1ra-809/18 — art.42 alin.3, 46, 188 alin.3 lit.b CP

1ra-809/18 — art.42 alin.3, 46, 188 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-809/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Cobzac Elena, Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Alerguș

Constantin

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului și de către inculpatul Cebotari Ivan,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 10 mai

2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în

cauza penală privindu-l pe

Cebotari Ivan Piotr, născut 30 aprilie 1991,

domiciliat în r-nul Sângerei, sat. Țipletești.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă:

Prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Sîngerei din 10 mai 2017, Cebotari Ivan

a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), 46,

188 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 11 ani. În baza art.85 alin.(l) Cod penal, s-a adăugat parțial la pedeapsa

stabilită prin noua sentință, pedeapsa neexecutată stabilită prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 06.12.2016, și i-a fost numită pedeapsa definitivă de 14 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Cebotari Ivan în

calitate de organizator de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Jitariuc Ivan

și Sochirca Vadim, având calitatea de coautor (în privința căruia cauza a fost

disjungată, fiind examinată în procedură separată), constituindu-se într-un grup

criminal organizat, demonstrând un înalt grad de coordonare și statornicie cu

desemnarea rolurilor membrilor grupului a organizat și a săvârșit infracțiunea de

tâlhărie comisă de două sau mai multe persoane mascate, prin pătrunderea în

locuință, cu aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile în

următoarele circumstanțe:

La data de 13.07.2016, deținându-se în instituția Penitenciară nr. 11 Bălți, la

contactat pe Jitariuc Ivan, indicându-i să se deplaseze în satul Slobozia-Măgura, r-

1

nul Sîngerei, împreună cu Sochirca Vadim (în privința căruia cauza penală s-a

disjungat, fiind examinată în procedură separată), fiind ghidați prin intermediul

telefonului mobil de către acesta, ultimii au identificat locuința cet. Savca Olga

Mihail.

Ulterior, la data de 14.07.2016 aproximativ la ora 02:00, la indicația lui

Cebotari Ivan, acționând împreună și intenție directă, cu scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, Jitariuc Ivan a deteriorat sticla ușii de la intrare, iar Sochirca Vadim

a deteriorat sticla geamului din spatele casei cet. Savca Olga Mihail, după care,

având figurile acoperite cu măști medicinale, au pătruns în locuință.

În continuare, urmărind scopul de cupiditate, folosind un pistol în calitate de

armă, au amenințat-o pe Savca Olga cu aplicarea violenței periculoase pentru viața

ultimei, solicitându-i transmiterea mijloacelor bănești de care dispune. Totodată,

urmărind același scop, au percheziționat locuința în vederea depistării și sustragerii

mijloacelor bănești, după care au sustras în mod deschis telefonul mobil de marca

„LG” și o verighetă care aparțineau cet.Savca Olga Mihail, după care imobilizând

victima prin legarea picioarelor cu bandă adezivă, au părăsit locuința, astfel

cauzându-i prejudiciu considerabil în sumă de 10 800 lei.

Acțiunile lui Cebotari Ivan au fost încadrate conform prevederilor art.42

alin.(3), 46-188 alin.(3) lit.b) Cod penal.

3.Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Cebotari Ivan, prin care a

solicitat admiterea cererii de apel cu casarea sentinței pronunțată de instanța de fond,

pronunțarea unei noi decizii prin care să-i fie demonstrată nevinovăția.

4.Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017,

apelul declarat de către inculpat, a fost respins ca fiind nefondat, fiind menținută

sentința fără modificări.

5.În motivarea soluției, instanța de apel a constat că, din probele cercetate în

instanța de fond, verificate în apel, s-a stabilit cu certitudine comiterea de către

inculpatul Cebotari Ivan a infracțiunii imputate, acțiunile acestuia fiind corect

încadrate după indicii art.42 alin.(3), 46-188 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu

calificativele - organizare și dirijare a unui grup criminal organizat în scopul

săvârșirii tâlhăriei, adică atacului săvârșit de un grup criminal organizat, membrii

căruia fiind mascate, asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătatea persoanei

agresate, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea armei și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Instanța de apel a constatat, că instanța de fond, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală, din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului.

