1ra-1530/2016 — art. 186 alin. 4, 317 alin. 1, 84, 85 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 4, 317 alin. 1, 84, 85 CP
- Temei legal
- Nici un temei de drept din cele prevăzute la rt. 427 alin. 1 CPP
1ra-1530/2016 — art. 186 alin. 4, 317 alin. 1, 84, 85 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1530/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
06 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte - Petru Ursache,
judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,
Nadejda Toma,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul
Cebotari Ivan, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Sîngerei din
15 decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
30 martie 2016, în cauza penală în privința lui
Cebotari Ivan Piotr, născut la 30.04.1991,
originar din s. Țipletești, r-nul Sîngerei,
domiciliat în mun. Bălți, str. Cehov, 31A, ap.
83.
Termenul de examinare a cauzei:
instanța de fond: 14.07. 2015 - 15.12.2015;
instanța de apel: 05.02.2016 - 30.03.2016;
instanța de recurs: 13.07.2016 - 06.12.2016;
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 15 decembrie 2015, Cebotari Iv. a
fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 7 ani închisoare, în baza
art. 317 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar conform prevederilor art. 84
Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, i-a fost stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani.
Conform prevederilor art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată, i-a fost
adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei
Bălți din 15 mai 2014, stabilindu-i-se definitiv pedeapsa sub formă de închisoare
pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
A fost dispusă încasarea din contul lui Cebotari Iv. a sumei de 52 940 lei în
beneficiul cet. Banu M., a sumei de 13 460 lei în beneficiul cet. Donțu E. și sumei
de 2 522 lei în beneficiul SRL ”Leviarta Nordcom”.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, în noaptea de
21 spre 22 septembrie 2014, Cebotari Iv. urmărind scopul sustragerii bunurilor
altei persoane, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, din interes de
1
profit, prin forțarea geamului din plastic, a pătruns în casa cet. Banu M., situată
în s. Heciul Nou, r-nul Sîngerei, de unde a sustras mai multe bunuri
confecționate din aur: un colier cu greutatea totală de 20 gr în sumă de 14 400 lei;
un lănțișor cu iconiță cu greutatea totală de 30 gr, în sumă de 21 600 lei; două
verighete de căsătorie cu greutatea totală de 5 gr, în valoare de 3 600 lei; un
obiect în formă rotundă cu greutatea totală de 5 gr, în sumă de 3 600 lei; un
obiect confecționat din aur în formă de semicerc, cu greutatea totală de 2 gr, în
sumă de 1 440 lei; trei cruciulițe cu greutatea totală de 10 gr, în sumă de 7 200 lei;
o pereche de cercei cu greutatea totală de 7 gr, în sumă de 5 040 lei; un inel cu
greutatea totală de 5 gr, în sumă de 3 600 lei și bani în sumă de 300 lei.
Tot el, în aceiași noapte, aflându-se în aceiași localitate, din aceleași
motive, a pătruns în domiciliul cet. Donțu El., de unde a sustras 600 lei, 100 euro
și mai multe bunuri confecționate din aur: o verighetă de căsătorie cu greutatea
de 2,5 gr, în sumă de 1 800 lei, 2 inele cu greutatea a câte 2 gr, în sumă de 2 880
lei, un inel cu greutatea de 1 gr, cu prețul de 720 lei; un lănțișor cu iconiță cu
greutatea totală de 5 gr, în sumă de 3 600 lei, un lănțișor cu iconiță cu greutatea
totală de 4 gr, în sumă de 2 880 lei.
Tot el, fiindu-i aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe
un termen de 30 zile prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 17.02.2015, ulterior
măsura preventivă fiind prelungită până la 20.01.2016, la 21.10.2015, fiind
escortat de către Serviciul de escortă al IP Sîngerei, din Penitenciarul nr. 11, mun.
Bălți, în incinta Judecătoriei Sîngerei pentru desfășurarea ședinței de judecată pe
cauza penală de învinuire a acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
186 alin. (4) Cod penal, după finisarea ședinței de judecată, în jurul orelor 1045,
aflându-se în sala de ședință, având scopul de a se sustrage de la privarea de
libertate, acționând intenționat, a evadat de sub escorta asigurată de colaboratorii
de poliție, iar la somațiile acestora, inculpatul nu a reacționat. Ulterior, la
28.10.2015, în jurul orelor 1430, Cebotari Iv. a fost reținut în mun. Bălți.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea
acestei și rejudecarea cauzei deoarece nu este de acord cu termenul de închisoare
stabilit, invocând că martorii din partea apărării nu au fost audiați și nu se face
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal,
întrucât lucrurile găsite la el aparțin surorii sale, care activează în lombard.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2016,
apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că, instanța
de fond a administrat probele prezentate de părți din punct de vedere al
pertinenței, concludenții și utilității acestora, a apreciat corect circumstanțele
cauzei și a tras corect și întemeiat concluzii privind vinovăția lui Cebotari Iv. în
săvârșirea infracțiunilor imputate.
