1ra-464/2016 — art. 42 alin. 5, 186 alin. 4 Cod penal

1ra-464/2016 — art. 42 alin. 5, 186 alin. 4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-464/2016

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului Cebotari Andrei și de inculpatul

Cebotari Andrei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 07 octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Cebotari Andrei Nicolai, născut la 16.11.1986,

originar și domiciliat în com. Bubuieci, str.

Grădinarilor, 17.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 05.09.2013 - 07.10.2014;

instanța de apel: 13.11.2014 - 16.06.2015;

instanța de recurs: 21.01.2016 - 16.03.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Cebotari A. a fost condamnat în baza art. 42 alin. (5), 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani

închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Cebotari A. în

beneficiul SRL ”Pereflex”, a sumei de 42 000 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Prin aceeași sentință, a fost încetat procesul penal în partea învinuirii lui

Cebotari Vl., de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, pe

motivul decesului acestuia.

jurul orelor 2040 - 2220, Cebotari A., împreună și după o înțelegere prealabilă cu

fratele său Cebotari Vl., urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane i-a acordat ultimului informație referitoare la locul depozitării safeului și i-

a confecționat duplicatul cheii de la ușa de intrare în depozitul SRL ”Pereflex”, din

str. Uzinelor, 11, mun. Chișinău, care ulterior a pătruns pe ascuns și a sustras safeul

metalic în care se afla suma de 77 000 lei și l-a transportat la domiciliul său din com.

1

Bubuieci, mun. Chișinău, str. Grădinarilor, 17, cauzîndu-i părții vătămate o daună

materială în proporții mari.

în numele inculpatului Cebotari A. și reprezentantului părții vătămate SRL

”Pereflex”, Matușevscaia Z., care au solicitat:

- procurorul, casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de condamnare a lui Cebotari A. în

baza art. 42 alin. (5), 186 alin. (4) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, invocînd că la stabilirea pedepsei instanța n-a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal și de faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare care nu și-a făcut concluziile necesare și nu a

recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate.

- avocatul Nevreanschi Vl. în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpatului să fie

recalificate din art. 42 alin. (5), 186 alin. (4) în art. 42 alin. (5) 186 alin. (2) Cod penal.

În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente:

- partea acuzării nu a dovedit prin probe sustragerea sumei de 77 000 lei;

- în ședința de judecată din 15.05.2014, partea vătămata a declarat că, în ziua

cînd a fost efectuat controlul la 19.06.2013, poliția a ridicat suma de 39 000 lei;

- procesul-verbal de examinare a copiilor cu înscrisuri din registrul de casa și

control ale SRL ”Pereflex”, nu confirmă ce sumă se afla în safeu la momentul

sustragerii;

- în ședința de judecata s-a constatat că inculpatul Cebotari A. din spusele

fratelui a aflat că din safeul sustras s-aridicat suma de 42 000 lei;

- inculpatul a restituit părții vătămate suma de 35 000 lei și s-a căit sincer

pentru complicitatea la infracțiune imputată;

- instanța nu a ținut cont de circumstanțele atenuante ale cauzei și de

personalitatea inculpatului;

- în speță este rezonabil de a recalifica acțiunile lui Cebotari A. din art. 42 alin.

(5), 186 alin. (4) în art. 42 alin. (5) 186 alin. (2) Cod penal, deoarece acuzarea nu a

demonstrat mărimea prejudiciului în proporții mari, iar în privința inculpatului

urmează a fi numită o pedeapsă neprivativă de libertate;

- reprezentantului părții vătămate SRL ”Pereflex”, Matușevscaia Z., casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu excluderea

termenului de probă acordat inculpatului Cebotari A. în temeiul art. 90 Cod penal și

condamnarea reală a acestuia, invocînd că instanța de fond nu a ținut cont de faptul

că după săvîrșirea infracțiunii, SRL ”Pereflex” le-a acordat inculpaților ajutor

material în legătură cu decesul unui membru al familiei, deși aceștia dispuneau de

suma sustrasă de la întreprindere. Pînă la adoptarea sentinței inculpatul nu a

recuperat paguba restantă.

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de avocatul Nevreanschi Vl. în numele

2

inculpatului Cebotari A. și admise apelurile declarate de procuror și reprezentantul

părții vătămate SRL ”Pereflex”, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o hotărîre de condamnare a lui Cebotari A. în baza art. 42 alin. (5), 186

alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută, termenul de executării pedepsei de către

inculpat urmînd a fi calculat de la data reținerii acestuia.

fond just a constatat circumstanțele de fapt și corect a apreciat încadrarea juridică a

infracțiunii comise de către Cebotari A. în baza art. 42 alin. (5), 186 alin. (4) Cod

penal, după indicii calificativi: Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșită de două persoane, prin pătrundere în depozit, cu cauzarea de daune în

proporții mari, în complicitate, fapt ce și-a găsit deplină confirmare în cadrul ședinței

de judecată a instanței de fond și a celei de apel prin declarațiile inculpatului, părții

vătămate și respectiv materialele dosarului.

