1ra-1041/2016 — Art.201/1 alin.1 CP

Pentru a se pronunța astfel, în fapt, instanța de fond a constatat că, Darmancev Veaceslav în perioada lunilor ianuarie - februarie - iulie 2015, sistematic a comis acte de violență domestică în privința concubinei sale Mistreanu Snejana care, potrivit art. 133/1 Cod penal, se consideră membru de familie, în următoarele circumstanțe: 1 La data de 21 ianuarie 2015, aproximativ la orele 08:10 minute, aflându-se la domiciliul său din s. Dimitrovo, r-nul Cantemir în urma unui conflict apărut spontan între ei, fiind în stare de ebrietate alcoolică a numit-o pe concubina sa Mistreanu Snejana cu cuvinte necenzurate, provocându-i suferințe psihice. Tot el, la data de 09 februarie 2015, în jurul orelor 14:30 minute, aflându-se la domiciliul său din s. Dimitrovo, r-nul Cantemir, în urma unui conflict apărut spontan între el și concubina sa Mistreanu Snejana în prezența copiilor minori Mistreanu lonuț și Mistreanu Mariana, i-a aplicat concubinei Mistreanu Snejana mai multe lovituri cu o bucată de lemn în regiunea mâinii și piciorului stâng, cauzându-i ca urmare leziuni corporale neînsemnate sub formă de tumefiere și echimoză a suprafețelor dorsale a mâinii stângi, regiunea metorcarpiană și pe suprafața plantei stângi, echimoză la nivelul coastelor 7 și 8 pe stânga pe linia auxiliară anterioară și medie, echimoză pe coasta stângă, provocându-i suferințe fizice și psihice. În afară de aceasta, la data de 15 februarie 2015, aproximativ la orele 20:00 minute aflându-se la domiciliul său din s. Dimitrovo, r-nul Cantemir în urma unui conflict apărut spontan între el și concubina sa Mistreanu Snejana, inculpatul Darmancev Veaceslav Ion, în mod repetat, a numit-o pe ultima cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i onoarea și demnitatea, cauzându-i victimei suferințe psihice. De asemenea, la data de 14 iulie 2015, la el acasă, în aceleași împrejurări, Darmancev Veaceslav Ion, a numit-o din nou pe concubina sa cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i onoarea și demnitatea, cauzându-i victimei suferințe psihice.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, solicitînd casarea sentinței în latura penală, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-i stabili o pedeapsă non-privativă de libertate. Instanța de fond, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de principiile individualizării pedepsei penale, deoarece pedeapsa aplicată nu este una echitabilă, iar scopul pedepsei poate fi atins cu aplicarea unei pedepse mai blânde, ținînd cont de circumstanțele atenuante, căința sinceră, lipsa prejudiciului material cauzat prin infracțiune, infracțiunea fiind una ușoară, la locul de trai se caracterizează pozitiv, are trei copii minori la întreținere.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 23 februarie 2016, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința, rejudecată cauza în latura penală în partea stabilirii pedepsei și pronunțătă o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță în această parte, prin care Darmancev Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la 7 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei urmînd a fi calculat din 23.02.2016, cu includerea perioadei aflării în stare de arest din 29.12.2015. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. 2