S-a stabilit, că instanța de fond just a bazat sentința de condamnare a lui

Cebotari Ivan pe declarațiile: părții vătămate Savca Olga, martorilor Savca Nina,

Solodchi Nicolae, Sochirca Vadim și Jitariuc Ivan, menționînd, că Jitariu Ivan și

Sochirca Vădim, nefiind condamnați prin sentința au recunoscut vina de comiterea

atacului tîlhăresc /f.d. 58-60, vol.3/, vina inculpatului fiind dovedită și prin

următoarele înscrisuri din materialele cauzei: procesul-verbal de sesizare despre

săvîrșirea infracțiunii din 14.07.2016 /f.d.16 vol.1/ din care se descriu circumstanțele

comiterii atacului, care coroborează întru totul cu declarațiile lui Sochirca Vadim și

2

Jitariuc Ivan, care la fel coroborează și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 14.07.2016 cu foto-tabelul anexat /f.d.17-29, vol.1/, procesul-verbal de ridicare

din 01.12.2016, prin care se confirmă ridicarea telefonului mobil de model „LG”

/f.d.121, vol.1/ ce aparține lui Savca Olga, fapt confirmat prin procesul-verbal de

examinare a obiectului și recunoaștere a obiectului din 26.01.2017 /f.d. 122-124,

vol.1/, anexa 1, anexa 2 și anexa 3 a stabilirii coordonatelor GPS /f.d. 22 vol.2/,

descifările convorbirilor telefonice /f.d. 36,37 vol.2/ și schema de comunicare /f.d.

41, vol.2/, din care se confirmă legătura între Cebotari Ivan și Jitariuc Ivan și la fel

discuțiile telefonice între aceștia până la comiterea atacului, cât și după comiterea

atacului tâlhăresc.

Instanța de apel în susținerea soluției instanței de fond a admis aceste

înscrisuri drept unele pertinente concludente și utile, deoarece aceste înscrisuri

coroborează cu alte probe scrise examinate cum ar fi stenograma convorbirilor

telefonice între Jitariuc Ivan și Cebotari Ivan /f.d. 112,114, f.d. 115, vol.2/, conform

căreia se confirma comiterea unui atac de către Jitariuc Ivan în comun cu altă

persoană la indicațiile lui Cebotari Ivan; la fel stenograma convorbirilor telefonice

între Cebotari Ivan și Țurcan Serghei de pe numărul de telefon a lui Țurcan Tatiana

/f.d. 116, vol.2/ și stenograma convorbirilor telefonice între Jitariuc Ivan și Țurcan

Serghei /f.d. 118, vol.2/, probe ce cu certitudine confimră că inculpatul Cebotari Ivan

a fost organizatorul atacului tâlhăresc comis de Jitariuc Ivan, la fel în coroborare cu

schema grupului criminal efectuată din analiza convorbirilor telefonice/f.d. 164,

vol.2/.

Privind pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a constatat, că instanța

de fond, a respectat prevederile art. 61, 70, 72, 75 Cod penal, ținînd seama de scopul

pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul

săvârșirii infracțiunii, atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a-i fi

stabilită inculpatului pentru fapta săvârșită, persoana inculpatului, care anterior este

condamnat, care aflîndu-se în stare de recidivă, a comis cu intenție o altă infracțiune

cu mult mai gravă, acesta fiind organizatorul grupării, fiind responsabil pentru toate

acțiunile grupului, considerînd pedeapsa stabilită una echitabilă în raport cu cele

comise și personalitatea inculpatului.

