1ra-1530/2016 — art. 186 alin. 4, 317 alin. 1, 84, 85 CP

Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 15 decembrie 2015, Cebotari Iv. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 7 ani închisoare, în baza art. 317 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani. Conform prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată, i-a fost adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți din 15 mai 2014, stabilindu-i-se definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost dispusă încasarea din contul lui Cebotari Iv. a sumei de 52 940 lei în beneficiul cet. Banu M., a sumei de 13 460 lei în beneficiul cet. Donțu E. și sumei de 2 522 lei în beneficiul SRL ”Leviarta Nordcom”.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 21 spre 22 septembrie 2014, Cebotari Iv. urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, din interes de 1 profit, prin forțarea geamului din plastic, a pătruns în casa cet. Banu M., situată în s. Heciul Nou, r-nul Sîngerei, de unde a sustras mai multe bunuri confecționate din aur: un colier cu greutatea totală de 20 gr în sumă de 14 400 lei; un lănțișor cu iconiță cu greutatea totală de 30 gr, în sumă de 21 600 lei; două verighete de căsătorie cu greutatea totală de 5 gr, în valoare de 3 600 lei; un obiect în formă rotundă cu greutatea totală de 5 gr, în sumă de 3 600 lei; un obiect confecționat din aur în formă de semicerc, cu greutatea totală de 2 gr, în sumă de 1 440 lei; trei cruciulițe cu greutatea totală de 10 gr, în sumă de 7 200 lei; o pereche de cercei cu greutatea totală de 7 gr, în sumă de 5 040 lei; un inel cu greutatea totală de 5 gr, în sumă de 3 600 lei și bani în sumă de 300 lei. Tot el, în aceiași noapte, aflându-se în aceiași localitate, din aceleași motive, a pătruns în domiciliul cet. Donțu El., de unde a sustras 600 lei, 100 euro și mai multe bunuri confecționate din aur: o verighetă de căsătorie cu greutatea de 2,5 gr, în sumă de 1 800 lei, 2 inele cu greutatea a câte 2 gr, în sumă de 2 880 lei, un inel cu greutatea de 1 gr, cu prețul de 720 lei; un lănțișor cu iconiță cu greutatea totală de 5 gr, în sumă de 3 600 lei, un lănțișor cu iconiță cu greutatea totală de 4 gr, în sumă de 2 880 lei. Tot el, fiindu-i aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 zile prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 17.02.2015, ulterior măsura preventivă fiind prelungită până la 20.01.2016, la 21.10.2015, fiind escortat de către Serviciul de escortă al IP Sîngerei, din Penitenciarul nr. 11, mun. Bălți, în incinta Judecătoriei Sîngerei pentru desfășurarea ședinței de judecată pe cauza penală de învinuire a acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, după finisarea ședinței de judecată, în jurul orelor 1045, aflându-se în sala de ședință, având scopul de a se sustrage de la privarea de libertate, acționând intenționat, a evadat de sub escorta asigurată de colaboratorii de poliție, iar la somațiile acestora, inculpatul nu a reacționat. Ulterior, la 28.10.2015, în jurul orelor 1430, Cebotari Iv. a fost reținut în mun. Bălți.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acestei și rejudecarea cauzei deoarece nu este de acord cu termenul de închisoare stabilit, invocând că martorii din partea apărării nu au fost audiați și nu se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, întrucât lucrurile găsite la el aparțin surorii sale, care activează în lombard.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de fond a administrat probele prezentate de părți din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității acestora, a apreciat corect circumstanțele cauzei și a tras corect și întemeiat concluzii privind vinovăția lui Cebotari Iv. în săvârșirea infracțiunilor imputate. 2 Constatând ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în cele săvârșite, instanța de apel a apreciat argumentele apărătorului în favoarea achitării inculpatului pe capătul de învinuire adus în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, ca fiind absolut nefondate, ce contravin aspectelor de fapt ale cauzei. Din conținutul apelului și a expunerilor inculpatului în fața instanței de apel, s-a stabilit, că inculpatul respinge acuzațiile înaintând o versiune privind depunerea obiectelor din aur care au fost primite ca împrumut de la sora Găleată L., versiune care nu a fost susținută de către instanță, deoarece este total contradictorie circumstanțelor cauzei, fiind primită ca o modalitate de apărare și eliberare de răspunderea penală, fiind pregătită în detaliu de inculpat. Versiunea impusă este contrară probelor acumulate de organul de urmărire penală și urmează a fi criticată deoarece conform declarațiilor date de Găleată L. în fața organului de urmărire penală (f.d. 134, vol. I), expuse de avocat în susținerea acestei poziții se confirmă primirea unor obiecte din aur, însă tot din conținutul acestor declarații se stabilește transmiterea acestor obiecte la începutul lunii octombrie 2014, dar nu în septembrie. Conform declarațiilor depuse de Levițchii V. și datelor din registru SRL ”Leviarta Nordcom” (f.d. 141, vol. I), la 30.09.2014 Cebotari Iv. deja primise cu amanet suma de 2 522,80 lei pentru obiectele depuse. La fel conform biletului de amanet Cebotari Iv. a depus articole din metal prețios (f.d. 139, vol. I), care nu corespund obiectelor primite de la Găleată L. cu atât mai mult au fost recunoscute de Banu M. și Donțu E. Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a conchis, că instanța de fond a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat care nu este la prima abatere (f.d. 7, vol. III), fiind anterior condamnat pentru infracțiuni similare și nu a respectat șansa acordată prin sentința Judecătoriei Bălți din 15 mai 2014, potrivit căreia i-a fost aplicată o pedeapsă cu executarea condiționată a acesteia. Totodată prima instanță luând în considerație scopul pedepsei penale, definit de art. 61 Cod penal, întemeiat a ajuns la concluzia că corectarea inculpatului poate fi numai în locurile de detenție și numai aplicând o pedeapsă pentru concurs de infracțiuni și cumul de sentințe la limita de 10 ani. Cu referire la prejudiciul cauzat părților vătămate Banu M., Donțu E. și SRL ”Leviarta Nordcom”, instanța de apel a menționat că, din conținutul materialelor cauzei penale s-a stabilit, că sumele prejudiciilor cauzate sunt legale și întemeiate și corect au fost admise de prima instanță.

