1re-35/2015 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-35/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

11 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de petiționarul

Gușovschi Sergiu, prin care se solicită casarea încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 20 iunie 2014,

C O N S T A T Ă :

10.04.2014, 22.04.2014, 23.04.2014, 30.04.2014 petiționarul Gușovschi S. a depus mai multe

plîngeri în adresa Procuraturii Generale privind pretinsele acțiuni ilegale ale instituției respective

la examinarea plîngerilor sale.

În motivarea plîngerilor înaintate Gușovschi S. a invocat barbarismul, terorismul de stat,

inclusiv cel politic, racolarea elementelor criminale în comiterea infracțiunilor de omor, omisiuni

ale conducerii Procuraturii Generale, care au dus la punerea în pericol a vieții națiunii, la crearea

și punerea în condiții de exterminare, lipsirea de mijloace indispensabile supraviețuirii pe criterii

politice a familiei sale.

La fel, în plîngerea sa petiționarul a mai relatat că cincizeci de acte de expertiză medico-

legală au confirmat tortura sa metodică, sistemică, constantă pînă la deces, tentativele de

asasinare asupra sa, incendierea de zeci de ori a casei/gospodăriei părintești, asasinare pe criterii

politice la comanda poliției, procuraturii a 80% din membrii familiei sale, otrăvirea în masă a

păsărilor și a animalelor. Ultima tentativă de asasinare pe criterii politice la comanda

poliției/procuraturii a avut loc la 11.04.2014 asupra surorii sale, or ceilalți patru membri ai

familiei au fost asasinați la comandă pe criterii politice, fiindu-i provocată moartea clinică pentru

a fi omorît, dar printr-o minune a înviat.

iunie 2014, a fost respinsă ca inadmisibilă plîngerea înaintată de Gușovschi S., privind pretinsele

acțiuni ilegale ale Procuraturii Generale la examinarea plîngerilor sale din 30.04.2014,

22.04.2014, 23.04.2014, 28.03.2014, 12.03.2014, 21.03.2014, 10.04.2014, 14.02.2014,

20.12.2013, 08.04.2014.

procedură penală, plîngerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire

penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate

judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți

la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de

aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plîngerii sale de

către procuror sau nu a primit răspuns la plîngerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

1

Conform materialului de control nr. 11-583/96, s-a stabilit că petiționarul a depus mai multe

plîngeri în adresa Procuraturii Generale prin care a solicitat amplasarea familiei Gușovschi sub

protecția statului și tragerea la răspunderea penală a procurorilor din cadrul Procuraturii

Generale, care se presupune că au comis ilegalități la examinarea acestora.

Însă, instanța a reținut că nu poate fi invocat ca temei de pornire a urmăririi penale

dezacordul petiționarului cu modalitatea de exercitare de către procurori a atribuțiilor lor

funcționale totodată, menționîndu-se că exercitarea controlului de către procuror, sau examinarea

cauzei în instanța de judecată de către judecător, în prezența dezacordului persoanei cu decizia

emisă, nu servește temei de inițiere a urmăririi penale în privința persoanei respective.

Astfel, organul de urmărire penală corect a ajuns la concluzia că în acțiunile procurorilor

din cadrul Procuraturii Generale lipsesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.

De asemenea, s-a făcut referire la prevederilor art. 215 alin. (l) Cod de procedură penală,

conform cărora dacă există temeiuri suficiente de a considera că partea vătămată, martorul sau

alte persoane participante la proces, precum și membrii familiei acestora ori rudele apropiate pot

fi sau sînt amenințate cu moartea, cu aplicarea violenței, cu distrugerea bunurilor ori cu alte acte

ilegale, organul de urmărire penală și instanța de judecată sînt obligate să ia măsurile prevăzute

de lege pentru ocrotirea vieții, sănătății, onoarei și demnității acestora, precum și a bunurilor lor

și pentru identificarea vinovaților și tragerea lor la răspundere.

Temei pentru aplicarea măsurilor de protecție în privința unei persoane în cadrul unui

proces penal servește existența stării de pericol enumerate în art. 2 al Legii cu privire la protecția

martorilor și altor participanți la procesul penal. Petiționarul Gușovschi S. cît și membrii familiei

ultimului nu au statut procesual de martor în cauză penală aflată în fază de urmărire penală sau de

judecată, de parte vătămată, de victimă, de bănuit, învinuit, inculpat, care acceptă să depună

declarații ce pot constitui probe concludente cu privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă

sau excepțional de gravă ori să furnizeze informații privind pregătirea unor infracțiuni grave,

deosebit de grave sau excepțional de grave sau de condamnat în timpul executării unei pedepse

privative de libertate care acceptă să depună declarații ce pot constitui probe concludente cu

privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă ori să furnizeze

informații privind pregătirea unor infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave.

Din considerentele arătate, instanța a statuat că petiționarul nu cade sub incidența

prevederilor art. 215 Cod de procedură penală și a Legii cu privire la protecția martorilor și altor

participanți la procesul penal, iar plîngerea lui urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

recurs la Curtea de Apel Chișinău, prin care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, indicînd că, deși în încheierea contestată sunt transcrise practic

unele plîngeri, mai multe înscrieri extrem de esențiale, cruciale și decisive, sunt omise cu rea-

voință de către instanță, ca de exemplu descrierea privind distrugerea imediată după interpelarea

de către Curtea Supremă de Justiție a recursului declarat de Gușovschi S. la refuzul de a porni

procesul penal împotriva procurorilor pentru crimele grave comise. Recurenții au considerat ca

fiind relevant faptul că procurorii ignoră cererile cu privire la restabilirea dosarelor distruse din

rea-voință, fiind astfel, în prezența de tăinuire a infracțiunilor comise de procurori, iar judecătorul

de instrucție contrar art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, a declarat încheierea irevocabilă.

