1ra-1396/2016 — art. 201/1 alin. 1 Cod penal

1ra-1396/2016 — art. 201/1 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1396/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Orbu Ștefan în numele Captarenco Valentina, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, în cauza penală privind-o pe

Captarenco Valentina Alexei, născută la 23

mai 1949, originară și domiciliată în mun. Chișinău,

str-la 1 Molocanilor 15A.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.08.2015 – 15.01.2016;

Instanța de apel: 12.02.2016 – 12.04.2016;

Instanța de recurs: 16.06.2016 – 21.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Valentina a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute la 201/1 alin. (1) Cod penal, din

motiv că fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

că, la 11 mai 2015, aproximativ 17:00, aflîndu-se la domiciliul său amplasat pe str-la 1

Molocanilor 15A, mun. Chișinău, acționînd cu intenție directă a inițiat un conflict de familie

pe parcursul căruia a folosit expresii jignitoare și a aplicat violența fizică în privința

membrului de familie, soțului Captarenco Mihail, exprimată printr-o lovitură cu cuțitul de

bucătărie peste corp, soldată conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1567/D din

1

03.07.2015, cu excoriații la nivelul abdomenului pe stînga, care se califică ca vătămare

neînsemnată.

Tot ea, la 23 iunie 2015, în jurul orelor 18:30, aflîndu-se la domiciliu de pe str-la 1

Moloncanilor 15A, mun. Chișinău, unde locuiește împreună cu soțul Captarenco Mihail, în

rezultatul unui conflict verbal, i-a aplicat soțului o lovitură cu o bîta, astfel cauzîndu-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1857/D din 05.08.2015, excoriații la

nivelul membrului superior drept, care au putut fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui

obiect dur contondent, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, organul de urmărire penală a reținut că, în drept,

faptele inculpatei Captarenco Valentina întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 201/1 alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea

intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a

integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral.

avocatul Saculțan Andrei în interesele părții vătămate Captarenco Mihail.

3.1. Procurorul în cererea de apel a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia inculpata Captarenco Valentina să fie

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii art. 201/1 alin. (1) Cod penal, și condamnată

în baza:

- art. 201/1 alin. (1) Cod penal (infracțiunea săvîrșită la 11 mai 2015), la 1 an

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

- art. 201/1 alin. (1) Cod penal (infracțiunea săvîrșită la 23 iunie 2015), la 10 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin absorbirea

pedepsei mai ușoare de pedeapsa mia aspră, a i se stabili inculpatei pedeapsa definitivă de 1

an închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis .

Conform art. 90 Cod penal, a-i suspenda executarea pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 1 an.

În motivarea apelului, acuzarea a indicat că prima instanță eronat a argumentat

concluzia privind achitarea în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, prin faptul că nu toate

suferințele fizice constituie componență de infracțiune, însă doar cele care au rezultat în

vătămarea ușoară a integrității corporale și că legiuitorul a condiționat suferințele fizice

suportate de cauzarea vătămării ușoare a integrității corporale, iar cuvîntul „soldate”

determină această concluzie.

Tot aici, apelantul a remarcat că prima instanță nu a ținut cont că infracțiunea

prevăzută de art. 201/1 Cod penal, este o infracțiune materială și pentru încadrarea juridică

2

în baza acestui articol este suficient să se producă una din urmările prejudiciabilă enumerate

în dispoziția acestei norme penale, care în cazul dat sunt - acțiunile intenționate manifestate

fizic cît și verbal, care au provocat suferințe fizice, soldate în ambele cazuri cu vătămări

neînsemnate, cît și au provocat un prejudiciu moral, exprimat prin înjosirea onoarei și

demnității părții vătămate.

Procurorul, a mai indicat că instanța în sentință invocă lipsa de probe, motivînd că

acuzarea s-a bazat în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate, pe concluziile rapoartelor

de expertiză medico-legală și pe declarațiile polițiștilor care au fost la fața locului și nu au

văzut cele petrecute, fără a lua în considerație declarațiile învinuitei, care a comunicat că s-a

apărat, împigîndu-l pe soțul său de lîngă ea și nu a avut intenția de a-și agresa soțul,

declarații care contravin rapoartelor de expertiză medico-legală și a declarațiilor polițiștilor,

care duc răspundere penală pentru concluzii false și declarații mincinoase. Prin urmare,

declarațiile inculpatei au fost considerate de către acuzare, ca fiind o metodă de apărare

pentru eschivarea de răspundere penală.

De asemenea, a menționat că la pronunțarea sentinței de achitare, prima instanță

eronat a apreciat circumstanțele de fapt care în ansamblu constituie o infracțiune, precum și

pe cele de drept care permit încadrarea juridică a acțiunilor cercetate în limitele legislației

penale și anume în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, fapt dovedit prin întreg ansamblu

probator administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată, iar referitor la raportul de

evaluare psihologică a învinuitei Captarenco Valentina, acuzarea a considerat că acesta

urmează a nu fi reținut, deoarece acesta a fost efectuat după săvîrșirea infracțiunilor

nominalizate, cu scopul de a absolvi inculpata de tragere la răspundere penală.

