1ra-1297/2016 — art.201-1 alin.3 lit.c Cod penal

1ra-1297/2016 — art.201-1 alin.3 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1297/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

15 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

martie 2016, în cauza penală în privința lui

Țenu Spiridon Dionisie,

născut la 28 aprilie 1957, originar și domiciliat în r-

nul Hîncești, s. Pogănești.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2015 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Spiridon a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute

de art. 2011 alin. (3) lit.c) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Spiridon a fost învinuit de faptul că în perioada anului 2011-2012, în s.

Pogănești, r-nul Hîncești, acționând în mod sistematic și intenționat a agresat-

o fizic prin aplicarea loviturilor cu palmele și pumnii peste diferite regiuni ale

corpului pe soția sa, Țenu Zinaida.

În luna august 2012, Țenu Spiridon, aflându-se la domiciliu, în s.

Pogănești, a agresat-o pe Țenu Zinaida verbal și fizic aplicându-i multiple

lovituri cu mâinele peste diferite regiuni ale corpului.

1

La 26 septembrie 2012, în jurul orelor 0900 - 1200, Țenu S. i-a aplicat

multiple lovituri peste diferite părți ale corpului și a sugrumat-o pe Țenu Z.,

decesul survenind conform concluziei raportului de expertiză medico-legală

în rezultatul asfixiei mecanice-sugrumare care se confirmă prin echimozele și

excoriațiile pe gât, echimozele pe corp, membre, infiltrări sangvine multiple în

țesuturile moi ale gâtului, spatelui, toracelui, țesuturilor abdomenului, ce au

cauzat decesul victimei.

acesteia și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a lui Țenu S. în baza art.

2011 alin. (3) lit. c) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip închis.

În argumentarea apelului s-a invocat că instanța de fond nu a dat

aprecierea corespunzătoare declarațiilor martorilor Călugăreanu V., Beiu M.,

Olednic D., Hatmanu A., precum și raportului șefului de post al p/p Pogănești

V. Călugăreanu din 02.10.2012, informația parvenită de la serviciul 902,

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.09.2012 cu anexa fototabel,

raportul de examinare medico-legală nr. 190C din 27.09.2012, rapoartele de

expertiză medico-legale nr. 270D din 26.11.2012, nr.89D din 21.03.2013, nr.

78D din 05.08.2013, probe care demonstrează vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

La fel, apelantul nu este de acord cu motivarea sentinței precum că

lipsesc plângeri înregistrate la administrația publică locală sau poliție cu

privire la acțiunile violente aplicate de către inculpat împotriva soției acestuia.

Mai mult ca atât, instanța a reținut în motivarea versiunii precum că

inculpatul la momentul omorului soției nu s-a aflat acasă, declarațiile lui Țenu

V., pe care acuzarea le consideră neveridice, deoarece martorul este fratele

inculpatului și a depus declarații doar cu scopul de a-l eschiva pe inculpat de

răspunderea penală.

Totodată, instanța nu a luat în considerație declarațiile lui Ungureanu I.

care a declarat că, împreună cu Olednic D. au lucrat la construcția casei lui

Țenu D. din s. Pogănești, r-nul Hâncești. La casă a lucrat și inculpatul însă la o

parte de ei. În ziua când a fost depistat cadavrul soției lui Țenu S., inculpatul

la amiază nu a plecat acasă, necătând la faptul că el în această perioadă de zi

pleca. De regulă lucrul îl începeau la ora 0900, însă în ziua respectivă Țenu S.

deja era la locul de muncă, acesta venind aproximativ la ora 0830. Careva

2

schimbări în comportamentul inculpatului nu a văzut. Distanța de la locul de

muncă până la domiciliul inculpatului este aproximativ de 10-15 minute. Nu

poate spune exact dacă Țenu S. pe parcursul zilei când a fost depistată

decedată soția lui nu a fost acasă, deoarece au fost cazuri când Spiridon Țenu

nu se afla în vizorul lor câte 1-1,30 ore.

2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la achitarea inculpatului

Țenu S. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 201 1

alin. (3) lit. c) Cod penal.

