1re-136/2015 — Art. 201-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia din 10 iunie 2015, adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Șarban V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, în fapt, Șarban V., avînd scopul aplicării violenței în familie, fiind în stare de ebrietate alcoolică, la 15 august 2014, ora 20.00 și la 16 august 2014 ora 21.00, în timp ce se afla la domiciliul său comun cu al concubinei Casic V. situat în s. Nicoreni din r-nul Drochia, a aplicat asupra lui Casic V. violență fizică și psihologică, a insultat-o, a îmbrîncit-o și a lovit-o de mai multe ori cu pumnii peste diferite parți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale neînsemnate și suferințe fizice și psihice, după care ea a fost nevoită să fugă de la domiciliu. Totodată, s-a reținut că între acuzatorul de stat și inculpat a fost încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, care a fost acceptat de către instanța de judecată, iar cauza a fost judecată în procedură specială. Astfel, pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Șarban V., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică. 1

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 437 - 438 Cod de procedură penală, a fost atacată cu recursuri de către avocatul S. Popovschi în numele inculpatului și de către partea vătămată Casic V. 3.1. Avocatul S. Popovschi acționînd în interesele inculpatului, a solicitat în cererea de recurs casarea sentinței din motivul aplicării unei pedepse prea aspre în privința lui Șarban V., cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care ultimului să-i fie stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate, invocînd că instanța de judecată nu a dat o apreciere corespunzătoare circumstanțelor atenuante prezente în cauza deferită judecății. Recurenta a specificat că, pe parcursul urmăririi penale și în ședința de judecată Șarban V. vina și-a recunoscut-o integral, activ a colaborat cu organele de urmărire penală, a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, se căiește sincer de cele săvîrșite, cu partea vătămată s-a împăcat, ultima nu are careva pretenții, l-a iertat și nu dorește să fie atras la răspundere penală pentru faptele comise, ei duc o gospodărie comună, iar el este unicul întreținător al familiei. 3.2. Partea vătămată Casic V. a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri și stabilirea unei pedepse non-privative de libertate în privința inculpatului, indicînd că careva pretenții materiale față de Șarban V. nu are și nu dorește ca ultimul să fie tras la răspundere penală sau pedepsit atît de aspru pentru cele comise.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iulie 2015, recursurile avocatului S. Popovschi declarat în numele inculpatului Șarban V., precum și cel al părții vătămate Casic V. au fost respinse, ca nefondate, iar sentința atacată a fost menținută fără careva modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs a indicat că sentința corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, iar referitor la starea de fapt și de drept s-a menționat că aceasta este în coroborare cu materialele cauzei, fiind confirmată prin probe pertinente, concludente, utile și veridice. Cu privire la pedeapsa aplicată lui Șarban V. în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs a menționat că aceasta este în conformitate cu exigențele prevăzute de art. 62 și 75 Cod penal, fiind echitabilă și proporțională faptei săvîrșite. Prin urmare, instanța a considerat ca neîntemeiate argumentele recurenților, precum că instanța de fond nu a ținut cont de recunoașterea vinei, de faptul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, căința sinceră, împăcarea cu partea vătămată și lipsa prejudiciilor morale și materiale. Or, Șarban V. a fost recunoscut vinovat de comiterea unei infracțiuni ușoare, pentru care sunt prevăzute două categorii de pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și închisoare. De către prima instanță față de inculpat a fost aplicată pedeapsa penală din categoria celor aspre, sub formă de închisoare. Potrivit materialelor cauzei s-a constatat că Șarban V. a fost anterior judecat de mai multe ori, inclusiv și pentru comiterea infracțiunii de violență în familie față de partea vătămată Casic V., din aceste considerente corect s-a statuat asupra necesității aplicării față de dînsul a unei pedepse cu închisoarea fiind luate în considerație de către instanță toate circumstanțele atenuante.

În continuare, avocatul Popovschi S., acționînd în numele condamnatului Șarban V. și partea vătămată Casic V. au atacat cu recursuri în anulare decizia instanței de recurs. 2 6.1. Avocatul Popovschi S. solicită casarea hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare, rejudecarea cauzei în privința lui Șarban V. și pronunțarea unei noi hotărîri prin care ultimul să fie condamnat la o pedeapsă non-privativă de libertate. În argumentarea cererii, recurenta invocă că instanțele urmau să-i aplice condamnatului o pedeapsă mai blîndă, avînd în vedere circumstanțele atenuante prezente în cauză. În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. 6.2. Partea vătămată Casic V., la fel, solicită casarea sentinței și deciziei instanței de recurs, cu pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare în privința lui Șarban V., la o pedeapsă non- privativă de libertate. În esență, recurenta redă în textul recursului în anulare aceleași argumente menționate și în cererea anterioară de recurs, precum și cele specificate de apărătorul condamnatului în textul recursului său, pledînd pentru condamnarea lui Șarban V. la o pedeapsă non-privativă de libertate, dat fiind că dînsa l-a iertat, el este întreținătorul familie și careva pretenții față de ultimul nu are, iar pedeapsa aplicată de instanțe, în opinia sa, este prea aspră pentru faptele săvîrșite de ultimul.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor în anulare declarate de apărătorul condamnatului și partea vătămată, menționînd că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, deoarece tipul și cuantumul pedepsei stabilite lui Șarban V. sunt în limitele sancțiunii articolului incriminat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate de avocatul Popovschi S. în numele condamnatului Șarban V. și de partea vătămată Casic Valentina, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, statuînd asupra următoarelor considerente. Din actele dosarului se constată că cauza deferită judecății a fost examinată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției reglementată de art. 504-509 Cod de procedură penală. Potrivit art. 509 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală, sentința adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției se atacă cu recurs în ordinea prevăzută de art. 447-448 a legii procesuale și se judecă de instanța ierarhic superioară. La caz, recurenții au folosit această cale de atac, iar prin decizia instanței de recurs alegațiile recurenților au fost respinse, ca nefondate, astfel hotărîrea respectivă devenind, prin prisma art. 466 Cod de procedură penală, irevocabilă și definitivă. În consecință, se constată că asupra chestiunilor invocate repetat de recurenți în recursurile în anulare declarate, există deja o hotărîre irevocabilă. Hotărîrea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul penal. Or, Colegiul penal reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează 3 Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală. În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul acesteia. Or, norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea expresă a temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală. În ceea ce privește recursurile declarate în prezenta cauză, Colegiul penal conchide că acestea nu sunt motivate de recurenți prin prisma viciului fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atît, se constată că recurenții repetă aceleași argumente invocate anterior la etapa judecării recursului ordinar, cu privire la necesitatea aplicării față de condamnat a unei pedepse mai blînde. În opinia Colegiului penal aceste alegații au fost examinate de instanțele inferioare și li s-a dat un răspuns motivat, concluzionîndu-se asupra faptului că condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei săvîrșite. Prin urmare, Colegiul penal conchide că titularii recursurilor nu au respectat cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare, ignorînd prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse în prezenta decizie, în conformitate cu prevederile din art. 456, 455, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de avocatul Svetlana Popovschi în numele condamnatului Șarban Vasile și de partea vătămată Casic Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 iulie 2015, în cauza penală privindu-l pe Șarban Vasile Mihail, deoarece nu corespund cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 03 decembrie 2015. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4