AFFAIRE FRANA c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)
AFFAIRE FRANA c. ROUMANIE (CtEDO, 2023)
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA FRANA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 58219/16) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 martie 2023 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Frana c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( din secțiunea f.f. Având în vedere cererea (n 58219/16) adresată României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Marius-Alenderu Frana, născut în 1988 și rezident la Caransebeș, reprezentat de M R.S. Crișan, avocat la Timișoara, a sesizat Curtea la 27 septembrie 2016, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția, având în vedere decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului român, reprezentat de agentul său, dl O.F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe, având în vedere observațiile părților, După ce a intenționat în camera Consiliului la 7 februarie 2023, Renunță la arestarea sa, adoptată la această dată Această cerere se referă la condamnarea penală a reclamantului la 2 septembrie 2014 a șefilor de atacuri și de violență și de distrugere a bunurilor, precum și la condamnarea sa, în cadrul aceleiași proceduri, la plata unor despăgubiri. Tribunalul din Timișoara l-a trimis înapoi la judecată pe reclamant, arătând că, în noaptea de 16 aprilie 2010, după ce a fost implicat într-o bătaie în interiorul unui bar, la mai târziu, în afara acestuia, a lovit K.A.D. cu un obiect contondent care a cauzat acestuia o rană care a necesitat nouă zile de îngrijire medicală. A fost, de asemenea, acuzat de ruperea ochelarilor victimei prin strivirea lor sub picioarele sale. În cadrul anchetei penale care a precedat decizia de trimitere, procurorul a ascultat pe reclamant, victima K.A.D., precum și mai mulți martori care au fost prezenți în timpul incidentului, fie la sediul barului, fie în afara acestuia. Reclamantul a contestat faptele care i-au fost reproșate, a încercat să se apere după ce K.A.D. l-a lovit în cap cu o sticlă în interiorul barului. El a recunoscut că ar fi putut lovi ochelarii K.A.D. în timpul incidentului, dar a negat orice intenție de a le sparge. Martorul ocular M.G.R. a raportat că l-a văzut pe K.A.D. atacându-l pe reclamant după ce s-a plâns de degradări cauzate de ochelarii săi, martorul M.C.R., în compania căruia victima era dusă la bar, a afirmat că reclamantul se ocupase de ochelarii K.A.D. și îi călcase în picioare. În cele din urmă, trei prieteni ai reclamantului, care au fost însoțiți în seara incidentului, au declarat că au participat la bătaia care a avut loc în interiorul barului, dar nu au fost dezlegați ulterior. În plus, în dosarul de anchetă au fost depuse o expertiză medico-legale și procese-verbale de recunoaștere a suspecților prin fotografie. La data de 27 noiembrie 2015, la dosar a fost adăugat un nou raport de expertiză medico-legală la data de 27 noiembrie 2015, care a fost examinat în primă instanță de Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara, care a avut loc la audierea reclamantului și a victimei, precum și la audierea martorilor care au fost deja ascultați de Parchet (punctele 5-7 de mai sus). Prin hotărârea din 25 ianuarie 2016, Tribunalul l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de opt luni de închisoare pentru acte de violență împotriva K.A.D., precum și la plata unei despăgubiri de 1 000 EUR victimei. În ceea ce privește această ultimă încălcare, a menționat că dl G.R., care a declarat în cursul anchetei că a auzit victima plângându-se că ochelarii săi au fost tăiați și apoi a precizat, în fața instanței, că se referea atunci la spargerea ochelarilor de către reclamant, nu a avut în vedere în ce moment acesta a scos ochelarii de la K.A.D. Pe de altă parte, pe de o parte, martorul M.C.R. a menținut în fața instanței declarațiile pe care le-a făcut în fața Parchetului și conform cărora reclamantul era în posesia ochelarilor K.A.D. și le-au călcat în picioare și, pe de altă parte, că, atunci când victima a fost auzită în mod deschis, în conformitate cu principiul contradictoriu, ea și-a modificat declarațiile, susținând că reclamantul a scăpat ochelarii pe jos și a călcat pe ea, fără a putea totuși să precizeze dacă acesta din urmă a acționat cu intenția de a le sparge. În lumina tuturor acestor elemente, Tribunalul a considerat că nu era posibil să se ajungă la o concluzie dincolo de orice îndoială rezonabilă că elementul intenționat al infracțiunii de distrugere era stabilit în șeful reclamantului. 