1ra-1894/2016 — art. 145 al. 1 CP

1ra-1894/2016 — art. 145 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1894/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache,

Judecători: Nadejda Toma, Vladimir Timofti

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Prepelița Nicolae în numele inculpatului Lukasevîci Volodimir prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca din 15 martie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, în cauza penală în

privința lui

Lukasevîci Volodimir Petro, născut la 12 iulie 1959, originar

din Ucraina și domiciliat în or. Soroca, str. Luceafărul nr. 5,

ap. 12

Datele referitoare la termenul de examinare al cauzei:

C O N S T A T Ă :

Volodimir Petro a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 10 (zece)

ani 6 (șase) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

aproximativ la orele 02:00, aflîndu-se la domiciliul său situat în orașul Soroca, str.

Luceafărul nr. 5, ap. 12, unde locuia împreună cu tatăl său Lukasevîci Piotr Fiodor

a.n. 1928 și fratele său Lukasevîci Alexandr Piotr, a.n. 1957, în urma consumului

băuturilor alcoolice, în rezultatul unui conflict spontan apărut cu fratele Lukasevîci

Alexandr și schimbului de replici între ei, în cadrul căruia dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod

conștient survenirea acestor urmări, cu scop de răzbunare, intenționat, i-a aplicat

lui Lukasevîci Alexandr o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea

abdomenului, cauzîndu-i leziuni corporale incompatibile cu viața, în rezultatul

cărora ultimul a decedat.

a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit ordinii stabilite pentru prima

1

instanță, prin care inculpatul să fie achitat din motiv că în acțiunile sale nu sunt

întrunite elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale apărătorul a invocat următoarele:

- în sentință ca probă a fost analizat numai raportul de expertiză medico-

legală nr. 39 din 14.06.2015, însă instanța n-a ținut cont de concluzia potrivit căreia

plaga penetrantă de pe burtă este accesibilă mînii proprii. Producerea plăgii

penetrante de pe abdomen în circumstanțele declarate de Lukasevîci este puțin

probabilă, însă nu poate fi exclusă categoric;

- plaga de pe burtă putea fi produsă și în rezultatul căderii lui Lukasevîci A.

de pe divan pe cuțit, ținîndu-l în mînă, adică n-a avut loc lovitura ultimului cu

cuțitul de către inculpatul (cum el și a spus);

- la adoptarea sentinței n-au fost respectate cerințele din art. 101 Cod de

procedură penală, deoarece alte probe au fost numai notate (cu conținutul lor), fără

o apreciere a fiecărei probe din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar a tuturor probelor - din punct de vedere al coroborării

lor;

- nu poate fi considerată ca apreciere a probelor teza din sentință: audiind

participanții la proces, studiind materialele dosarului penal și analizînd probele

acumulate în totalitatea lor, instanța de judecată conchide că învinuirea adusă

inculpatului și-a găsit confirmare în ședința ... (Concluzia citată este numai

declarativă, căci în sentință probele, cu excepția raportului de expertiză nr. 39, n-au

fost analizate și apreciate.);

- declarațiile martorilor Melnic, Smirnova și Cravcenco, care n-au comunicat

nimic despre circumstanțele infracțiunii, nicidecum nu confirmau vinovăția

inculpatului, fiind inutile;

- n-au fost înlăturate divergențele între depozițiile inculpatului și ale

martorului Sosov, care a povestit că Lukasevîci V. i-a spus precum că fratele

Alexandr a venit acasă, fiind deja tăiat, iar ambulanța nu era chemată deoarece

Alexandr avea numai zgîrîietură;

- din conținutul sentinței rezulta că instanța a considerat veridice declarațiile

martorului Sosov în detrimentul celor depuse de inculpat, însă nu a argumentat, din

ce cauză a hotărât așa, concluzia dată nu trebuia să fie bazată numai pe faptul că

Lukasevîci V. este inculpat, iar Sosov este martor, cu atît mai mult că ultimul

permanent se afla în stare de ebrietate;

