1ra-983/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-983/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-983/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Cristea Valentin în numele inculpatului Roboș Dmitri, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ialoveni din 29 iulie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, în cauza penală privindu-l pe

ROBOȘ Dmitri Fiodor, născut la 22 decembrie

1989, originar și domiciliat în sat. Hîrtop, r-nul

Cimișlia.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.01.2014 – 29.07.2015;

Instanța de apel: 01.09.2015 – 28.01.2016;

Instanța de recurs: 12.04.2016 – 08.06.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Chirilov Sv. a fost admisă în principiu,

cu lăsarea soluționării acesteia în procedura civilă.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Ceban Gh. și Bogos Vl. în privința cărora

cauza nu se judecă în procedura recursului ordinar.

27.09.2013, aproximativ la orele 20.00 - 20.40 min., împreună cu Bogos Vl. și Ceban Gh.

intenționat din motive huliganice, aflîndu-se în incinta magazinului SRL „Spînu Univers”

din or. Ialoveni, str. Mihai Viteazu 44, ce aparține cet. Spînu O., încălcînd grosolan

ordinea publică, în loc public, manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, din

motive neînsemnate, deoarece vînzătoarea Chirilov Sv. nu le-a realizat bere pe datorie, au

insultat-o și i-au aplicat lovituri cu pumnii în diferite părți ale corpului, fiind întreruptă

1

activitatea magazinului pe o perioadă scurtă de timp. Apoi în timp ce Chirilov Sv. încerca

să anunțe poliția, Bogos Vl. a tras-o de mîină, iar Ceban Gh. din spate i-a aplicat o

lovitură în regiunea feței după care a tras-o de păr încercînd să-i mai aplice o lovitură, iar

Roboș D. a numit-o cu cuvinte necenzurate, însă ultima a reușit să scape din mîinele

acestora, informînd despre cele întîmplate proprietara magazinului, pe Spînu O. După

care, Ceban Gh. continuîndu-și acțiunile sale huliganice a izbit aparatul de casă în

pămînt, a luat două calculatoare de pe masă și le-a aruncat în direcția cet. Chirilov Sv.,

după care cu un ciob de sticlă luat de jos a zgîrîiat-o pe ultima la mîină, în timp ce Bogos

Vl. și Roboș D. continuau să se adreseze cu cuvinte necenzurate către vînzătoare, acțiuni

care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Drept consecință a agresării huliganice din partea lui Bogos Vl., Ceban Gh. și

Roboș D., potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 2477/D din

11.10.2013 efectuată în privința lui Chirilov Sv., acesteia i-au fost cauzate vătămări

neînsemnate, cu dereglarea sănătății de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului Roboș D. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvîrțită de două sau mai multe persoane.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către inculpatul

Roboș D. și avocatul Panțîru V. în interesele inculpaților Ceban Gh. și Bogos Vl.

3.1. Inculpatul Roboș D., a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care dînsul să fie achitat, invocînd că,

atît la urmărirea penală, cît și în instanța de fond, vina nu a recunoscut-o, iar la data de

27.09.2013 pe la orele 19:00 nu a intrat în magazinul „Spînu Univers” din or. Ialoveni, nu

cunoaște cine și în ce împrejurări a stricat sticlele de bere, mai mult că chiar vînzătoarea

acestui magazin a confirmat în instanță că nu el a intrat în magazin, susținînd că, nu a

încălcat grosolan ordinea publică și nu a aplicat violență asupra părții vătămate.

3.2. Avocatul Panțîru V. declarînd apel în interesele inculpaților Ceban Gh. și

Bogos Vl., a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri prin care ultimii să

fie achitați, iar în cazul în care chiar și se constată careva elemente de comportament

antisocial sau atentare la valorile ocrotite de lege, acțiunile inculpaților să fie recunoscute

drept contravenție, cu încetarea cauzei pe motiv de prescripție. Apelantul a invocat că,

atît la urmărirea penală, cît și în instanța de fond inculpații Ceban Gh. și Bogos Vl. nu au

recunoscut vina și au explicat cum s-au întîmplat lucrurile în realitate.

