1ra-343/2016 — art. 186 alin. 4 CP

1ra-343/2016 — art. 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-343/2016

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Tărîță Andriana în numele inculpatului Cebotari Andrei și de

inculpatul Cebotari Andrei prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 16 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Cebotari Andrei Ruslan, născut la

12.02.1994, originar și domiciliat în or.

Soroca, str. Mihai Viteazu, 15.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 10.01.2014 - 23.03.2015;

instanța de apel: 22.04.2015 - 16.09.2015;

instanța de recurs: 22.12.2015 - 16.03.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor numite lui Cebotari A. prin sentințele Judecătoriei Soroca

din 21 martie 2014 și 23 martie 2015, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani

și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul Luchianov I. în privința

căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

iunie 2013, ziua și ora nefiind stabilită de către organul de urmărire penală,

Cebotari A., în urma înțelegerii prealabile cu Luchianov I. avînd scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, la propunerea lui Cebotari A., prin forțarea

ferestrei, au pătruns în domiciliul cet. Țurlea S., din s. Ochiul Alb, r-nul Drochia,

de unde pe ascuns au sustras: 4 complete de cratițe, 6 complete de plapume, un

cuptor cu microunde, 4 auto-magnetole, un televizor, un transformator

1

electric, 2 fiere de călcat, o rochie, un costum bărbătesc, o jachetă, o scurtă din

piele, un pulover femeiesc, 300 perechi de ciorapi, 2 pulovere pentru copii, 200

perechi de lenjerie intimă, 6 cămăși, 8 perechi de pantaloni, 20 de ștrampi pentru

copii, 2 costume sportive, o scurtă pentru femei, 20 de pleduri, 8 plapume, o

scurtă pentru copii, 5 perechi de pantaloni, 8 perechi de pantaloni femeiești, 2

auto-televizoare, 2 costume femeiești și 2 halate în sumă totală de 80 201 lei,

cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari.

inculpatului Cebotari A., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că vina inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate nu a fost dovedită și examinarea cauzei a avut loc în

absența inculpatului Luchianov I., ceea ce a făcut imposibilă interogarea

ultimului și efectuarea unei confruntări între inculpați pentru a stabili toate

circumstanțele comiterii infracțiunii.

2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută fără modificări

sentința.

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpaților care se confirmă prin probele acumulate pe dosar,

cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect

calificate de către instanța de fond, după indicii art. 186 alin. (4) Cod penal, furtul,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită de două persoane, prin

pătrundere în locuință, cu cauzare de daune în proporții mari.

Instanța de apel a conchis că, argumentele apărării privind neprezentarea

de probe ce dovedesc vinovăția inculpatului în infracțiunea imputată, sînt

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța

de fond pe parcursul judecării cauzei, deoarece instanța a stabilit cert

complicitatea ambilor inculpați în săvîrșirea sustragerii pe ascuns a bunurilor

partea vătămată, rezultînd din ansamblul probelor anexate la materialele cauzei.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de fond, în

conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Cebotari

A. care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, de gravitatea

infracțiunii comise, precum și faptul că ultimul nu și-a recunoscut vinovăția de

comiterea infracțiuni imputate, nu a recuperat prejudiciu cauzat părții vătămate,

concluzionînd astfel că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar

în condițiile izolării lui de societate, cu aplicarea unei pedepse sub formă de

2

închisoare în vederea restabilirii echității sociale și prevenirii de săvîrșire a unei

noi infracțiuni.

Tărîță A. în numele inculpatului Cebotari A. și inculpatul, care solicită:

- avocatul Tărîță A. în numele inculpatului, care invocînd temei prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea recursului ordinar, avocatul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționînd:

- instanțele inferioare au dat o apreciere greșită probelor;

- inculpatul Luchianov I. în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel

a menționat că inculpatul Cebotari A. nu a participat la comiterea furtului și nu

cunoștea că lucrurile sunt furate;

- în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, deoarece nu sunt probe concrete și veridice care ar confirma vinovăția

acestuia;

- partea vătămată Țurlea S. nu are careva pretenții față de inculpatul

Cebotari A.;

- suma de 80720 lei, dispusă spre încasarea în mod solidar de la inculpați

în beneficiul părții vătămate este una exagerată nefiind probată.

- inculpatul Cebotari A., care fără a invoca vreun temei de drept, din cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, casarea acesteia,

rejudecare cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că nu este de

acord cu ordonanța de punere sub învinuire și nu este vinovat de săvîrșirea

infracțiunii imputate, deoarece l-a ajutat pe inculpatul Luchianov I. doar să

transporte niște sacoșe.