Astfel, s-a conchis că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu

dovedesc cert că anume inculpatul a comis infracțiunea imputată și că,

decesul victimei Țenu Z. a survenit ca urmare a acțiunilor inculpatului, or,

nici unul din martorii audiați nu cunosc nimic despre momentul decesului

victimei, nu cunosc dacă, acesta a survenit în urma acțiunilor inculpatului sau

a unui terț și nu au văzut personal ca inculpatul să fi manifestat vre-o

agresiune în raport cu victima, astfel de informații aceștia cunoscându-le

numai din cuvintele victimei.

Mai mult ca atât, acest aspect nu este relevant, deoarece chiar și de

presupus în cazul în care inculpatul ar fi admis în trecut acțiuni violente în

privința lui Țenu Z., acest fapt nu denotă că și decesul ultimei a fost cauzat de

către inculpat. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor nu reiese că, inculpatul

s-ar fi aflat la momentul în care a survenit decesul victimei la domiciliul său,

partea acuzării nu a prezentat probe în acest sens, astfel încât, învinuirea

adusă este bazată pe presupunerea că, Țenu S. ar fi avut posibilitatea să se

prezinte la domiciliu în timpul exercitării lucrărilor în apropierea gospodăriei

sale, deși posibilitatea aflării acestuia la domiciliu în perioada dintre orele 0900

- 1200 este combătută de martorii audiați, care erau împreună cu acesta.

De către acuzare nu a fost prezentat nici o probă că, Țenu S. a dispus de

3

posibilitatea și că, acesta s-a prezentat în perioada vizată la domiciliu, unde i-a

cauzat lui Țenu Z. leziunile corporale depistate, sugrumând victima, lipsa

unor astfel de probe în circumstanțele sus-menționate nu confirmă faptul

comiterii de către inculpat a infracțiunii vizate.

La fel, instanța a menționat că, declarațiile martorilor referitor la

existența unor certuri între Țenu S. și Țenu Z. pe motivul abuzului de către

aceasta din cauza băuturilor alcoolice, precum și existența unor amenințări

anterioare referitoare la omorul victimei nu dovedește că, inculpatul și-a

realizat amenințările manifestate față de terți și că, anume el și-a omorât soția.

Prin urmare, învinuirea inculpatului este bazată pe presupuneri, fără

existența unor probe directe ce ar dovedi vinovăția lui, iar acestea nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare, dar urmează a fi interpretate în

favoarea inculpatului.

de stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și anume asupra tuturor probelor cercetate

în ședința de judecată.

Recurentul consideră că partea acuzării a prezentat suficiente probe

care, în opinia lui, confirmă vinovăția lui Țenu S. în săvârșirea infracțiunii

prevăzută la art. 201 1 alin.(3) lit. c) Cod penal, însă instanța nu le-a apreciat

corespunzător, menținând sentința de achitare.

Covali S. în numele inculpatului Țenu S., care a solicitat respingerea cererii de

recurs, cu menținerea deciziei contestate, menționând că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, verificând și apreciind probele prezentate,

corect ajungând la concluzia că inculpatul nu a comis infracțiunea

incriminată, iar toate dubiile neînlăturate nu pot sta la baza deciziei de

condamnare.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță în cazurile când instanța nu s-a pronunțat asupra

4

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar

și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin.(1) pct.7) și 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel în cauza dată nu a

respectat aceste stricte prevederi legale și nu a făcut analiza tuturor probelor

prezentate de procuror în expunerea argumentelor sale.

Colegiul lărgit, verificând argumentele recursului, în raport cu actele

cauzei, constată că judecând apelul, instanța de apel n-a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție pripită de respingerea

apelului declarat de procuror, prin ce a comis eroarea de drept prescrisă la art.

427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Or, soluția de respingere a apelului declarat este insuficient motivată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată atât a primei instanțe, cât și a celei de apel, în condițiile

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, iar instanța de apel fără a se

pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de acuzatorul

de stat, a adoptat soluția contestată.

Astfel, pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror,

care a fost indicat de către acesta și în apelul său rezultă următoarele:

Potrivit declarațiilor martorului Danu Gh. probă prezentată de procuror

în confirmarea învinuirii lui Țenu S., s-a reținut că, „el locuiește în mahală cu

familia Țenu. Știe că între soții Țenu existau certuri și Țenu S. o bătea pe soția

Zinaida, deoarece ea făcea abuz de băuturi alcoolice”.

