1ra-371/15 — Art.151 alin.1 CP

Prima instanță: 14.04.2014 - 01.08.2014;

Instanța de apel: 03.09.2014 – 03.12.2014;

Instanța de recurs: 23.02.2014 -25.03.2015; CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 01 august 2014 Surdu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a încasat de la Surdu Ion în folosul lui Daraban Gheorghe prejudiciul material în sumă de 7490,33 lei și prejudiciu moral în sumă de 5000 lei. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, inculpatul Surdu Ion, la 02 septembrie 2013, aproximativ la ora 23.00, aflîndu-se în gospodăria unde locuiește împreună cu familia sa, amplasată în s. Bilicenii Vechi, r-nul Sîngerei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma conflictului apărut spontan cu cet. Daraban Gheorghe, care se afla la moment în gospodăria inculpatului, înțelegînd caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat cîteva lovituri cu un topor în regiunea capului lui Daraban Gheorghe, cauzîndu-i ultimului vătămări corporale sub formă de traumă cranio - cerebrală cu fracturi multiliniare a craniului pe dreapta, hematom subdural, hemoragii subarahnoidană, hemoragii intercerebrale, plăgi pe cap, ce corespund vătămărilor corporale grave, periculoase pentru viață. 3. Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul Surdu Ion, care a considerat că pedeapsa stabilită de instanța de fond este prea aspră, din care motiv a solicitat să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, non-privativă de libertate. În motivarea apelului a invocat, că inițiatorul conflictului a fost partea vătămată Daraban Gheorghe, care a început să-1 lovească cu pumnii și picioarele, din care motiv inculpatul a fost nevoit să se apere. A indicat, că are 3 copii minori 1 la întreținere și a executat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, stabilită prin sentința anterioară, pînă la adoptarea prezentei sentințe.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că, instanța de fond la examinarea cauzei a acordat deplină eficiență prevederilor art. 93-101, 26- 27 Cod de procedură penală, a cercetat cauza multe aspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor, just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a considerat necesar de a respinge apelul inculpatului privitor la aflarea lui în stare de legitimă apărare, ținînd cont de obiectul folosit de către inculpat (toporul) pentru cauzarea leziunilor corporale, locul aplicării loviturilor (în cap) și faptul că acesta a aplicat mai multe lovituri. Instanța de apel a respins argumentele apelului și în privința aplicării unei pedepse non-privative de libertate, deoarece la determinarea pedepsei instanța a ținut cont de toate circumstanțele ce s-au stabilit pe cauză, în corespundere cu prevederile art. 61, 75 Cod penal a aplicat o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de pericol social, personalității inculpatului, care nu este la prima abatere de la lege fiind anterior condamnat, însă concluzii n-a tras săvîrsind din nou cu intenție o infracțiune, fiind în stare de recidivă. Inculpatului i-a fost numită pedeapsa în limitele prevăzute de sancțiunea art. 151 al. 1) Cod penal, fiind aplicate prevederile art. 364/1 al. (8) Cod de procedură penală. Referitor la recidivă instanța de apel a reiterat că, inculpatul Surdu Ion a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 12.06.2013 în baza art. art. 349 alin. 1/1; 179 alin. (1) Cod penal la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Pînă la data comiterii prezentei infracțiuni acesta nu a executat în totalitate pedeapsa sub formă de muncă neremunerată, ce se confirmă prin răspunsul șefului Biroului de Probațiune Sîngerei din 30.10.2013 (f.d.55) potrivit căruia, condamnatul fiind citat repetat pentru a i se întocmi graficul de lucru, nu s-a prezentat la BP Sîngerei și n-a executat nici o oră din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Sîngerei. Astfel, luînd în considerație starea de recidivă în care se afla inculpatul la momentul emiterii sentinței, instanța de apel i-a aplicat pedeapsa sub formă de 6 ani închisoare, pedeapsă care corespunde rigorilor legale și care se încadrează în limitele sancțiunii, inclusiv cu aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală.

Hotărîrile menționate sunt atacate cu recurs ordinar de către inculpat, care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă non privativă de liberate. 2

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul în referința depusă solicită inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, fără citarea părților în camera de consiliu, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență. În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță. În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei menționate. Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrilor recurate, ca fiind ilegale. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil. Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrilor, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că 3 nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție – DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Sîngerei din 01 august 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 decembrie 2014, de inculpatul Surdu Ion, în propria cauză penală, pe motiv că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia publicată integral la 08 aprilie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4 Dosarul nr. 1ra- 371/2015