1ra-1416/2016 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1416/2016 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1416/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Florești din 01 martie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2016, declarat de

avocatul Diana Sanduleac, în numele inculpatului

Navroțchii Serghei Serghei, născut la

10 august 1992, originar și locuitor al s. Cuhureștii de

Sus, r-nul Florești, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.05.2015 – 01.032016,

instanța de apel: 23.03.2016 – 04.05.2016,

instanța de recurs: 22.06.2016 – 03.08.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 300

unități convenționale, ce constituie 6.000 lei.

Navroțchii S., aflându-se în incinta barului din s. Cuhureștii de Sus, r-nul Florești,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, încălcând grosolan ordinea publică,

prin obrăznicie deosebită, fără nici un motiv, i-a aplicat lui Cîșlaru A. multiple

lovituri cu pumnii în regiunea capului, cauzându-i vătămări corporale sub formă de

edem al proiecției arcului zigomatic stânga și a buzei superioare cu hemoragie și

plagă contuzionată din interior, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 33D din 12.02.2015, se califică ca vătămări corporale ușoare.

1

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că Cîșlaru A.

l-a numit cu cuvinte necenzurate și, împingându-se unul pe altul, posibil că l-a lovit

pe acesta cu o palmă, dar nu intenționat. Nu cunoaște cauzele apariției vătămărilor

corporale la partea vătămată.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Cîșlaru A. a indicat că inculpatul s-a apropiat de masă,

l-a apucat de mână pentru a-l scoate afară, apoi i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul

în regiunea capului. Au intervenit persoanele prezente în bar pentru a-l calma,

deoarece acesta continua să-l lovească. Cu inculpatul nu a avut anterior careva

conflicte, acesta era în stare de ebrietate și nu cunoaște din ce motiv l-a lovit.

Martorul Țepordei R. a comunicat că inculpatul era furios și l-a lovit pe Cîșlaru

A. cu pumnul în regiunea capului și pieptului. Cearta a durat vreo 10-15 minute,

inculpatul spunând că a lovit partea vătămată din cauza conflictului pe care acesta l-a

avut cu fratele său, Navroțchii I.

Martorul Tumuruc D. a declarat că inculpatul l-a chemat pe Cîșlaru A. afară la

o discuție. Acesta i-a răspuns necenzurat și l-a împins cu mâna. Ambii au început să

se îmbrâncească, fiind despărțiți de persoanele care se aflau în local. Nu poate spune

în ce stare era inculpatul, nici nu a văzut ca cineva să-i acorde ajutor medical părții

vătămate.

Martorul Racu L. a indicat că inculpatul s-a apropiat de masa la care stătea

partea vătămată și cu voce ridicată i-a cerut să iasă afară pentru a discuta, însă ultimul

a refuzat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 33D din 12.02.201, la Cîșlaru

A. s-au depistat edem al proiecției arcului zigomatic stânga și a buzei superioare cu

hemoragie și plagă contuzionată din interior, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice cu un obiect dur contondent, condiționează o dereglare a sănătății de

scurtă durată și în ansamblu se califică ca vătămare corporală ușoară.

În temeiul probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganism, adică acțiuni intenționate ce încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni

care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Instanța a statuat că declarațiile inculpatului prin care pledează nevinovat nu au

suport probatoriu, fiind o versiune de apărare, deoarece, încercând să-și

minimalizeze acțiunile și efectele acestora în vederea excluderii caracterului penal al

faptelor comise, a explicat că ”posibil a lovit partea vătămată cu o palmă, dar nu ține

minte” și ”posibil l-a lovit pe Cîșlaru A. cu vreo palmă, dar nu intenționat”,

declarațiile fiind combătute prin totalitatea probelor administrate.

Astfel, acțiunile inculpatului, prin care i-a aplicat părții vătămate câteva

lovituri cu pumnul în regiunea capului, cu intenție directă, constituie acțiuni

huliganice, fiind demonstrat că inculpatul a acționat din intenții huliganice, fiind

stabilită, cu certitudine, încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțită de aplicarea

violenței asupra persoanei, prin acțiunile sale manifestând o obrăznicie deosebită și

încălcarea demonstrativă a regulilor morale prin aplicarea violenței asupra părții

vătămate.

2

Mai mult, inculpatul a conștientizat caracterul acțiunilor sale, or, însăși el a

confirmat că i-a cerut părții vătămate să iasă afară la o discuție, în local fiind multe

persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal,

că inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, că este

caracterizat pozitiv, că lipsesc circumstanțele atenuante, că a săvârșit infracțiunea în

stare de ebrietate, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin

aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a indicat că la materialele cauzei lipsește o confirmare a faptului că

inculpatul era în stare de ebrietate alcoolică.

