1re-87/15 — art. 313 CPP

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Ciocana mun. Chișinău, Lungu Al. din 09.09.2011, s-a dispus refuzul în începerea urmăririi penale pe faptul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 155 și 190 Cod penal de către Barbaroș A., pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Împotriva ordonanței nominalizate a declarat plîngere petiționarul Gușovschi S., care a solicitat anularea ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale emisă în rezultatul examinării procesului penal înregistrat în REI-1 al CPs Ciocana la 25.11.2009, pe motiv că ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale este una formală iar decizia emisă nu corespunde faptelor reale.

Prin ordonanța din 15.01.2014, procurorul adjunct al Procuraturii mun. Chișinău, Lupu Vl., a respins cererea lui Gușovschi S. pe motiv că aceasta nu era întemeiată.

Ordonanțele nominalizată au fost contestate, de către Gușovschi S. în ordinea prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală, care a solicitat anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 09.09.2011, emisă de procurorul în Procuratura Ciocana mun. Chișinău, Lungu Al., și a ordonanței procurorului adjunct al Procuraturi mun. Chișinău, Lupu Vl., din 15.01.2014 de respingere a plîngerii. În argumentarea plîngerii petiționarul a invocat că, cauza sa nu a fost examinată sub toate aspectele, complet și obiectiv și anume că, procurorul nu a ținut cont de probele prezentate, susținînd că el este ”schizofrenic” și că a avut o poziție prestabilită, fiind subiectiv și aderînd la opinia cet. Barbaroș A.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01.08.2014 a fost respinsă plîngerea lui Gușovschi S. cu privire la anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi 1 penale din 09.09.2011, emisă de procurorul în Procuratura Ciocana, Lungu Al. și a ordonanței procurorului adjunct al Procuraturii mun. Chișinău, Lupu Vl. din 15.01.2014 de respingere a plîngerii, ca neîntemeiată. În argumentarea soluției adoptate instanța a conchis că, organul de urmărire penală a efectuat obiectiv controlul plîngerii și în volum deplin. În cadrul controlului declarațiile lui Gușovschi S. nu s-au confirmat. Totodată instanța a reținut că între Gușovschi S. și Barbaroș A. există relații de natură civilă, fapta de achitare a creanței a fost examinată ca litigiu civil de către instanțele judecătorești, existînd și o decizie irevocabilă în acest sens, iar existența componențelor de infracțiune prevăzut art. 155, 190 Cod penal, nu s-au stabilit în cadrul examinării plîngerii de către organul de urmărire penală.

Împotriva încheierii nominalizate a declarat recurs petiționarul Gușovschi S., solicitînd casarea acesteia cu anularea ordonanțelor din 09.09.11 și 15.01.14, cu trimiterea cauzei Procurorului General pentru declanșarea procesului penal împotriva procurorilor, altor subiecți speciali, inclusiv împotriva avocatului Barbaroș A. În motivarea recursului petiționarul a indicat că, instanța de fond a ignorat indicațiile din decizia Curții de Apel Chișinău din data de 17.06.2014, în care sa menționat că: raportînd materialele cauzei la prevederile legale se constata ca ultimele nu au fost respectate de către OUP, ceea ce a dus la încălcarea dreptului petiționarului la un proces echitabil, în sensul, că el nu a beneficiat de o anchetă efectivă din partea acuzatorului de stat, iar ulterior din partea instanței de judecată, care nu s-a expus în nici un mod asupra tuturor motivelor invocate de petiționar.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28.11.2014, recursul petiționarului Gușovschi S., a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a constatat că, instanța de fond a făcut o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, le-a dat o apreciere cuvenită și corect a ajuns la concluzia că plîngerea petiționarului Gușovschi S. este nefondată urmînd a fi respinsă. Recurentul a înaintat în instanța de judecată, cît și în cea de recurs aceleași argumente, ca și cele expuse organului de urmărire penală în sesizare și asupra argumentelor petiționarului procurorul s-a expus în actele procesuale adoptate, nefiind stabilite careva încălcări de procedură sau de altă natură care afectează în careva mod drepturile și libertățile petiționarei prin adoptarea ordonanțelor contestate. Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond că, la adoptarea ordonanțelor contestate de către organul de urmărire penală au fost respectate prevederile legale prevăzute de art. l, 19, 95, 100, 252, 254 Cod de procedură penală.

Nefiind de acord cu hotărîrile nominalizate, petiționarul Gușovschi S. le-a contestat cu recurs în anulare, care a solicitat casarea acestora, și interpelarea materialelor video de la instanța de fond și Curtea de Apel Chișinău, argumentînd că: - încheierea și decizia atacată sunt vădit ilegale; - plîngerea și recursul au fost examinate în lipsa avocatului, or numirea formală a avocatului, fără ca acesta să pronunțe un cuvînt nu echivalează cu acordarea asistenței juridice.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 2 În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal specifică, că noțiunea de „hotărîri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac”se referă la hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 544 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.

În conformitate cu art. 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Gușovschi Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Gușovschi Sergiu. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 16 iulie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 3