6.1. Acuzatorul de stat a depus referință asupra recursurilor declarate,

considerînd că urmează a fi respinse ca inadmisibile, pe motiv că potrivit

prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, recurentul este obligat să indice

temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, în ce constă problema

de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept

comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Astfel, recurentul solicită

reaprecierea probelor, pe care le consideră că au fost administrate cu încălcarea

prevederilor legale.

Din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate de procuror au fost

legale în cadrul dosarului și nu au fost admise încălcări ale anumitor prevederi

legale ce ar condiționa comiterea unor erori grave de drept.

3

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurenții invocă drept temei pentru

casarea a deciziei instanței de apel pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

în care pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pct. 8) nu

au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursurilor declarate.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Ținînd seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că hotărîrile

instanțelor de fond sînt legale și întemeiate, iar instanța de apel menținînd

soluția primei instanțe, la examinarea apelului a respectat întocmai prevederile

art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală.

Autorii recursurilor consideră că instanța de apel, care a menținut soluția

primei instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea

inculpatului Cebotari A. în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, considerînd că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii

imputate și nu sînt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a

4

cercetat materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, referitoare la existența elementelor

constitutive ale infracțiunilor, a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

a supus verificării declarațiile inculpatului, a părții vătămate, a martorilor și

probele materiale administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și

consemnarea acestora în procesul-verbal, în urma căreia a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță referitor la vinovăția

inculpatului Cebotari A., expusă mai sus, considerînd că argumentele apărării cu

privire la nevinovăția acestuia nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești.

Astfel, argumentele invocate de recurenți referitor la nevinovăția

inculpatului Cebotari A. în săvîrșirea infracțiunii de furt, sînt neîntemeiate și se

resping, deoarece atît instanța de fond, cît și instanța de apel au motivat

condamnarea inculpatului prin faptul, că învinuirea a prezentat suficiente probe

care cu certitudine dovedesc vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii

imputate și anume: - declarațiile părții vătămate Țurlea S. relatate în cadrul

urmăririi penale, susținute în cadrul ședinței instanței de fond și verificate de

către instanța de apel, potrivit cărora: la momentul spargerii și sustragerii

bunurilor nu era acasă, se afla în Ucraina, despre cele întîmplate a aflat de la

vecini și rude, cînd a venind acasă a depus plîngere la poliție cu referire la

bunurile sustrase în sumă de 81 020 lei (f.d. 16, 17, vol. I; f.d. 40-41 vol. III);

declarațiile martorului Babin N. relatate în cadrul urmăririi penale, susținute în

cadrul ședinței instanței de fond și verificate de către instanța de apel, potrivit

cărora: locuiește în vecinătate cu Țuri N. și într-o zi a observat fereastra deschisă

la casă și a anunțat vecinii, de la rudele victimei a aflat că din casă i-au fost

sustrase mai multe bunuri, în moment cînd partea vătămată era plecată în

Ucraina (f.d. 100, vol. I; f.d. 44 vol. III); declarațiile martorului Dragan Z. susținute

în cadrul ședinței instanței de fond și verificate de către instanța de apel, potrivit

cărora: concubinul său Cebotari A. i-a adus un costum, două maiouri, o scurtă și

ciorapi, ulterior bunurile menționate au fost ridicate de către colaboratorii de

poliție în cadrul percheziției (f.d. 47 vol. III); declarațiile martorului Duminica F.

susținute în cadrul ședinței instanței de fond și verificate de către instanța de

apel, potrivit cărora: Dragan Z. concubinează cu inculpatul Cebotari A., care în

una din zile i-a procurat o scurtă și un costum sportiv, ulterior în gospodăria sa a

fost efectuată percheziție de către colaboratorii de poliție (f.d. 43 vol. III); -

declarațiile martorului Vladiuc T. susținute în cadrul ședinței instanței de fond și

verificate de către instanța de apel, potrivit cărora: anterior inculpatul Luchianov

I. a lucrat cu el la construcții, în acel timp, la rugămintea lui Țurlea S. a făcut

ordine în gospodăria ei. Vladiuc T. a menționat că a asistat la fața locului cînd

5

inculpatul Luchianov I. a arătat cum a deschis fereastra și a explicat ce a sustras

(f.d. 45-46 vol. III); - materialele cauzei: - plîngerea cet. Țurlea S. din 06.09.2013,

prin care solicită identificarea persoanelor necunoscute care în luna iunie-iulie

2013, au pătruns în casă și au sustras lucruri în sumă totală de 80 720 lei (f.d. 8

vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelul anexat din

06.09.2013, în care au fost fixate circumstanțele comiterii infracțiunii de furt în

gospodăria cet. Țurlea S. (f.d. 9-13 vol. I); - procesul-verbal de prezentare spre

recunoaștere a obiectelor ridicate în cadrul percheziției de către martorul

Ceremuș L. și foto-tabelul din 05.10.2013 (f.d. 106-123 vol. I); - procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la fața locului din 15.11.2013 (f.d. 124, vol. I); procesul-

verbal de examinare a obiectului și foto-tabelul din 29.11.2013 (f.d. 127-128 vol. I),

- revendicarea pe numele inculpatului Cebotari A. (f.d. 150, vol. I).