- probele examinate în ședință, dacă erau apreciate obiectiv, nicidecum nu

confirmau concluzia instanței privind comiterea de către inculpat cu intenție a

faptei de omor. S-a constatat numai, că moartea lui Lukasevîci A. (cum se indică în

raportul de expertiză nr. 39) s-a datorat șocului hemoragie în asociere cu peritonită,

care sînt consecințele plăgii înțepat-tăiate penetrant a abdomenului cu lezarea

intestinului subțire... De stabilit, care a fost poziția victimei față de agresor unvers

nu este posibil din motivul diverselor poziții, în care acestea pot fi produse;

- numai prin raportul de expertiză medico-legală nr. 39 putea fi dovedit

faptul, că anume inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe fratele său (adică a comis

intenționat fapta de omor) și dezmințite depozițiile inculpatului, însă în raportul de

expertiză menționat nu s-a exclus ferm, că Lukasevîci A. n-a fost lovit cu cuțitul de

inculpat. Și în acest caz era nefondată afirmația din sentință precum, că ultimul își

2

dădea seama că atentează la viața fratelui și prevedea că fapta lui conține

posibilitatea reală sau inevitabilitatea survenirii morții;

- vinovăția inculpatului nu se dovedea prin declarațiile sale inițiale, cînd el a

indicat că fratele a venit acasă, deja fiind tăiat. Îndoielile în probarea învinuirii n-au

fost înlăturate;

- conform art. art. 8 și 389 Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de sâvîrșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi

bazate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului (deziderat ce nu s-a realizat în

sentința atacată);

- în urma cercetării judecătorești prin ansamblul probelor examinate

vinovăția inculpatului în comiterea crimei imputate n-a fost confirmată, n-au fost

infirmate depozițiile lui prin probe obiective și incontestabile, nicidecum nu s-a

dovedit că victimei i-a fost produsă plaga penetrantă anume de inculpat;

- instanța de fond nu a ținut cont de conținutul raportului de expertiză nr. 39

din 14.06.2015 conform căruia se indică că plaga tăiată depistată la cadavru a dus

la decesul victimei, expertul în p. 11 indică că exista posibilitatea de a fi cauzată

această plagă de mîna proprie, mai mult ca atît, în p. 12 expertul indică expres că

nu se poate stabili cu certitudine dacă această plagă a fost aplicată de către

inculpat. În fața instanței de fond nu a fost audiat martorul care a asistat nemijlocit

la momentul producerii acestei altercații, ce se afla în apartament, tatăl acestora

Lukasevîci P., acesta a fost audiat doar la etapa urmăririi penale și instanța de fond

a considerat că nu este necesar de a fi audiată persoana care nemijlocit se afla în

apartament și care putea să relateze careva amănunte în privința cazului care a avut

loc. Cu atît mai mult că potrivit raportului de expertiză nr. 222 din 18.05.2015 pe

corpul inculpatului au fost depistate anumite leziuni, fapt care confirma declarațiile

acestuia precum că între dumnealui și fratele său a avut loc o bătaie, inițiatorul

căreia a fost victima.

care a fost pronunțată integral la 29 iunie 2016, apelul a fost respins ca nefondat,

fiind menținută sentința.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

tuturor în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal,

totodată instanța de fond corect a stabilit măsura de pedeapsă inculpatului, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată.

Soluția instanței de fond se bazează pe elementele de fapt dobîndite din

declarațiile succesorului părții vătămate Mamciur Serghei, a martorilor Sosov

Anatolie, Melnic Ion, Smirnova Valentina, Cravcenco Svetlana, Jitari Vadim,

Tartus Vadim, Lukasevîci Tamara precum și din probele scrise ale cauzei penale,

verificate și în ședința instanței de apel la solicitarea procurorului, printre care:

- comunicarea telefonică R-2 nr. 2580 din 26.04.2015 IP Soroca, parvenită

de la Sosov A., precum că la 26.04.2015 în apartamentul propriu de pe str.

