1ra-1482/2016 — art.201/1 alin.2 lit.a CP

1ra-1482/2016 — art.201/1 alin.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1482/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

21 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Bișir Piotr Ivan, născut la 01 decembrie

1985, originar și domiciliat or. Taraclia,

str. Pazarscaia, nr.42.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin.(2) lit. a) Cod penal la

3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate lui Bișir Piotr Ivan cu stabilirea unui termen de

probațiune de 2 (doi) ani.

de 11 iulie 2015, aproximativ la ora 15.00, Bișir Piotr, aflându-se în locuința, situată

în or. Taraclia, str. Ștefan cel Mare, 38/37, a provocat un scandal cu concubina

Șpacova Elena, în timpul căruia a aplicat violența fizică în privința acesteia, prin

aplicarea mai multor lovituri cu palma in regiunea feței, iar la observațiile minorei

Șpacova Aiseli, născută la 19.02.1998, de a se liniști, pe motivul că sperie copilul și

să părăsească casa lor, Bișir Piotr i-a răspuns într-un mod grosolan, intenționat i-a

aplicat minorei Șpacova Aiseli o lovitură cu mâna în regiunea capului, în rezultatul

căruia aceasta a căzut la podea. Văzând aceasta, Șpacova E. a început să-și apere

1

fiica, însă Bișir Piotr nu s-a liniști și i-a aplicat lui Șpacova E. o lovitură cu mâina, de

la ce ultima a căzut, lovindu-se cu capul de ușă, astfel, cauzându-i lui Șpacova Aiseli

suferință fizică și psihică, iar părții vătămate Șpacova Elena leziuni corporale

neînsemnate, la fel și suferințe fizice și psihice.

Acțiunile inculpatului Bișir Piotr Ivan au fost încadrate în baza art. 2011 alin.(2)

lit. a) Cod penal cu indicii calificativi: violență în familie, adică acțiunea sau

inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei

asupra a doi membri al familiei, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale

și prejudiciu moral.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul Bișir Piotr Ivan să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin.(2) lit. a) Cod penal la 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat, că nu contestă calificarea acțiunilor

inculpatului, însă a considerat, că pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă,

deoarece instanța de fond a ignorat prevederile art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de

faptul, că inculpatul la locul de trai se caracterizează negativ, anterior de mai multe

ori a fost tras la răspundere penală pentru comiterea diferitor infracțiuni, inclusiv și

pentru comiterea infracțiunii de aplicare a violenței fizice față de partea vătămată

Șpacova Elena și minora Șpacova Aiseli, pentru ce a fost supus diferitor categorii de

pedepse, inclusiv și închisoare, cu suspendare condiționată, amendă, muncă

neremunerată în folosul comunității, însă acesta nu și-a făcut concluziile necesare și

din nou a comis o infracțiune.

Totodată, a mai indicat că inculpatul vina nu a recunoscut-o, nu a realizat

caracterul ilicit al acțiunilor sale, iar ca circumstanță care agravează răspunderea

acestuia a fost reținută ca săvârșirea infracțiunii de o persoană în stare de ebrietate.

Astfel, reieșind din circumstanțele enunțate, procurorul a considerat, că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar cu aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare, cu executarea reală a acesteia.

fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea hotărârii atacate.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Bișir Piotr Ivan de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a reținut, că hotărârea primei instanțe se contestă doar în

partea stabilirii pedepsei, astfel, verificând legalitatea acesteia, a considerat, că

instanța de fond la stabilirea categoriei și termenul pedepsei inculpatului, a ținut

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care

potrivit art.16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, de

2

motivul acesteia, de persoana vinovatului, care anterior a fost condamnat, însă

antecedentul penal este stins, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, la

întreținere are un copil minor, de circumstanța atenuantă - recunoașterea

vinovăției, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

La fel, instanța de apel a menționat, că instanța de judecată întemeiat a exclus

din învinuirea înaintată inculpatului, calificativul „săvîrșirea infracțiunii de o

persoană în stare de ebrietate”, din considerentul că la materialele dosarului nu sunt

anexate probe suficiente care să demonstreze că fapta imputată inculpatului a fost

săvârșită în stare de ebrietate, iar susținerea acestei circumstanțe doar în baza

declarațiilor depuse de părțile vătămate în cadrul urmăririi penale, care însă nu au

fost susținute în instanța de fond și de apel. Astfel, instanța de apel a considerat, că

nu este suficient pentru a incrimina inculpatului săvârșirea infracțiunii în stare de

ebrietate.