Astfel, instanța de apel a reținut că a fost demonstrat cu certitudine că,

inculpații au sustras safeul ce aparținea SRL ”Pereflex”, în mod clandestin, în lipsa

posesorului sau oricăror alte persoane, în scopuri de cupiditate, fapt confirmat de

însuși inculpatul Cebotari A., care a restituit parțial părții vătămate suma de 35 000

lei.

Cu referire la argumentele apărării precum că în safeul sustras se afla suma în

mărime de 42 000 lei, instanța de apel a menționat că inculpatul Cebotari A. la

momentul comiterii infracțiunii nu era la fața locului și nu a fost prezent la

deschiderea safeului, respectiv nu poate cunoaște ce sumă de bani se afla acolo, iar

reprezentantul părții vătămate, Matușevscaia Z., a indicat în plîngerea adresată

Organului de urmărire penală (f.d. 10, vol. I), sustragerea sumei de 77 000 lei,

acumulată din activitatea comercială timp de 3 zile, fapt confirmat prin extrasul

registrului de casă și prin declarațiile martorilor audiați.

Faptul că inculpatul Cebotari A. a restituit o parte din suma sustrasă și s-a căit

sincer nu-l liberează de obligația de a restitui tot prejudiciul cauzat părții vătămate

și nu a putut fi reținut de către instanța de apel ca temei de recalificare a acțiunilor

acestuia de la art. 42 alin. (5), 186 alin. (4) la art. 42 alin. (5), 186 alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond greșit a stabilit și numit

inculpatului Cebotari A. o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani,

iar în temeiul art. 90 Cod penal, aceasta a fost suspendată condiționat pe un termen

de probă de 5 ani, deoarece inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă iar pedeapsa

aplicată nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a persoanei și nu va fi

restabilită echitatea socială, tulburată prin acțiunile inculpatului, care s-a eschivat de

a se prezenta în ședința de judecată fapt ce denotă că ultimul nu a conștientizat

gravitatea acțiunilor infracționale comise.

Totodată, inculpatul nu este pentru prima dată în conflict cu legea, anterior

fiind tras la răspundere penală pentru săvîrșirea infracțiunilor similare (f.d. 189, 190-

191, vol. I).

3

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 75-78 Cod penal, a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Cebotari A.,

de circumstanțele cauzei, care atenuează sau agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, concluzionînd că scopul pedepsei

penale va fi atins doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Asandei D. în numele inculpatului Cebotari A. și inculpatul, care invocînd temei de

casare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

acțiunile inculpatului să fie recalificate din prevederile art. 42 alin. (5), 186 alin. (4) în

art. 42 alin. (5), 186 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse neprivative de

libertate.

În motivarea recursurilor ordinare, recurenții invocă argumente similare cu

cele indicate de partea apărării în apelul declarat în numele inculpatului și descrise

la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționînd următoarele:

- partea acuzării nu a dovedit prin probe sustragerea sumei de 77 000 lei;

- potrivit declarațiilor inculpatului Cebotari A. relatate în cadrul urmării

penale și în ședințele de judecată în prima instanță, din safeul sustras a fost ridicată

suma de 42 300 lei, fapt confirmat prin declarațiile fratelui său Cebotari Vl. relatate

în cadrul urmăririi penale;

- inculpatul Cebotari A. a declarat că la 19.06.2013, Covrig O. nu a depus

careva sume bănești în safeu și nici nu avea această posibilitate fiindcă atunci cînd a

venit poliția la firmă, toți muncitorii au părăsit depozitul și magazinul;

- între martorul Covrig O. și inculpatul Cebotari A. la faza urmăririi penale nu

a fost efectuată confruntare și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond

inculpatul și partea apărării nu a avut posibilitatea de a-i acorda întrebări;

- declarațiile inculpatului Cebotari A. nu au fost combătute de acuzare nici la

faza urmăririi penale, nici în cadrul cercetării judecătorești;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra declarațiilor reprezentatului părții

vătămate Matușevscaia Z., care în cadrul ședințelor de judecată a relatat că, la

19.06.2013, cînd a fost efectuat controlul, poliția a ridicat suma de 39 000 lei;

- acțiunile inculpatului Cebotari A. urmau să fie recalificate din art. 42 alin.