3

Luceafărul 5/12 a decedat cet. Lukasevîci A., a.n. 1957, cu semne de moarte

violentă;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.04.2015, din care rezultă

că în apartamentul nr. 12 strada Luceafărul nr. 5 orașul Soroca a fost depistat

cadavrul lui Lukasevîci A., s-a examinat locul infracțiunii și au fost ridicate

obiectele cu pete de culoare brun-roșietică asemănătoare cu sînge, cu fototabel;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.04.2015, prin care au fost

examinate hainele în care a fost îmbrăcat cadavrul la momentul depistării: o

pereche de pantaloni sportivi de culoare surie-roșietică, o pereche de pantaloni

sportivi de culoare neagră, o cămașă de culoare albastră în pătrate de culoare albă,

un maiou de culoare albastru întunecat, ulterior ridicate și trimise la expertiză

biologică, fiind recunoscute ca corpuri delicte;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 222 din 18.05.2015, prin care s-a

constatat, că la examinarea medico-legală a cet. Lukasevîci V., a.n. 1959, se

determină o echimoză în regiunea zigomatică pe stînga, excoriații liniare pe

obrazul stîng și lateral dreapta pe nas, care s-au produs prin mecanism de lovire și

fricțiune cu obiect contodent cu suprafața limitată, pot data din 26.04.2015 și se

califică ca vătămare corporală neînsemnată. Leziunile corporale depistate au putut

fi produse în rezultatul loviturii cu pumnul, iar excoriațiile au putut fi produse în

rezultatul fricțiunii cu unghiile;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 39 din 14.06.2015, prin care s-a

constatat că moartea cet. Lukasevîci A., a.n. 1957 s-a datorat șocului hemoragic în

asociere cu peritonită, care sînt consecințele plăgii înțepat-tăiate penetrante a

abdomenului cu lezarea intestinului subțire, mezoul intestinului subțire și vasele lui

ce se confirmă prin modificările patologice respective depistate la necroscopie și

adeverite de rezultatele histopatologice de laborator.

La examinarea cadavrului cet. Lukasevîci A. s-au depistat următoarele

leziuni corporale: 2.1 plagă înțepat-tăiată penetrantă a abdomenului cu lezarea

intestinului subțire, mezoului intestinului subțire și a vaselor lui cu hemoragie

intraabdomenală și început de peritonită, care s-a produs prin mecanism de lovire

cu obiect înțepător-tăietor, are legătură directă cu survenirea decesului și se califică

ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, 2.2 plagă tăiată pe frunte,

care s-a produs cu un obiect tăietor sau înțepător-tăietor, nu are legătură cauzală cu

survenirea decesului și se califică ca vătămare corporală ușoară după criteriul

dereglarea de sănătate de scurtă durată, 2.3 excoriație pe față posterioară a cotului

drept, care s-a produs prin mecanism de fricțiune cu/sau de obiect cu suprafața

neregulată și se califică ca vătămare corporală neînsemnată, 2.4 excoriație liniară

pe antebrațul stîng s-a produs prin mecanism de fricțiune cu obiect cu suprafața

limitată sau ascuțită și se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Leziunile corporale din p.2.1, 2.2, 2.3 s-au produs cu aproximativ 3-4 ore

pînă la deces într-o perioadă scurtă de timp, posibil în timpul și circumstanțele

indicate în ordonanță. Excoriația liniară pe antebrațul stîng are o vechime de

aproximativ 4-7 zile și nu are legătură cu circumstanțele indicate.

Reieșind din leziunile corporale care au dus la deces, obiectul vulnerant este

unul înțepător-tăietor cu lățimea lamei nu mai mare de 2 cm și lungimea nu mai

mică de 6 cm. Cuțitul prezentat poate fi obiect vulnerant.

4

Plaga înțepat-tăiată penetrantă a abdomenului cu lezarea intestinului subțire,

mezoului intestinului subțire și a vaselor lui cu hemoragie intrabdome este în

legătură cauzală directă cu cauza morții.

Leziunile corporale sunt vitale și au o vechime de aproximativ 3-4 ore.

Puterea lovirii a fost una suficientă pentru a învinge rezistența pielii și a

țesuturilor moi ale abdomenului.

De stabilit care a fost poziția victimei față de agresor și invers, nu este

posibil din motivul diverselor poziții în care acestea pot fi produse.

Direcția canalului de rănire este una perpendiculară pe suprafața

abdomenului.

Plaga penetrantă de pe burtă a putut fi produsă în urma loviturii de către

agresor cu un cuțit, iar pozițiile pot fi diverse.