3.2. Avocatul Salcuțan Andrei în interesele părții vătămate Captarenco Mihail în

apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit căreia inculpata Captarenco Valentina să fie recunoscută vinovată de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 201/1 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei norme a-i

stabili o pedeapsă în limitele sancțiunii prevăzute de această normă.

În motivarea apelului, avocatul părții vătămate a invocat că prima instanță a dat o

apreciere eronată probelor, precum și nu a motivat corespunzător respingerea declarațiilor

părții vătămate Captarenco Mihail, care a comunicat că permanent a avut conflicte cu soția,

în urma cărui fapt aceasta îl înjosește și aplică în privința lui forța fizică, cauzîndu-i suferințe

fizice și psihice.

Avocatul a considerat că, prima instanță în motivarea sentinței a indicat că în acțiunile

inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări neînsemnate, însă nu a luat în considerație, că potrivit dispoziției art.201/1

alin.(1) Cod penal, răspunderea penală survine dacă victimei au fost provocate suferințe

fizice, soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății și suferințe psihice

În asemenea circumstanțe, este de ajuns survenirea oricăror consecințe enunțate în dispoziția

3

art. 201/1 alin. (1) Cod penal, pentru a fi posibilă tragerea persoanei vinovate la răspunderea

penală.

Totodată, a menționat și faptul că, prima instanță a dat o apreciere unilaterală

probelor, punînd la baza sentinței doar probele apărării, ignorînd în totalitate probele acuzării

care dovedesc cu certitudine vina inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 201/1

alin. (1) Cod penal.

apelurile declarate de procuror și de către avocatul Salcuțan Andrei în interesele părții

vătămate Captarenco Mihail au fost admise, sentința a fost casată, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia inculpata Captarenco Valentina a fost recunoscută

vinovată și condamnată în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, conform

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i s-a suspendat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a constatat că inculpata Captarenco Valentina la 11 mai 2015, aproximativ

17:00, aflîndu-se la domiciliul său amplasat pe str-la 1 Molocanilor 15A, mun. Chișinău,

acționînd cu intenție directă a inițiat un conflict de familie pe parcursul căruia a folosit

expresii jignitoare și a aplicat violența fizică în privința membrului de familie, soțului

Captarenco Mihail, exprimată printr-o lovitură cu cuțitul de bucătărie peste corp, soldată

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1567/D din 03.07.2015, cu excoriații la

nivelul abdomenului pe stînga, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Tot ea, la 23 iunie 2015, în jurul orelor 18:30, aflîndu-se la domiciliu de pe str-la 1

Moloncanilor 15A, mun. Chișinău, unde locuiește împreună cu soțul Captarenco Mihail, în

rezultatul unui conflict verbal, i-a aplicat soțului o lovitură cu o bîta, astfel cauzîndu-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1857/D din 05.08.2015, excoriații la

nivelul membrului superior drept, care au putut fi cauzate prin acțiunea traumatică a unui

obiect dur contondent, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate argumentele invocate de către

acuzatorul de stat în cererea de apel, drept urmare au fost admise în totalitate, menționînd că

prima instanță eronat a ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatei nu se întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel, de asemenea a reținut ca fiind întemeiate și argumentele invocate de

către avocatul părții vătămate, indicînd că prima instanță eronat a apreciat probele înaintate

de către partea acuzării, pe care cercetîndu-le suplimentar a ajuns la concluzia că acestea

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatei Captarenco Valentina în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

4

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de criteriile generale de

individualizare, precum și de circumstanțele reale și personale, de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatei, și astfel a ajuns la concluzia de

a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, iar în temeiul art. 90

Cod penal, executarea acesteia a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 1 an.

inculpatei Captarenco Valentina prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței

primai instanțe.

În motivarea recursului, avocatul menționează că nu este de acord cu decizia adoptată

de către instanța de apel, deoarece aceasta eronat a apreciat probele administrate, și greșit a

ajuns la concluzia de a admite apelurile declarate, casarea sentinței primei instanțe și

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare.

De asemenea, recurentul indică că probele administrate și cercetate de către instanțele

de judecată nu demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatei, din care motiv prima

instanța corect a adoptat o hotărîre de achitare în privința inculpatei Captarenco Valentina.

În altă ordine de idei, recurentul menționează că în cadrul cercertării judecătorești nu a

fost demonstrată legătura cauzală între acțiunea prejudiciabilă săvîrșită de către inculpată și

consecințele apărute părții vătămate.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiurile prevăzute la pct. 8), 9), 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

urmează a fi declarat inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate, deoarece motivele

invocate nu sunt aplicabile din punct de vedere a erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

5

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de avocatul Orbu Ștefan, în

numele inculpatei, acesta invocă drept temei pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, în esență recurentul critică în mare parte decizia instanței de apel sub aspectul

modalității aprecierilor probelor administrate, care a dus la adoptarea unei hotărîri de

condamnare.

Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar aceasta

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat,

casarea sentinței de achitare adoptată de prima instanță, rejudecarea cauzei și adoptarea unei

hotărîri de condamnare în privința inculpatei Captarenco Valentina în baza art. 201/1 alin.

(1) Cod penal.

Conținutul probelor administrate de către organului de urmărire penală și valoarea lor

probatorie a fost reapreciată de către instanța de apel și corect expuse în textul hotărîrii

judecătorești atacate. Respectiv, temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea

acestor probe nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere eronată a

probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia adoptată,

dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordînd prioritate doar unor probe, în

consecință, ajungînd pripit la concluzia de condamnare a lui Captarenco Valentina, în baza

art. 201/1 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs reține următoarele.

Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, procedura de

apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanțelor de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza

temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar în ceea ce privește

criticele recurentului precum că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor, dînd prioritate

6

doar unora dintre ele, acestea sunt vădit nefondate, fiind combătute de materialele dosarului

și rezultă din textul deciziei adoptate de instanța de apel.

Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea apelului

declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că motivarea

hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel,

în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căreia Captarenco

Valentina a fost învinuită de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod

penal.

În continuare, din textul recursului declarat, instanța constată că recurentul invocă, la

caz, faptul că nu sunt probe care ar confirma prezența elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, deoarece partea vătămată nu a suferit

nicio vătămare în urma presupuselor agresiuni din partea inculpatei.

Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, recurentul susține că

instanța de apel, la judecarea cauzei, ar fi comis o eroare materială, și anume considerînd că

în acțiunile inculpatei se întrunesc elementele componente ale infracțiunii.

La capitolul dat, instanța de recurs nu poate fi de acord cu criticele formulate de mai

sus de către recurent, întrucît, reieșind din circumstanțele de fapt constatate de către instanța

de apel, dar și de probele acumulate la faza urmăririi penale și administrate la cercetarea

judecătorească, rezultă că inculpata Captarenco Valentina a aplicat asupra victimei agresiuni

fizice, cît și psihice, ce a determinat apariția urmărilor prejudiciabile suferite de către ultima,

fapt confirmat prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2084 din 11.05.2015 și nr.

1267/D din 03.07.2015, anexate ca probe materiale la cauza penală dată.

Totodată, Colegiul penal, reține aprecierile instanței de apel, care a indicat că prima

instanță nu a ținut cont de faptul că infracțiunea prevăzută la art. 201/1 alin. (1) Cod penal,

este o infracțiune materială și pentru încadrarea juridică în baza acestui articol este suficient

să se producă una din urmările prejudiciabile enumerate la dispoziția acestei norme penale,

care în cazul dat sunt – acțiunile intenționate manifestate fizic, cît și verbal, care au provocat

suferințe, soldate în ambele cazuri cu vătămări neînsemnate, cît și prejudiciul moral,

exprimat prin înjosirea onoarei și demnității în fața copiilor și rudelor.

Tot aici, instanța de apel corect a remarcat că prima instanță nu a luat în considerație

că infracțiunea incriminată inculpatei, este o infracțiune specifică, care de cele mai multe ori

este comisă în sînul familiei, la domiciliu, și alte probe deseori nu există. Important de

7

reținut în cazul dat, este că copii au refuzat de a face declarații, motivînd că ambii le sunt

părinți și nu pot lua partea unuia dintre ei, din ce rezultă că careva conflicte între părinți au

existat.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care a

ajuns instanța ierarhic inferioară privitor la vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, sunt corecte și corespund materialului probator.

În altă ordine de idei, Colegiul penal referindu-se la pedeapsa stabilită inculpatei de

către instanța de apel, menționează că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu gradul

de periculozitate a infracțiunii comise și cu gravitatea consecințelor survenite.

Astfel, pedeapsa stabilită de instanța de apel, sub formă de închisoare pe termen de 1

an, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an,

Colegiul penală o consideră legală, stabilită în conformitate cu prevederile expuse la art. 75

Cod penal, și pasibilă de a atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

În virtutea considerentelor expuse anterior, constatînd că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel

în privința inculpatei Captarenco Valentina, nefiind identificată de instanța de recurs

prezența erorilor judiciare invocate în recurs, care ar putea servi drept temei de casare a

deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate în cererea

de recurs ordinar aflată pe rol de către avocatul Orbu Ștefan în numele inculpatei Captarenco

Valentina, drept urmare acesta este declarat inadmisibil.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Orbu Ștefan în interesele

inculpatei Captarenco Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 aprilie 2016, în cauza penală privind-o pe Captarenco Valentina Alexei, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8