Martorii audiați au confirmat că partea vătămată și inculpatul erau în relații

ostile, or, nu au fost întrunite elementele componenței de infracțiune prevăzute la art.

287 alin. (1) Cod penal.

Nu a fost demonstrată încălcarea grosolană și evidentă a ordinii publice,

activitatea localului nefiind perturbată sau stopată.

Din declarațiile părții vătămate reiese că conflictul a durat foarte puțin timp, în

timp de aproximativ 10 secunde, inculpatul aplicându-i vreo 3 lovituri.

Componența infracțiunii de huliganism presupune un șir de elemente

obligatorii, și anume încălcarea îndelungată și insistentă a ordinii publice, distrugerea

și deteriorarea bunurilor, sau alte elemente ale infracțiunii imputate inculpatului.

Martorul Racu L. a declarat că partea vătămată și inculpatul erau în relații

ostile, după conflict partea vătămată s-a reținut în local mai mult timp, nu a avut

nevoie de ajutor medical, iar inculpatul a plecat peste un minut de la incident,

activitatea localului nu a fost stopată.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat

probelor administrate о apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului și just a

încadrat acțiunile acestuia în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Soluția instanței de fond se bazează pe declarațiile părții vătămate Cîșlaru A.,

martorilor Țepordei R., Tumuruc D., Racu L. și Diaconu D., precum și probele

scrise, anexate la materialele cauzei, cum ar fi plângerea lui Cîșlaru A. adresată IP

Florești din 28.12.2014, raportul potrivit căruia, la 28.12.2014, ora 10.40 în unitatea

de gardă a parvenit informația telefonică de la Cîșlaru A., că a fost maltratat de

Navroțchii S., raportul de expertiză medico-legală nr. 33 ,,D” din 12.02.2015, din

care rezultă că la Cîșlaru A. s-a depistat edem al proiecției arcului zigomatic stânga și

a buzei superioare cu hemoragie și plagă contuzionată din interior, cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice cu un obiect dur contondent, care condiționează о

dereglare a sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămări corporale ușoare.

Instanța de apel a statuat că probele administrate corespund cerințelor stipulate

de art. 101 Cod de procedură penală, sunt pertinente, concludente, utile pentru a

3

putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare și care, fiind în coroborare între

ele, au dovedit pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

declarațiile acestuia prin care se consideră nevinovat fiind date cu scop de apărare.

Ordine publică înseamnă о totalitate de relații sociale ce asigură о ambianță

liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității

patrimoniului, precum și activitatea normală a instituțiilor de stat și publice.

Astfel, inculpatul, acționând cu intenție, aflându-se în barul din centrul satului,

care este loc public, din motive huliganice, fără careva motive, intenționat i-а aplicat

multiple lovituri lui Cîșlaru A., cauzându-i leziuni corporale ușoare, stabilite prin

raportul de expertiză medico-legală nr.33„D" din 12.02.2015, a încălcat grosolan

ordinea publică și a acționat cu obrăznicie deosebită, acțiunile lui fiind îndreptate

anume spre săvârșirea infracțiunii de huliganism.

Inculpatul a indicat că aflându-se în bar, l-a apucat de mână pe Cîșlaru A. și l-a

împins înapoi, s-au îmbrâncit ambii, apoi i-а dat drumul, posibil că l-a lovit cu о

palmă, dar nu ține minte. Nu-și amintește dacă în acea seara a servit băuturi alcoolice.

Declarațiile inculpatului confirmă că acesta, aflându-se în loc public, i-a aplicat

o lovitură părții vătămate, intenția lui fiind doar huliganică, deoarece fiind în loc

public, în prezența mai multor persoane l-a lovit pe Cîșlaru A.

Aceste depoziții coroborează cu declarațiile părții vătămate și a martorilor,

precum și cu probele scrise, nefiind stabilite temeiuri de a pune la îndoială probele

respective.

Conflictul între părți s-a petrecut în loc public, inculpatul lovind fără motiv

partea vătămata, în prezența mai multor persoane, care au încercat să-i despartă,

demonstrează existența faptului infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului, fiind

evidentă încălcarea grosolană a ordinii publice, acțiunile nefiind provocate de relațiile

personale ostile, sentința fiind bazată pe probe, care au fost cercetate sub toate

aspectele, nefiind stabilite divergențe, vinovăția inculpatului fiind dovedită pe deplin

prin probele administrate.