Plaga penetrantă de pe burtă este accesibilă mînii proprii.

Producerea plăgii penetrante de pe abdomen în circumstanțele indicate de

bănuitul Lukasevîci V. este puțin probabilă, însă nu poate fi exclusă categoric.

La cercetarea toxico-chimică în sîngele cadavrului s-a depistat 0,50 promile

de alcool etilic, ceea ce la persoanele vii produce stare de ebrietate alcoolică de

grad ușor.

- raportul de expertiză medico-legală nr. 383 din 22.05.2015, din care rezultă

că:

Sîngele din cadavrul lui Lukasevîci A., a n. 1957 și sîngele bănuitului

Lukasevîci V. este unigrup în sistemul AB0 și se referă la grupa 0alfa, beta/0(l)/.

În fragmentele-m/ob.1-3 din urmele de pe cămașă, m/ob.4 de pe maiou,

m/ob.6 de pe pantaloni și m/ob.7 de pe pantalonii sportivi a fost găsit sînge de om

fără amestec de salivă. La determinarea apartenenței de grupă a sîngelui din

microobiectele enumerate a fost depistat antigenul H, iar în m/ob.1,2,4,7 încă și

aglutinele alfa, beta. Sîngele în fragmentele m/ob.1-3 din urmele de pe cămașă,

m/ob.4 de pe maiou, m/ob.6 de pe pantaloni și m/ob.7 de pe pantalonii sportivi

aparține persoanei (persoanelor) cu grupa sanguină Oalfa,beta/0(l)/, cum sunt

pătimitul Lukasevîci A. sau bănuitul Lukasevîci V. (fiecare separat sau în

amestec);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 384 din 22.05.2015, din care rezultă

că:

Sîngele din cadavrul lui Lukasevîci A., a.n. 1957 și sîngele bănuitului

Lukasevîci V. este unigrup în sistemul ABO și se referă la grupa Oalfa, beta/0( 1)/.

-în fragmentele m/ob.1-4 din urmele de pe cearșaf, m/ob.8,9 de pe două fragmente

de perne a fost găsit sînge de om fără adaos de salivă. În spălăturile m/ob.10 de pe

adidasul stîng și m/ob.13 de pe lama cuțitului, la fel a fost găsit sînge de om. La

determinarea apartenenței de grupa a sîngelui în m/ob.1-4,8,10,13 a fost depistat

antigenul H, iar în m/ob.1-4 încă și aglutinele alfa, beta. Așadar, sîngele depistat pe

obiectele numite a putut fi lăsat de către persoana (persoane) cu grupa sangvină

0alfa, beta/0(l)/, cum sînt pătimitul sau bănuitul (fiecare separate sau în amestec);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 385 din 22.05.2015, prin care s-a

constatat, că sîngele bănuitului se referă la grupa 0alfa, beta/0(1);

- actul de expertiză psihiatrico-legală nr. 324a-2015 din 23.06.2015, din care

rezulta că funcțiile intelectuale al examinatului Lukasevîci V. sînt în limitele

5

normei de vîrstă. Lukasevîci V. de maladii psihice nu suferă, în perioada comiterii

infracțiunii ce i se impută, el dereglări psihologice temporare nu a manifestat, avea

capacitate de prevedere și deliberare a acțiunilor sale și să conducă cu ele, nu a

suferit și nu suferă de tulburări de personalitate, are capacitatea de a percepe just

împrejurările ce au importanță pentru dosar și de a face declarații critice în privința

lor. Gradul de dezvoltare intelectuală corespunde studiilor și vîrstei;

- procesul-verbal de verificare a descifrărilor convorbirilor telefonice din

17.06.2015, unde au fost examinate descifrările convorbirilor telefonice în

perioada de timp din 25.04.2015 pînă la 26.04.2015, duse de pe cartela SLV1 cu

numărul 069314063, ce-i aparține cet. Lukasevîci V.;

- procesul-verbal de confruntare din 19.05.2015 între martorii Lukasevîci T.