Prin urmare, argumentele apărării, precum că Cebotari A. nu a comis

infracțiunea de furt, contravin materialelor cauzei, deoarece, atît instanța de fond,

cît și cea de apel corect a menționat că vinovăția lui inculpatului se dovedește

prin probele enumerate mai sus și care sunt în contradicție cu cele relatate de

inculpat în apărarea sa.

Instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiat argumentul apărării

precum că, declarațiile părții vătămată și martorilor acuzării nu pot fi apreciate

drept probe pertinente care ar confirma vinovăția inculpatului, or la examinarea

cauzei instanțele inferioare au verificat complet și obiectiv declarațiile părții

vătămate și martorilor acuzării date în ședința de judecată și în coroborare cu alte

probe administrate, au stabilit o corectă situație de fapt. Temei de a da anumite

aprecieri critice acestor declarații Colegiul penal nu are, or aceștia au depus

depoziții sub jurămînt, fiind avertizați de răspundere penală în conformitate cu

prevederile art. 312 - 313 Cod penal.

Instanța de recurs, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor

instanțelor, care au constatat existența faptei și vinovăției inculpatului Cebotari

A. în comiterea infracțiunii prevăzute în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, fiind

stabilite în cauză toate elementele constitutive ale sustragerii pe ascuns a bunurilor

părților vătămate în proporții mari.

Astfel, atît prima instanță, cît și instanța de apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe

administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului

părții apărării în sensul declarat, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

6

Afirmațiile recurenților, precum că instanțele de fond incorect au apreciat

probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca

temei de admitere a recursurilor, deoarece, ca probe, acestea sînt administrate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțele de fond

conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de

ambele instanțe de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatului Cebotari A. a elementelor

constitutive ale infracțiunilor imputate, fapta acestuia corect fiind încadrată în

prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal. Prezența în acțiunile inculpatului atît a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a

celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate

prin probele enumerate supra, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în

cadrul ședințelor instanțelor de fond.

Argumentele apărării, precum că suma de 80 720 lei, dispusă de către

instanța de fond spre încasarea în mod solidar de la inculpații Luchianov I. și

Cebotari A. în beneficiul părții vătămate este una exagerată nefiind probată, nu

pot fi reținute, deoarece instanța și-a bazat concluziile în acest sens reieșind din

declarațiile părții vătămate Țurlea S. care a indicat lista tuturor obiectelor

sustrase și prețul acestora, care a fost stabilit în dependență de valoarea lor pe

piață. Totodată, instanțele au apreciat ca veridice declarațiile părții vătămate

referitor la numărul și valoarea obiectelor sustrase, acestea fiind logice și

coerente, valoarea declarată corespunde prețurilor reale, nefiind exagerate.

La fel nu poate fi reținut nici argumentul inculpatului Cebotari A. precum

că nu este de acord cu ordonanța procurorului de punere sub învinuire, or

potrivit materialelor cauzei: - ordonanței de punere sub învinuire din 12.12.2013

(f.d. 165-verso, vol. I), - procesului-verbal de audiere a învinuitului (167, 168, vol.

I) și procesului verbal de informare a învinuitului despre terminarea urmării

penale și prezentarea învinuitului (și apărătorului său) a materialelor de

urmărire penală din aceiași dată (f.d. 177, vol. I), careva obiecții cu privire la

învinuirea inculpatului Cebotari A., nu au fost înaintate.

Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de

recurenți, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

cărora instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al

prezentei decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei

reluare nu se mai impune.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că inculpatul nu este

vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate

și contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta

nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și

7

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc

cu certitudine vinovăția ambilor inculpați în săvîrșirea infracțiunii imputate.

În concluzie, instanța de recurs menționează că nu se constată prezența

erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate de

recurenți, deoarece soluția adoptată de către instanțele inferioare este întemeiată

și motivată.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Tărîță

Andriana în numele inculpatului Cebotari Andrei și de inculpatul Cebotari

Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

16 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Cebotari Andrei Ruslan, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8