2
Constatând ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în cele săvârșite,
instanța de apel a apreciat argumentele apărătorului în favoarea achitării
inculpatului pe capătul de învinuire adus în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, pe
motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, ca
fiind absolut nefondate, ce contravin aspectelor de fapt ale cauzei.
Din conținutul apelului și a expunerilor inculpatului în fața instanței de
apel, s-a stabilit, că inculpatul respinge acuzațiile înaintând o versiune privind
depunerea obiectelor din aur care au fost primite ca împrumut de la sora Găleată
L., versiune care nu a fost susținută de către instanță, deoarece este total
contradictorie circumstanțelor cauzei, fiind primită ca o modalitate de apărare și
eliberare de răspunderea penală, fiind pregătită în detaliu de inculpat. Versiunea
impusă este contrară probelor acumulate de organul de urmărire penală și
urmează a fi criticată deoarece conform declarațiilor date de Găleată L. în fața
organului de urmărire penală (f.d. 134, vol. I), expuse de avocat în susținerea
acestei poziții se confirmă primirea unor obiecte din aur, însă tot din conținutul
acestor declarații se stabilește transmiterea acestor obiecte la începutul lunii
octombrie 2014, dar nu în septembrie. Conform declarațiilor depuse de Levițchii
V. și datelor din registru SRL ”Leviarta Nordcom” (f.d. 141, vol. I), la 30.09.2014
Cebotari Iv. deja primise cu amanet suma de 2 522,80 lei pentru obiectele depuse.
La fel conform biletului de amanet Cebotari Iv. a depus articole din metal
prețios (f.d. 139, vol. I), care nu corespund obiectelor primite de la Găleată L. cu
atât mai mult au fost recunoscute de Banu M. și Donțu E.
Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a conchis, că
instanța de fond a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 75 Cod penal, ținând
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea
celui vinovat care nu este la prima abatere (f.d. 7, vol. III), fiind anterior
condamnat pentru infracțiuni similare și nu a respectat șansa acordată prin
sentința Judecătoriei Bălți din 15 mai 2014, potrivit căreia i-a fost aplicată o
pedeapsă cu executarea condiționată a acesteia. Totodată prima instanță luând în
considerație scopul pedepsei penale, definit de art. 61 Cod penal, întemeiat a
ajuns la concluzia că corectarea inculpatului poate fi numai în locurile de
detenție și numai aplicând o pedeapsă pentru concurs de infracțiuni și cumul de
sentințe la limita de 10 ani.
Cu referire la prejudiciul cauzat părților vătămate Banu M., Donțu E. și
SRL ”Leviarta Nordcom”, instanța de apel a menționat că, din conținutul
materialelor cauzei penale s-a stabilit, că sumele prejudiciilor cauzate sunt legale
și întemeiate și corect au fost admise de prima instanță.
Împotriva hotărârilor nominalizate declară recurs ordinar inculpatul,
care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora și
dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.
3
În motivarea recursului ordinar, inculpatul invocă argumente similare cu
cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar
menționând, că nu este de acord cu cuantumul prejudiciului material stabilit de
către instanța de fond, deoarece prețul confecțiilor din aur sustrase este unul
exagerat, neuitând la faptul, că nici una din părțile vătămate nu a prezentat
organului de urmărire penală sau instanței de judecată careva acte care ar
confirma gramajul ori prețul confecțiilor sustrase.
Organul de urmărire penală, ulterior instanța de fond, eronat au apreciat
costul unui gram de aur la preț de 720 lei, or la momentul săvârșirii infracțiunii
de furt, prețul unui gram de aur era mai mic decât cel stabilit la caz.
Adițional, inculpatul menționează, că confecțiile din aur care au fost
restituite părților vătămate Banu M. și Donțu E., la fel au fost incluse în suma
prejudiciului material cauzat și prin urmare acesta nu poate fi calificat ”în
proporții mari”.