(5), art. 186 alin. (4) în baza art. 42 alin. (5), 186 alin. (2) Cod penal, deoarece

inculpatul Cebotari A. a recuperat o parte din prejudiciul cauzat părții vătămate și

este de acord să restituie în continuare restul, și-a recunoscut parțial vina și s-a căit

sincer, de la comiterea infracțiunii pînă în prezent în familia inculpatului au decedat

doi membri, motiv din care instanța urmează să aplice în privința inculpatului

prevederile art. 90 Cod penal;

6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, care pledează pentru inadmisibilitatea acestora din următoarele

4

considerente. Conform art. 422 Cod procedură penală termenul de declarare a

recursului ordinar este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, iar potrivit art.

231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenilor pe zile nu se ia în

calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care aceasta se

împlinește. Din materialele cauzei rezultă că recursul a fost declarat și înregistrat în

cancelaria Curții Supreme de Justiție peste termenul prevăzut de lege. Prin urmare

recursurile declarate în cauza dată sunt depuse tardiv.

6.2. Referință asupra recursurilor declarate a depus și reprezentantul părții

vătămate SRL ”Pereflex”, Matușevscaia Z., care a solicitat respingerea acestora ca

inadmisibile și menținerea hotărîrilor contestate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurenții invocă drept temei pentru recurs

pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalînd și pct. 10)

a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în instanțele de fond și

de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și faptei săvîrșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sunt de

acord cu aprecierea probelor de către instanțele de fond, indicînd că acuzarea nu a

demonstrat prin probe că inculpații Cebotari A. și Cebotari Vl. ar fi ridicat din safeul

sustras suma de 77 000 lei, solicitînd recalificarea acțiunilor lui Cebotari A. în

prevederile art. 42 alin. (5), 186 alin (2) Cod penal, deoarece suma ridicată ar fi una

considerabilă în mărime de 42 300 lei.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

5

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica

judiciară stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.

314 Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate

aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, care a recunoscut vina

parțial, reprezentantul părții vătămate Matușevscaia Z., martorii, precum și actele

cauzei, cărora le-a dat o apreciere obiectivă și care au format convingerea instanței

că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 186

alin (4) Cod penal a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, considerînd

argumentele părții apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art.

42, 186 alin. (2) Cod penal ca nefondate.

Instanța de apel a conchis că vinovăția lui Cebotari A. în săvîrșirea infracțiunii

incriminate se dovedește prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale,

precum și administrate în cadrul cercetării judecătorești și recercetate în cadrul

instanței de apel și anume: - declarațiile: inculpatului Cebotari A., care a recunoscut

vina parțial (f.d. 109, vol. I; 2-4, 29, vol. II); reprezentantului părții vătămate Matușevcaia

Z., care a relatat că în safeul sustras la 19.06.2013, din depozitul SRL ”Pereflex”, se

afla suma de 77 000 lei (f.d. 19, 20, 226 vol. I, f.d. 30 vol. II); - martorilor: Ganjea Al-dru,

care a relatat că nu a văzut personal cum Covrig O. în acea zi a pus banii în safeu,

dar știe că el intenționa să o facă (f.d. 30, 233,234 vol. I); Covrig A. care a relatat că în

fiecare seară, banii acumulați din vînzării erau depuși în safeul din depozit. La

19.06.2013, Covrig O. a procedat la fel, a dus banii la depozit și i-a încuiat în safeu.

Despre locul amplasării safeului știau toți angajații unității (f.d. 33, 240, 241, vol. I); -

materialele cauzei:procesul-verbal de examinare a extraselor cu înscrisuri din registrul

de casă și control ale SRL ”Pereflex" (f.d. 25 vol. I); - procesul-verbal de confruntare

din 20.08.2013, între martorul Covrig O. și bănuitul Cebotari Vl., în care martorul

confirmă repetat că în safeu se afla suma de 77 270 lei, bani pe care i-a depozitat

acolo pe parcursul ultimilor 3 zile, fapt confirmat prin înscrisurile din registrul de

casă și control, iar bănuitul Cebotari V., afirmă că în safeu erau numai 42 000 lei. (f.d.

131 vol. I).

Astfel, Colegiul reține că instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia că

în acțiunile lui Cebotari A. sînt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (5), 186 alin. (4) Cod penal, just condamnîndu-l în baza

articolului nominalizat, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită prin probele sus-

menționate, detaliat expuse în conținutul hotărîrilor contestate.

6

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că acțiunile inculpatului

urmează a fi recalificate în baza art. 42 alin. (5), 186 alin. (2) Cod penal, deoarece nu

s-a dovedit însușirea de către inculpați a sumei de 77 000 lei, sînt neîntemeiate și

contravin materialelor cauzei menționate mai sus.

