1ra-1014/2015 — art. 201-1 al.1, 155 CP

1ra-1014/2015 — art. 201-1 al.1, 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1014/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procuror, prin care se solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Dumac Nicolai Mihail, născut la 28 decembrie 1983,

originar și domiciliat în s. Gura Bîcului, r-l Anenii Noi.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

Dumac Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 2011 alin. (1) și art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă:

- în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal - 1 an închisoare,

- în baza art. 155 Cod penal - 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial i-a fost stabilită lui Dumac Nicolai pedeapsa definitivă sub formă

închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni în penitenciar de semiînchis.

aproximativ la orele 18:00, Dumac Nicolai, fiind în stare de ebrietate, în urma unei

cerți iscate cu concubina sa Beleaiev Eugenia, tîrînd-o de pe drum într-un lan de

porumb din s. Roșcani, r-1 Anenii Noi, urmărind scopul intimidării victimei și

aplicării violenței fizice, întru demonstrarea supremației sale fizice, s-a exprimat în

adresa victimei cu cuvinte necenzurate, jignindu-i onoarea și demnitatea, iar ulterior

i-a aplicat ultimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale

corpului și i-a pus minorei Beleaiev Eugenia un cuțit la gît, amenințînd-o cu omor,

amenințarea fiind percepută de ultima drept reală și în orice moment exista pericolul

realizării acestor amenințări, astfel cauzîndu-i victimei suferințe psihice și fizice,

precum și leziuni corporale sub formă de edeme posttraumatice și echimoze în

1

regiunea feții, echimoze și excoriații în regiunea feții, echimoze și excoriații în

regiunea membrilor superioare, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 265/D din 28.08.2014 se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a-l recunoaște culpabil pe Dumac Nicolai în:

- comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal și să-i fie

stabilită pedeapsa în temeiul prevederilor art. 70 și 72 Cod penal, cu închisoare pe un

termen de 6 ani;

- comitrea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal și să-i fie stabilită

pedeapsa în temeiul prevederilor art. 70 și 72 Cod penal, cu închisoare pe un termen

de un an;

- comitrea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal și să-i fie

stabilită pedeapsa în temeiul prevederilor art. 70 și 72 Cod penal, cu închisoare pe un

termen de un an;

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial, să-i fie stabilită inculpatului Dumac Nicolai pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, în scopul demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea de către acesta a infracțiunilor incriminate, precum și

stabilirea adevărului pe acest caz, în cadrul urmăririi penale au fost acumulate

suficiente probe pentru a-1 acuza de faptele expuse, probe care ulterior au și fost

examinate și cercetate în cadrul ședinței de judecată publice, în care și-au găsit

confirmare și urmau a fi apreciate de către instanța de judecată ca incontestabile și

puse la baza unei sentințe de condamnare. Însă potrivit sentinței contestate, instanța

de judecată a dat o altă apreciere, în opinia acuzării de stat - greșită, a probelor

administrate, ceea ce de fapt a și stat la baza concluziei de achitare a inculpatului pe

un capăt de acuzare, care la rîndul său vina în comiterea infracțiunii incriminate a

recunoscut-o parțial.

Recurentul a considerat că, achitarea lui Dumac Nicolai de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, este ilegală, nu

coroborează cu probele administrate la urmărirea penală și prezentate pe parcursul

cercetării judecătorești.

La pronunțarea sentinței instanța de fond nu a apreciat corect probele prezentate

din partea acuzării, bazându-se numai pe depozițiile inculpatului, care nu a

recunoscut faptul răpirii părții vătămate E. Beleaieva. In pofida faptului că inculpatul

nu a recunoscut vina, vinovăția lui în faptul răpirii părții vătămate se dovedește pe

deplin prin cumul de probe acumulate în cadrul cercetării judecătorești, în special a

declarațiilor părții vătămate.

fost respins ca nefondat, apelul procurorului și menținută sentința fără modificări.

fapt reținută de instanța de fond corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect, instanța de fond ajungînd justificat la concluzia că în ședința de judecată s-a

dovedit cu certitudine, că în urma acțiunilor inculpatului Dumac Nicolai au fost

provocate vătămările corporale și suferințe psihice concubinei Beleaiev Eugenia și a

2

fost amenințată cu omorul, însă nu a fost confirmată acțiunea de răpire a persoanei

imputată prin rechizitoriu.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond analizînd probele administrate

în ședință a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina

inculpatului Dumac Nicolae încadrarea juridică corespunzătoare și anume art. 2011

alin. (1) - violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică și suferință psihică și art. 155 Cod penal, adică amenințarea cu omor,

ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat

pericolul realizării acestei amenințări.

Totodată, Colegiul Penal a constatat că, instanța de fond a determinat în mod

corect necesitatea achitării lui Dumac Nicolae de sub învinuirea prevăzută de art. 164

alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motivul lipsei elementelor infracțiunii, deoarece în

cadrul ședinței în instanța de fond, atît partea vătămată E. Beleaiev, cît și inculpatul

N. Dumac au confirmat că inițiativa de a pleca acasă în acea seară a parvenit din

partea părții vătămate, cît și la insistența acesteia. În acest context, în fapta lui N.

Dumac nu se regăsește nici latura obiectivă, nici cea subiectivă a infracțiunii mai sus

incriminate.

În baza celor relatate, Colegiul Penal a reținut că, ocrotirea și sprijinirea familiei,

dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazate pe prietenie, afecțiune și

întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv național.

