1ra-1020/2015 — art. 151 al.1, 164 al.1 CP

1ra-1020/2015 — art. 151 al.1, 164 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1020/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procuror împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 21 aprilie 2015, în privința inculpatului

Colesnic Nicolai Nicolai, născut la

20 mai 1994 în s. Cîmpeni, r-nul Vulcănești, locuitor al

s. Alexanderfeld, r-nul Cahul, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 octombrie 2014 – 13 februarie 2015,

instanța de apel: 03 martie – 21 aprilie 2015,

instanța de recurs: 09 iulie – 03 noiembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Colesnic

Nicolai a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare și

în baza art. 164 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând cu 13 februarie

2015.

21:15, Colesnic Nicolai, aflându-se în s. Alexanderfeld, r-nul Cahul, intenționat i-a

aplicat lui Furnica Dmitri mai multe lovituri cu pumnii în piept și cu picioarele în

regiunea abdomenului, după ce i-a aplicat câteva lovituri peste cap și spinare cu o

creangă. În continuare, l-a urcat pe Furnica Dmitri pe o motocicleta și l-a dus pe

stadionul din s. Alexanderfeld, r-nul Cahul, unde i-a legat picioarele cu o ața și i-a

mai aplicat lovituri peste diferite părți ale corpului. După, ce l-a lăsat pe acest

1

stadion, unde ultimul s-a aflat în timp de o noapte. În urma maltratării de către

Colesnic Nicolai, lui Furnica Dmitri i-au fost provocate: contuzie cerebrală cu

hemoragii subarahnoidiene, hipotermie generală cu insuficiență renală acută,

fractura oaselor nazale, ce au fost produse la acțiuni traumatice cu obiect

contondent dur la 23.10.2013 și aflării victimei timp îndelungat în condiții cu

temperatura scăzută, și care în ansamblu se califică ca vătămare corporală gravă,

periculoasă pentru viață.

Tot el, la 23 octombrie 2013, între orele 20:00 - 21:15, aflându-se în s.

Alexanderfeld, r-nul Cahul, intenționat i-a aplicat lui Furnica Dmitri mai multe

lovituri cu pumnii în piept și cu picioarele în regiunea abdomenului, după ce i-a

aplicat câteva lovituri peste cap și spinare cu o creangă. În continuare, Colesnic

Nicolai l-a imobilizat și capturat pe Furnica Dmitri, împotriva voinței acestuia, l-a

urcat pe o motocicletă, care aparține lui Cenușa Victor și l-a transportat pe

stadionul din s. Alexanderfeld, r-nul Cahul, unde i-a legat picioarele cu o ață și i-a

mai aplicat lovituri peste diferite părți ale corpului. După, l-a lăsat pe Furnica

Dmitri pe stadionul din sat, unde acesta s-a aflat timp de o noapte.

Instanța a reținut că inculpatul a înaintat o cerere de judecare a cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 364/1 Cod de

procedură penală , și a declarat că l-a bătut pe Furnica D. din motivul că el a

înjosit-o verbal pe sora-sa. L-a urcat forțat pe motocicleta ,,Ural”. Când au ajuns pe

teritoriul stadionului, el și Furnica D. iarăși au început să se bată. Furnica D. a

încercat să fugă și el l-a legat de bara porților de fotbal. Și-a cerut iertare de la

partea vătămată și acesta l-a iertat.

Instanța a conchis că vina inculpatului este dovedită prin probele

administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, ca

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață, și în baza art. 164 alin. (1) Cod penal, ca răpirea unei

persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerație prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal, că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt grave, că el a recunoscut

pe deplin vinovăția, s-a căit și a solicitat examinării cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală conform art. 364/1 Cod de procedură

penală, că partea vătămată nu are petenții deoarece s-au împăcat, că la locul de trai

inculpatul este caracterizat pozitiv și anterior nu a fost judecat.