Partea vătămată și martorii au declarat că conflictul a durat 5-10 minute, iar

faptul că activitatea nu a fost perturbată nu poate fi reținut, martorii confirmând că s-

au ridicat de la masă pentru a opri conflictul.

Astfel, intenția inculpatului este anume una de încălcare a ordinii publice, iar

faptul că nu a fost întreruptă activitatea localului nu este de natură să înlăture

acțiunile huliganice comise de inculpat.

Acțiunile inculpatului de lovire a părții vătămate, care au derulat în loc public,

în prezența mai multor persoane, nu pot fi considerate ca obișnuite, din motiv că

denotă obrăznicie deosebită și necuviință din partea acestuia, potrivit declarațiilor

martorilor, conflictul fiind încetat anume de cei prezenți în local.

Totodată, fiind invocate relațiile ostile din cauza fratelui, nu a fost dovedită

necesitatea unei asemenea purtări din partea inculpatului, acțiunile acestuia fiind

evident huliganice, iar concluziile despre vinovăția inculpatului sunt întemeiate pe

probe care în coroborare dovedesc vina inculpatului, iar simpla invocare a

prevederilor date nu poate servi ca temei pentru achitarea inculpatului.

Nu este relevant faptul că partea vătămată nu a avut nevoie de ajutor medical,

din moment ce prin concluziile expertului, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni

corporale ușoare.

4

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea

acestuia și nu constituie temei de casare a sentinței, probele administrate dovedind pe

deplin vinovăția inculpatului, declarațiile inculpatului fiind făcute cu scopul

eschivării de răspundere penală.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor

componenței de infracțiune.

Recurenta a indicat că nu a fost prezentată o confirmare a faptului că inculpatul

era în stare de ebrietate alcoolică.

Martorii audiați au confirmat că partea vătămată și inculpatul erau în relații

ostile, or, nu au fost întrunite elementele componenței de infracțiune prevăzute la art.

287 alin. (1) Cod penal.

Totodată, nu a fost demonstrată încălcarea grosolană și evidentă a ordinii

publice, activitatea localului nefiind perturbată sau stopată.

Din declarațiile părții vătămate reiese că conflictul a durat foarte puțin timp, în

timp de aproximativ 10 secunde, inculpatul aplicându-i vreo 3 lovituri.

Componența infracțiunii de huliganism presupune un șir de elemente

obligatorii, și anume încălcarea îndelungată și insistentă a ordinii publice, distrugerea

și deteriorarea bunurilor, sau alte elemente ale infracțiunii imputate inculpatului.

Martorul Racu L. a declarat că partea vătămată și inculpatul erau în relații

ostile, după conflict partea vătămată s-a reținut în local mai mult timp, nu a avut

nevoie de ajutor medical, iar inculpatul a plecat peste un minut de la incident,

activitatea localului nu a fost stopată.

Instanța de apel urma să facă diferența dintre un conflict minor, care este o

simplă ceartă între consăteni, și o infracțiune propriu-zisă, în acțiunile inculpatului

nefiind întrunite elementele componenței de infracțiune incriminate acestuia.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 429 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

5

Rezultă, astfel, că recursul nu întrunește condițiile legale de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate

Cîșlaru A., martorilor Țepordei R., Tumuruc D., Racu L. și Diaconu D., plângerea lui

Cîșlaru A. adresată IP Florești din 28.12.2014, raportul potrivit căruia, la 28.12.2014,

ora 10.40 în unitatea de gardă a parvenit informația telefonică de la Cîșlaru A., că a

fost maltratat de Navroțchii S., raportul de expertiză medico-legală nr. 33 ,,D” din

12.02.2015, din care rezultă că la Cîșlaru A. s-a depistat edem al proiecției arcului

zigomatic stânga și a buzei superioare cu hemoragie și plagă contuzionată din

interior, cauzate în rezultatul acțiunii traumatice cu un obiect dur contondent, care

condiționează о dereglare a sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămări

corporale ușoare, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, indicând argumentat și motivele pentru

care a respins probele și versiunile apărării (pct. 3. - 5. din decizie).

Or, probele administrate, inclusiv cele nominalizate supra, dovedesc cu

concludență că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod

penal, ca huliganism, adică acțiuni intenționate ce încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina

„instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și

probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora.

Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1

6

din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument ( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

În asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor

de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în

cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO

Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul,

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, și

invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal

(pct. 5. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

7

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Diana Sanduleac

împotriva sentinței Judecătoriei Florești din 01 martie 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2016, în privința inculpatului Navroțchii

Serghei Serghei, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8