6.1. Referință asupra recursului declarat au depus părțile vătămate Donțu
E. și Banu M., care au pledat pentru inadmisibilitatea acestuia și menținerea
deciziei instanței de apel, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se
încadrează în cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și din
conținutul recursului declarat se relevă dezacordul inculpatului asupra faptelor
constatate de instanță, fapt care nu constituie temei de examinare repetată a
circumstanțelor cauzei, iar dezacordul inculpatului referitor la costul unui gram
de aur nu este unul justificat, or la caz metalul sustras nu a fost estimat ca
”resturi”, dar ca confecții din aur, care aveau o semnificație și valoare
substanțială.
Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis
din următoarele considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând
recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a
hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu
se agravează situația condamnatului.
Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în
raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor
prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs.
Din textul recursului declarat, instanța atestă că, autorul nu a făcut
trimitere la vreun temei concret din cele stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, însă Colegiul penal reține că, din textul acestuia, argumentele
invocate se cuprind în temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6) și 12) a
normei procesual penale menționate, care stipulează, că hotărârea instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept, comise de
4
instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei
inculpatului, în sensul că acțiunile sale au fost greșit încadrate în baza art. 186
alin. (4) Cod penal, deoarece prețul confecțiilor din aur sustrase este unul
exagerat și nu a fost probat, or părțile vătămate nu au prezentat organului de
urmărire penală sau instanței de judecată careva acte care ar confirma gramajul
ori prețul confecțiilor sustrase și prin urmare acesta nu poate fi calificate ca fiind
în proporții mari, Colegiul o consideră neîntemeiată.
Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art.
414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și
în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței
de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,
la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Verificând lucrările dosarului, Colegiul reține, că instanța de apel
examinând apelul declarate în prezenta cauză, a cercetat suplimentar probele
administrate la dosar, după cum rezultă din procesul-verbal al ședinței de
judecată (f.d. 222 - 229, vol. III), ținând astfel cont de prevederile art. 100 alin. (4)
Cod de procedură penală, instanța de apel a evaluat just probele în corespundere
cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect ajungând la
concluzia, că vina inculpatului Cebotari Iv. în comiterea infracțiunii imputate pe
aceste capăt de învinuire și-a găsit confirmarea, precum și încadrarea juridică a
acțiunilor acestuia este justă.
Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizând textul
deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în apelul declarat
referitor la netemeinicia încadrării acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (4)
pe motiv că acuzarea nu a prezentat suficiente probe care ar confirma mărimea
prejudiciilor cauzate părților vătămate Banu M., Donțu El., în viziunea
Colegiului lărgit, această instanță și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii
răspunsurilor la motivele apelului declarat, iar inculpatul în recursul declarat, de
fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar combate concluzia instanțelor de
judecată privind corectitudinea încadrării acțiunilor sale în baza normei de drept
pentru care a fost condamnat.
În principiu, argumentele invocate în recurs, sunt similare celor invocate în
apel, iar instanța de apel a respectat rigorile ce se regăsesc în dispozițiile art. 414,
5
417 Cod de procedură penală, pronunțându-se motivat asupra argumentelor
esențiale ale apelului, ceea ce exclude prezența temeiurilor pentru recurs
semnalate de către inculpat.
Colegiul penale va respinge ca fiind neîntemeiată afirmația inculpatului
precum că, organul de urmărire penală și instanța de judecată, eronat au apreciat
costul unui gram de aur la preț de 720 lei, astfel la momentul săvârșirii
infracțiunii de furt, prețul acestuia ar fi fost mai mic decât cel stabilit, or
dezacordul recurentului referitor la costul unui gram de aur nu este unul
justificat, deoarece la caz metalul sustras nu a fost estimat ca ”resturi”, dar ca
confecții din aur, care aveau o semnificație și valoare substanțială pentru părțile
vătămate.
În concluzie instanța de recurs reține că vinovăția inculpatului pe fiecare
capăt de învinuire a fost confirmată prin ansamblul probelor administrate, iar
argumentele invocate către acesta atât în apel, cât și în cadrul ședințelor instanței
de apel au fost minuțios analizate și combătute conform modalității descrise în
pct. 5. din prezenta decizie, pentru care motiv instanța de recurs apreciază ca fiind
neîntemeiate argumentele inculpatului referitoare la încadrarea greșită a
acțiunilor sale în baza art. 186 alin. (4) Cod penal.