Totodată, instanța a indicat că nu a stabilit careva circumstanțe excepționale,

care ar face posibilă micșorarea esențială a gravității faptei și a consecințelor ei, și

aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, lipsind temeiuri pentru

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Astfel, instanța conducându-se de art. 61 Cod penal, că pedeapsa penală are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane, a concluzionat că reeducarea inculpatului își va găsi efectul numai prin

aplicarea pedepsei cu închisoare.

Luând în considerație prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța a redus cu o treime limita maximă de pedeapsă cu închisoare

prevăzută în sancțiunea art. 151 alin. (1) și 164 alin. (1) Cod penal.

2

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care față de

ultimul să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că la aplicarea pedepsei, instanța n-a ținut cont că

inculpatul nu a fost anterior judecat, este caracterizat pozitiv, are un loc permanent

de trai, are loc de muncă oficial, a recunoscut vina de la începutul urmăririi penale,

nu s-a eschivat de la urmărirea penală și nu a pus piedici pentru descoperirea

adevărului, din potrivă a contribuit la descoperirea cazului, sa căit sincer în cele

întâmplate, s-a împăcat cu partea vătămată, care nu are pretenții, că circumstanțe

agravante conform art. 77 Cod penal nu s-au stabilit.

Circumstanțele atenuante menționate sunt excepționale și se includ în

prevederile art. 78 alin. (5) Cod penal.

Astfel, pedeapsa urma a fi aplicată conform prevederilor art. 79 Cod penal.

Potrivit art. 90 Cod penal, instanța urma să aplice o pedeapsă mai blândă cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei în privința inculpatului, din motiv

că i-a stabilit o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar ultimul este o persoană

nepericuloasă pentru societate.

2015, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Colesnic N. i-a fost stabilită pedeapsa în baza art. 151 alin. (1) de 4 ani

închisoare și în baza art. 164 alin. (1) Cod penal de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1), 90 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a indicat că instanța de fond corect a reținut lipsa

circumstanțelor agravante, dar eronat a reținut lipsa circumstanțelor atenuante, fapt

ce nu corespunde materialelor cauzei.

Inculpatul anterior nu a fost judecat, la locul de trai este caracterizat pozitiv,

are domiciliu permanent, activează oficial, a recunoscut vina, s-a căit sincer, partea

vătămată nu are pretenții. Aceste circumstanțe ameliorează situația inculpatului,

nefiind rațional ca ultimul să execută pedeapsa, necătând că a săvârșit două

infracțiuni grave.

Reieșind din circumstanțele cauzei, este necesar de stabilit față de inculpat o

pedeapsă de 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, pentru un

termen de probă de 5 ani.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a menționat că instanța de apel a interpretat eronat regulile de

individualizare a pedepsei penale și a aplicat neîntemeiat față de inculpat

prevederile art. 90 Cod penal.

Domiciliul permanent sau angajarea în câmpul muncii nu pot servi ca

circumstanțe pentru aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece nicidecum nu au legătură

cu faptele comise de către inculpat și nici nu-l caracterizează ca pe o persoana

tactică, responsabilă pentru acțiunile sale.

3

Lipsa pretențiilor din partea părții vătămate nu înseamnă și necesitatea

liberării inculpatului de pedeapsa penală pentru comiterea a două infracțiuni grave,

contra sănătății și libertății persoanei.

Mai mult, conform pct. 35 din Hotărârea Plenului CSJ nr.13 din 16.12.2013,

cu privire la aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, de către

instanțele judecătorești, recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii

simplificate, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută

de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de

drept să i se acorde o dublă valență juridică. Iar instanța de apel a ignorat aceste

prevederi legale și a inclus circumstanța recunoașterii vinovăției ca o circumstanță

atenuantă și posibilă pentru aplicarea art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării inculpatului cu liberarea de

executare a pedepsei cu închisoare.