În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat că, prima instanță, corect a stabilit circumstanțele de fapt, încadrându-le corect în baza art. 201/1, alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, suferință psihică și prejudiciu material. Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat că prima instanță eronat a aplicat prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal, reținînd în privința inculpatului starea de recidivă, făcînd trimitere la sentința Judecătoriei Cantemir din 26 decembrie 2012, prin care Darmancev Veaceslav a fost condamnat în baza art. 201/1, alin. (1) Cod penal, la 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, (f.d.23-24), deoarece acțiunile inculpatului în prezenta cauză penală au fost consumate la data de 14 iulie 2015, iar antecedentele penale apărute în urma condamnării prin sentința Judecătoriei Cantemir din 26 decembrie 2012 au fost stinse în anul 2013, după executarea pedepsei penale nonprivative de libertate. Faptul că prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 06 septembrie 2013 lui Darmancev Veaceslav i-a fost schimbată modalitatea executării pedepsei penale din muncă neremunerată în folosul comunității în închisoare, în opinia instanței de apel, nu poate fi luat în considerație la stabilirea stării de recidivă, deoarece pedeapsa numită prin condamnare a fost una mai blândă decât închisoarea. Astfel, nefiind întrunite cerințele pentru a constata stare de recidivă în privința lui Darmancev Veaceslav. Instanța de apel analizând circumstanțele cauzei penale și constatând lipsa stării de recidivă, a concluzionat că, argumentele invocate de către inculpat sunt întemeiate și urmează a fi reținute la individualizarea pedepsei penale, urmând a indica în acest sens, că instanța de fond a aplicat inculpatului Darmancev Veaceslav o pedeapsă prea aspră în coraport cu infracțiunea comisă și incorect a determinat tipul penitenciarului în care inculpatul urmează să execute pedeapsa penală. Individualizând pedeapsa inculpatului, ținînd cont de comportamentul inculpatului, manifestat prin existența în privința lui a mai multor condamnări, precum și incapacitatea acestuia de a adopta un comportament moral acceptat de societate, instanța de apel a ajuns la concluzia că, temeiuri de a-i aplica inculpatului Darmancev Veaceslav o pedeapsă mai blândă decât cea privativă de libertate nu au fost constatate.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 31.03.2016, în termen, a declarat recurs ordinar procurorul, prin care invocînd temei de drept pct. 6) și 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței. În motivarea cerințelor recurentul a invocat: - instanța de apel greșit a admis apelul, deoarece inculpatul a comis infracțiunea în perioada 21 ianuarie, 09 februarie, 15 februarie și 14 iulie 2015, adică avînd antecedente penale nestinse. 3 Recurentul menționează că, prin sentința Judecătoriei Cantemir din 26.12.2013 inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 06.09.2013, partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința menționată, și anume 36 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, a fost înlocuită cu 18 zile de închisoare, pedeapsă care nu a fost executată de către inculpat.

Judecând recursul ordinar pe baza materialelor din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul lărgit concluzionează, că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente. Criticile invocate în recursul ordinar declarat sunt axate pe faptul, că, instanța de apel nu și-a motivat soluția și prin urmare greșit a admis apelul inculpatului, concluzionînd că în privința acestuia nu poate fi reținută starea de recidivă. Astfel, Colegiul penal va supune verificării decizia contestată prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 6) și 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul constată că, soluția pronunțată de instanța de apel este una legală și întemeiată reieșind din următoarele considerente. Sancțiunea infracțiunii incriminate inculpatului în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani. Reieșind din faptul că, examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Astfel, pedeapsa maximă în privința inculpatului constituie 1 an și 4 luni. Colegiul penal, reține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Prin urmare Colegiul atestă, că instanța de apel corect a individualizat pedeapsa inculpatului stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 luni, or potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării 4 răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Cu referire la argumentul recurentului despre concluzia greșită a instanței de apel ce ține de starea de recidivă reținută în privința inculpatului, Colegiul constată că, în speță, o astfel de eroare nu se atestă reieșind din faptul că, potrivit revendicării (f.d.22, vol. I) și copia sentinței Judecătoriei Cantemir din 26.12.2012 (f.d.23-24, vol. I), inculpatul Darmancev V., a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Totodată, se reține că, potrivit revendicării sus menționate, și potrivit încheierii Judecătoriei Cantemir din 06.09.2013 (f.d.204, vol. I), partea neexecutată a pedepsei stabilită inculpatului conform sentinței Judecătoriei Cantemir din 26.12.2012, și anume 36 ore muncă neremunerată a fost înlocuită cu 18 zile închisoare, care potrivit informației nr.2/1494 din 09.06.2016 eliberată de penitenciarul nr.5-Cahul (f.d.13-15, vol. I), a fost executată la 26.12.2013. Colegiul lărgit reiterează că în conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea – după executarea pedepsei. Astfel, reieșind din cele sus menționate, ținînd cont de prevederile legale reiterate, Colegiul lărgit conchide că în privința inculpatului nu poate fi reținută starea de recidivă prevăzută de art. 34 Cod penal, reieșind din faptul că, prin sentința Judecătoriei Cantemir din 26.12.2012 în privința acestuia a fost aplicată o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea și anume muncă neremunerată în folosul comunității, care deși a fost înlocuită cu 18 zile închisoare în baza încheierii Judecătoriei Cantemir din 06.09.2013, se consideră a fi executată la 26.12.2013 potrivit informației nr.2/1494 din 09.06.2016 eliberată de penitenciarul nr.5-Cahul, indicată mai sus. Astfel, Colegiul constată că în prezenta cauză nu au fost comise erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, deoarece decizia instanței de apel conține motivele pe care se întemeiază soluția iar pedeapsa stabilită inculpatului a fost individualizată corect. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar la judecarea cauzei în ordine de apel instanța a respectat prevederile legale relevante, motiv pentru care Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În temeiul art. 434 și 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, 5 DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 23 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Darmancev Veaceslav Ion cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir Nicolaev Ghenadie Moraru Petru 6