1ra-196/2015 — art.151 al.4 Cod penal

1ra-196/2015 — art.151 al.4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 196/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

04 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate de inculpată și avocatul Schibin Dina în numele inculpatei, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Florești din 29 august 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2014, în

cauza penală în privința lui

Morari Svetlana Stepan, născută la 22.12.1973,

originară și domiciliată s. Cuhureștii de Jos, r-nul

Florești.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă :

Svetlana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.151 alin. 4)

Cod penal la 12 (douăsprezece) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis pentru femei.

1

22.00, Morari S., aflîndu-se în locuința sa din s. Cuhureștii de Jos r-ul

Florești, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict apărut cu

cet. Țurcan Victor, ca rezultat al acțiunilor ilegale ale ultimului, cu scopul

cauzării vătămărilor corporale, intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu

un cuțit de bucătărie în regiunea organelor vitale, abdomen, cauzîndu-i

vătămări corporale sub formă de: plagă înțepată penetrantă a abdomenului

cu lezarea intestinului gros și pierderea internă (parțial externă) de sînge,

care conform raportului de expertiză medico – legală nr. 132 din 12

noiembrie 2013, se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață, în urma cărora victima Țurcanu Victor a decedat.

Svetlana, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acțiunile sale să fie recalificate și în privința ei să fie stabilită o

pedeapsă mai blîndă.

În motivarea apelului inculpata a invocat că, nu a avut intenția de a

cauza vătămări corporale grave lui Țurcan V., și să provoace decesul

acestuia, dar a dorit doar să-l sperie, deoarece ultimul a încercat să

întrețină cu ea un raport sexual contrar voinței acesteia.

2014 a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat și menținută hotărîrea

atacată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd

obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatei Morari S., în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. 4) Cod penal - „vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață

și au provocat decesul victimei”.

Instanța de apel a conchis că argumentele invocate în apel de inculpata

Morari S., nu corespund circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite

de către instanța de fond.

Astfel instanța de apel a reținut că, potrivit declarațiilor inculpatei

Morari S., ,, inițial (ea) a solicitat ajutor de la concubinul său, care la data

afară pe Țurcan V., iar la a doua intervenție a lui Țurcan V., inculpata nu a

solicitat ajutor, dar a luat cuțitul să se apere”, însă aceste declarații

2

contravin cu probele care au fost cercetate în instanța de fond și verificate

în instanța de apel.

În acest sens instanța de apel a indicat că inculpata Morari S., nu a

întreprins careva acțiuni în realizarea scopului declarat de a-l speria pe

Țurcanu V., acesta fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, iar cu toate

că pe masă erau mai multe farfurii din sticlă, și din metal, fapt confirmat

prin planșa fotografică ( f.d. 15) inculpata a luat de pe masă anume cuțitul.

Instanța de apel de asemenea a mai stabilit că, inculpata Morari S., nu a

încercat să recurgă la alte măsuri de apărare, cum ar fi de a-l îmbrînci pe

Țurcanu V., să-l amenințe că îl va lovi sau să-i aplice lovituri în alte părți ale

corpului, dar a acționat cu intenție directă, lovind victima puternic în

regiunea abdomenului cu cuțitul, provocînd lezarea intestinului gros și

pierderea internă de sînge, vătămări care sunt într-o legătură directă de

cauzalitate cu instalarea decesului, fapt confirmat prin raportul de expertiză

medico – legală nr.132 din 15 octombrie 2013 ( f.d.56-57) .

În așa mod, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a pus

la baza sentinței de condamnare probele care prevalează asupra

declarațiilor inculpatei.

Instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect a stabilit

categoria și termenul pedepsei penale cu respectarea prevederilor art.61,

71 și 75 Cod penal, ținînd cont de scopul pedepsei penale întru restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, de criteriile generale ale individualizării pedepsei penale.

avocatul Schibin D., în numele inculpatei, care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Florești din 29 august 2014 și a deciziei Curții de Apel Bălți din

12 noiembrie 2014 pronunțate în privința lui Morari Svetlana cu

dispunerea achitării acesteia, considerînd că fapta a fost săvîrșită de către

aceasta în stare de legitimă apărare.

În motivarea recursului declarat de avocatul Schibin D., menționează

că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, deoarece a menținut

concluzia instanței de fond, care a comis o eroare de drept prin încadrare

juridică greșită a faptei săvîrșite de inculpată.

Avocatul subliniază faptul că, instanța de apel nu a ținut cont de

declarațiile inculpatei făcute în cadrul ședinței în apel, prin care Morari S., a

relatat că atunci cînd Țurcanu V., a încercat a doua oară să întrețină cu ea

3

raport sexual forțat, acesta îi astupa gura cu mîna, lovind-o în același timp

în cap, precum și a apucat-o de gît, că inculpata a luat de pe masă cuțitul,

deoarece el era mai aproape de ea și vroia să se apere cu acesta, iar în

aceste circumstanțe nu a avut posibilitate să-l trezească pe concubinul său.

Mai invocă avocatul în recursul declarat că instanța de apel n-a ținut

cont de declarațiile inculpatei din cadrul ședinței instanței de fond, unde a

declarat că pe masă mai erau și alte obiecte, dar ea a luat cuțitul, deoarece

acesta se afla la marginea mesei, iar celelalte obiecte erau mai departe și

inculpata nu le ajungea, prin urmare, inculpata nu a ales de pe masă cuțitul

în mod special pentru a-i aplica lovituri victimei. În acest context avocatul

consideră că acțiunile inculpatei Morari S., au fost îndreptate pentru a

respinge un atac direct, imediat, material, real, îndreptat asupra ei care

punea în pericol grav viața și sănătatea acesteia.