În lipsa altor circumstanțe stabilite de către instanța de fond, instanța de apel

a menționat greșit despre prezența unor circumstanțe atenuante, dar și fără

indicarea acestora.

Totodată, instanța de apel n-a luat în considerație starea de fapt și de drept

stabilită în cauză, caracterul și gradul prejudiciabil ale faptelor reținute în sarcina

inculpatului, că acesta a săvârșit două infracțiuni grave cu intenție, a comis

infracțiunea în scopul de răzbunare, a cauzat părții vătămate leziuni corporale

grave periculoase pentru viață, a lăsat pe partea vătămată cu vătămări grave singur

pe un stadion pe timp de noapte și pe timp de frig, inculpatul nu a întreprins măsuri

în vederea reducerii gradului prejudiciabil a faptelor comise, spre exemplu după

maltratarea părții vătămate să organizeze transportarea acestuia la spital pentru

acordarea unui ajutor medical calificat, sau contactarea rudelor părții vătămate

despre locul aflării acestuia etc., astfel că corijarea și reeducarea inculpatului este

posibilă doar în condițiile izolării lui de societate, din motiv că pedeapsa aplicată

nu își va atinge scopul.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

4

Conform art. 61 alin. (2), 75 alin. (1), 90 alin. (1) Cod penal, art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

și în strictă conformitate cu dispozițiile prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. În

acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune

și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel,

deoarece, potrivit părții descriptive a deciziei adoptate:

a) nu a motivat în genere oportunitatea aplicării față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu clauzele conținute în dispoziția acestei

norme de drept, suspendând neîntemeiat executarea pedepsei și fără a dispune în

dispozitivul deciziei prevederea obligatorie din norma vizată că executarea

pedepsei se suspendă condiționat, dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat;

b) nu a luat în considerare că inculpatul a săvârșit două infracțiuni grave cu

intenție, a cauzat părții vătămate leziuni corporale grave periculoase pentru viață și

a lăsat partea vătămată cu aceste vătămări grave singur pe un stadion pe timp de

noapte, în frig, fiindu-i provocate: contuzie cerebrală cu hemoragii

subarahnoidiene, hipotermie generală cu insuficiență renală acută, fractura oaselor

nazale, ce au fost produse la acțiuni traumatice cu obiect contondent dur la și aflării

victimei timp îndelungat în condiții cu temperatura scăzută, că prezența

circumstanțelor atenuante oferă doar dreptul de a individualiza pedeapsa. Or,

circumstanțele atenuante, odată constate în cauză și puse la baza stabilirii pedepsei,

nu mai pot fi invocate și ca motivare de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal

(pct. 4 din decizie).

Împrejurările enunțate relevă că decizia contestată nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția de modificare a pedepsei stabilite inculpatului de

către prima instanță, că instanța de apel i-a aplicat ultimului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale enunțate, aplicând nejustificat și

inechitabil față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal în raport cu situația de

5

fapt existentă la data condamnării lui, inadecvat și disproporțional în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite și a scopului pedepsei penale -

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, adică a admis apelul declarat

în mod greșit.

Totodată, din conținutul părții descriptive a sentinței se observă că instanța de

fond a soluționat chestiunile privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

în strictă conformitate cu prescripțiile de drept formal și material. Pedeapsa

respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată condamnatului în limitele

prevăzute de lege, luându-se în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpatului, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lui, că inculpatul a comis două infracțiuni grave, este caracterizat

pozitiv, concluzionând întemeiat și echitabil că corectarea și reeducarea lui este

posibilă doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, în limitele sancțiunii

normelor imputate (pct. 1, 2 din decizie).

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată și menține hotărârea

primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, se impune soluția casării deciziei atacate, pe motiv că

apelul a fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 aprilie 2015, în privința

inculpatului Colesnic Nicolai Nicolai, pe motiv că apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Cahul din 13 februarie 2015, în privința

inculpatului Colesnic Nicolai Nicolai.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

6