Reieșind din circumstanțele stabilite, instanța de apel a reținut, că prima

instanță corect și legal a ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea inculpatului

Bișir Piotr este posibilă prin aplicarea în privința acestuia a pedepsei cu închisoarea,

însă fără izolarea de societate, cu stabilirea unui termen de probațiune (art. 90 Cod

penal).

În opinia, instanței de apel, pedeapsa aplicată inculpatului este una echitabilă,

stabilită în limitele legii și direct proporțională cu gravitatea faptei comise, cu

comportamentul acestuia în timpul și după comiterea infracțiunii și atitudinea lui

față de infracțiunea comisă și consecințele acesteia.

prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)- hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, 10) – s-au aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale și 16) Cod de procedură penală -

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, în instanța de apel.

În susținerea solicitării sale procurorul invocă următoarele argumente:

 de către instanța de fond și de instanța de apel nu au fost respectate

prevederile art.61 alin. (2), 75 alin. (1), 90 alin. (1) Cod penal;

 aplicând față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu

clauzele conținute în dispoziția acestei norme de drept, suspendând executarea

pedepsei, nu au dispus în dispozitivul deciziei prevederea obligatorie din norma

vizată că executarea pedepsei se suspendă condiționat, dacă, în termenul de probă pe

care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, și fără

indicarea obligațiilor potrivit alin.(6) art. 90 Cod penal;

 nu a luat în considerare, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin

gravă, în privința concubinei și a unui copil minor, anterior de 6 ori condamnat,

inclusiv pentru vătămarea concubinei (f. d. 62, 82-86), vina a recunoscut parțial,

3

însă instanța de fond a indicat, că vina a recunoscut integral, comiterea infracțiunii

în stare de ebrietate alcoolică, însă instanța de fond nu a recunoscut această

circumstanță agravantă, caracteristica satisfăcătoare (f. d. 60), și toate aceste

circumstanțele oferă doar dreptul de a individualiza pedeapsa. Or, circumstanțele

atenuante, odată constatate în cauză și puse la baza stabilirii pedepsei de 3 ani

închisoare, nu mai pot fi invocate și ca motivare de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal;

 normele art. 90 Cod penal și argumentele menționate mai sus au fost

aplicate în decizia Curții Supreme de Justiție din 03 noiembrie 2015 pe dosarul

nr. 1ra-1020/2015, în pct.6;

 mai mult ca atât, conform pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 8 din 11.11.20113 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale”, instanțele de judecată trebuie să acorde o atenție

sporită în cazurile infracțiunilor de violență în familie și la stabilirea pedepsei

persoanelor care comit asemenea infracțiuni;

 totodată, instanța de apel a indicat în partea introductivă a deciziei că Bișir

Piotr are antecedente penale nestinse;

 recurentul consideră, că declarația părții vătămate Șpacova E., care a

indicat că inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii se afla în stare de ebrietate

alcoolică, este probă în cauza dată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Cu referire la alegațiile recurentului, indicate sub aspectul temeiurilor de drept

prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal

le consideră nefondate și în acest sens, se menționează că potrivit prevederilor

art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

4

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod

penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Din materialele cauzei, instanța de recurs constată, că inculpatul a fost pus sub

învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță în baza art. 2011

alin.(2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 90 Cod penal, soluție menținută de instanța

de apel, care a verificat legalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește stabilirea

pedepsei și a concluzionat că, prima instanță corect i-a stabilit pedeapsa

inculpatului Bișir Piotr Ivan, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

ajungând la concluzia corectă, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

fără izolarea acestuia de societate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează, că temeiurile invocate de

către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

Subsidiar, instanța de recurs notifică faptul, că instituția suspendării

condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care

derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Instanța de judecată dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de încercare în limitele de la 1 an la 5 ani (alin.(2) art. 90 Cod penal).

Termenul este stabilit de către instanța de judecată și reprezintă durata de timp în

care condamnatul trebuie să nu săvârșească o nouă infracțiune, să facă dovadă că

s-a corectat și că scopul pedepsei s-a atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Pe durata termenului de încercare instanța de judecată poate impune

inculpatului respectarea uneia sau a mai multor obligații prevăzute de alin.(6) art.90

Cod penal, însă nu este o obligație a instanței, fapt indicat în acest aliniat „Aplicînd

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de

judecată îl poate obliga pe condamnat…”.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră, că invocarea de către

recurent a temeiului prevăzut de pct. 16) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, nu este relevant cauzei în examinare.

5

În aceste condiții Colegiul ajunge la concluzia, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Astfel, instanța de recurs reține, că temeiurile invocate de recurent, nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite asemenea erori de drept

în speța examinată. Prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

procuror se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru împotriva deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 21 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Bișir Piotr

Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 10 noiembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

6