1ra-1547/2014 — art. 189 alin. 2 lit. b CP

1ra-1547/2014 — art. 189 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1547/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev,Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul

adjunct al procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, în cauza

penală privindu-i pe

Botnari Nicolae Pavel, născut la 21 noiembrie

1986, originar și domiciliat în s. Țareuca, r-nul

Rezina;

Ungureanu Roman Veaceslav, născut la 01

iulie 1991, originar și domiciliat în s. Țareuca, r-nul

Rezina;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.06.2013 – 29.08.2013;

Instanța de apel: 26.09.2013 – 17.06.2014;

Instanța de recurs: 25.08.2014 – 28.10.2014.

Cu referire la recursul ordinar declarat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

R. au fost achitați de acuzațiile privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 189

alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii.

Totodată, procesul penal în privința lui Botnari N. și Ungureanu R. a fost încetat

pe capătul de învinuire imputat acestora în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din

motiv că fapta constituie o contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod

Contravențional, iar sancțiunea contravențională nu a fost aplicată, deoarece a expirat

termenul de tragere la răspundere prevăzut de art. 30 Cod Contravențional.

1

Botnari N., Ungureanu R. și Burduja Gh., în privința căruia dosarul penal a fost

disjuns, la 19 aprilie 2013, în jurul orei 22:00, aflîndu-se pe una din străzile sat.

Țareuca, r-nul. Rezina, i-au aplicat minorului Pînzari Gh., cîteva lovituri cu pumnii

peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 175 D din 14 mai 2013, vătămări corporale ușoare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, organul de urmărire penală a încadrat, în

drept, faptele inculpaților în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, conform indicilor

calificativi acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțită de

aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșită cu cinism și obrăznicie deosebită de

un grup de persoane.

Tot ei, Botnari N. și Ungureanu R. au fost învinuiți de organul de urmărire

penală de faptul că aproximativ la aceiași oră, continuînd acțiunile infracționale, cu

scopul obținerii băuturilor alcoolice, amenințîndu-l pe minorul Pînzari Gh. cu

aplicarea violenței, i-au cerut ca acesta să procure băuturile nominalizate, ceea ce

ultimul a și făcut, procurînd o sticlă de bere și una de șampanie în sumă de 46 lei și 50

bani.

Însă, pe acest capăt de învinuire, instanța de fond a constatat că inculpații

urmează a fi achitați, dat fiind că probele administrate nu demonstrează indubitabil

săvîrșirea infracțiunii imputate acestora.

art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de

stat, care a solicitat casarea acesteia din motivul ilegalității, cu dispunerea rejudecării

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Botnari N. și Ungureanu R. să fie recunoscuți vinovați și condamnați de

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 287 alia. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, prin prisma art. 10 alin.(l) Cod penal, a le

stabili pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea amenzii în mărime de 500 unități

convenționale.

În baza art. 84 Cod penal, s-a solicitat stabilirea pedepsei definitive lui Botnari

N. și Ungureanu R., prin cumul parțial al pedepselor aplicate, de 5 ani închisoare și

amendă în mărime de 500 unități convenționale, pentru fiecare.

În baza art. 90 alin. (l) și (3) Cod penal, ținînd cont de personalitatea inculpaților

executarea pedepsei închisorii urmează a fi suspendată condiționat pe un termen de

probă de 5 (cinci) ani, pentru fiecare.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, urmează a fi interpretate critic

declarațiile date de partea vătămată minoră Pînzari Gh. în cadrul ședinței de judecată a

instanței de fond pe capătul de acuzarea incriminat inculpaților în baza art. 287

alin.(2) lit. b) Cod penal.

2

Totodată, acuzatorul de stat a menționat că vinovăția inculpaților în baza art. 189

alin.(2) lit. b) Cod penal se consideră ca fiind demonstrată, deoarece inculpații au

obținut băuturi alcoolice în mod gratuit prin presiune fără avea un drept legal de a cere

de la partea vătămată minoră Pînzari Gh. procurarea acestora.

fost admis parțial apelul procurorului, cu casarea parțială a sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.