și Sosov A., fiind stabilit, că în timpul discuției cu Lukasevîci T., Sosov A. a

relatat doar cele spuse lui de către Lukasevîci V., pe cînd ultimul a apelat poliția;

- Din declarațiile succesorului victimei Mamciur Serghei, rezulta că nu

cunoaște concret ce s-a întîmplat între frații Lukasevîci V. și Lukasevîci A., sunt

verii lui, a discutat cu tatăl lor Lukasevîci P., care nu cunoaște nimic despre caz,

este de vîrstă înaintată și nu aude, l-a înmormîntat pe Lukasevîci A.;

- Din declarațiile martorului Tartus Vadim rezulta că s-a deplasat la fața

locului după solicitarea unității de gardă, era un cadavru pe spate, încălțămintea,

hainele, perna erau murdare de sînge, fiind întrebat, Lukasevîci V. a explicat că

fratele a venit noaptea fiind înjungiat de niște persoane necunoscute, a fost

verificată scara și afară regiunea casei, nefiind depistate urme de sînge, la

comisariat Lukasevîci V. a spus deja că a avut un conflict cu fratele său, l-a împins

și fratele întîmplător a căzut pe cuțit, că s-a speriat și deaceea a spălat cuțitul și l-a

pus la loc, cuțitul nu avea urme de sînge;

- Declarații asemănătoare a dat și martorul Jitari Vadim în ședința instanței

de fond;

- Din declarațiile martorului Smirnova V. rezulta că Lukasevîci V. servea

băuturi alcoolice, îl obijduia pe fratele său Alexandr, cînd consuma băuturi

alcoolice era gălăgios, striga că se auzea în toată curtea;

- Din declarațiile martorului Sosov A. rezulta că Lukasevîci V. a venit în

luna mai anul 2015 la ora șase dimineața la el să sune la salvare pentru că

Lukasevîci A. a venit tăiat în burtă și a murit, i-a spus să sune deodată la poliție,

după asta a venit poliția la fața locului, poliția a fost chemată de pe telefonul lui.

Instanța de apel a considerat că probele respective administrate pe cauză,

cercetate în ședința instanței de fond, precum și verificate suplimentar în ședința

instanței de apel, corespundeau cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură

penală, fiind pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrînd pe deplin

vinovăția inculpatului în fapta incriminată.

A fost considerată justă soluția instanței de fond de condamnare, totodată s-a

indicat că ultima corect a motivat că nu reține poziția inculpatului privind negarea

faptului comiterii omorului lui Lukasevîci A., declarații pe care le-a apreciat ca o

metodă de apărare.

6

Declarațiile de nerecunoaștere a vinei de către inculpat au fost combătute

prin materialele cauzei, probele cercetate, care demonstrau contrariul, și anume

vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate.

Luînd în considerație probele cercetate în ansamblu, instanța de apel a ajuns

la concluzia că vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (1) Cod penal, a fost pe deplin demonstrată.

La fel, s-a concluzionat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului

a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a

pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale

de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținînd cont de

circumstanțele reale și personale ale inculpatului, de totalitatea circumstanțelor

cauzei și de personalitatea inculpatului.

La determinarea aplicării pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor deosebit de

grave, că infracțiunile contra vieții sunt cele mai periculoase, care atentează la cea

mai importantă valoare socială – viața omului, la fel a ținut cont de personalitatea

vinovatului, care anterior a comis infracțiuni.

Circumstanțe atenuante nu s-au stabilit.

Circumstanță agravantă a fost considerată săvîrșirea infracțiunii în stare

ebrietate alcoolică.

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului era echitabilă

faptei infracționale săvârșite, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei și

normele legale, în acest fel fiind posibilă atingerea scopului de corectare și

reeducare a inculpatului.

Reieșind din cele expuse instanța de apel a conchis că apelul declarat era

nefondat, fără invocarea unor motive de drept, iar argumentele aduse nu

corespundeau cu împrejurările stabilite de instanța de fond, totodată argumentele

invocate fiind respinse, deoarece probele cercetate în cumul confirmau vina

inculpatului în faptele stabilite de instanța de fond și temeiuri de intervenire a

instanței de apel în aspectul propus de avocat nu erau.