Împotriva hotărârilor nominalizate declară recurs ordinar inculpatul, care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată. 3 În motivarea recursului ordinar, inculpatul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționând, că nu este de acord cu cuantumul prejudiciului material stabilit de către instanța de fond, deoarece prețul confecțiilor din aur sustrase este unul exagerat, neuitând la faptul, că nici una din părțile vătămate nu a prezentat organului de urmărire penală sau instanței de judecată careva acte care ar confirma gramajul ori prețul confecțiilor sustrase. Organul de urmărire penală, ulterior instanța de fond, eronat au apreciat costul unui gram de aur la preț de 720 lei, or la momentul săvârșirii infracțiunii de furt, prețul unui gram de aur era mai mic decât cel stabilit la caz. Adițional, inculpatul menționează, că confecțiile din aur care au fost restituite părților vătămate Banu M. și Donțu E., la fel au fost incluse în suma prejudiciului material cauzat și prin urmare acesta nu poate fi calificat ”în proporții mari”. 6.1. Referință asupra recursului declarat au depus părțile vătămate Donțu E. și Banu M., care au pledat pentru inadmisibilitatea acestuia și menținerea deciziei instanței de apel, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și din conținutul recursului declarat se relevă dezacordul inculpatului asupra faptelor constatate de instanță, fapt care nu constituie temei de examinare repetată a circumstanțelor cauzei, iar dezacordul inculpatului referitor la costul unui gram de aur nu este unul justificat, or la caz metalul sustras nu a fost estimat ca ”resturi”, dar ca confecții din aur, care aveau o semnificație și valoare substanțială.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația condamnatului. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs. Din textul recursului declarat, instanța atestă că, autorul nu a făcut trimitere la vreun temei concret din cele stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă Colegiul penal reține că, din textul acestuia, argumentele invocate se cuprind în temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 12) a normei procesual penale menționate, care stipulează, că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept, comise de 4 instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei inculpatului, în sensul că acțiunile sale au fost greșit încadrate în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, deoarece prețul confecțiilor din aur sustrase este unul exagerat și nu a fost probat, or părțile vătămate nu au prezentat organului de urmărire penală sau instanței de judecată careva acte care ar confirma gramajul ori prețul confecțiilor sustrase și prin urmare acesta nu poate fi calificate ca fiind în proporții mari, Colegiul o consideră neîntemeiată. Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Verificând lucrările dosarului, Colegiul reține, că instanța de apel examinând apelul declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 222 - 229, vol. III), ținând astfel cont de prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel a evaluat just probele în corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect ajungând la concluzia, că vina inculpatului Cebotari Iv. în comiterea infracțiunii imputate pe aceste capăt de învinuire și-a găsit confirmarea, precum și încadrarea juridică a acțiunilor acestuia este justă. Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelul declarat referitor la netemeinicia încadrării acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (4) pe motiv că acuzarea nu a prezentat suficiente probe care ar confirma mărimea prejudiciilor cauzate părților vătămate Banu M., Donțu El., în viziunea Colegiului lărgit, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat, iar inculpatul în recursul declarat, de fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar combate concluzia instanțelor de judecată privind corectitudinea încadrării acțiunilor sale în baza normei de drept pentru care a fost condamnat. În principiu, argumentele invocate în recurs, sunt similare celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat rigorile ce se regăsesc în dispozițiile art. 414, 5 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor esențiale ale apelului, ceea ce exclude prezența temeiurilor pentru recurs semnalate de către inculpat. Colegiul penale va respinge ca fiind neîntemeiată afirmația inculpatului precum că, organul de urmărire penală și instanța de judecată, eronat au apreciat costul unui gram de aur la preț de 720 lei, astfel la momentul săvârșirii infracțiunii de furt, prețul acestuia ar fi fost mai mic decât cel stabilit, or dezacordul recurentului referitor la costul unui gram de aur nu este unul justificat, deoarece la caz metalul sustras nu a fost estimat ca ”resturi”, dar ca confecții din aur, care aveau o semnificație și valoare substanțială pentru părțile vătămate. În concluzie instanța de recurs reține că vinovăția inculpatului pe fiecare capăt de învinuire a