Tot aici, dar în alt context, Colegiul penal lărgit ținând cont de
prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că
instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,
fără, însă, a agrava situația condamnatului, statuează asupra următoarelor:
Din conținutul hotărârilor judecătorești rezultă că Cebotari Iv. a fost
condamnat pentru săvârșirea sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,
în proporții mari, infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (4) Cod penal (redacția
2009). Valoarea bunurilor sustrase ca semn calificativ al componenței de
infracțiune, care prevede răspunderea pentru sustragere, se determină
ținându-se seama de mărimea unității convenționale de amendă stabilită de
legislație la momentul săvârșirii infracțiunii.
Conform art. 64 alin. (2) Cod penal (redacția 2009), valoarea unității
convenționale de amendă la momentul comiterii furturilor de la Banu M. și
Donțu El. (21- 22.09.2015), constituia 20 lei. Potrivit art. 126 Cod penal (redacția
2009) proporții mari se considera valoarea bunurilor materiale sustrase, care
la momentul săvârșirii infracțiunii depășea 2 500 unități convenționale.
Potrivit sentinței valoarea prejudiciilor cauzate lui Banu M. și Donțu El.
constituia 75 210 lei, adică 3 760,53 unități convenționale. Astfel, la data
condamnării lui Cebotari Iv. (15.12.2015), încadrarea juridică a acțiunilor
dânsului pe epizoadele din 21 - 22.09.2014, era corectă, deoarece valoarea
bunurilor sustrase depășea 2 500 unități convenționale.
6
Ulterior, prin Legea nr. 207 privind modificarea și completarea unor acte
legislative din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, valoarea unității
convenționale a fost majorată de la 20 la 50 lei, iar proporții mari în
conformitate cu modificările operate la art. 126 alin. (1) Cod penal se
consideră valoarea bunurilor sustrase care depășește 20 salarii medii lunare
pe economie prognozate, stabilite de Guvern în vigoare la momentul
săvârșirii faptei.
Prin urmare, a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, care,
potrivit art. 10 Cod penal, are efect retroactiv și se răsfrânge asupra
persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a
acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa.
Astfel, se impune soluția de reîncadrare a acțiunilor lui Cebotari Iv. din
prevederile art. 186 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod
penal, ca sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu pătrunderea în încăpere,
cu cauzarea de daune în proporții considerabile, or la momentul săvârșirii
sustragerii bunurilor de la Banu M. și Donțu El. (21 - 22.09.2014) potrivit
Hotărârii Guvernului nr. 1000 din 13.12.2013, salariul mediu lunar prognozat
pentru anul 2014 a fost stabilit în mărime 4 225 lei. Prin urmare, prejudiciile
cauzate părților vătămate și anume 75 210 lei, potrivit modificărilor operate la
art. 126 alin. (1) Cod penal, constituie 17,80 salarii medii lunare prognozate de
Guvern pentru anul 2014, ceea ce nu mai formează proporții mari.
Generalizând cele menționate mai sus Colegiul lărgit conchide, că
prevederile art. 10 Cod penal se răsfrâng asupra situației inculpatului și, din
acest motiv, instanța de recurs consideră necesar de a casa parțial hotărârile
contestate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu
recalificarea faptelor săvârșite de Cebotari Iv. la 21 - 22.09.2014, cu stabilirea
pedepsei în limita maximă prevăzută de sancțiunea articolului respectiv,
deoarece în speță nu sunt temeiuri de reapreciere a datelor privind
personalitatea inculpatului sau a circumstanțelor atenuante sau agravante
reținute de instanța de fond.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Cebotari Ivan, casează
parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2016 și
sentința Judecătoriei Sîngerei din 15 decembrie 2015, în latura penală, rejudecă
cauza și pronunță o nouă hotărâre după cum urmează.
7
Acțiunile lui Cebotari Ivan Piotr se reîncadrează din prevederile art. 186
alin. (4) Cod penal, în cele ale art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, stabilindu-i
pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Menține condamnarea lui Cebotari Ivan Piotr în baza art. 317 alin. (1) Cod
penal, la 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Cebotari Ivan Piotr
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani.
În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a
adăuga parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei
Bălți din 15 mai 2014, stabilindu-i definitiv lui Cebotari Ivan Piotr pedeapsa sub
formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executare în penitenciar de
tip semiînchis.
Termenul executării pedepsei lui Cebotari Ivan Piotr urmează a fi calculat
din data de 06 decembrie 2016, cu deducerea perioadei aflării sub arest și a
pedepsei executate de la 25 mai 2015 până la 21 octombrie 2015 și de la
28 octombrie 2015 până la 06 decembrie 2016, inclusiv.
În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 ianuarie 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Ghenadie Nicolaev
Nadejda Toma
8