Instanța de apel a considerat că apelul declarat era contradictoriu

circumstanțelor stabilite pe cauză și constituia o relatare a celor întîmplate în

versiunea autorului apelului, care se contrazicea cu probele cercetate pe caz.

Instanța de apel a respins ca fiind declarative afirmațiile invocate în apel

despre dezacordul cu sentința, deoarece aceasta nu echivala cu achitarea

inculpatului, din moment ce constatarea vinovăției lui era bazată pe probele

administrate în cadrul cercetărilor judecătorești, apreciate obiectiv și sub toate

aspectele, care coroborau între ele și demonstrau vina inculpatului în fapta

incriminată, nefiind stabilită ilegalitatea și netemeinicia sentinței.

Au fost respinse și afirmațiile invocate de avocat despre faptul că în sentință

ca probă a fost analizat numai raportul de expertiză medico-legală nr. 39 din

14.06.2015, însă instanța n-a ținut cont de concluziile din raportul dat, că plaga

penetrantă de pe burtă este accesibilă mînii proprii, că producerea plăgii penetrante

de pe abdomen în circumstanțele declarate de inculpat este puțin probabilă, însă nu

poate fi exclusă categoric, ceea ce înseamna, că plaga de pe burtă putea fi produsă

7

și în rezultatul căderii victimei de pe divan pe cuțit, ținîndu-l în mînă, deoarece

acestea erau declarative.

Instanța de apel a menționat că soluția instanței de fond rezulta din totalitatea

probelor cercetate, printre care și din concluziile raportului de expertiză nr. 39 din

14.06.2015.

Astfel, s-a reținut că deși nu poate fi exclusă categoric versiunea bănuitului

că l-a împins pe fratele său, care a căzut cu fața în jos, totuși concluziile expertului

indicau clar că plaga penetrantă de pe burtă a putut fi produsă în urma loviturii de

către agresor cu un cuțit, iar pozițiile pot fi diverse, leziunea respectivă are legătură

directă cu survenirea decesului și se califică ca vătămare corporală gravă

periculoasă pentru viață, fiind depistate și alte leziuni corporale cauzate în aceleași

circumstanțe, astfel afirmațiile apărării despre faptul că plaga de pe burtă putea fi

produsă și în rezultatul căderii victimei de pe divan pe cuțit, ținîndu-l în mînă au

fost apreciate drept declarative.

Mai mult, din cele cercetate rezulta, că după cele produse inculpatul nu a

chemat ambulanța, a spălat cuțitul de sînge, pe care erau urme evidente, în

asemenea circumstanțe versiunea lui fiind apreciată ca neveridică.

Nu au fost reținute nici argumentele privind nerespectarea cerințelor din art.

101 Cod de procedură penală, că alte probe au fost numai notate (cu conținutul

lor), fără aprecierea fiecărei probe din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar a tuturor probelor - din punct de vedere al coroborării

lor, care erau declarative, soluția contestată fiind una motivată.

S-au respins și argumentele privind faptul că, nu poate fi considerată ca

apreciere a probelor teza din sentință despre faptul că instanța de judecată conchide

că învinuirea adusă inculpatului și-a găsit confirmare în ședință, că concluzia citată

este numai declarativă, căci în sentință probele, cu excepția raportului de expertiză

nr. 39, n-au fost analizate și apreciate, care la fel au fost apreciate drept declarative,

deoarece soluția de condamnare s-a bazat pe totalitatea probelor cercetate.

Nu puteau fi luate în considerație nici argumentele aduse despre faptul că

declarațiile martorilor nu conțineau informații despre circumstanțele infracțiunii,

deoarece instanța de fond nu s-a bazat doar pe aceste declarații, ci pe totalitatea

probelor cercetate în cadrul ședinței instanței de fond, probe care în ansamblu

dovedeau vina inculpatului.

Instanța de apel a respins și argumentele aduse de avocat precum că n-au

fost înlăturate divergențele între depozițiile inculpatului și ale martorului Sosov A.,

care a povestit că Lukasevîci V. i-a spus precum că fratele Lukasevîci A. a venit

acasă, fiind deja tăiat, iar ambulanța nu era chemată deoarece Alexandru avea

numai zgîrîetură, deoarece erau declarative.

