1ra-1902/2016 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Termenul de examinare a cauzei: 1. 27.11.2014-29.01.2016 (prima instanță) 2. 22.09.2016-19.10.2016 (instanța de recurs) C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016, Farfacari Artur a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 3 ani. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1)-(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Briceni din 27.11.2014, lui Farfacari Artur i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Garagan Mihai, cu dispunerea încasării de la Farfacari Artur în beneficiul lui Garagan Mihai a prejudiciului material, în sumă de 2353 lei. În rest, acțiunea civilă înaintată de Garagan Mihai a fost respinsă, ca neîntemeiată. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că inculpatul Farfacari Artur, la 12.03.2014, în perioada de timp de la orele 04:00 până la orele 07:00, aflându-se în incinta internet-clubului “Nexus” din str. Kiev nr. 12, mun. Chișinău, urmărind scopul de cupiditate, acționând din intenție directă, pe ascuns a sustras de pe masa de serviciu a angajatului Mihai Garagan, telefonul mobil de model “Sony Xperia E”, evaluat la prețul de 2353 lei, care se afla într-o husă de 1 piele, evaluată la prețul de 80 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă totală de 2433 lei.

Împotriva sentinței nu a fost declarat apel.

Sentința instanței de fond este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Farfacari Artur, depus la 25 august 2016, care fără a exercita calea ordinară de atac – apelul și fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul art. 90 Cod penal sau, dacă acest lucru nu este posibil, aplicarea unei pedepse mai blânde. În motivarea cererii depuse, recurentul a indicat că din motivul condamnării sale au de suferit membrii familiei sale, și anume mama care este în etate, soția care este spitalizată și 3 copii minori, el fiind unicul întreținător al familiei.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care recursul nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Potrivit prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 Cod de procedură penală nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația. Procurorul care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul declarat din partea apărării. Conform prevederilor art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul se depune de persoanele menționate în art. 421 și trebuie să fie motivat. Prevederile art. 430 pct. 4) Cod de procedură penală stabilesc necesitatea expunerii în cererea de recurs a datelor privind denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului. La caz, Colegiul penal constată că cererea de recurs nu conține expunerea asupra niciunei din acele mențiuni, enumerate anterior, reflectarea cărora este obligatorie. La rândul său, art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală stabilește că cererea de recurs trebuie să includă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) 2 Cod de procedură penală invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. Colegiul penal constată că prevederile legale, anterior menționate, nu au fost respectate de către recurent, fiind omisă expunerea asupra chestiunilor prevăzute de art. 430 pct. 4) Cod de procedură penală, din considerentul că recurentul, contrar prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, a atacat sentința cu recurs ordinar, fără a exercita calea ordinară de atac – apelul, în pofida faptului că în cauză penală calea de atac apelul nu a fost exercitată de partea acuzării și, în mod respectiv, situația inculpatului nu s-a înrăutățit. Totodată, recurentul a omis expunerea chestiunilor prevăzute la art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, ce țin de motivarea recursului sub aspectul existenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Reieșind din cele constatate, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat, deoarece acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Farfacari Artur Anatoli, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 ianuarie 2016, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Vladimir Timofti 3