6.Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recursuri ordinare de către :

6.1.Avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului Cebotari Ivan, prin care indicând

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, se solicită

casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

achitat din motivul că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

In motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor acumulate de către OUP în cadrul

procesului penal dat cât și a probelor acumulate în instanța de fond la judecarea

acestei cauze penale;

- instanța de apel, menținând fară modificări sentința, a pus la baza deciziei o altă

apreciere a probelor decât cea dată de instanța de fond și în special a declarațiilor

martorilor Jitariuc Ivan și Sochirca Vădim ajungând eronat la concluzia că instanța

de fond corect a calificat acțiunile inculpatului Cebotari Ivan după indicii art.42 alin.

(3), 46, 188 alin. (3) lit. b) Cod penal;

3

-martorul Sochirca Vădim fiind audiat în instanța de apel sub jurământ, a

declarat instanței de apel că nici nu îl cunoaște pe Cebotari Ivan, a făcut cunoștință

cu el la judecarea cauzei sale în Judecătoria Sîngerei cât și a declarat că Cebotari

Ivan nu a participat la săvârșirea acestei infracțiuni;

-martorul Jitariuc Ivan fiind audiat în instanța de apel sub jurământ a declarat

instanței de apel că el împreună doar cu Sochirca Vădim s-au deplasat în s. Slobozia-

Măgura, unde au hotărât să pătrundă într-o gospodărie. Intrând în casă de la o

domnișoară au sustras un inel și un telefon mobil. A confirmat faptul că Cebotari

Ivan nu a fost implicat în incidentul dat și a comunicat instanței de apel că Cebotari

Ivan i-a telefonat o singură dată în a.2015 sau a.2016, nu ține minte. In timpul când

se aflau în casă nu au discutat cu Cebotari Ivan la telefon, a discutat cu prietena sa

și nici după acest caz nu a discutat cu Cebotari Ivan;

-instanța de apel în susținefea concluziei sale a reținut admisibile declarațiile

părții vătămate, martorilor, însă fară a da o apreciere juridică asupra declarațiilor

date de martorii Jitariuc Ivan și Sochirca Vădim, care la fel sânt probe în cauză și

corespund criteriilor de pertinență, concludență și utilitate;

-în această situație, instanța de apel avea obligația de a argumenta care este

motivul că declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării date în cadrul ședinței

de judecată în Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei se admit, iar declarațiile martorilor

apărării solicitați de a fi audiați în instanța de apel, se resping, încâlcind prin aceasta

dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității;

-declarațiile martorilor indicați sunt contradictorii și nu coroborează cu

celelalte probe administrate;

-recurentul consideră că instanța de apel în mod neîntemeiat a preluat ca probă

a vinovăției numai declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării Savca Nina,

Solodchi Nicolae;

-au fost încălcate prevederile art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală și art.

8 Cod penal;

-vinovăția inculpatului Cebotari Ivan cît și condamnarea lui nu poate fi

presupusă și nu poate fi bazată numai prin declarațiile unor martori indirecți.

6.2.Inculpatul Cebotari Ivan, prin care fară a indica vreun temei prevăzut de

art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat o pedeapsă mai blândă și

reducerea termenului de detentie.

La fel, recurentul a menționat că instanțele judecătorești inferioare nu au avut

suficiente probe pentru a-i stabili o pedeapsă atât de aspră.

Totodată, Cebotari Ivan solicită examinarea cauzei prin prisma art.385 alin.(5)

și (6) Codul de procedură penală și menționează că, se află în arest preventiv din

ziua arestului și luare sub strajă, și se deține în Penitenciarul nr. 11, Bălti.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția

reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, N.Suvac prin care a

manifestat dezacordul cu recursurile declarate, motivând prin faptul că instanța de

apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat

acțiunile făptuitorului, indicând că recursul inculpatului Ivan Cebotari și avocatului

Uncu Natal ia în numele inculpatului sunt vădit neîntemeiate.