Astfel, din declarațiile lucrătorilor de poliție veniți la fața locului, Tartus

Vadim și Jitari Ivan, rezulta că venind la fața locului inițial Lukasevîci V. a

declarat că fratele său a venit acasă tăiat de niște persoane necunoscute, iar fiind

verificate scările și fața blocului nu s-au depistat urme de sînge, ulterior inculpatul

a declarat că a avut un conflict cu fratele său și l-a împins, iar acesta a căzut peste

cuțit. Aceste circumstanțe demonstrau că inculpatul a avut diferite poziții referitor

la cele întîmplate, fapt ce rezulta și din declarațiile martorului Sosov A., care a

declarat că Lukasevîci V. i-a spus că fratele a venit acasă fiind tăiat.

8

Nu au fost reținute nici argumentele despre faptul că din conținutul sentinței

rezulta că instanța a apreciat veridicatatea declarațiilor lui Sosov A. în detrimentul

celor ale inculpatului, din considerentul că primul este martor, iar ultimul inculpat,

deoarece aceasta constituia o presupunere a părții apărării.

S-au respins și argumentele despre faptul că dacă probele examinate în

ședință erau apreciate obiectiv, nu se confirma concluzia despre vinovăția

inculpatului în fapta incriminată, acestea fiind declarative, iar probele cercetate în

ansamblu demonstrînd pe deplin vinovăția inculpatului.

Ca neîntemeiate au fost apreciate și argumentele privind faptul că numai prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 39 putea fi dovedită circumstanța, că anume

inculpatul a lovit victima cu cuțitul pe fratele (adică a comis intenționat fapta de

omor) și dezmințite depozițiile inculpatului, însă în raportul de expertiză menționat

nu s-a exclus ferm, că victima n-a fost lovită cu cuțitul de inculpat, că este

nefondată afirmația din sentință că ultimul își dădea seama că atentează la viața

fratelui și prevedea că fapta lui conține posibilitatea reală sau inevitabilitatea

survenirii morții, deoarece concluziile raportului indică că este puțin probabilă

versiunea respectivă.

La fel, potrivit concluziilor raportului vizat se indica că plaga de la burtă a

putut fi produsă în urma loviturii de către agresor cu un cuțit, iar pozițiile pot fi

diverse, totodată că puterea lovirii în abdomen a fost una suficientă pentru a

învinge rezistența pielii și a țesuturilor moi ale abdomenului.

La victimă s-au depistat și alte leziuni, produse cu obiect tăietor și anume,

plagă tăiată pe frunte, afirmațiile avocatului în sensul invocat fiind apreciate ca

declarative.

Mai mult, însăși inculpatul a înaintat diferite versiuni a celor întîmplate,

invocînd inițial că fratele a venit acasă fiind înjunghiat de persoane necunoscute,

ulterior a declarat că fiind în conflict l-a îmbrîncit și el a căzut pe cuțit.

Instanța de apel a menționat și faptul, că cuțitul cu care s-au produs leziunile

a fost spălat de sînge anume de inculpat, fiind astfel șterse eventualele urme ale

infracțiunii, în atare situație s-a concluzionat că ultimul a acționat doar în scopul

evitării răspunderii penale.

Au fost respinse și argumentele privind faptul că vinovăția inculpatului nu se

dovedea și prin spusele lui inițiale, cînd el a declarat, că fratele a venit acasă, deja

fiind tăiat, iar îndoielile în probarea învinuirii n-au fost înlăturate, deoarece de fapt

îndoieli în probarea vinovăției nu s-au stabilit, inculpatul prin înaintarea diferitor

versiuni de fapt a urmărit să nu fie atras la răspundere penală.

În combaterea argumentelor privind nerespectarea prevederilor art. art. 8 și

389 Cod de procedură penală, instanța de apel a menționat că concluziile despre

vinovăția inculpatului și sentința de condamnare nu erau bazate pe presupuneri, ci

pe probele cercetate, iar faptul că inculpatul nu recunoștea vinovăția sa, nu putea fi

luat în considerație în detrimentul persoanei, fiind un drept al inculpatului să

recunoască învinuirea, dar nu și o obligație.