Botnari N. și Ungureanu R. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat, în privința ambilor inculpați, cu fixarea unui termen de probă a cîte 2

(doi) ani.

Totodată, Botnari N. și Ungureanu R. au fost obligați să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțămîntul organului competent.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

inculpatul Botnari N., la 19.04.2013, în jurul orelor 22.00, împreună cu Ungureanu R.

și încă o persoană, în privința căruia dosarul penal a fost disjuns, toți trei locuitori ai s.

Țareuca din r-nul Rezina, aflîndu-se pe una din stradelele sat. Țareuca, încălcînd

grosolan ordinea publică, acționînd cu cinism și obrăznicie deosebită, fără nici un

motiv i-au aplicat cîteva lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului minorului

Pînzari Gh. a.n.17.03.1996, locuitor al or. Ialoveni, cauzîndu-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.175 D din 14.05.2013, leziuni corporale ușoare.

Astfel, instanța de apel a conchis că pe baza stării de fapt expuse mai sus,

acțiunile inculpaților Botnari N. și Ungureanu R., în drept, urmează a fi încadrate în

baza art. 287 alin.(2), lit. b) Codul penal, huliganismul după indicii calificativi,

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, săvîrșită de un grup de persoane.

Instanța de apel a statuat că vinovăția inculpaților pe acest capăt de învinuire se

probează, cu certitudine, prin probele analizate și apreciate de instanța prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează indubitabil

comiterea de către Botnari N. și Ungureanu R. a faptelor infracționale prevăzută de

art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal și nicidecum în acțiunile lor nu se constată existența

contravenției prevăzute de art.78 alin.(3) Cod Contravențional, așa cum a fost reținută

calificarea de către instanța de fond.

Mai mult, s-a menționat că potrivit raportul de expertiză medico-legală nr.175 D

din 14.05.2013, lui Pînzari Gh., i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, ceea ce

demonstrează că partea vătămată a fost bătută de niște persoane, care s-au dovedit a fi

inculpații Botnari N. și Ungureanu R., ultimii în cazul dat au fost și inițiatorii

conflictului or, una dintre condițiile necesare pentru survenirea răspunderii conform

3

art. 287 Cod penal este ca inițiatorul cerții să fie nu victima, dar făptuitorul, ceea ce s-

a și dovedit în cauza deferită spre soluționare.

În atare circumstanțe, instanța de apel a considerat eronată concluzia instanței de

fond precum că, aplicarea leziunilor corporale părții vătămate a avut loc seara tîrziu,

în prezența doar a inculpaților și a părții vătămate, în lipsa altor persoane, ceea ce nu a

întrerupt careva activitate a instituțiilor de stat sau publice, indicîndu-se astfel asupra

lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii de huliganism. Tot aici, instanța de apel

a specificat că instanța de fond eronat a interpretat prevederile art. 131 Cod penal în

acest aspect.

Or, chiar dacă aplicarea leziunilor corporale a avut loc seara tîrziu, în prezența

doar a inculpaților și a părții vătămate, în lipsa altor persoane și nu a întrerupt careva

activitate a instituțiilor de stat sau publice, fapta inculpaților este considerată ca fiind

săvîrșită în loc public.

De asemenea, Colegiul penal a considerat nefondate argumentele acuzatorului de

stat, precum că, inculpații au obținut băuturi alcoolice în mod gratuit prin presiune

fără avea un drept legal de a cere de la partea vătămată minoră procurarea acestora,

prin aceasta fiind demonstrată și vinovăția lor pe capătul de acuzarea prevăzute de art.

189 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece conform prevederilor normei date, șantajul

constă în cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau

deținătorului ori dreptul acestora sau de a săvîrși alte acțiuni cu caracter patrimonial,

amenințînd cu violență persoana, rudele sau apropiații acesteia, cu răspîndirea unor

știri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor

proprietarului, posesorului, deținătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului,

deținătorului, a rudelor sau a apropiaților acestora.