Actele de violență săvârșite între membri aceleiași familii pot afecta grav însăși

existența acesteia, determinînd frecvent destrămarea ei. Efectele profund dăunătoare

ale violenței între membrii aceleiași familii, atât pentru aceștia, cît și pentru societate

în ansamblul ei, precum și recrudescența unor asemenea acte de violență au impus, ca

o necesitate de prim ordin, prevenirea și combaterea violenței și prin mijloacele

specifice legii penale. Violența în familie reprezintă o problemă socială și, în același

timp, o încălcare gravă a drepturilor omului, reprezentînd și o realitate socială ale

cărei consecințe nu pot fi ignorate.

Generalizînd cele expuse, instanța de apel a constatat că, infracțiunile comise de

inculpat a pus în pericol viața și sănătatea persoanei, gravitatea crimei de amenințare

cu omor reliefîndu-se în împrejurarea că victima conștientizează că este amenințată

cu un rău, în sufletul și în mintea sa creîndu-se o stare profundă de teamă dăunătoare,

care atentează la libertatea psihică a persoanei. Și în acest sens, instanța de fond a

stabilit o pedeapsă echitabilă sub formă de pedeapsă definitivă în mărime de

închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, care va atinge scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de

reeducare și achitare a inculpatului.

care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În susținerea poziției sale, recurentul consideră că instanța de apel neîntemeiat a

menținut sentința instanței de fond privind achitarea inculpatului pe art. 164 alin. (2)

lit. c) Cod penal, deoarece atît instanța de apel, cît și cea de fond, nu au luat în

considerație că prin răpirea unei persoane înțelegem capturarea ei contra dorinței sau

voinței sale, însoțită de schimbarea locului de reședință, ori de aflarea temporară în

alt loc și de privarea ei de libertate.

3

În cazul dat s-a constatat cu certitudine infracțiunea de răpire prevăzută la

articolul nominalizat, deoarece inculpatul N. Dumac aflîndu-se în strada s. Gura

Bîcului, cu scopul răpirii știind cu certitudine faptul că, Eugenia Beleaev este minoră,

aplicînd forța fizică a apucat-o de gît, amenințînd-o cu răfuială fizică, apoi apucînd-o

de păr a tîrît-o pe jos. Ulterior, contrar voinței ei a apucat-o de mînă și cu forța a dus-

o pînă la marginea satului, unde oprind un automobil de ocazie sau urcat și s-au

deplasat pînă la intersecția cu s. Roșcani, r-l Anenii Noi.

penală, inculpatul N. Dumac, a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, care a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea deciziilor contestate,

deoarece sentința de achitare a instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, sunt legale și întemeiate, pronunțate ca urmare a cercetării obiective și

multilaterale ale tuturor probelor prezentate de către părți, care au demonstrat

nevinovăția lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal precizează că recurentul a semnalat faptul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apel și invocă dezacordul său cu

aprecierea eronată a probelor și a circumstanțelor de fapt și de drept invocate în

cererea de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, și este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

4

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat cerințele

art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul probelor și

valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și minuțioase a acestora în

textul deciziei adoptate.

Cu referire la dezacordul recurentului privind achitarea inculpatului de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal, Colegiul penal

consideră că, situația de fapt reținută de instanțele judecătorești corespunde probelor

din dosar, care au fost apreciate corect, ajungînd justificat la concluzia că, acțiunea de

răpire a persoanei imputată prin rechizitoriu nu a fost confirmată. Mai mult ca atît,

partea vătămată E. Beleaiev a confirmat declarațiile inculpatului precum că, inițiativa

de a pleca acasă în acea seară a parvenit din partea părții vătămate.

Totodată, Colegiul reține că infracțiunea de răpire a unei persoane este o

infracțiune formală. Ea se consideră consumată din momentul reținerii persoanei, cu

privarea deplină de libertate, împotriva voinței acesteia sau neluîndu-se în seamă

voința ei.

Potrivit materialelor cauzei, partea vătămată a avut posibilitatea să plece de la

inculpat, să solicite ajutor oricînd în timp ce mergeau s-au se deplasau pe drum. Cu

toate că motivele din care se săvîrșește infracțiunea de răpire a unei persoane nu

influențează asupra calificării, în speță nu a fost stabilit care ar fi fost motivul acestei

răpiri, ori inculpatul și partea vătămată se aflau în relație de concubinaj și aveau un

domiciliu provizoriu comun.

Astfel, instanța de recurs menționează că atît instanța de fond, cît și cea de apel

ținînd cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură

penală, întemeiat au ajuns la concluzia că în acțiunile lui N. Dumac nu se conțin

elementele infracțiunii de răpire, fiind achitat pe acest capăt de învinuire.

Cu privire la celelalte capete de învinuire, Colegiul penal consideră că,

instanțele judecătorești, analizînd probele administrate au stabilit o corectă situație de

fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului N. Dumac, o încadrare juridică

corespunzătoare și anume art. 2011 alin. (1) – violența în familie, adică acțiunea

intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui

alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și suferință psihică și art. 155

Cod penal, amenințarea cu omor, ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau

a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

Instanța de recurs menționează că, inculpatul a comis o infracțiune care a pus în

pericol viața și sănătatea persoanei, gravitatea crimei de amenințare cu omor

reliefîndu-se în împrejurarea că victima conștientizează că este amenințată cu un rău,

în sufletul și în mintea sa creîndu-se o stare profundă de teamă dăunătoare, care

atentează la libertatea psihică a persoanei.

În acest sens, Colegiul penal constată că, inculpatului N. Dumac, i-a fost

stabilită prin sentința primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, o

pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, care va

atinge scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

5

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Nicolae

Dumac Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

30 aprilie 2015, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la data de 02 decembrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6

7