fost confirmată prin ansamblul probelor administrate, iar argumentele invocate către acesta atât în apel, cât și în cadrul ședințelor instanței de apel au fost minuțios analizate și combătute conform modalității descrise în pct. 5. din prezenta decizie, pentru care motiv instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele inculpatului referitoare la încadrarea greșită a acțiunilor sale în baza art. 186 alin. (4) Cod penal. Tot aici, dar în alt context, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără, însă, a agrava situația condamnatului, statuează asupra următoarelor: Din conținutul hotărârilor judecătorești rezultă că Cebotari Iv. a fost condamnat pentru săvârșirea sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, în proporții mari, infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal (redacția 2009). Valoarea bunurilor sustrase ca semn calificativ al componenței de infracțiune, care prevede răspunderea pentru sustragere, se determină ținându-se seama de mărimea unității convenționale de amendă stabilită de legislație la momentul săvârșirii infracțiunii. Conform art. 64 alin. (2) Cod penal (redacția 2009), valoarea unității convenționale de amendă la momentul comiterii furturilor de la Banu M. și Donțu El. (21- 22.09.2015), constituia 20 lei. Potrivit art. 126 Cod penal (redacția 2009) proporții mari se considera valoarea bunurilor materiale sustrase, care la momentul săvârșirii infracțiunii depășea 2 500 unități convenționale. Potrivit sentinței valoarea prejudiciilor cauzate lui Banu M. și Donțu El. constituia 75 210 lei, adică 3 760,53 unități convenționale. Astfel, la data condamnării lui Cebotari Iv. (15.12.2015), încadrarea juridică a acțiunilor dânsului pe epizoadele din 21 - 22.09.2014, era corectă, deoarece valoarea bunurilor sustrase depășea 2 500 unități convenționale. 6 Ulterior, prin Legea nr. 207 privind modificarea și completarea unor acte legislative din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, valoarea unității convenționale a fost majorată de la 20 la 50 lei, iar proporții mari în conformitate cu modificările operate la art. 126 alin. (1) Cod penal se consideră valoarea bunurilor sustrase care depășește 20 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, care, potrivit art. 10 Cod penal, are efect retroactiv și se răsfrânge asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa. Astfel, se impune soluția de reîncadrare a acțiunilor lui Cebotari Iv. din prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu pătrunderea în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, or la momentul săvârșirii sustragerii bunurilor de la Banu M. și Donțu El. (21 - 22.09.2014) potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1000 din 13.12.2013, salariul mediu lunar prognozat pentru anul 2014 a fost stabilit în mărime 4 225 lei. Prin urmare, prejudiciile cauzate părților vătămate și anume 75 210 lei, potrivit modificărilor operate la art. 126 alin. (1) Cod penal, constituie 17,80 salarii medii lunare prognozate de Guvern pentru anul 2014, ceea ce nu mai formează proporții mari. Generalizând cele menționate mai sus Colegiul lărgit conchide, că prevederile art. 10 Cod penal se răsfrâng asupra situației inculpatului și, din acest motiv, instanța de recurs consideră necesar de a casa parțial hotărârile contestate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu recalificarea faptelor săvârșite de Cebotari Iv. la 21 - 22.09.2014, cu stabilirea pedepsei în limita maximă prevăzută de sancțiunea articolului respectiv, deoarece în speță nu sunt temeiuri de reapreciere a datelor privind personalitatea inculpatului sau a circumstanțelor atenuante sau agravante reținute de instanța de fond.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E: Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Cebotari Ivan, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2016 și sentința Judecătoriei Sîngerei din 15 decembrie 2015, în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre după cum urmează. 7 Acțiunile lui Cebotari Ivan Piotr se reîncadrează din prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal, în cele ale art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. Menține condamnarea lui Cebotari Ivan Piotr în baza art. 317 alin. (1) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Cebotari Ivan Piotr pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani. În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a adăuga parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Bălți din 15 mai 2014, stabilindu-i definitiv lui Cebotari Ivan Piotr pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei lui Cebotari Ivan Piotr urmează a fi calculat din data de 06 decembrie 2016, cu deducerea perioadei aflării sub arest și a pedepsei executate de la 25 mai 2015 până la 21 octombrie 2015 și de la 28 octombrie 2015 până la 06 decembrie 2016, inclusiv. În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 ianuarie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma 8