Mai mult, la momentul comiterii infracțiunii inculpatul Cebotari A. nu era la

fața locului și nu a fost prezent la deschiderea safeului, respectiv nu poate cunoaște

ce sumă se afla acolo, iar reprezentantul părții vătămate, Matușevscaia Z., a indicat

în plîngerea adresată Organului de urmărire penală (f.d. 10, vol. I), că sustragerea

sumei de 77 000 lei, s-a acumulat din activitatea comercială timp de 3 zile, fapt

confirmat prin extrasul registrului mașinii de casă și control (f.d. 23, 24, vol. I), prin

urmare aceste probe vin să demonstreze suplimentar mărimea sumei ridicate din

safeul sustras, care conform alin. (1) art. 126 Cod penal, se consideră ”proporții

mari”.

Revenind la textul recursurilor declarate, Colegiu penal conchide că, în

esență, recurenții nu neagă săvîrșirea infracțiunii de către inculpat, însă critică

decizia contestată în latura stabilirii pedepsei acestuia, menționînd că, instanțele

inferioare la stabilirea pedepsei nu au ținut cont de faptul că inculpatul și-a

recunoscut parțial vina, a recuperat o parte din prejudiciul cauzat părții vătămate și

de la comiterea infracțiunii pînă în prezent în familia inculpatului au decedat doi

membri, astfel instanța de apel a individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o

pedeapsă prea aspră, din care considerente, solicită aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate.

Potrivit art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată

în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana se

declară vinovată. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La acesta capitol, Colegiul reține că sancțiunea art. 186 alin. (4) Cod penal, în

baza căruia a fost recunoscut vinovat Cebotari A. prevede pedeapsă cu închisoare

de la 5 la 10 ani.

Instanța de recurs constată că, instanța de apel judecînd apelul, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, concluzionînd că instanța de fond incorect

a stabilit și numit inculpatului Cebotari A. o pedeapsă sub formă de închisoare pe

7

un termen 5 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani, deoarece inculpatul a

săvîrșit o infracțiune gravă și anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare.

Prin urmare, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și pronunțării unei noi

hotărîri în această partea enunțată în pct. 4. al prezentei decizii.

Alegațiile inculpatului privitor la decesul a doi membri din familie nu

constituie în opinia instanței de recurs temei de individualizare a pedepsei în sensul

reducerii termenului și aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința acestuia.

Nu pot fi reținute argumentule recurenților, precum că la faza urmăririi

penale și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond între inculpatul Cebotari A.

și martorul acuzării Covrig O. nu a fost efectuată confruntare, deoarece ultimul era

plecat peste hotarele țării și partea apărării nu a avut posibilitatea de ai acorda

întrebări, or potrivit alin. (2) art. 113 Cod de procedură penală, confruntarea se

efectuează de către organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea

participanților la proces. Reieșind din faptul că inițial cauza penală a fost intentată

în privința lui Cebotari Vl. iar ulterior la 02.09.2013, a fost atras și Cebotari A. în

calitate de învinuit, nici inculpatul și nici avocatul acestuia Nevreanschi V. nu au

solicitat efectuarea cărorva acțiuni procesuale.

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 15.05.2014, au

fost date citirii declarațiile martorului Covrig O. (f.d. 26, vol. I), procesului-verbal de

audiere suplimentară (f.d. 37, vol. I) și procesului-verbal de confruntare dintre

martorul Covrig O. și inculpatul Cebotari Vl. (f.d. 131, vol. I) și pusă în discuție

posibilitatea continuării cercetării judecătorești în lipsa acestuia, nefiind înaintate

careva pretenții din partea apărării ori inculpatului (f.d. 239, vol. I).

Colegiul penal reiterează, că argumentele invocate de recurenți au fost

invocate și în instanța de apel, cărora le-a fost dat o apreciere justă, fiind

argumentate atît în fapt, cît și în drept în decizia contestată.

Astfel, instanța de recurs verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel și lecturînd textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a

verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, și-a motivat soluția adoptată

punînd la baza acesteia probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței

de apel, fapt care se confirmă prin procesul verbal al ședințelor de judecată. Ținînd

cont de cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul deciziei corespunde

prevederilor legale sus menționate, fiind oferite răspunsuri la toate motivele

invocate în apel.

Critica adusă de recurenți referitor la procedura de apreciere a probelor ține

de starea de fapt, care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată și careva

îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sînt.

8

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorii recursurilor nu

poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai

temeiurile de drept.

Colegiul menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de

instanța de apel. Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu

s-au stabilit.

Astfel, Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Cebotari A. i s-a dat o

apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă inculpatului s-a

stabilit cu respectarea prevederilor art. 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul

prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele

cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în

limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel

temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au

stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Asandei Dorin

în numele inculpatului Cebotari Andrei și de inculpatul Cebotari Andrei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, în cauza

penală în privința lui Cebotari Andrei Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9