1re-85/15 — art. 313 CPP

Prin încheierea din 30 ianuarie 2015, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a respins ca neîntemeiată plîngerea avocatului Vladimir Kovali în numele inculpatului Ion Țîgănașu privind declararea nulă a ordonanței procurorului secției exercitare a urmăririi penale în cauze de criminalitate organizată și excepționale a Procuraturii Generale, Corneliu Popescu din 03.02.2014 de neîncepere a urmăririi penale și ordonanței procurorului, șef al secției exercitare a urmăririi penale în cauze de criminalitate organizată și excepționale a Procuraturii Generale, Corneliu Bratunov din 21.11.2014 de respingere a plîngerii.

Avocatul Vladimir Kovali în numele inculpatului Ion Țîgănașu a contestat cu recurs încheierea pronunțată, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie anulate ordonanțele procurorilor și obligat procurorul să înlăture abaterile constatate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015, a fost respins ca nefondat recursul și menținută fără modificări încheierea.

Avocatul Vladimir Kovali în numele inculpatului Ion Țîgănașu a contestat cu recurs în anulare decizia instanței de recurs, solicitînd casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie anulate ordonanțele procurorilor și obligat procurorul să înlăture abaterile constatate. În motivarea recursului a invocat că viciul fundamental în procedura instanței de recurs ordinar se exprimă prin încălcarea esențială a drepturilor și libertăților persoanei, garantate de legislația în vigoare; instanțele judecătorești la examinarea plîngerii înaintate de avocat în numele inculpatului nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 313 Cod de procedură penală și în rezultat au comis o eroare de 1 drept, soldată cu respingerea cererii; instanțele au emis actele de dispoziție contestate fără a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate și fără a respecta principiile și regulile rejudecării cauzei, efectuînd o apreciere incompletă și neobiectivă a probelor, stabilind în mod eronat circumstanțele cauzei. A mai specificat recurentul că judecătorul B. Babenco, prin prisma prevederilor art. 33 alin. (3) Cod de procedură penală, nu era în drept să participe la examinarea cauzei, deoarece a participat la examinarea cazului în calitate de judecător de instrucție. Consideră recurentul că cercetarea judecătorească a avut loc într-un mod superficial, ceea ce vine în contradicție cu art. 6 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și Protocoalelor nr. 3, 5, 8, 22 ale Convenției, or, în motivarea hotărîrilor judecătorești, instanțele urmau să indice circumstanțele pricinii, probele pe care își întemeiază concluziile, temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea cererii.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta 2 nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015, declarat de avocatul Vladimir Kovali în numele inculpatului Țîgănașu Ion Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iunie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3