Instanța de fond în mod superficial a analizat probele și nu a tratat în favoarea

inculpaților dubiile și divergențele dintre declarațiile date în instanță de către martori,

inculpați și părțile vătămate. Avocatul a susținut că, declarațiile părții vătămate Chirilov

Sv. nu pot fi tratate ca fiind credibile, pertinente și concludente, or, din declarațiile sale

date în fața instanței rezultă că inculpații au atacat-o pe aceasta nu în momentul în care ei

2

au cerut bere pe datorie, care pînă la urmă a fost achitată, dar abia atunci cînd le-a spus să

cheme servitoarea să strîngă sticla de jos. Mai mult, în ședință Chirilov Sv. nu a

menționat că ar fi fost trasă de păr, pe cînd Spînu O. indică că ea a fost trasă de păr.

apelurile declarate de inculpatul Roboș D. și avocatul Panțîru V. în numele inculpaților

Bogos Vl. și Ceban Gh., au fost respinse, ca nefondate, iar sentința contestată menținută

fără careva modificări.

de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate de părți în coroborare cu

materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelurile declarate sunt nefondate și

urmează a fi respinse, pentru argumentele ce urmează.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță a cercetat în modul stabilit de

lege probele prezentate, analizându-le în ansamblu și a adoptat o sentință corectă,

întemeiată și legală, prin care i-a recunoscut pe Roboș D., Ceban Gh. și Bogos Vl.

vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În speță, instanța de apel a considerat că, acțiunile inculpaților manifestate prin

utilizarea unor cuvinte necenzurate, aplicarea violenței asupra persoanei, cu aplicarea

unui obiect pentru vătămarea integrității corporale, agresiunea fiind realizată în incinta

magazinului SRL „Spînu Univers”, a dus la încălcarea grosolană a ordinii publice și la

sistarea activității localului și respectiv, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, se

încadrează în semnele componenței infracțiunii de huliganism și nu pot fi calificate ca

contravenție.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul inculpatului Roboș D. cu referire la

faptul că, la data de 27.09.2015 nu a intrat în magazinul „Spînu Univers” și nu a încălcat

grosolan ordinea publică, or, potrivit declarațiilor părții vătămate Chirilov Sv. s-a

confirmat că, inculpatul Roboș D. nu a agresat-o fizic, ci doar o numea cu cuvinte

necenzurate, însă aceasta nu demonstrează nevinovăția inculpatului în comiterea actului

de huliganism, vina lui fiind confirmată prin probele acumulate în dosar.

În acest context, instanța de apel a respins motivele invocate în apelul inculpatului

Roboș D., deoarece reieșind din probatoriu acumulat, vina acestuia se dovedește

indubitabil.

De asemenea, instanța a apreciat ca fiind nefondate și argumentele părții apărării,

precum că declarațiile lui Chirilov Sv. nu pot fi tratate ca fiind credibile, deoarece din

declarațiile sale rezultă că inculpații au atacat-o pe aceasta nu în momentul în care ei au

cerut bere pe datorie, dar abia atunci cînd le-a spus să cheme servitoarea, or, potrivit

declarațiilor date în cadrul instanței de fond, partea vătămată a declarat că inculpații după

ce au intrat în incinta magazinului au cerut pe datorie bere la ce ultima a refuzat să le dea,

iar ulterior după ce Ceban Gh. a procurat 3 sticle de bere și după ce le-au servit inculpații

le-au stricat spunînd că berea nu era proaspătă, au mai servit încă trei sticle de bere și le-a

stricat direct în incinta magazinului, iar cînd ultima le-a spus acestora să cheme

servitoarea să facă curat, Ceban Gh. a început să o numească cu cuvinte necenzurate, fapt

confirmat și în cadrul examinării cauzei în instanța de apel.