De aici rezultă că cererea făptuitorului trebuie să se refere la o transmitere ilegală

și gratuită a bunurilor sau a dreptului asupra bunurilor, ori la săvîrșirea ilegală și

gratuită a acțiunilor cu caracter patrimonial.

Însă, în ședința de judecată a instanței de apel, partea vătămată a declarat că

băuturi alcoolice dînsul a cumpărat benevol și nu din cauză că a fost impus de către

inculpații Botnari N. și Ungureanu R..

În aceste circumstanțe, argumentele precum că Pînzari Gh. a fost amenințat cu

violență pentru a cumpăra băuturi spirtoase sunt doar niște presupuneri care urmează a

fi interpretate în favoarea inculpaților. Dat fiind dubiile apărute, instanța de apel a

aplicat prezumția conform căreia partea vătămată a procurat în mod benevol băuturi

alcoolice pentru a se împrieteni cu băieții din sat. Țareuca, inclusiv și cu inculpații.

Alte probe, care ar demonstra vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 189 alin.(2) lit. b) Cod penal, nu au fost prezentate de procuror, iar

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea

învinuirii urmînd a fi interpretate în favoarea inculpaților.

4

Astfel, Colegiul penal a conchis că instanța de fond corect a concluzionat că

Botnari N. și Ungureanu R. urmează a fi achitați de învinuirea incriminată în baza art.

189 alin. (2), lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii.

Privitor la pedeapsa aplicată inculpaților, instanța de apel reieșind din totalitatea

circumstanțelor stabilite în cauză, ținînd cont de scopul pedepsei penale îndreptate

spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea lor cît și a altor persoane, s-a considerat că

Botnari N. și Ungureanu R. urmează a fi declarați culpabili de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal și de a li se numi pedeapsa ambilor, sub

formă de închisoare pe un termen de cîte 2 ani fiecăruia, iar conform art. 90 Codul

penal, executarea pedepsei închisorii a se suspenda condiționat, cu fixarea unui

termen de probă a cîte 2 (doi) ani, pentru fiecare.

atacat-o cu recurs ordinar, solicitînd admiterea lui și casarea deciziei menționate, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

deoarece eroarea admisă nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Recurentul, în textul recursului invocă că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția. La fel, procurorul menționează că vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 Cod penal, se confirmă indubitabil prin

probatoriul administrat în cauza deferită judecării, iar instanța de apel nu le-a apreciat

la justa valoarea, acordînd prioritate declarațiilor date de inculpați, care pledează că

sunt nevinovați.

Totodată, acuzatorul consideră că, inculpații au obținut de la partea vătămată

băuturi alcoolice în mod gratuit prin presiune, fără avea un drept legal de a cere de la

Pînzari Gh., procurarea acestora, prin aceasta fiind demonstrată vinovăția lor în

baza art. 189 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Vinovăția inculpaților se mai confirmă prin probele administrate la faza urmăririi

penale și cercetate în instanța de judecată, și anume prin depozițiile părții

vătămate Pînzari Gh., a martorului Rîbaca E. și a martorului Grosu Al..

Prin urmare, atît instanța de fond cît și cea de apel, nu au făcut altceva decît să

ignore neîntemeiat probele aduse de acuzare în probarea învinuirii incriminate

inculpaților în baza art. 189 Cod penal, avînd o poziție unilaterală la examinarea

cauzei date și bazîndu-se, în exclusivitate, pe depozițiile inculpaților, care în scopul

eschivării de la răspunderea penală, nu și-au recunoscut vinovăția de cele incriminate.

Respectiv, recurentul opinează că instanța de apel, contrar prevederilor

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, a ignorat probele prezentate de

acuzare și a adoptat o hotărîre contrară prevederilor legale.

