1ra-1279/2015 — Art.201-1 alin.3 lit.a CP

Prima instanță: 31.10.2014 - 07.04.2015,

Instanța de apel: 04.05.2015 - 10.06.2015,

Instanța de recurs: 20.08.2015 - 11.11.2015. CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 07 aprilie 2015, Lupan Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că Lupan Ion, aflîndu-se în condiții de conlocuire cu fiul vitreg, Costaș Mihail, la 07 mai 2014, aproximativ la ora 22.00, în gospodăria proprie din s.Crasnoarmeiscoe, r-nul Hîncești, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timpul unui conflict cu ultimul, intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit în diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.136/D din 16.05.2014, plagă penetrantă a cutiei torace posterior cu pnemotorox pe dreapta, 2 plăgi a antebrațului mînii stîngi, care se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. 3. Împotriva sentinței a declarat apel avocații L.Lupașcu și C.Brînza în numele inculpatului și inculpatul, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că nu a fost stabilită corect încadrarea juridică a faptei, el a fost în legitimă apărare, deoarece a fost agresat de fiul lui vitreg, declarațiile inculpatului au fost confirmate de către partea vătămată, însă instanța nu le-a apreciat nici cum, considerînd că de către partea acuzării nu au fost prezentate suficiente probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate. 1

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, au fost admise apelurile avocaților și inculpatului, casată sentința, în partea stabilirii pedepsei lui I.Lupan și pronunțată în partea dată o nouă hotărîre, prin care acestuia i-a fost stabilită pedeapsa în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, la pronunțarea sentinței, prima instanță, analizînd în ansamblu probele administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului I.Lupan în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal a fost dovedită integral. Totodată, instanța de apel a conchis că, cu toate că inculpatul a recunoscut vina parțial, faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate sînt dovedite prin probe administrate în cauză, și anume - declarațiile părții vătămate M.Costaș, a martorilor I.Țepeniuc, A.Mereuța, E.Baltag, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.05.2014, raportul de expertiză medico-legală nr.136/D din 16.05.2014, potrivit căruia părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale grave periculoase pentru viață. Instanța de apel a respins poziția părții apărării cu privire la existența în acțiunile inculpatului a legitimii apărări, deoarece nu există nici o probă obiectivă care să ateste faptul că acțiunile părții vătămate au fost îndreptate pentru a cauza careva leziuni grave a integrității corporale a inculpatului, în acest sens urmînd a fi luat în calcul și faptul că, la momentul conflictului, partea vătămată nu avea careva obiecte care ar putea prejudicia viața, sănătatea și integritatea corporală a inculpatului, precum și constituția fizică a părții vătămate în coraport cu cea a inculpatului, nu au fost constituite date obiective în baza cărora s-ar putea presupune că comportamentul părții vătămate ar putea constitui un pericol grav vieții și integrității corporale a inculpatului. La stabilirea pedepsei, instanța de apel, ținînd cont de prevederile art.6, 7, 61, 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor deosebit de grave și, luînd în considerație circumstanțele cauzei și comportamentul părții vătămate, că inculpatul anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere un copil minor, a achitat părții vătămate tratamentul medical, care solicită aplicarea inculpatului a unei pedepse mai blînde, a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, din care motive urmează a o micșora la 5 ani închisoare.

Împotriva hotărîrilor menționate a declarat recurs ordinar avocatul C.Brînza în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, cu numirea unei pedepse mai blînde, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, invocînd că instanțele de judecată la stabilirea pedepsei nu au ținut cont de faptul că prejudiciul material a fost reparat integral, partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat și a solicitat aplicarea unei pedepse mai blînde, astfel instanțele de judecată nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea aspră. 2

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, recurentul a invocat ca temei de casarea deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Colegiul penal menționează că acest temei pentru recurs nu persistă în cauza dată. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării lui, și i-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, corect considerînd că acesta urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite. Colegiul penal atestă că, sancțiunea art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, în baza căreia a fost condamnat I.Lupan, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 la 15 ani. Potrivit art.90 alin.(4) Cod penal, persoanele care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și exepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică. Instanța de apel, luînd în considerație că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor deosebit de grave, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit în cele comise, de persoana acestuia, care anterior nu a fost condamnat, a reparat prejudiciul material, are la întreținere un copil minor, se caracterizează pozitiv, a conchis că corijarea și reeducarea lui nu poate avea loc decît prin izolare de societate, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii la limita minimă a pedepsei prevăzute de norma penală în baza caruia a fost recunoscut vinovat. Temeiul invocat de recurent privind aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse cu suspendarea executării ei, nu poate servi drept motiv de casare a hotărîrii judecătorești, deoarece infracțiunea săvîrșită de inculpat, după cum s-a menționat mai sus, se atribuie la categoria celor deosebit de grave, astfel, în cazul dat prevederile art.90 Cod penal nu sînt aplicabile. Prin urmare, argumentul recurentului, precum că decizia instanței nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este neîntemeiat, dimpotrivă decizia este bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului I.Lupan, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o 3 pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căruia a fost condamnat, ținîndu-se seama de prevederile art.61, 75 Cod penal. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care face referință recurentul, pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptei comise și individualizată conform prevederilor legale. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Brînza Constantin în numele inculpatului Lupan Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Lupan Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 25 noiembrie 2015. Președintele Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4