3

De asemenea, s-a menționat că reieșind din întrebarea adresată părții vătămate în

cadrul examinării cauzei în instanța de apel, ultima a concretizat că la mîină a fost tăiată

de către Ceban Gh. și tot de către ultimul a fost trasă de păr.

În circumstanțele descrise, declarațiile inculpaților referitoare la faptul că, aceștia nu

au încălcat grosolan ordinea publică și nu au comis actul de huliganism sunt combătute

prin declarațiile părților vătămate și acțiunile de recunoaștere a inculpaților în calitate de

făptuitori, astfel încât, poziția procedurală a acestora are doar menirea eschivării de la

răspunderea penală pentru faptele comise, declarațiile ultimilor nefiind posibil de admis

ca urmare a neveridicității lor or, instanța reiterînd că, prin declarațiile părților vătămate,

și a probelor administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul instanței de

fond, se confirmă cert că, inculpații Roboș D., Ceban Gh. și Bogos Vl. au manifestat la

data de 27.09.2013, în locul public nominalizat, un comportament contrar normelor

morale, caracterizat prin vădită lipsă de respect față de societate, care a încălcat grosolan

ordinea publică și a cauzat leziuni corporale părții vătămate, astfel încât, vina acestora în

comiterea infracțiunii imputate este dovedită indubitabil.

În acest context nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de

apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse la baza

sentinței de condamnare.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpați se apreciază ca o metodă de apărare și

un drept al acestora de a nu se auto-incrimina, ori persoana care pe parcursul procesului

penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea

declarațiilor intenționat false, decît în cazurile expres prevăzute de legea procesual-

penală.

Totodată, negarea vinovăției nu poate fi reținută, în condițiile în care, întrunirea

elementelor constitutive ale infracțiunii imputate a fost probată cert prin probe pertinente,

admisibile, utile și concludente, astfel încât, simpla afirmare a unei stări de fapt, fără

coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar

modalitatea de apărare utilizată de inculpați, respectiv negarea realității evidente și

justificarea acțiunilor lor, nu poate influența convingerea bazată pe probe incontestabile.

De asemenea, instanța de apel nu a găsit temei de a interveni în sentința instanței de

fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpaților or, la stabilirea categoriei și măsurii de

pedeapsă în privința lor s-a ținut cont de toate circumstanțele, aplicînduli-se inculpaților o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

contestat cu recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatul Roboș D. să fie achitat de cele incriminate prin

rechizitoriu.

În motivarea recursului declarat, avocatul indică că, deși prevederile legale sunt

clare și explicite, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău le-a ignorat, instanța

limitându-se la enumerarea în decizia sa a probelor acuzării, fără să le de-a și o apreciere

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității și tuturor probelor

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, pentru ași face o concluzie fermă și

4

certă că fapta de care este învinuit a fost săvîrșită de Roboș D., că fapta întrunește

elementele infracțiunii și că Roboș D. este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Așa cum rezultă din probele cercetate în ședința de judecată, nici una din acțiunile

care caracterizează semnele infracțiunii de huliganism, nu au fost reținute în sarcina

inculpatului Roboș D. Personal, acesta declară că nu a săvîrșit acțiuni de încălcare a

ordinii publice, adică nu a avut un comportament agresiv, nu a strigat în public, nu a

acostat-o jignitor pe Chirilov Sv., nu a amenințat-o cu aplicarea violenței fizice, nu a

aplicat violența fizică față de ea, nu i s-au făcut observații, la care ar fi răspuns cu o

obrăznicie și cinism deosebit sau să manifeste alte acțiuni ilegale în public. În acest

context nu putem aprecia declarațiile părții vătămate Chirilov Sv. ca fiind veridice,

deoarece aceste declarații nu sunt confirmate de nici o altă probă, care ar fi indicat asupra

acțiunilor lui Roboș D.

În ședința instanței de fond, cît și în ședința instanței de apel s-a stabilit, că între

Ceban Gh. și Chirilov Sv. existau relații ostile apărute cu mult înainte de evenimentele

din 27.09.2013, fapt care exclude componența de huliganism. Pe de altă parte, în aceste

circumstanțe, declarațiile lui Chirilov și Ceban urmau să fie apreciate critic, în privința lui

Roboș, și, în lipsa altor probe acesta urma să fie achitat.

