurentului precum că instanța de fond și cea de apel, la judecarea cauzei, au pus la baza condamnării inculpatului declarațiile părții vătămate și nu au luat în considerație declarațiile inculpatului, Colegiul penal expune următoarele. Referitor la faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept, Colegiul penal menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate, a martorului și ale inculpatului se consideră probe egale, legea nu stipulează că depozițiile date de partea vătămată au prioritate față de cele ale inculpatului sau a martorilor. Instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o apreciere obiectivă și sub toate aspectele. Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată, Colegiul penal statuează că instanța de apel a respectat această obligație și a apreciat în mod obiectiv atît declarațiile părților vătămate Chirilov Sv. și Spînu O., cît și ale inculpatului Roboș D. De asemenea, se remarcă că declarațiile date de partea vătămată Chirilov Sv. și-au găsit confirmarea prin alte probe cercetate în cadrul ședinței instanței de fond și cea de apel. După cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în care dînșii au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la infracțiunea de huliganism comisă de Roboș D. și le-a dat o apreciere obiectivă și corectă. 7 Deși inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție unică de nerecunoaștere a vinovăției privitor la cele incriminate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea lui Roboș D. pe acest capăt de acuzare, or în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe care înlătură dubiul judiciar și dovedesc incontestabil legătura cauzală între faptele comise, acțiunile făptuitorului și consecințele survenite. Versiunea inculpatului este combătută prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, detaliat analizate în conținutul deciziei instanței de apel. Pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată au fost stabilite cu certitudine că în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar asupra acestor constatări instanța de recurs nu consideră necesar de a mai reveni. Pe cale de consecință, constatînd că, în cauză, există o concordanță deplină între dovezile administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel cu privire la cele săvîrșite de inculpatul Roboș D., nefiind identificată de instanța de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de instanța de apel sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, Colegiul penal consideră că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către avocatul Cristea V. în numele inculpatului Roboș D. Totodată, din textul recursului declarat, se constată că recurentul critică soluția instanței de apel, de altfel și cea a primei instanțe, invocînd că acestea au dat o apreciere eronată probatoriului administrat în cauză și incorect au dispus condamnarea lui Roboș D. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Asupra celor consemnate se impune și mențiunea că, în mare parte criticile formulate de recurent în recursul ordinar, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora instanța de judecată ierarhic inferioară, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărîrea adoptată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit. Or, concluzionînd asupra celor expuse, instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză nu se constată erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală invocate de avocat în cererea sa. În consecință, statuînd asupra faptului că titularul recursului nu a invocat careva argumente temeinice privitor la pretinsele erori admise de instanțe la etapele precedente de judecare a cauzei, iar hotărîrea instanței de apel este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod 8 de procedură penală, recursul ordinar declarat de avocatul Cristea V., este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cristea Valentin în numele inculpatului Roboș Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Roboș Dmitri Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 07 iulie 2016. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 9