4

motivelor invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal lărgit concluzionează că, recursurile ordinare declarate de către avocatul Uncu

Natalia în numele inculpatului și de către inculpatul Cebotari Ivan urmează a fi

admise, cu casarea parțială a sentinței Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din

10.05.2017 și deciziei Curții de Apel Bălți din 13.12.2017, doar în partea stabilirii

tipului de penitenciar, unde urmează să-și execute pedeapsa inculpatul, în rest

prevederile hotărârilor atacate urmează a fi menținute din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze

parțial hotărârea, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților

orice probe noi, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate. Or, art.427 alin.(l) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că recurenții, drept temei pentru

declararea recursurilor au indicat prevederile art.427 alin.(l) pct.8) Cod de procedură

penală și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru condamnatul

a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în

baza unei legi mai blânde.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal lărgit constată că acestea nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului avocatului, autorul acestuia nu este

de acord cu condamnarea lui Cebotari Ivan Piotr în baza art.42 alin.(3), 46, 188

alin.(3) lit.b) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate și că instanțele incorect au dispus

condamnarea inculpatului, deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii, invocînd totodată aprecierea incorectă a probelor cercetate.

Colegiul lărgit menționează că instanțele corect au constatat că vinovăția

inculpatului Cebotari Ivan de comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), 46,

188 alin.(3) lit.b) Cod penal, a fost dovedită prin cumulul de probe cercetate în

5

instanța de fond și apel, care au fost apreciate în corespundere cu prevederile art.101

Cod de procedură penală.

În continuare, Colegiul conchide că, din textul recursului apărătorului rezultă

că autorul critică modul de apreciere a probelor, considerându-1 necorespunzător

circumstanțelor cauzei.

În acest sens, Colegiul lărgit reține prevederile art.101 alin.(2) și (3) din Codul

de procedură penală, potrivit cărora instanța apreciază probele conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Nici o probă prezentată de părți nu are o valoare

dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul constată că instanța de apel,

verificând probele cauzei, întemeiat a conchis asupra temeiniciei concluziei primei

instanțe privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

motivându-și detaliat și clar soluția adoptată, expunându-se argumentat din care

motive menține soluția instanței de fond.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Colegiul lărgit reține că, instanța de apel, în baza probelor cercetate în cadrul

instanței de fond, pe care suplimentar și minuțios le-a cercetat în ședința de judecată

în apel, audiind suplimentar martorii Jitariuc Ivan și Sochircă Vădim, le-a dat o

apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere

declarațiile părții vătămate Savca Olga, martorilor Savca Nina, Solodchi Nicolae,

Sochirca Vădim și Jitariuc Ivan, procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea

infracțiunii din 14.07.2016 /f.d. 16 vol.l/ din care se descriu circumstanțele comiterii

atacului, care coroborează întru totul cu declarațiile lui Sochirca Vădim și Jitariuc

Ivan, care la fel coroborează și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din

14.07.2016 cu foto-tabelul anexat/f.d. 17-29, vol.l/, procesul-verbal de ridicare din

01.12.2016, prin care se confirmă ridicarea telefonului mobil de model "LG" /f.d.

121, vol.l/ ce aparține lui Savca Olga, fapt confirmat prin procesul-verbal de

examinare a obiectului și recunoaștere a obiectului din 26.01.2017 /f.d. 122-124,

vo.l/, anexa 1, anexa 2 și anexa 3 a stabilirii coordonatelor GPS /f.d.22 vol.2/,

descifrările convorbirilor telefonice /f.d.36,37, vol.2/ și schema de comunicare

/f.d.41, vol.2/, din care se confirmă legătura între Cebotari Ivan și Jitariuc Ivan și la

fel discuțiile telefonice între aceștia până la comiterea atacului, cât și după comiterea

atacului tâlhăresc, probe care sunt detaliat descrise și analizate în textul deciziei

instanței de apel.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpatului, după cum rezultă din decizia instanței

de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia

prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării

6

cauzei și apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

în mod obiectiv.