Faptul că, anterior, Roboș D. a fost condamnat, nu impune concluzia că acesta

neapărat ar fi săvîrșit iarăși ceva ilegal și deci este vinovat. Acțiunile sau inacțiunile

acestuia urmau să fie probate cu probe suficiente, ca instanța să constate în acțiunile lui

componența de infracțiune și ulterior vinovăția de cele imputate.

Pe tot parcursul procesului penal, atît la urmărirea penală, cît și în prima instanță,

inculpatul Roboș D. nu și-a recunoscut vina și a negat acuzațiile ce i se aduc, iar partea

apărării consideră că nu putem califica ca huliganism orice neînțelegere între persoane.

Recursul abordează probleme de drept de importanță generală pentru jurisprudență,

or, atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu au stabilit circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei și au condamnat o persoană la detenție pe un termen destul de mare, în

lipsa unor probe concludente și pertinente, ceea ce contravine principiului procesului

penal potrivit căruia orice persoană care a săvârșit o infracțiune trebuie să fie pedepsită

potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală

și condamnată. Condamnarea ilegală constituie și încălcarea dreptului la un proces

echitabil, garantat de către art.10 și 19 Cod de procedură penală, art.21 Constituție R.M.

și art.6 din Convenție.

În drept, titularul dreptului de recurs își întemeiază cererea pe prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală.

procurorul și părțile vătămate au depus referință privitor la opinia lor asupra recursului

declarat de către avocatul Cristea V. în numele inculpatului Roboș D. menționînd că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind neîntemeiat, iar hotărîrile atacate să fie

menținute fără careva modificări.

5

instanței de apel, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat de avocatul Cristea V. se constată că recurentul

invocă ca temei de drept pct. 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

expunînd desfășurat circumstanțele de fapt ale cauzei, așa cum au avut loc acestea în

opinia sa, specificînd că instanța de apel greșit a reținut în sarcina lui Roboș D. vinovăția

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. De asemenea,

recurentul specifică că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele administrate

în cauză, acordînd mai mare prioritate celor în probarea învinuirii.

Însă, verificînd materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal

conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet

și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind condamnarea inculpatului în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de

fapt și de drept stabilite în cauză.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît cele ale apărării, cît și cele ale

acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului Roboș D., de săvîrșirea

infracțiunii incriminate prin actul de sesizare a instanței, să fie una legală și întemeiată,

iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunii prevăzute de articolul respectiv.

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate și le-a

dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatului de cele

imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatore a fost analizată minuțios în textul

deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe,

instanța de recurs nu a stabilit.

În esență, Colegiul remarcă că, pentru a reține în sarcina inculpatului componența

de infracțiune de huliganism trebuie să fie demonstrată desconsiderarea deplină a ordinii

publice de către acesta, care se manifestă prin dorința făptuitorului de a profita de un

pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima. Din cele menționate rezultă cu claritate că

infracțiunea prevăzută la art. 287 Cod penal presupune întotdeauna ipostaze cu implicații

publice, în speță, acțiunile huliganice fiind desfășurate în incinta unui magazin, în timpul

orelor de lucru a acestuia.

La fel, Colegiul penal consideră important de a remarca că, în conformitate cu

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a

6

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, care au fost apreciate și descrise în cuprinsul hotărîrii, după care s-a ajuns just la

concluzia că sentința de condamnare urmează a fi menținută, fără careva modificări.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelanți,

specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, între soluția adoptată și

partea descriptivă a decizii nefiind identificate careva discrepanțe.