5

Din aceste considerente, în scopul respectării dreptului la un proces

echitabil al părților, decizia instanței de apel urmează a fi casată cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, pentru

corectarea erorilor de drept admise.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

penală, avocații Lefter S. și Lefter D. acționînd în numele inculpaților au depus

referință privind opinia lor asupra recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat,

menționînd că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei

atacate, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală.

Așadar, apărătorii menționează în textul referinței că, în urma cercetării

judecătorești atît în instanța de fond, cît și în instanța de apel, vinovăția inculpaților

Ungureanu R. și Botnari N. în baza art. 189 Cod penal nu a fost stabilită, ambele

instanțe constatînd că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii

nominalizate, iar recursul înaintat de procuror este vădit neîntemeiat și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

ajunge la concluzia, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat atunci cînd hotărîrea atacată este legală,

întemeiată și motivată, adică corespunzătoare exigenților legislației procesual-penale.

Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare a

acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței.

În esență, din analiza textuală a recursului declarat Colegiul lărgit conchide că

recurentul nu este de acord cu soluția adoptată de instanțele inferioare privitor la

6

dispunerea achitării în privința inculpaților în baza art. 189 Cod penal, opinîndu-se că

probatoriul administrat demonstrează incontestabil vinovăția acestora de cele

incriminate.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului, Colegiul lărgit constată că instanța de

apel a adoptat o deciziei legală și întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor

legislației procesual penale și corect a fost menținută sentința primei instanțe în partea

achitării lui Ungureanu R. și Botnari N. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 189

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, este obligată să verifice

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției respective.

Așadar, așa cum se constată din materialele cauzei, instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, or aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

admiterea parțială a apelului declarat de procuror și adoptarea soluției expuse în pct. 4

din prezenta decizie.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul lărgit menționează că motivarea

hotărîrii este un proces de analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza

probatoriului administrat și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării

juridice anume în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, potrivit căreia Botnari N. și

Ungureanu R. au fost condamnați, iar în baza art. 189 Cod penal, ultimii au fost

achitați, din motivul că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii

respective.

De altfel, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de

procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dîndu-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Botnari N. și

Ungureanu R. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute doar de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, și anume, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

7

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșită de un grup

de persoane.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor

din dosar, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează a fi casată parțial, cu

dispunerea condamnării lui Ungureanu R. și Botnari N., în baza art. 287 Cod penal și

menținerea achitării în baza art. 189 Cod penal.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, iar instanța de apel a dat răspuns la

toate argumentele invocate de apelant, specificînd motivele pe care și-a întemeiat

soluția.

În continuare, Colegiul lărgit constată din textul recursului declarat, că recurentul

critică soluția instanței de apel, întrucît instanța a pus la baza achitării pe art. 189 Cod

penal, declarațiile inculpaților, neluînd în considerație celelalte probe aduse de

procuror în probarea învinuirii date și în așa mod examinînd unilateral cauza deferită

spre soluționare.

Așadar, în ceea ce privește faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de

drept, Colegiul menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod de procedură

penală, declarațiile martorilor, părților vătămate și ale inculpatului se consideră probe

egale, legea nu stipulează că depozițiile martorilor sau a părților vătămate au prioritate

față de cele ale inculpatului, iar instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților

în proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele

prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o apreciere

obiectivă și sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată,

Colegiul conchide că instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în mod

obiectiv atît declarațiile inculpatului, a părții vătămate, cît și ale martorilor, care și-au

găsit confirmarea și prin alte probe recercetate în cadrul ședințelor instanței de apel.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor

probe în modul în care dînșii au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 189 Cod penal și le-a dat o apreciere obiectivă și

corectă, ajungînd la concluzia justă de menținere a achitării în privința inculpaților pe

acest capăt de învinuire, deoarece probele acumulate nu demonstrează vinovăția lor de

cele incriminate.