11. Parchetul, K.A.D. și reclamantul au luat fiecare apel de judecată. În memoria sa, K.A.D. a criticat concluziile Tribunalului cu privire la infracțiunea de distrugere a bunurilor, indicând faptul că nu a avut nicio modificare a declarațiilor sale în niciun moment și pe care le-a susținut încă de la începutul anchetei, precum și în opinia sa că procesul-verbal întocmit de polițiștii care s-au mutat la fața locului în noaptea incidentului a fost retras în mod intenționat de către reclamant înainte de a le zdrobi. În plus, acesta contestă aprecierea pe care instanța a făcut-o cu privire la declarația martorului M.G.R. (punctul 10 de mai sus), potrivit căreia acest martor declarase, în cursul anchetei, precum și în fața instanței, că a asistat la evenimentele în întregime. 12. Reclamantul a indicat în fața instanței de apel a lui Timișoara (attenționat la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la Curtea din Timișoara) pe care și-a menționat declarațiile anterioare. 13. Prin hotărârea definitivă din 11 aprilie 2016, tribunalul l-a condamnat pentru fapte atât de violență, cât și de distrugere a bunurilor. În ceea ce privește a doua încălcare, Tribunalul a considerat că Tribunalul a reținut o interpretare eronată a elementelor de probă. În opinia sa, aceștia arătau, fără îndoială, că elementul intenționat solicitat de lege era constituit în timpul spargerii de către reclamant a ochelarilor K.A.D. pentru a ajunge la această concluzie, aceasta a luat în considerare termenii plângerii penale depuse de K.A.D. și procesul-verbal care a fost întocmit în noaptea evenimentelor, care conținea declarații care mergeau în același sens ca cele ale K.A.D. și declarația M.C.R. A fost, de asemenea, responsabil de faptul că dl.G.R. a declarat în cursul anchetei penale că K.A.D. i-a spus că reclamantul și-a scos ochelarii, dar că a explicat tribunalului că K.A.D. i-a spus că a sunat la poliție pentru că reclamantul și-a rupt ochelarii. 15. Curtea de apel a revăzut valoarea despăgubirilor care trebuiau plătite părții vătămate, și le-a dus la 5.000 EUR. Pe baza documentelor depuse la dosar, Comisia a luat în considerare, în acest scop, consecințele pe termen lung ale agregării comise de reclamant împotriva K.A.D. și faptul că o anumită incertitudine rămânea în ceea ce privește ameliorarea cicatricilor rezultate din aceasta. Ea a precizat că această sumă reprezenta o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit de victimă. 16. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul declară mai întâi, cu privire la faptele de distrugere a bunurilor, că instanța de apel nu a examinat și nici nu a examinat în mod direct elementele de probă și nici nu a recurs la dovezi noi și îl reproșează că l-a condamnat pe baza acelorași dovezi pe care le-a servit instanței pentru a-l achita. În al doilea rând, acesta susține că decizia Tribunalului de Primă Instanță de a majora valoarea daunelor nu a fost întemeiată pe noi elemente de probă. EVALUARE A CURȚII PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 17. Constatând că nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea declară că este admisibil. 18. Curtea remarcă d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În această privință, Comisia observă că atât tribunalul, cât și tribunalul au condamnat reclamantul de lovituri și răniri și concluzionează că, din acest punct de vedere, nu se pune nicio problemă de echitate în ceea ce privește această infracțiune. Curtea face trimitere la principiile generale care reglementează modalitățile de aplicare a articolului 6 din Convenția privind procedurile de recurs (Găitanaru c. România, n 26082/05, § 26-27, 26 iunie 2012 și Júlíus ήór Sigurþórsson c. Islanda, n 38797/17, § 30-38, 16 iulie 2019). 20. Comisia observă că, pentru a-l plăti pe reclamant, instanța a considerat că nu era posibil să se ajungă la concluzia dincolo de orice îndoială rezonabilă că elementul intenționat al dreptului de distrugere a bunurilor era stabilit în funcția de șef al acestuia. În acest scop, acesta se bazează pe declarațiile unui martor ocular și ale unui martor prin audiție (în partea lor referitoare la acest aspect specific al cauzei). De asemenea, el a subliniat faptul că, atunci când a auzit victima în conformitate cu principiul contradictoriu, acesta a subliniat faptul că, atunci când a auzit victima în conformitate cu principiul contradictoriu, în cazul în care reclamantul a acționat în mod intenționat sau nu pentru a-și sparge ochelarii (punctul 10 de mai sus). 