Respectiv, instanța de recurs se raliază statuărilor expuse în hotărîrile judecătorești

atacate cu recurs, și susține că, la caz, s-a demonstrat indubitabil starea de fapt imputată

lui Roboș D., care la 27.09.2013, aproximativ la orele 20.00 - 20.40 min., împreună cu

Bogos Vl. și Ceban Gh., intenționat, din motive huliganice, aflîndu-se în incinta

magazinului SRL „Spînu Univers” din or. Ialoveni str. Mihai Vitează 44, ce aparține cet.

Spînu O., a încălcat grosolan ordinea publică, manifestînd o vădită lipsă de respect față

de societate, din motive neînsemnate, a săvîrșit acțiuni care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Adică, faptele inculpatului Roboș D. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul - acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvîrțită de două sau mai multe persoane.

În partea ce ține de mențiunile recurentului precum că instanța de fond și cea de

apel, la judecarea cauzei, au pus la baza condamnării inculpatului declarațiile părții

vătămate și nu au luat în considerație declarațiile inculpatului, Colegiul penal expune

următoarele.

Referitor la faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept, Colegiul

penal menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală,

declarațiile părții vătămate, a martorului și ale inculpatului se consideră probe egale,

legea nu stipulează că depozițiile date de partea vătămată au prioritate față de cele ale

inculpatului sau a martorilor. Instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în

proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele

prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o apreciere obiectivă și

sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată, Colegiul

penal statuează că instanța de apel a respectat această obligație și a apreciat în mod

obiectiv atît declarațiile părților vătămate Chirilov Sv. și Spînu O., cît și ale inculpatului

Roboș D.

De asemenea, se remarcă că declarațiile date de partea vătămată Chirilov Sv. și-au

găsit confirmarea prin alte probe cercetate în cadrul ședinței instanței de fond și cea de

apel. După cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel a descris conținutul

acestor probe în modul în care dînșii au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la

infracțiunea de huliganism comisă de Roboș D. și le-a dat o apreciere obiectivă și

corectă.

7

Deși inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție unică de nerecunoaștere a

vinovăției privitor la cele incriminate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța

de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea lui Roboș D. pe acest capăt

de acuzare, or în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe care înlătură dubiul

judiciar și dovedesc incontestabil legătura cauzală între faptele comise, acțiunile

făptuitorului și consecințele survenite. Versiunea inculpatului este combătută prin probe

pertinente, concludente, utile și veridice, detaliat analizate în conținutul deciziei instanței

de apel. Pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată au fost stabilite cu

certitudine că în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar asupra

acestor constatări instanța de recurs nu consideră necesar de a mai reveni.

Pe cale de consecință, constatînd că, în cauză, există o concordanță deplină între

dovezile administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel cu privire la cele

săvîrșite de inculpatul Roboș D., nefiind identificată de instanța de recurs vreo probă a

cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de instanța de apel sau al

cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de

controversă, Colegiul penal consideră că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute

de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind

neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către avocatul Cristea V. în numele

inculpatului Roboș D.

Totodată, din textul recursului declarat, se constată că recurentul critică soluția

instanței de apel, de altfel și cea a primei instanțe, invocînd că acestea au dat o apreciere

eronată probatoriului administrat în cauză și incorect au dispus condamnarea lui Roboș

D. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Asupra celor consemnate se impune și mențiunea că, în mare parte criticile

formulate de recurent în recursul ordinar, au format obiect de discuție la judecarea cauzei

penale în instanța de apel și, cărora instanța de judecată ierarhic inferioară, le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărîrea adoptată, soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.(2)

Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit. Or, concluzionînd

asupra celor expuse, instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză nu se constată

erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală

invocate de avocat în cererea sa.

În consecință, statuînd asupra faptului că titularul recursului nu a invocat careva

argumente temeinice privitor la pretinsele erori admise de instanțe la etapele precedente

de judecare a cauzei, iar hotărîrea instanței de apel este legală și întemeiată, fiind

adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod

8

de procedură penală, recursul ordinar declarat de avocatul Cristea V., este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cristea Valentin în numele

inculpatului Roboș Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 ianuarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Roboș Dmitri Fiodor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 07 iulie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9