Martorul Hatmanu Anastasia, o altă probă al procurorului, a comunicat

că, „activează în calitate de primar în s. Pogănești, r-nul Hâncești, Despre

familia Țenu a comunicat că între soți erau o relație tensionată, deseori existau

certuri în familie, inclusiv și faptul că Țenu Spiridon o bătea pe soția sa.

5

Conflictele erau din cauza beției. Țenu Zinaida deseori se plângea că este

lovită. Îl chema pe Țenu S. și vorbea cu el, după care o perioadă de timp în

familia lor era liniște. Prin luna august, Țenu Z. a venit la ea și i-a spus că o

bate și o amenință cu moartea. A fost chemat din nou Țenu S., cu care a

discutat, iar acesta i-a spus că s-a săturat și că o va ucide. Nu poate spune

nimic referitor la decesul victimei, însă consătenii vorbesc că inculpatul a

strangulat-o, căci el este în stare să facă așa lucru. Totodată, a comunicat că

deseori a văzut-o pe Zinaida cu vânătăi pe corp”.

Mai mult ca atât, potrivit declarațiilor martorului Hatmanov Ion, care a

declarat că familia Țenu era o familie problematică, cu certuri dese în familie.

Țenu S. deseori o bătea pe Zinaida și o amenința că o va mântui de zile, adică o va

ucide. Un caz mai recent a avut loc în luna august 2012, cînd Țenu Z. a venit la

el acasă, având vânătăi pe tot corpul, iar el i-a spus să se adreseze la primărie.

Consideră că victima a fost ucisă de inculpat, deoarece el deseori spunea că o va ucide.

Toată lumea din sat spune că el putea să o ucidă, deoarece victima nu avea

dușmani.

La fel, martorul Codreanu P., a explicat că locuiește în vecinătate cu

familia Țenu. Aceștia deseori se certau, deoarece Țenu Zinaida făcea abuz de

băuturi alcoolice. Cunoaște că Țenu S. o bătea pe soție, iar el când se întâlnea

cu ea, aceasta îi arăta vânătăile, care erau provocate de către soțul ei. Referitor

la decesul lui Țenu Zinaida nu poate spune nimic deoarece în acea zi nu era

acasă, însă a aflat că ea a fost sugrumată. Dacă a fost ucisă de Spiridon nu știe,

dar la ciudă el putea face așa ceva. Victima era o persoană nervoasă, care îl

provoca la ceartă des pe Țenu S.

Ca probe, acuzatorul de stat s-a mai referit și la raportul de expertiză

medico-legală nr. 78-“D” din 05.08.2013, conform căruia decesul lui Țenu S. a

survenit cu nu mai mult de 24 ore până la momentul efectuării autopsiei cadavrului,

fapt confirmat prin gradul de dezvoltare al modificărilor cadaverice precoce

(petele cadaverice își schimbă culoarea la digitopresiune și se restabilesc peste

1 minut și 45 secunde la data de 27.09.2012, orele 11.00, rigiditatea cadaverică

pronunțată în toate grupele de mușchi, lipsa modificărilor de putrefacție),

consemnat în raportul de examinare medico-legală nr.190C, lipsind aceste

date în procesul-verbal de examinare a cadavrului la locul faptei din

26.09.2012. Asfixia mecanică prin sugrumare cu mâinele, manifestată prin

hemoragiile în țesuturile moi ale gâtului, echimoze și excoriații pe gât,

asociată cu un complex pronunțat de fenomene periculoase pentru viață sunt

calificate ca vătămări corporale grave. Echimozele pe trunchi și membre,

6

excoriațiile pe spate, hemoragiile în țesuturile moi pericraniene și ale

trunchiului, se califică atât fiecare în parte cât și în ansamblu ca vătămări

neînsemnate, și nu au legătură cu decesul.