Ceea ce ține de argumentul recurentului, precum că martorul Sochirca Vădim

a declarat instanței de apel că nici nu îl cunoaște pe Cebotari Ivan, instanța de apel a

reținut că declarațiile lui Sochirca Vădim coroborează cu declarațiile martorului

Solodchi Nicolae și Savca Nina în susținerea actului de învinuire. Mai mult ca atât,

instanța de apel a stabilit că atacul tâlhăresc a fost comis de către Jitariuc Ivan în

comun cu altă persoană la indicațiile lui Cebotari Ivan. De asemenea, reieșind din

stenograma convorbirilor telefonice între Cebotari Ivan ți Țurcan Serghei de pe

numărul de telefon a lui Țurcan Tatiana din care se confirmă organizarea atacului

tâlhăresc comis de Jitariuc Ivan anume de persoana cu prenumele Ivan, la fel în

coroborare cu schema grupului criminal efectuată din analiza convorbirilor

telefonice.

Argumentul invocat în cererea de recurs precum că, Cebotari Ivan l-a telefonat

pe Jitariuc Ivan doar o singură dată în anul 2015 sau 2016 vine în contradicție cu

circumstanțele de fapt stabilite în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond și instanța de apel. Astfel, potrivit raportului

ofițerului principal de investigații (f.d.40-41 voi.II) Cebotari Ivan a comunicat cu

abonatul de telefon, care s-a dovedit a fi Jitariuc Ivan atât în ziua de 13.07.2016 -

14.07.2016 când a avut loc atacul tâlhăresc asupra părții vătămate Savca Olga, cât și

după comiterea infracțiunii, folosindu-se de telefonul sustras de la partea

vătămată.(f.d. 163-184).

Mai mult ca atât, instanța de apel a analizat și a supus criticii argumentul

martorului Jitariuc Ivan, care a declarat despre discuțiile avute cu o prietenă prin

telefon în moment atacului, pe când din descifrările convorbirilor telefonice și

schema comunicărilor, a fost confirmată legătura celulară anume cu Cebotari Ivan.

În continuare, analizând solicitarea apărării de achitare a inculpatului,

Colegiul lărgit a constatat că acest temei nu și-a găsit confirmarea la judecarea

cauzei, or, cum a constatat instanța de apel, în cadrul examinării cauzei penale a fost

confirmată legalitatea și temeinicia sentinței, iar instanța just a bazat sentința de

condamnare a lui Cebotari Ivan pe probele cercetate în cadrul examinării cauzei.

Astfel, argumentul avocatului inculpatului, precum că Cebotari Ivan nu a

comis infracțiunea incriminată este neîntemeiat și contravine materialelor cauzei, or,

nerecunoașterea vinovățfei de către inculpat nu poate servi drept temei de achitare a

acestuia, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe,

care confirmă cu certitudine vinovăția lui și se apreciază de către instanța de recurs

drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării

răspunderii penale. Prin urmare, argumentul recurentului, precum că inculpatul nu a

comis infracțiunea incriminată este neîntemeiat și contravine materialelor cauzei.

În ceea ce privește argumentul avocatului inculpatului prin care se susține că,

instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare în baza acelorași probe

cercetate de prima instanță, Colegiul lărgit ține să menționeze că, potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată din (f.d.l 18-146 voi. III), instanța de apel a cercetat

toate probele din dosar, a procedat la audierea suplimentară a martorilor, așadar,

potrivit prevederilor art. 101 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală, le-a dat o

apreciere a probelor cercetate.

