1ra-1289/2015 — art.201/1 alin.3 lit.c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.201/1 alin.3 lit.c CP
- Temei legal
- fără a invoca prevederile art. 427 CPP
1ra-1289/2015 — art.201/1 alin.3 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-1289/2015
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
04 noiembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, de către
inculpatul Moraru Ivan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2014, în cauza penală privindu-l pe
Moraru Ivan Vasile, născut la 06 aprilie
1984, originar și domiciliat în s. Ciuciur Minjir,
r-nul Cimișlia.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.09.2013 – 15.11.2013;
Instanța de apel: 18.01.2014 – 24.02.2014;
Instanța de recurs: 21.08.2015 – 04.11.2015.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 15 noiembrie 2013, Moraru I. a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 14
ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt a constatat că, inculpatul
Moraru I. în perioada de timp cuprinsă între septembrie
2010 și 17 iunie 2013, conștientizînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,
efectuate sistematic, cele mai dese ori era în stare de ebrietate alcoolică,
intenționat, manifesta agresiune fizică exprimată prin maltratări, precum și prin
agresiune verbală exprimată prin înjurii și amenințări cu răfuială fizică față de
concubina sa, Buianscaia O. La 17 iunie 2013, aproximativ la orele 22:00-23:00,
continuîndu-și acțiunile sale prejudiciabile manifestate în acte de violență săvîrșite
1
asupra membrilor familiei. Fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în
locuința părinților săi, amplasată în s. Ciucur Minjir, r-nul Cimișlia, în urma unui
conflict apărut între el și concubina sa, Buianscaia O. intenționat, i-a aplicat ultimei
multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i
vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, drept urmare la 29 iunie 2013
în urma loviturilor aplicate, a survenit decesul lui Buianscaia O.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, violența în familie,
adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de
un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat
suferință fizică, soldată cu decesul victimei.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul
prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către
inculpatul Moraru I., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă,
motivînd că instanța la stabilirea pedepsei nu ținut cont de faptul că, el și-a
recunoscut vinovăția pe deplin și a conlucrat cu organele de urmărire penală, drept
urmare instanța i-a stabilit o pedeapsă prea aspră.
Apelantul a mai indicat că, prima instanță a examinat cauza unilateral și nu a
dat o apreciere obiectivă probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de
judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie
2014 apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, iar sentința a fost menținută
fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că,
audiind participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd
argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns
la concluzia că apelul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins.
Astfel, instanța de apel, a reținut că prima instanță corect a încadrat juridic
acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, și just a decis
sancționarea acestuia prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe
termen de 14 ani.
De asemenea, instanța de apel a considerat că, prima instanță a făcut o analiză
amplă a probelor prezente la materialele cauzei, de altfel, la baza sentinței de
condamnare fiind întemeiat puse declarațiile martorilor: Răcilă T., Moraru L., Putină
E., Haruta I. și Buianschi Iu.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind echitabilă pedeapsa stabilită de
prima instanță, menționînd că la stabilirea acesteia s-a ținut cont de caracterul și
2
gradul prejudiciabil al infracțiunii, de circumstanțele atenuante și anume, căința
sinceră, dar și de circumstanțele agravante – săvîrșirea infracțiunii de către inculpat
fiind în stare de ebrietate.
Din considerentele menționate supra, instanța de apel a conchis că, prima
instanță a pronunțat o sentință legală în conformitate cu prevederile normelor
materiale și procesuale, respectiv, din care motive instanța de apel a respins apelul
inculpatului și a menținut sentința contestată fără modificări.
Inculpatul Moraru I. nefiind de acord cu decizia instanței de apel a
contestat-o cu recurs ordinar și fără a invoca vreun temei pentru recurs dintre cele
prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia, acestuia să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blîndă, argumentînd că el de fond i-au stabilit o pedeapsă
prea aspră, fără a lua în considerație că inculpatul și-a recunoscut vinovăția pe
deplin, s-a căit sincer și regretă mult cele comise, mai mult ca atît a conlucrat activ
cu organele de urmărire penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului
declarat de către inculpatul Moraru I. menționînd că recursul urmează a fi declarat
inadmisibil, deoarece criticele recurentului nu au fost argumentate conform
exigenților stipulate de art. 427 din Codul de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
din următoarele considerente:
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul
de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Conform materialelor dosarului, decizia integrală instanței de apel a fost
pronunțată la 24 martie 2014 în prezența inculpatului, fapt confirmat prin procesul-
verbal al ședinței de judecată (Vol.I, f.d. 235) și tot în aceeași zi inculpatul a primit
copia deciziei contra semnătură (Vol.I, f.d. 241A), ceea ce a constituit o
posibilitate reală a inculpatului de a declara recurs ordinar, în termenul stabilit de
lege.
În atare împrejurări, instanța de recurs constată că, termenul de declarare a
recursului împotriva deciziei instanței de apel pronunțate la 24 martie 2014, expiră
la 24 aprilie 2014, iar aceasta fiind considerată ultima zi de declararea a recursului.
3
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, termenul de 30 zile de
contestare cu recurs a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de
procedură penală nu a fost respectat de către inculpatul Moraru I, deoarece a
declarat recurs ordinar la 21 iulie 2015 (Vol.II, f.d. 4), adică cu mult timp peste
termenul de 30 de zile de declarare a recursului ordinar.
În contextul dat, instanța de recurs consideră necesar de reținut că, termenul
de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage
decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după
expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce
reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de
repunere în termen a recursului.
Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct.
2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de către inculpatul Moraru
I. este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Moraru Ivan
Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
februarie 2014, în propria cauză penală, deoarece este declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integrală la 03 decembrie 2015.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
4