5.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar și de către

inculpata Morari S., care solicită recalificarea acțiunilor sale de pe art.151

alin.(4) pe art. 149 Cod penal.

În motivarea solicitărilor sale recurenta insistă asupra faptului că ea nu

a avut intenția de a cauza vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale, care este periculoasă pentru viață și au provocat decesul

victimei, dar a avut intenția de a se apăra de agresiunea lui Țurcanu V., care

încerca să întrețină cu inculpata un raport sexual contrar voinței acesteia.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor declarate, solicitînd respingerea acestora ca inadmisibile,

deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art.427

Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. 1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei

vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. 2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în

4

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Recurenții invocă drept temei prevederile art. 427 alin. 1) pct. 12) Cod

de procedură penală, iar potrivit acestei norme, hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de

aceasta, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. 1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica

judiciară stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Reieșind din prevederile legale și practica judiciară stabilită, pentru

verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 alin.1) pct.12) Cod de

procedură penală instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta

săvîrșită, așa cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va

supune unui control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite,

verificînd dacă acestea au fost încadrate corect potrivit normei penale.

În speța dată, inculpata Morari S.,a fost pusă sub învinuire de către

organul de urmărire penală și condamnată de către instanțele ierarhic

inferioare în baza art. 151 alin.4) Cod penal - „vătămarea intenționată gravă

a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață și au provocat

decesul victimei”.

În acest sens Colegiul reține, că solicitarea expusă în recursul

inculpatei Morari S., privind reîncadrarea acțiunilor sale de pe art. 151 alin.

4) pe art. 149 Cod penal este una neîntemeiată, deoarece instanțele ierarhic

inferioare au pronunțat o soluție corectă privind calificarea acțiunilor

inculpatei.

Instanța de recurs atestă, că instanțele inferioare în motivarea soluției

corect au indicat, că împrejurările de fapt ale cauzei denotă cu certitudine

faptul că inculpata Morari S., a aplicat victimei Turcanu V., o lovitură cu un

cuțit de bucătărie în regiunea organelor vitale – abdomen, în rezultatul

5

căreia victimei i-au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase

pentru viață, în urma cărora victima Țurcanu Victor a decedat.

Colegiul consideră că în circumstanțele descrise, sunt lipsite de suport

juridic argumentele privind încadrarea acțiunilor făptuitorului la o

componență de infracțiune ce poate fi comisă doar din imprudență și

neglijență criminală și nicidecum cu o intenție directă.

În acest sens instanța de recurs subliniază, că componența de

infracțiune, prevăzută la art. 151 alin. 4) Cod penal face parte din categoria

infracțiunilor săvîrșite cu două forme de vinovăție: intenție directă față de

aplicarea vătămărilor corporale grave, periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei și imprudența față de urmările produse. Potrivit art. 19 Cod

penal, dacă drept rezultat al săvîrșirii cu intenție a infracțiunii, se produc

urmări mai grave, care conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale și

care nu erau cuprinse de intenția făptuitorului, răspunderea penală pentru

aceste urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările

prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate sau

dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deși

trebuia și putea să le prevadă. În consecință, infracțiunea se consideră

intenționată. Sub aspect obiectiv infracțiunile cu două forme de vinovăție,

din care face parte componența art. 151 alin. 4) Cod penal, constau dintr-o

faptă inițială, al cărui rezultat se amplifică, conducînd la o consecință mai

gravă. Sub aspect subiectiv aceste infracțiuni se caracterizează prin intenție,

care stă la baza acțiunii inițiale și imprudență față de urmarea gravă

survenită.

Colegiul de asemenea conchide că la stabilirea pedepsei, instanța de

fond a ținut cont de gravitatea faptei comise, pericolul ei social sporit și

urmările survenite, caracteristicile negative ale inculpatei, fapte ce au

determinat stabilirea inculpatei a unei pedepse penale cu închisoare, soluția

instanței fiind menținută de către instanța de apel.

În ce privește recursul declarat de avocatul Schibina D., în numele

inculpatei Morari S., Colegiul reiterează concluzia sa că acțiunile inculpatei

în urma cărora a rezultat decesul victimei Turcanu V., au fost corect

stabilite și încadrate de către instanțele ierarhic inferioare, iar argumentele

avocatului despre existența în acțiunile inculpatei a legitimei apărări nu

rezista criticii din simplu motiv că legitima apărare nu trebuie să

depășească limitele acțiunilor atacatorului.

6

Colegiul penal atestă că, argumentele formulate de către recurenți în

recursurile declarate, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei

penale în privința inculpatei, în instanța de fond și cea de apel.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că instanța de fond și cea de

apel, corect au apreciat probele în sensul art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, ajungînd la concluzia corectă privind condamnarea inculpatei Morari

S., deoarece în acțiunile ei sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin.4) Cod penal, iar inculpatei i-a fost stabilită o pedeapsă

echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită.

În consecință, Colegiul reține că la examinarea cauzei de către instanța

de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod

de procedură penală, iar temeiul invocat de către recurenți prevăzut la art.

427 alin.1) pct.12) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a

comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpată și

avocatul Schibin Dina în numele inculpatei împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2014, în cauza penală în

privința lui Morari Svetlana Stepan, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la data de 25 martie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

7