2

de recurs declarată de Gușovschi S. și Gușovschi V., împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 20.06.2014, a fost respinsă ca fiind nefondată.

invocat ca temei de pornire a urmăririi penale dezacordul petiționarului cu modul de exercitare de

către procurori a atribuțiilor de serviciu la examinarea adresărilor petiționarului și hotărîrile

dispuse în legătură cu acestea. Colegiul a conchis că procurorii nominalizați corect au ajuns la

concluzia că, în cazurile descrise de recurent nu există faptul infracțiunii or, probele acumulate în

cadrul verificărilor asupra materialelor de control nr.053 pr/14 nu au dovedit contrariul.

În această ordine de idei instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (3) Cod de

procedură penală organul de urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de

lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a

evidenția atît circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cît și

cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează

răspunderea, iar conform prevederilor art.8 alin. (3) Cod de procedură penală concluziile despre

vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Prin urmare, argumentele invocate de recurenți referitoare la ilegalitatea acțiunilor

organului de urmărire penală nu sunt fundamentate or, organul de urmărire penală, inclusiv

procuratura, a acționat în strictă conformitate cu cadrul legal pertinent.

Din aceste considerente, nu s-a constatat încălcarea în prezenta speță a vreunor prevederi

legale la examinarea plîngerilor recurenților, astfel încît lipsesc temeiuri pentru a casa încheierea

contestată, iar argumentele recurenților au fost apreciate ca fiind nefondate.

casarea încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

20.06.2014, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În esență, în textul recursului în anulare declarat Gușovschi S. menționează că încheierile

adoptate pe marginea plîngerilor sale sunt neconstituționale, vădit ilegale, infracțiuni

incontestabile contra justiției și sunt pasibile de anulare. În continuare, recurentul a specificat

despre unele circumstanțe de fapt care în opinia sa sunt relevante pentru soluționarea cauzei și

care demonstrează indubitabil despre săvîrșirea unor infracțiuni grave din partea autorităților

statului.

În drept, recurentul își fundamentează recursul în anulare declarat pe prevederile art. 453

alin. (1) Cod de procedură penală.

materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05 aprilie

2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3),

precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după

epuizarea căilor ordinare de atac.

3

Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate, prevede

că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu

recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică

hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după

epuizarea căilor ordinare de atac.

Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de către

judecătorul de instrucție și, ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele reglementate de

art. 313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plîngerilor împotriva actelor sau

acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte organe care exercită activitatea

specială de investigații.

Conform prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierea judecătorului

de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale,

scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și

reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la

data pronunțării și care se judecă conform prevederilor titlului II capitolul IV secțiunea a 2-a §2

din Partea specială a Codului de procedură penală.

În speță, această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești recurentul a exercitat-o

contestînd cu recurs încheierea judecătorului de instrucție. Potrivit deciziei instanței de recurs,

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 12 noiembrie 2014, a constatat că soluția adoptată de

judecătorul de instrucție este legală și întemeiată, urmînd a fi menținută fără careva modificări.

Drept urmare, conform art. 466 alin. (2) pct. 6) și alin. (5) Cod de procedură penală

hotărîrea instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă, la data cînd a fost pronunțată,

adică la 12 noiembrie 2014.

O atare interpretare dă posibilitatea să statuăm că, după examinarea recursului de către

instanța de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de verificare a

legalității actelor sau acțiunilor organelor de urmărire penală au fost epuizate, iar în consecință, o

asemenea hotărîre nu cade sub incidența hotărîrilor judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452

alin. (1) Cod de procedură penală, care sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.

Excluderea de către legiuitor a căilor extraordinare de atac în această materie, este

justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură

penală, astfel legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei

hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar a unei instanțe ierarhic

superioare asupra încheierilor judecătorului de instrucție.

Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității și siguranței

raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o societate democratică, așa

cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

În aceeași ordine de idei, amintim că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești

irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin.

(3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor

4

Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de

drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată.

Împotriva încheierilor judecătorești prin care s-au soluționat alte chestiuni decît vinovăția și

condamnarea persoanei, aceasta este irevocabilă și nu este pasibilă de a fi atacată cu recurs în

anulare, ceea ce este prevăzut de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o

derogare, iar recursul în anulare declarat de petiționar este inadmisibil, deoarece o atare hotărîre

nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare.

Totodată, Colegiul penal reține că în dispozitivul deciziei instanței de recurs s-a strecurat o

eroare materială, care urmează a fi corectată prin prisma art. 249 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța a menționat în dispozitiv că cererea de recurs declarată de Gușovschi S. și

Gușovschi V., împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20.06.2014, se

respinge ca nefondată. Însă, din actele cauzei se constată că petiționarii au contestat cu recurs

încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20.06.2014 și nu cea a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, așa cum a reținut Curtea de Apel Chișinău.

Prin urmare, instanța de recurs conducîndu-se de prevederile art. 249 Cod de procedură

penală urmează să înlăture erorile materiale evidente din cuprinsul deciziei, la cererea celui

interesat ori din oficiu.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Gușovschi Sergiu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

5