7

Totodată, Colegiul constată că recurentul critică modul de apreciere a probelor

de către instanța de apel, considerând-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de

fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.101

alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată

apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă

din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum

că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a

cauzei. In contextul dat, Colegiul lărgit reține că art.427 alin.(l) Cod de procedură

penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă

faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Totodată, Colegiul statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu

caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de

fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către

instanța de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit respinge argumentele recurentului

în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în recurs, nu au

invocate în apel, iar circumstanțele cauzei și argumentele inculpatului privind

nevinovăția acestuia au fost pe deplin abordate la etapa judecării apelului, asupra lor

fiind expuse concluzii relevante în decizia atacată, care nu necesită o reiterare din

motivul temeiniciei și plenitudinii lor.

Subsidiar, Colegiul lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând

cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au

motivat, decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c.Finlandei).

8.1. Privind argumentele inculpatului referitor la pedeapsa aplicată, Colegiul

penal lărgit reține, că aceasta este una echitabilă, în corespundere cu circumstanțele

cauzei, personalitatea inculpatului, instanțele ținînd cont de prevederile normelor

procedural penale aplicabile la stabilirea pedepsei și de scopul pedepsei prevăzut de

art.60 Cod penal, stablilindu-i întemeiat o pedeapsă cu închisoare, în limiltele legii,

cu aplicarea prevederilor art.85 Cod penal.

La acest capitol Colegiul atestă că, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

8

Prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului

cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Totodată, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul să represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea și executare

a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

8.2. Argumentul inculpatului privind aplicarea prevederilor art.385 alin.(5) și

(6) din Codul de procedură penală, nu poate fi reținut, or, în speță nu s-au constatat

careva temeiuri de aplicare a normei date.

8.3. Se reține, că la data de 20 decembrie 2017, după emiterea deciziei

instanței de apel, au întrat în vigoare modificările în Codul penal și anume în art.

34 și 72 Cod penal, astfel, potrivit noilor prevederi a art. 72 alin. (4) Cod penal –

„În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave.” fiind

exclusă sintagma – „precum și persoanelor care au săvârșit infracțiuni ce

constituie recidivă”, în atare circumstanță, Colegiul lărgit constată că urmează

a fi casată decizia instanței de apel și sentința în partea stabilirii tipului

penitenciarului, invocând art. 10 alin. (1) Cod penal care prevede că „Legea penală

care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în

alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv,

adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la

intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută

pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.”

Reieșind din cele expuse, Colegiul constată existența temeiului de casare

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.13 din Codul de procedură penală, potrivit căruia,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul, în care a intervenit o lege penală

mai favorabilă condamnatului.

În această ordine de idei, se reține că legea mai favorabilă pentru inculpat a

intervenit la momentul intrării în vigoare a modificărilor din art.72 Cod penal,

potrivit cărora, inculpatul aflându-se în stare de recidivă, pentru infracțiunea

9

comisă în baza art.42 alin.93) , 46, 188 alin.(3) lit.b) Cod Penal, care este o

infracțiune gravă și prevede pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 12 ani urmează să-

și execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis.

Urmare a celor expuse, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a dispune

executarea pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului Cebotari Ivan Piotr în

penitenciar de tip semiînchis, în temeiul art.72 alin.(3) Cod Penal, pe motiv că

infracțiunea comisă de către inculpat, conform art.16 alin.94) Cod penal este una din

categoria celor grave.

Prin urmare, atât sentința, cât și decizia instanței de apel urmează a fi casate

parțial, doar în partea ce prevede stabilirea categoriei penitenciarului în care își va

executa pedeapsa Cebotari Ivan. În rest prevederile hotărârilor atacate urmează a fi

menținute.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit.c) din Codul de

procedură penală, Colegiul lărgit

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Uncu Natalia în numele

inculpatului și de către inculpatul Cebotari Ivan, casează parțial, în partea stabilirii

tipului de penitenciar sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 10 mai 2017 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza

penală privindu-l pe Cebotari Ivan Piotr, rejudecă cauza în această parte,

pronunțând următoarea hotărâre:

Se dispune executarea pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului Cebotari

Ivan Piotr în penitenciar de tip semiînchis.

În rest se mențin prevederile hotărârilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

10