Toate vătămările corporale depistate pe cadavru au fost produse

intravital, într-o perioadă scurtă de timp unele față de altele, cu nu mai mult

de 30-40 minute până la deces; - raportul de expertiză medico-legală nr. 270 “D”

din 26.11.2012, unde s-a stabilit că decesul lui Țenu Z. a survenit în urma

asfexiei mecanice-sugrumare. La examinarea externă a cadavrului s-au

depistat în jur de 30 de localizări de leziuni corporale care, sunt în legătură

cauzală cu procesul decesului.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a argumentat la

general faptul că probele respective nu confirmă vinovăția inculpatului, fără

să aprecieze fiecare probă în parte și să se pronunțe asupra admisibilității sau

inadmisibilității acesteia, și deși, instanța de apel a menționat prevederile art.

101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, nu a respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei

recurate.

În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel pripit și-a motivat

soluția de menținere a achitării inculpatului Țenu Spiridon, din motiv că fapta

nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de recurs constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel nu

a apreciat declarațiile expertului Savciuc Valeriu, care a relatat că referitor la

stabilirea mai cu exactitate a timpului decesului cet. Țenu Z., din raportul de

expertiză medico-legală 78-D, explică că în procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 26.09.2012 orele 23.30 - 24.15, nu sunt descrise modificările

cadaverice precoce, ceia ce nu-i permite a constata timpul cu exactitate a

survenirii decesului, decât cel indicat în raportul de expertiză medico-legală

nr.78-D. Având în vedere că autopsia cadavrului a fost efectuată la

27.09.2012, între orele 11.00 – 12.30, se poate de afirmat că decesul a survenit

în primele 12 ore pînă la cercetarea cadavrului la fața locului.

Totodată, instanța de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare

declarațiilor martorilor Ungureanu Ion și Olednic Dumitru, referitor la faptul că ei

împreună cu Țenu S. lucrau la casa lui Țenu Dumitru. La data de 26.09.2012,

dimineața când au venit la lucru aproximativ la ora 0830, Țenu Spiridon deja

7

se afla acolo, necătând la faptul că începeau lucru pe la ora 09.00. Inculpatul a

lucrat la casă, însă nu lângă ei, ceva la o distanță mai mare. În acea zi nu a

plecat să i-a prânzul acasă, cu toate că la amiază pleca la domiciliu. Distanța

de la locul de muncă până la domiciliul lui Țenu Spiridon este de 10-15 min.

Nu pot spune cu exactitate dacă inculpatul pe parcursul zilei de 26.09.2012 nu

a fost acasă, deoarece au fost situații cînd nu l-au văzut în vizorul lor câte o

oră – o oră și jumătate.

Prin urmare, instanța urma să verifice din ce cauză Țenu S. nu a plecat

în ziua de 26.09.2012 să i-a prânzul acasă, cu toate că până la ziua

nominalizată permanent pleca, deoarece locuiește în apropiere?

Totodată, care a fost motivul de a se deplasa la serviciu mai devreme, în

cazul în care începeau lucru la ora 0900.

Potrivit materialelor cauzei și anume declarațiilor martorului Țenu Valeriu,

se constată că, toată ziua de 26.09.2012, a lucrat la casa fiului său Țenu D.

Aproximativ la ora 2000, s-a pornit acasă împreună cu fratele său Țenu S.

Ajungând la poarta sa, l-a invitat pe Țenu S. să servească un pahar de vin, la

care a primit răspuns să meargă mai bine la el, unde au și plecat.

Astfel, care a fost necesitatea inculpatului de a veni acasă cu careva

persoane, în cazul în care a fost invitat de gazdă (Țenu V.).

Instanța de apel pripit, a susținut poziția instanței de fond în ce privește

aprecierea probelor, acceptând niște concluzii de ordin general, cu privire la

conținutul declarațiilor martorilor Ungureanu I. și Olednic D., precum și

probele materiale.

În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere

asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererea de

apel, în baza evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul

urmăririi penale, a celor readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și

contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești și a celor administrate, cu

respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază procesuală, și ca

urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptelor comise de către acesta.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de

Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor

menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării totale a deciziei

8

instanței de apel cu remiterea la rejudecare în instanța de apel în alt complet

de judecată în cadrul căreia urmează a fi apreciate de instanța de apel în

cumul cu toate probele la justa lor valoare pentru stabilirea adevărului și

adoptării unei soluții juste și corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate de procuror în apel, și cele invocate în prezenta decizie, să verifice și

să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să

înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016, în cauza

penală în privința lui Țenu Spiridon Dionisie și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 15

decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

9