1ra-1421/2016 — Art.151 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 10 februarie 2016 Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152, alin. (2), lit. e) Cod penal au fost achitați, pe motiv că fapta acestora nu întrunește elementele componenței de infracțiune. Procesul penal în privința lui Ungureanu Eugeniu învinuit în baza art. 152, alin. (1) Cod penal a fost încetat, din motivul împăcării părților. 1 Măsura preventivă - obligația de a nu părăsi țara aplicată în privința lui Speianu Alexandru, Stegărescu Constantin și Ungureanu Eugeniu a fost revocată.

Pentru a se pronunța astfel, în fapt, instanța de fond a constatat că, potrivit învinuirii, inculpatul Speianu Alexandru la data de 14.06.2015, aproximativ la ora 20.00, împreună cu inculpatul Ungureanu Eugeniu și inculpatul Stegărescu Constantin, aflându-se la intrarea pe teritoriul bazei de agrement „Pădurea veselă" din com. Colonița, mun. Chișinău, în rezultatul unei altercații, intenționat, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale lui Polișciuc Maxim, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care, doborându-l la sol, l-au călcat peste palma mâinii drepte, cauzându-i leziuni corporale sub formă de luxație totală a articulației inter-falangiană dintre falanga proximală și medie a degetului 1 mâna dreaptă, care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.1918 din 24.08.2015, se califică drept vătămare corporală medie. Inculpatul Stegărescu Constantin este învinuit pentru faptul, că la data de 14.06.2015, aproximativ la ora 20.00, împreună cu inculpații Ungureanu Eugeniu și Speianu Alexandru, aflându-se la intrarea pe teritoriul bazei de agrement „Pădurea veselă" din com. Colonița, mun. Chișinău, în rezultatul unei altercații, intenționat, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale lui Polișciuc Maxim, i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care, doborându-l la sol, l-au călcat peste palma mâinii drepte, cauzându-i leziuni corporale sub formă de luxație totală a articulației inter-falangiană dintre falanga proximală și medie a degetului 1 mâna dreaptă, care, conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.1918 din 24.08.2015, se califică drept vătămare corporală medie. Inculpatul Ungureanu Eugeniu la data de 14.06.2015, aproximativ la ora 20.00, aflându-se la intrarea pe teritoriul bazei de agrement „Pădurea veselă" din com. Colonița, mun. Chișinău, în rezultatul unei altercații, intenționat, a aplicat o lovitură peste palma mâinii drepte părții vătămate, cauzându-i leziuni corporale sub formă de luxație totală a articulației inter-falangiană dintre falanga proximală și medie a degetului 1 mâna dreaptă, care, conform raportului de expertiză medico - legală nr.1918 din 24.08.2015, se califică drept vătămare corporală medie.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Ungureanu Eugeniu, Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, după cum urmează: Ungureanu Eugeniu la 6 ani închisoare, cu executarea 2 pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; Speianu Alexandru la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; Stegărescu Constantin la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a indicat, că totalitatea probelor prezentate demonstrează cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, deși, în ședința de judecată, fără vreo explicație logică, în opinia acuzării, inculpatul Ungureanu Eugeniu a declarat, că anume el a fost acel care i-a fracturat degetul părții vătămate, adică lui Polișciuc Maxim, adăugând că este de acord să-i restituie și cheltuielile de tratament suportate. În opinia procurorului, declarațiile inculpatului Ungureanu Eugeniu nu sunt sincere, având în vedere că ele se contrazic referitor la modalitatea de cauzare a vătămării corporale medii și anume: inculpatul declară că a lovit cu piciorul în mâna victimei pe când, reieșind din concluziile raportului de expertiză medico-legală în care se face referire la circumstanțele cazului reieșind din declarațiile părții vătămate, aceste leziuni puteau fi cauzate în rezultatul călcării. Prin urmare, există diferență între călcare și lovire. De altfel, partea vătămată a reiterat, că a fost lovit, spunând că a observat o leziune în palmă după ce a fost călcat, leziune care s-ar fi produs sub acțiunea comprimării (călcarea) mâinii pe o piatră aflată sub palma sa atunci când era doborât la sol. Totodată, inculpatul Speianu Alexandru declară că pe lângă toată încăierarea descrisă de ceilalți participanți, el împreună cu Ungureanu Eugeniu l-au lovit preponderent pe Polișciuc Maxim, care într-un final a căzut jos. Acesta însă a declarat că nu ține minte așa ceva, că în timp ce Polișciuc se afla la sol, Ungureanu să-i fi aplicat lovituri acestuia. Inculpatul Stegărescu Constantin nu recunoaște de asemenea că i-ar fi cauzat vătămarea corporală lui Polișciuc Maxim, negând în genere că ar fi fost în contact cu acesta. Declarațiile sale, însă, în opinia procurorului, sunt