21. Tribunalul a infirmat decizia de a se pronunța, înlocuindu-și propria apreciere a faptelor cu cea a primei instanțe, pe baza acelorași părți ale dosarului, fără a administra alte informații. În plus față de declarațiile martorilor oculari și ale martorilor prin e-mail, aceasta a luat în considerare plângerea penală depusă de K.A.D. în procedură, precum și procesul-verbal întocmit în noaptea evenimentelor, care conținea declarația de la K.A.D. potrivit căreia reclamantul a acționat cu intenția de a-și sparge ochelarii (punctul 14 de mai sus 22. Astfel, rezultă din motivarea hotărârii definitive a instanței de apel că declarațiile martorilor și ale victimei care fuseseră colectate în diferite etape ale procedurii au contribuit în mod decisiv la formarea convingerii instanței de apel. Curtea constată că aceasta din urmă se bazează numai pe declarațiile pe care K.A.D. le-a formulat. a formulat la locul incidentului și în fața Parchetului, fără a lua în considerare declarația pe care a făcut-o, în conformitate cu principiul contradictoriui, în fața instanței. Cu toate acestea, declarațiile victimei în fața primilor judecători au fost tocmai cele care au luat decizia instanței de a-l achita pe reclamant. Cu toate acestea, instanța de apel le-a respins fără a preciza motivele pentru care aceasta a considerat că nu sunt fiabile. 23. În aceste condiții, Curtea consideră că, înainte de a exclude declarațiile formulate de K.A.D. în fața instanței, instanța de apel ar fi trebuit să se interogheze asupra necesității de a-l asculta pe acesta, precum și, dacă este cazul, pe ceilalți martori. În acest context, trebuie amintit faptul că autoritățile cărora le revine responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăție sau la inocența unui inculpat trebuie, în principiu, să audieze martori în persoană și să evalueze credibilitatea lor. L. Evaluarea credibilității unui martor este o sarcină complexă, care nu poate fi realizată în general prin simpla citire a declarațiilor scrise ( Dan c. Moldova , 8999/07, § 33, 5 iulie 2011). 24. Prin urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește dreptul de distrugere a bunului, faptul de a nu fi ascultat martorii înainte de a declara pârâtul vinovat a redus semnificativ drepturile la apărare ale acestuia (a se vedea, mutatis mutandis Dan, citată anterior, § 35). 25. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. 26. Având în vedere această concluzie, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat partea referitoare la o lipsă de motivare a deciziei Curții privind majorarea cuantumului despăgubirilor. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. Reclamantul solicită 5 200 EUR (EUR) în ceea ce privește prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit. Acesta arată că această sumă corespunde sumei pe care a plătit-o K.A.D. în cadrul executării hotărârii Tribunalului din Timișoara. De asemenea, solicită 30 000 EUR pentru prejudicii morale și nu formulează nicio cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 28. Guvernul consideră că reclamantul nu este justificat să primească o despăgubire pentru prejudicii materiale și consideră, de asemenea, că o constatare a încălcării ar constitui o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant și că suma solicitată de acesta în acest sens este excesivă în lumina jurisprudenței Curții. 29. Curtea observă că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În ceea ce privește prejudiciul material pretins, Comisia nu poate specula asupra rezultatului la care s-ar fi ajuns procedura în cazul în care încălcarea convenției nu ar fi avut loc (a se vedea mutatis mutandis Alexe c. România, nr. 66522/09, § 48, 3 mai 2016). Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamantului o despăgubire pentru prejudicii materiale. Curtea acordă reclamantului 1 500 EUR pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. PE CES, CURȚIA, ÎN L nu este cazul să se ia în considerare temeinicia ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 500 EUR (mii cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 7 martie 2023 în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Crina Kaufman Faris Vehabović Modulul adjunct f.f. Președintele