1ra-1289/2015 — art.201/1 alin.3 lit.c CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 15 noiembrie 2013, Moraru I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 14 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt a constatat că, inculpatul Moraru I. în perioada de timp cuprinsă între septembrie 2010 și 17 iunie 2013, conștientizînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, efectuate sistematic, cele mai dese ori era în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, manifesta agresiune fizică exprimată prin maltratări, precum și prin agresiune verbală exprimată prin înjurii și amenințări cu răfuială fizică față de concubina sa, Buianscaia O. La 17 iunie 2013, aproximativ la orele 22:00-23:00, continuîndu-și acțiunile sale prejudiciabile manifestate în acte de violență săvîrșite 1 asupra membrilor familiei. Fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în locuința părinților săi, amplasată în s. Ciucur Minjir, r-nul Cimișlia, în urma unui conflict apărut între el și concubina sa, Buianscaia O. intenționat, i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, drept urmare la 29 iunie 2013 în urma loviturilor aplicate, a survenit decesul lui Buianscaia O. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu decesul victimei.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul Moraru I., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, motivînd că instanța la stabilirea pedepsei nu ținut cont de faptul că, el și-a recunoscut vinovăția pe deplin și a conlucrat cu organele de urmărire penală, drept urmare instanța i-a stabilit o pedeapsă prea aspră. Apelantul a mai indicat că, prima instanță a examinat cauza unilateral și nu a dat o apreciere obiectivă probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2014 apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, iar sentința a fost menținută fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, audiind participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins. Astfel, instanța de apel, a reținut că prima instanță corect a încadrat juridic acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, și just a decis sancționarea acestuia prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe termen de 14 ani. De asemenea, instanța de apel a considerat că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor prezente la materialele cauzei, de altfel, la baza sentinței de condamnare fiind întemeiat puse declarațiile martorilor: Răcilă T., Moraru L., Putină E., Haruta I. și Buianschi Iu. Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind echitabilă pedeapsa stabilită de prima instanță, menționînd că la stabilirea acesteia s-a ținut cont de caracterul și 2 gradul prejudiciabil al infracțiunii, de circumstanțele atenuante și anume, căința sinceră, dar și de circumstanțele agravante – săvîrșirea infracțiunii de către inculpat fiind în stare de ebrietate. Din considerentele menționate supra, instanța de apel a conchis că, prima instanță a pronunțat o sentință legală în conformitate cu prevederile normelor materiale și procesuale, respectiv, din care motive instanța de apel a respins apelul inculpatului și a menținut sentința contestată fără modificări.

Inculpatul Moraru I. nefiind de acord cu decizia instanței de apel a contestat-o cu recurs ordinar și fără a invoca vreun temei pentru recurs dintre cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia, acestuia să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, argumentînd că el de fond i-au stabilit o pedeapsă prea aspră, fără a lua în considerație că inculpatul și-a recunoscut vinovăția pe deplin, s-a căit sincer și regretă mult cele comise, mai mult ca atît a conlucrat activ cu organele de urmărire penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către inculpatul Moraru I. menționînd că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece criticele recurentului nu au fost argumentate conform exigenților stipulate de art. 427 din Codul de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente: Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Conform materialelor dosarului, decizia integrală instanței de apel a fost pronunțată la 24 martie 2014 în prezența inculpatului, fapt confirmat prin procesul- verbal al ședinței de judecată (Vol.I, f.d. 235) și tot în aceeași zi inculpatul a primit copia deciziei contra semnătură (Vol.I, f.d. 241A), ceea ce a constituit o posibilitate reală a inculpatului de a declara recurs ordinar, în termenul stabilit de lege. În atare împrejurări, instanța de recurs constată că, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel pronunțate la 24 martie 2014, expiră la 24 aprilie 2014, iar aceasta fiind considerată ultima zi de declararea a recursului. 3 Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, termenul de 30 zile de contestare cu recurs a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost respectat de către inculpatul Moraru I, deoarece a declarat recurs ordinar la 21 iulie 2015 (Vol.II, f.d. 4), adică cu mult timp peste termenul de 30 de zile de declarare a recursului ordinar. În contextul dat, instanța de recurs consideră necesar de reținut că, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de către inculpatul Moraru I. este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Moraru Ivan Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2014, în propria cauză penală, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integrală la 03 decembrie 2015. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4