combătute de cele ale martorilor Calinenco, Dicusară, care au susținut că toți trei l-au lovit pe Polișciuc Maxim, dar și însăși prin declarațiile acestuia din urmă, care a declarat că după ce Speianu Constantin l-a doborât, s-au apropiat și ceilalți doi inculpați și au început să-l lovească. Prin urmare, consideră că poziția adoptată de inculpați este de a imputa doar unuia din ei săvârșirea infracțiunii cu absolvirea celorlalți de pedeapsă iar instanța de judecată sesizând acest aspect, urma să aprecieze critic declarațiile lor. De asemenea, partea vătămată și martorii acuzării dar și însăși inculpații prin declarațiile lor, au demonstrat că din partea ultimilor a avut loc aplicarea 3 loviturilor ce s-au soldat cu cauzarea de dureri fizice și leziuni corporale neînsemnate unora dintre martori, acțiuni care în orice caz cad sub incidența legii contravenționale, iar instanța nu le-a dat apreciere nici sub acest aspect. În același timp, instanța, deși se referă în sentință la lipsa probelor care incumbă inculpaților Stegărescu Constantin și Speianu Alexandru, deducând din acestea insuficiența temeiurilor de tragere la răspundere și constatând că fapta nu a fost comisă de către ei, pronunță în contradictoriu sentință de achitare a acestora, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Instanța de fond a reținut prin sentință drept unică probă de acuzare declarațiile inculpatului Ungureanu Eugeniu, care ar fi recunoscut vina, însă declarațiile acestuia nu coroborează cu alte probe din dosar, pentru a putea fi puse la baza acuzării în detrimentul părții vătămate, ci mai degrabă denotă tendința de a obține o recalificare a faptei în baza unei norme mai blânde și ulterioara încetare a procesului în legătură cu împăcarea părților. Faptul că partea vătămată și martorii nu au indicat expres că anume inculpații achitați ar fi cauzat urmările prejudiciabile ale infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal, nu poate fi interpretat selectiv, or, aceeași situație se atestă și în raport cu inculpatul Ungureanu Eugeniu. Totodată, martorii și partea vătămată acuză direct anume pe toți trei inculpați, ca aplicând lovituri, chiar dacă nu s-au putut delimita acțiunile exacte ale fiecăruia din cei trei inculpați. Concluziile raportului de expertiză denotă posibilitatea cauzării unei atare leziuni în condițiile comunicate inițial de victimă și anume - prin călcare. Nici la acest aspect, instanța nu a motivat suficient mecanismul de cauzare a vătămării corporale. Consideră că poziția primei instanțe de a nu aprecia în suficientă măsură declarațiile părții vătămate și a martorilor nu este una corectă, cauza urmând a fi rejudecată, toți trei inculpați urmând să poarte vina pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(2) lit. e) din Codul penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de apel a indicat, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Ungureanu Eugeniu a comis infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, iar inculpații Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin nu au comis infracțiunea imputată, astfel încât urmează a fi achitați. 4 Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel, audiind inculpații Ungureanu Eugeniu, Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin, totodată verificând declarațiile acestora depuse în prima instanță, a conchis că acestea sunt veridice, corespund adevărului, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de fond și apel, inculpații au dat declarații consecvente, concludente, care coroborează cu totalitatea de probe din dosar, și demonstrează cu certitudine nevinovăția inculpaților Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin și vinovăția inculpatului Ungureanu Eugeniu, ținând cont de faptul că pe parcursul judecării cauzei procurorul nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra veridicitatea poziției părții acuzării sau ar combate declarațiile inculpaților. Totodată, instanța de apel a examinat probele prezentate de procuror în susținerea învinuirii și anume: declarațiile părții vătămate Polișciuc Maxim date în instanța de apel și în ședința instanței de fond (f. d. 204-205, vol. I); declarațiile martorului Dicusară Alexandr date în instanța de fond, verificate prin citire în instanța de apel (f. d. 218-219, vol. I); declarațiile martorului Calinenco Andrei date în instanța de fond, verificate prin citire în instanța de apel (f. d. 222-223, vol. I); declarațiile martorului Boghiu Ghenadie date în instanța de fond, verificate prin citire în instanța de apel (f. d. 229-230. vol. I). Precum și probele scrise cercetate de instanța de fond și verificate suplimentar de instanța de apel și anume: informația "903" nr. 7108 din data de 14.06.2015 prin care se confirmă că la data de 14.06.2015, aproximativ la orele 22.20 lui Polișciuc Maxim i-a fost acordat ajutor medical, înregistrându-se diagnoza - fractură a mâinii drepte (f.d.8, vol. I); certificatul de vizită la medic nr. 47503 din data de 14.06.2015 prin care se confirmă adresarea de către partea vătămată Polișciuc Maxim la data de 14.06.2015 la instituția medicală cu luxație anterio-laterală a falangei proximale a degetului 1 a mâinii drepte (f. d. 18, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.1918 din 24.08.2015, conform căruia la partea vătămată Polișciuc Maxim s-a înregistrat luxație totală a articulației inter-falangiană dintre falanga proximală și medie a degetului 1 mâna dreaptă care, se califică drept vătămare corporală medie (f. d. 60, vol. I). Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, probelor prezentate în instanța de apel, probelor materiale din dosar, a conchis că instanța de fond a constatat în mod justificat faptul că nu au fost aduse probe relevante care ar demonstra 5 incontestabil vinovăția inculpaților Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152, alin. (2), lit. e) Cod penal, motiv pentru care corect și întemeiat a adoptat în privința acestora o sentință de achitare pe temeiul că în acțiunile inculpaților nu sunt întrunite elementele infracțiunii. Totodată, instanța de apel a conchis, că prima instanță cercetând probele, a ajuns la concluzia corectă că învinuirea încriminată inculpaților Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin în baza art. 152, alin. (2), lit. e) Cod penal în ședința de judecată nu și-a găsit confirmarea, deoarece fiind audiată atât partea vătămată Polișciuc Maxim, cât și martorii acuzării, nu au indicat expres la inculpații Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin precum că ei ar fi aplicat lovitura părții vătămate Polișciuc Maxim peste mână, cauzându-i fractura degetului, drept rezultat a cărei leziunile înregistrate la partea vătămată au putut fi calificate ca medii conform normei prevăzute de art. 152 Cod penal. Din contra, în ședința de judecată inculpatul Ungureanu Eugeniu a declarat, că anume el a aplicat părții vătămate o lovitură peste mână cu piciorul și instanța de fond în mod întemeiat a acordat credibilitate acestor declarații, deoarece din probele prezentate la dosar și cercetate în cadrul ședinței de judecată nu rezultă contrariul. Totodată, partea vătămată Polișciuc Maxim a indicat că inculpatul Ungureanu Eugeniu era cel mai agresiv și că acesta a aplicat lovitura cu piciorul peste mână, la fel cum a indicat inculpatul Ungureanu Eugeniu că a aplicat o lovitură peste mână. Instanța de fond a menționat, că nici partea vătămată, și nici martorii audiați în ședința de judecată nu au indicat precum că inculpații Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin ar fi lovit partea vătămată peste mână, iar din lipsa altor probe decât declarațiile inculpatului Ungureanu Eugeniu și ale părții vătămate, instanța de fond în mod justificat a reținut declarațiile acestora și a apreciat că anume inculpatul Ungureanu Eugeniu a aplicat lovitura peste mâna părții vătămate, cauzându-i leziuni corporale ce se califică ca vătămare corporală medie conform raportului de expertiză medico- legală nr. 1918 din 24.08.2015 (f.d.60, vol. I). Astfel, prima instanță just a făcut referire la prevederile legale că toate dubiile urmează să fie interpretate în favoarea inculpaților și a conchis, că acest principiu urmează a fi aplicat inculpaților Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin, constatând necesitatea achitării acestora. Instanța de fond a statuat corect, că anume inculpatul Ungureanu Eugeniu a lovit partea vătămată peste mână cauzându-i fractură, fapt ce se dovedește și prin declarațiile inculpatului Ungureanu Eugeniu, care este o probă ce întrunește condițiile pentru a putea fi puse la baza determinării vinovăției sale. Or, declarațiile inculpatului coroborează cu declarațiile părții vătămate 6 Polișciuc Maxim și au fost obținute în modul prevăzut de legea procesual penală, fiind respectate drepturile tuturor părților participante la proces, inclusiv ale inculpatului, care nu a fost influențat în vederea depunerii declarațiilor și care la depunerea acestora a fost asistat de avocat, respectându- i-se dreptul la apărare. Prima instanță într-un mod justificat a conchis, că în speță lipsește legătura de cauzalitate dintre fapta (acțiunile de lovire) inculpaților Speianu Alexandr și Stegărescu Constantin și urmările survenite - vătămări corporale medii la partea vătămată. Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind demonstrat faptul că vătămarea corporală provocată părții vătămate nu este rezultatul acțiunilor de lovire a inculpaților Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin, ci a loviturii cu piciorul aplicate de inculpatul Ungureanu Eugeniu peste mâna părții vătămate Polișciuc Maxim, ceea ce s-a stabilit cert din totalitatea probelor prezentate de procuror și cercetate în ședința de judecată, cât și prin declarațiile inculpatului Ungureanu Eugeniu, care recunoaște că el a provocat vătămarea corporală părții vătămate Polișciuc Maxim, și tot el a achitat integral prejudiciul material părții vătămate, fapt confirmat prin recipisa din 16.11.2015 (f. d. 212, vol. I). De asemenea, instanța de fond în mod corect a constatat, că în ședința de judecată, atât martorii, partea vătămată, cât și inculpații au recunoscut că urmare a altercației și-au aplicat lovituri reciproce, astfel încât nu este întemeiat argumentul apelantului precum că instanța de fond nu a dat apreciere sub niciun aspect acțiunilor inculpaților. Instanța de apel a remarcat, că organul de urmărire penală, în baza plângerii părții vătămate, Polișciuc Maxim din 30.07.2015 (f.d.5, 15, vol. I), prin ordonanța privind pornirea urmăririi penale din 05.08.2015 (f.d.1, vol. I), a fost începută urmărirea penală în baza art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal. Conform ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuiți din 23.09.2015 (f.d.101,104,107, vol. I) Speianu Alexandru, Stegărescu Constantin și Ungureanu Eugeniu au fost recunoscuți bănuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, precum că la 14.06.2015 aproximativ la ora 20.05, persoane necunoscute, aflându-se în apropierea bazei de odihnă "Pădurea Veselă", amplasată în com. Colonița mun. Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, în urma unui conflict apărut spontan, le-au aplicat cetățenilor Boghiu Ghenadie, Calinenco Andrei și Poliușciuc Maxim multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste cap și corp, cauzând astfel victimei Polișciuc Maxim, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1580/D din 24.07.2015 vătămări corporale în formă de 7 luxația totală a articulației interfalangiene dintre falanga proximală și medie a degetului 1 a mâinii drepte, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare medie. După efectuarea acțiunilor de urmărire penală prin Raportul ofițerului superior de urmărire penală al SUP a IP Ciocana al DP Chișinău, Cazacu S. (f.d.140-143, vol. I), s-a propus înaintarea învinuirii în privința lui Ungureanu Eugeniu, Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin, încriminându-le comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) Cod penal și art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. După care, fără a fi efectuate alte acțiuni de urmărire penală, prin ordonanța procurorului privind scoaterea de sub urmărire penală din 06.10.2015 (f.d.149-151, vol. I), Ungureanu Eugeniu, Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin au fost scoși parțial de sub urmărire penală din motiv că în acțiunile lor nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. După care prin Ordonanțele privind punerea sub învinuire din 12.10.2015 (f.d. 152, 158, 164 vol. I), Ungureanu Eugeniu, Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin au fost puși sub învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal pentru faptul că la data de 14.06.2015, aproximativ la ora 20.00, Speianu Alexandru, împreună cu Ungureanu Eugeniu și Stegărescu Constantin, aflându-se la intrarea pe teritoriul bazei de agrement „Pădurea veselă" din localitatea Colonița mun. Chișinău, în rezultatul unei altercații, intenționat, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale lui Polișciuc Maxim i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care, doborându-l la sol, l-au călcat peste palma mâinii drepte, cauzându-i leziuni corporale sub formă de luxație totală a articulației inter-falangiene dintre falanga proximală și medie a degetului 1 mâna dreaptă, care, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 18 din 24.08.2015, se califică drept vătămare corporală medie. Astfel, s-a statuat că prin acțiunile intenționate, Ungureanu Eugeniu, Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin au săvârșit infracțiunea prevăzută de art.152 alin. (2) lit. e) din Codul penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății. Astfel, instanța de apel a opinat, că nu este clar cum partea acuzării susține poziția sa precum că toți trei inculpați Ungureanu Eugeniu, Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin i-au fracturat degetul 1 al mâinii drepte părții vătămate, în situația când pătimitul afirmă că degetul i-a fost fracturat în momentul când a fost călcat o dată cu piciorul de către unul din inculpați, iar 8 Ungureanu Eugeniu recunoaște că el l-a călcat intenționat pe mână în momentul când partea vătămată căzuse jos. Instanța de apel a respins argumentul acuzatorului de stat precum că concluzia instanței de fond, că doar Ungureanu Eugeniu este vinovat de cauzarea leziunilor lui Polișciuc Maxim, este eronată, deoarece în opinia instanței de apel este dovedit faptul că anume lovitura aplicată de inculpatul Ungureanu Eugeniu cu piciorul peste mâna părții vătămate a cauzat vătămarea corporală medie părții vătămate. Totodată, instanța de apel a conchis, că procurorul n-a prezentat probe pertinente, concludente, veridice, convingătoare care ar fi demonstrat incontestabil vinovăția inculpaților Speianu Alexandru și Stegarescu Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 