1rh-5/2016 — Art. 313 CPP

Petiționarul Gușovschi Sergiu s-a adresat la Judecătoria Buiucani mun. 1 Chișinău cu plângere în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, indicând că a fost învinuit de crime antistatale și este victima regimului totalitar comunist. A indicat că la 25.05.2007 a luat cunoștință cu ordonanța de încetare a urmăririi penale din 21.05.2007 emisă de procurorul Iu. Ghervas, cu care nu este de acord. A solicitat examinarea dosarului penal nr. 156pr-1983, intentat în privința sa la 25.07.1983 în baza art. 71 Cod penal (red. 1961), pentru a confirma nevinovăția lui, pronunțarea sentinței de achitare, reabilitarea lui politică necondiționată, constatarea actului de tortură, persecuție politică, ostracizare, genocid pentru opiniile politice ale unui grup de civili, constatarea faptului că li s-au încălcat drepturile din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului inclusiv art. 2 (dreptul la viață), luarea sub protecția statutului și a legislației, a vieții și sănătății familiei lui, repunerea lui în câmpul dreptului procedural penal, dar și a celui constituțional.

Prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 iulie 2007 a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea lui Gușovschi S. împotriva acțiunilor și actelor organului de urmărire penală.

Nefiind de acord cu încheierea nominalizată Gușovschi S. a atacat-o cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, solicitând casarea acesteia și îndeplinirea cerințelor înaintate în instanța de fond.

Prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 26 noiembrie 2007 s-a decis trimiterea recursului în anulare declarat de Gușovschi S. pentru examinare în Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 martie 2008 s-a decis inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de cet. Gușovschi Sergiu împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 iulie 2007, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea lui Gușovschi S. împotriva acțiunilor și actelor organului de urmărire penală.

Ulterior, Gușovschi S. a declarat repetat recurs în anulare, în care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 martie 2008, cu dispunerea rejudecării cauzei și admiterea integrală a cerințelor invocate de el.

Prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2009 a fost respins, ca inadmisibil, fiind neîntemeiat și depus repetat, recursul în anulare declarat de Gușovschi Sergiu, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 martie 2008.

La data de 29.07.2016 Gușovschi S. a depus recurs în anulare, care de către petent a fost denumită ca cerere de revizuire, prin care solicită anularea deciziei Curții Supreme de Justiție din 05.03.2008 și a hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție din 21.12.2009, reexaminarea dosarului de către un alt complet, cu achitarea lui, pe motive de reabilitare politică (fapta nu a fost 2 săvârșită de către condamnat), cu mențiunea expresa de respingerea inechivocă a diagnosticului de la Costiujeni ca fiind unul fals, cu mențiunea expresă, că a fost internat în psihiatrie ca o persoana evident sanătoasă la comanda politica a Comitetului Central. În motivarea cerințelor Gușovschi S. a indicat, că prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 21.12.2009 și deciziei Curții Supreme de Justiție din 05.03.2008 s-a respins recursul în anulare declarat de către Gușovschi S., fiind acuzat că în calitatea sa de savant considera limba moldovenească identică cu limba romană, alte acuzații false/fabricate de comiterea unor infracțiuni, pe care nu le-a comis condamnatul. Consideră, că hotărârile respective urmează a fi anulate imediat, necondiționat, deoarece sunt ilegale, anticonstituționale, adoptate unipersonal întru a stopa torturarea constantă, inumană până la deces de către organele PG, MAI, Psihiatrie pe parcursul a 33 de ani, torturare care continuă și în prezent. Invocă, că viața sa este în pericol, că prin hotărârea Curții Constituționale din 05.12.2013 a fost oficializată limba romană, iar Gușovschi S. a fost condamnat anume de comiterea acestei infracțiuni. De asemenea consideră că hotărârile contestate nu se conciliază, sunt în contradicție cu Hotărârea Curții Constituționale din 05.12.2013 cu privire la oficializarea limbii romane, or prin hotărârile contestate de el au fost aplicate prevederile Legii recunoscute de Curtea Constituțională ca fiind neconstituționale. Invocă că hotărârile respective ale Curții Supreme de Justiție nu se conciliază nici cu Hotărârea Prezidiului Judecătoriei Supreme a RSSM din 09.04.1990, nici cu încheierea Curții Supreme de Justiție din 24.05.2016. Ulterior a depus o cerere adițională la recursul în anulare, în care a reiterat conținutul plângerilor depuse la Procuratură, invocând suplimentar următoarele argumente: - consideră încheierile judecătorului de instrucție, prin care se resping plângerile lui, ca fiind ilegale emise, anticonstituționale și care nu se conciliază cu hotărârea Curții Constituționale din 05.12.2013; - acțiunile organelor de urmărire penală sunt vădit ilegale și arbitrare; - este ilegal refuzul organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată de a fi scos de sub urmărirea penală cu achitarea lui; - invocă că el și familia lui sunt torturați. În ședință de judecată procurorul Suvac Nicolae, s-a pronunțat pentru respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Avocatul Mîrzîncu Aurelia, susținând opinia recurentului, a solicitat admiterea cererii lui Gușovschi Sergiu, în sensul declarat.

Audiind participanții la proces și examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare și recursului în anulare suplimentar declarate, în raport 3 cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează, că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală prevede, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Deci, din interpretarea prevederilor legale sus-enunțate, nu este prevăzută calea de atac împotriva hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2009, prin care a fost menținută decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 martie 2008. Colegiul penal statuează, că din materialele dosarului se constată, că chestiunea care a fost examinată de către judecătorul de instrucție se referă la cele reglementate de art. 313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plângerilor împotriva actelor sau acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte organe care exercită activitate specială de investigații. Conform prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă conform prevederilor titlului II capitolul IV secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a Codului de procedură penală. Astfel, hotărârile judecătorești contestate în prezenta cauză, nu cad sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. În temeiul celor menționate, se impune soluția inadmisibilității recursului în anulare și suplimentului la acesta, declarate de Gușovschi Sergiu, pe motiv că 4 nu îndeplinesc cerințele de formă și de conținut prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), 455, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare și recursului în anulare suplimentar declarate de petiționarul Gușovschi Sergiu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 martie 2008 și hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2009, în cauza la plângerea petiționarului Gușovschi Sergiu Vasile, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 noiembrie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Nicolaev Ghenadie Timofti Vladimir Moraru Petru 5