Mai mult, Colegiul lărgit constată că, instanța de apel corect a statuat asupra

faptului că inculpații urmează a fi achitați de cele imputate în baza art. 189 Cod penal,

întrucît în ședința de judecată a instanței de apel, partea vătămată a declarat că

băuturile alcoolice dînsul le-a cumpărat benevol și nu din cauză că a fost impus de

către inculpații Botnari N. și Ungureanu R..

8

În atare circumstanțe, argumentele privitor la faptul că Pînzari Gh. a fost

amenințat cu violență pentru a cumpăra băuturi alcoolice sunt doar niște presupuneri,

iar alte probe, care ar demonstra vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 189 alin.(2) lit. b) Cod penal, nu au fost prezentate de procuror,

astfel avînd în vedere că sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri,

dubiile în probarea învinuirii urmează a fi interpretate în favoarea inculpaților.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate

criticile recurentului privitor la ilegalitatea deciziei instanței de apel în privința lui

Botnari N. și Ungureanu R. și anume în partea ce ține de achitarea acestora pe capătul

de învinuire incriminat în baza art. 189 Cod penal, totodată, menționînd că Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău a ajuns la concluzia corectă că probele cercetate,

coroborînd între ele, formează un ansamblu probatoriu prin care evident se dovedește

doar vinovăția inculpaților Botnari N. și Ungureanu R. de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și totalmente acestea combat, la caz,

învinuirea adusă de procuror în probarea acuzării în baza art. 189 Cod penal.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a

probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, invocată de recurent, ține de starea de

fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și apel. Prin

urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de

recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza

temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Deci, Colegiul lărgit nu va examina

criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice.

Totodată, Colegiul lărgit fiind solidar cu instanța de apel, consideră greșită

concluzia instanței de fond, precum că acțiunile inculpaților urmează a fi calificate în

baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional, dar fără aplicarea sancțiunii

contravenționale, deoarece a expirat termenul de tragere la răspundere

contravențională, prevăzut de art. 30 Cod Contravențional.

Față de cele ce preced, se conchide că în partea descriptivă a deciziei instanței de

apel, se evidențiază momentul cu privire la eroarea admisă de instanța de fond privind

încetarea procesului penal în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, așa cum a fost

înaintată învinuirea și calificarea faptelor imputate inculpaților în baza art. 78 alin. (3)

Cod Contravențional, deoarece locul săvîrșirii infracțiunii nu a fost unul public și prin

acțiunile inculpaților nu a fost perturbată activitate unor instituții publice, încarcerarea

dintre inculpați și partea vătămată a avut loc seara, cînd deja era întuneric afară.

Subsidiar la argumentele instanței de apel în susținerea învinuirii incriminate

inculpaților în baza art. 287 Colegiul lărgit mai relevă că pornind de la dispoziția

9

normei articolului nominalizat, componența de infracțiune există în cazul cînd de

către inculpat au fost săvîrșite acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate.

Prin urmare, trăsătura esențială a huliganismului este încălcarea grosolană a

ordinii publice, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate.

Ordine publică a fost definită în literatura de specialitate ca fiind o totalitate de

relații sociale, ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală

a instituțiilor de stat și publice.

Potrivit pct. 3 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din

19.06.2006, cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, prin

încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect, se are în

vedere săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de

conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către

violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu

cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității personalității, încălcare îndelungată și

insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a

activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc

etc.

Prin huliganism însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor se are în vedere

violența fizică ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot

surveni în urma săvîrșirii unor acțiuni cu caracter violent produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizarea, îmbrîncire, punerea unei piedici victimei, urmate de

cauzarea vătămărilor intenționate ușoare a integrității corporale sau sănătății.

Latura subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează prin vinovăție

intenționată, intenție directă, adică făptuitorul înțelege că încalcă ordinea publică și

exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, că aplică o violență asupra

persoanelor sau amenință cu aplicarea violenței, precum și faptul că acțiunile sale,

prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită și dorește

săvîrșirea acestor acțiuni și survenirea consecințelor.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de huliganism se realizează

printr-o acțiune, care poate consta în săvîrșirea, în public, de acte sau gesturi, în

proferarea de cuvinte ori expresii sau în orice alte manifestări, acțiune care aduce

atingere bunelor moravuri sau produce un scandal public.

Huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar nu neapărat într-un loc public.

Conform lit. c) și e) art. 131 Cod penal, fapta se consideră a fi săvîrșită în public și

atunci cînd e comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie

auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane, prin

orice mijloace recurgînd la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la

cunoștința publicului. Din cele menționate reiese cu claritate că întotdeauna

10

infracțiunea de huliganism presupune ipostaze cu implicații publice. Dar, numai în

unele cazuri este săvîrșită în locuri publice.

Revenind la caz, se constată că, în special, instanța de apel și-a argumentat

soluția de condamnare a inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, prin

faptul că din acțiunile săvîrșite de inculpați se deduce că aceștia au încălcat grosolan

ordinea publică, care în opinia Colegiul lărgit s-a exprimat prin desconsiderarea

ordinii publice ce o demonstrează dorința făptuitorilor de a profita de un pretext

neînsemnat pentru răfuiala cu victima, ceea ce și s-a realizat prin acțiunile inculpaților

în speța discutată.

Pe cale de consecință, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că

concluziile la care a ajuns prima instanță, și anume: „Reieșind din cele relatate,

instanța de judecată conchide că fapta comisă de inculpații Botnari N. și Ungureanu

R. constituie o contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod Contravențional - după

indicii vatămări intenționate ușoare a integrității corporale, care au provocat o

dereglare de scurtă durată a sănătății, și potrivit art. 332 alin. (2), 275 pct. 2) Cod de

procedură penală, procesul penal în privința lor urmează a fi încetat.”, sunt greșite și

nu coroborează cu circumstanțele de fapt ale cauzei și ansamblul de probe

administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată.

În consecință, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situația de fapt,

stabilită de către instanța de apel, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpaților, după semnele componenței de infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, întrucît reieșind din materialele dosarului cert s-a constatat că

inculpații din motive huliganice, invocînd un pretext neînsemnat, au săvîrșit un act de

huliganism.

De asemenea, Colegiul lărgit reține că criticile formulate de recurent în recursul

ordinar declarat, cu privire la capătul de învinuire imputat lui Botnari N. și Ungureanu

R. în baza art. 189 Cod penal, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale

în instanța de apel și, cărora instanța ierarhic inferioară i-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și

faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, prin prisma erorilor invocate,

nu s-au stabilit.

Astfel, Colegiul lărgit constată că acțiunilor inculpaților l-i s-a dat o apreciere și

încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă acestora s-a stabilit cu respectarea

prevederilor art. 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei

comise, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea,

fiindu-le numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căruia au fost

declarați vinovați, iar temei legal de a interveni în hotărîrea judecătorească în această

parte, la fel nu s-au stabilit.

11

În aceleași context, instanța de recurs conchide că instanța de apel justificat le-a

aplicat inculpaților prevederile art. 90 Cod penal, ținînd cont de circumstanțele cauzei,

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de

persoana celor vinovați și de aceea Botnari N. și Ungureanu R. pot fi corectați și

reeducați fără a fi privați real de libertate prin aplicarea art.90 CP, cu stabilirea unui

termen de probă.

Prin urmare, în opinia instanței de recurs, instanța de apel corect a constatat că

careva interdicții pentru condamnare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei de către instanța de apel nu au fost constatate.

Concluzionînd asupra celor expuse, instanța de recurs consideră, că în prezenta

cauză nu se constată erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

În consecință, Colegiul lărgit menționează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu există

temei pentru admiterea recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat.

conformitate cu art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul adjunct al

procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, în cauza penală

privindu-i pe Botnari Nicolae Pavel și Ungureanu Roman Veaceslav, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 25 noiembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

12