al. (2) lit. e) Cod penal, astfel încât instanța de fond corect a adoptat în privința acestora soluția de achitare. Instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a recalificat acțiunile inculpatului Ungureanu Eugeniu în baza art. 152 alin. (1) Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, excluzând calificativul „comisă de mai multe persoane", indicat în învinuire la calificarea acțiunilor în baza art. 152 al. (2) lit. e) Cod penal, deoarece vătămarea intenționată medie a fost cauzată doar de către Ungureanu Eugeniu, fără participarea lui Speianu Alexandru și Stegarescu Constantin. Totodată, procurorul nici în ordonanța de punere sub învinuire din 12.10.2015 (f.d.152, 158, 164, vol. I), nici în rechizitoriu (f.d.181-182, vol. I), nu a înaintat ca învinuire calificativul agravant „comisă de mai multe persoane". Partea vătămată Polișciuc Maxim în ședința de judecată a indicat, că prejudiciul cauzat prin infracțiune de inculpatul Ungureanu Eugeniu i-a fost restituit și că s-a împăcat cu acesta, înaintând la data de 10.12.2015 o cerere prin care a solicitat încetarea procesului penal în privința inculpatului Ungureanu Eugeniu, menționând că nu are pretenții față de aceasta, cât și că nu dorește atragerea lui la răspundere penală, poziție care a fost menținută de către partea vătămată și în ședința instanței de apel. Inculpatul Ungureanu Eugeniu la fel a solicitat încetarea procesului penal, deoarece s-a împăcat cu partea vătămată Polișciuc Maxim. Ținând cont de faptul, că infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, comisă de inculpatul Ungureanu Eugeniu, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, pentru care legea penală prevede pedeapsă cu închisoare până la 5 ani, că partea vătămată a solicitat, prin cerere, încetarea procesului penal pe motivul împăcării și nu are pretenții de ordin material și moral față de inculpatul Ungureanu Eugeniu, instanța de fond corect a atestat 9 prezența condițiilor legale de admitere a împăcării părților, fapt care înlătură răspunderea penală a inculpatului Ungureanu Eugeniu pentru infracțiunea comisă.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 10.06.2016, în termen, a declarat recurs ordinar procurorul, prin care invocând temei de drept pct. 6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În motivarea cerințelor recurentul a invocat: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Consideră, că instanța de apel nu a supus unei noi aprecieri probele administrate în cauza penală. Menționează, că probele prezentate de către acuzatorul de stat confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate și combat versiunea apărării că doar inculpatul Ungureanu i-a cauzat părții vătămate leziunile corporale constatate.

Referințe pe marginea recursului nu au fost depuse.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal consideră că criticile aduse de recurent în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sunt identice cu argumentele invocate în apelul declarat, acestea au constituit obiect de discuții în instanța de apel, asupra lor instanța de apel s-a expus detaliat și motivat, așa cum este indicat în 10 pct. 5 al prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră necesară. Colegiul penal constată, că prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței de a-i achita pe Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin deoarece acțiunile lor nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate, iar acțiunile lui Ungureanu Eugeniu urmează a fi încadrate în baza art. 152, alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal din motivul împăcării părților. Instanța de apel la rândul său, examinând cauza, a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal atestă că instanța de apel la pronunțarea deciziei s-a condus de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, dând apreciere probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la concluzia corectă, că este întemeiată soluția primei instanțe, privind achitarea lui Speianu Alexandru și Stegărescu Constantin deoarece acțiunile lor nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate, iar acțiunile lui Ungureanu Eugeniu urmează a fi încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal din motivul împăcării părților. Cu referire la motivele recursului privind aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în baza probelor din dosar, Colegiul penal menționează, că aceasta este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și care nu constituie un temei de drept prevăzut în art. 427 Cod de procedură penală, de aceea invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de suport legal. 11 Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2016, în cauza penală privindu-i pe Speianu Alexandru Petru, Stegărescu Constantin Pantelimon și Ungureanu Eugeniu Ghenadie, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 noiembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Vladimir Timofti 12