Mai mult, vinovăția inculpatului în faptele incriminate a fost dovedită pe

deplin prin probele administrate în cadrul cercetărilor judecătorești, iar careva

dubii în probarea vinovăției inculpatului nu au fost constatate.

9

Argumentele privind lipsa probelor ce ar demonstra vinovăția inculpatului,

omisiunea infirmării versiunii sale prin probe au fost apreciate critic, deoarece vina

acestuia era demonstrată prin probele administrate, iar faptul înaintării diferitor

versiuni de către inculpat a fost contrazisă prin cumulul de probe cercetate, la

studierea căror inculpatul a avut acces liber, nefiind îngrădit în careva mod.

Invocarea de către inculpat a faptului că nu au fost audiați toți martorii nu a

fost luată în considerație, deoarece instanța de fond a cercetat probele solicitate de

părți, în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond careva demersuri de

audiere a martorilor din partea inculpatului nu au fost înaintate.

Faptul că nu a fost audiat tatăl inculpatului și al victimei nu putea fi reținut,

deoarece nici nu s-a solicitat în instanța de fond audierea lui, în afară de aceasta din

declarațiile succesorului victimei rezulta că el este de vîrstă înaintată, nu aude și

despre cele întîmplate nu cunoaște nimic.

avocat în numele inculpatului, care solicită casarea acestora cu dispunerea achitării

inculpatului.

În motivarea cerințelor sale, apărătorul indică că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a ignorat versiunea

inculpatului despre provocarea leziunii cu cuțitul victimei de către aceasta

personal, în urma altercației avute cu inculpatul.

Instanța de apel a neglijat faptul că victima și-a provocat singură vătămarea

cu cuțitul în timp ce inculpatul se apăra de la atacul victimei îndreptat împotriva sa

cu acest cuțit, în așa mod în acțiunile inculpatului lipsind intenția de a comite un

omor intenționat.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor,

temei care nu este prevăzut în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. La fel,

motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de

apel și o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, recurentul critică aprecierea probelor, astfel

Colegiul penal reține, că instanța de apel judecînd cauza, a verificat și a apreciat

probele în ședința de judecată, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101

Cod de procedură penală, a stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungînd la concluzia justă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent, enunțate la pct.

6 din decizie, prin care se susține că inculpatul nu se face vinovat de comiterea

infracțiunii imputate, au constituit obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța

10

de apel și cărora aceasta le-a dat o motivare corespunzătoare și expusă în pct. 5 al

prezentei decizii, pe care instanța de recurs o consideră justă și a cărei reluare nu se

mai impune.

În acest sens, este de menționat că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel

criticile formulate de recurent nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării

hotărîrii contestate ca fiind ilegală.

De asemenea, Colegiul penal constată că, instanța de apel, judecînd apelul a

respectat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea

și temeinicia hotărîrii atacate, și-a motivat soluția adoptată în baza probelor

administrate de către instanța de fond și verificate în ședința de judecată a instanței

de apel, fapt reflectat în procesul-verbal al ședinței de judecată, instanța oferind

răspunsuri la motivele invocate în apel, iar conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale.

Colegiul penal remarcă, că argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate,

deoarece instanțele ierarhic inferioare au motivat vinovăția inculpatului prin faptul,

că învinuirea a prezentat suficiente probe care dovedesc vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii, iar dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța

de judecată, nu neapărat înseamnă că aceasta conține careva erori de drept.

Mai mult, se constată că recurentul expune propria opinie asupra problemei

de apreciere a probelor reținute de instanțele judecătorești, care l-au declarat pe

inculpat vinovat, optînd pentru soluția achitării. Aceasta reprezintă o solicitare,

care nu constituie temei de reexaminare a cazului în aspectul reaprecierii

circumstanțelor de fapt deja stabilite. În recurs, autorul supune analizei probele

administrate, însă, le apreciază potrivit opiniei personale, aceasta fiind o tactică

aleasă de apărare.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art.

432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se impune soluția inadmisibilității

recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Prepelița

Nicolae în numele inculpatului Lukasevîci Volodimir împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Lukasevîci Volodimir Petro, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Vladimir Timofti

11